Sfinţii închisorilor - 7 noiembrie, se pomeneşte
Părintele Ilie Ţintă (1920-1994)
Preotul Ilie Ţintă s-a născut în 6 decembrie 1920 la Amara, Ialomiţa. Arestat de regimul lui Carol II încă în ultimul an de seminar (Sf. Nifon din Bucureşti) pentru activitate în Frăţiile de Cruce, după eliberare pleacă în Germania de unde revine paraşutat în munţii Bucovinei după 1944 împreună cu alţi camarazi pentru a lupta împotriva bandelor roşii cotropitoare. Arestat şi dus la Piteşti de Antonescu, Ilie Ţintă menţiona într-o scrisoare de mulţumire către un frate al lui mai mic, ce-i aducea mâncare: „Ne rămâne înghiţitura în gură când ne gândim că pâinea pe care o mâncăm este raţia voastră la care aţi renunţat pentru a ne hrăni pe noi”[1].
Arestat în 1948 şi condamnat la 8 ani muncă silnică, închis la Jilava, Aiud, Văcăreşti şi Baia Sprie. În 1958 a fost din nou condamnat la 25 ani de muncă silnică. A stat mai mult de 14 ani închis. În ultimii ani ai detenţiei s-a aflat în Zarca Aiudului, până la eliberarea din 1964, întrucât a refuzat reeducarea.
Eliberat, termină studiile teologice şi devine preot. Slujeşte timp de 17 ani la Negoieşti, Prahova, lângă comuna Brazi. Se mută apoi la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Ploieşti.
Aflat la Gherla în anii 1949-1952, îi spune lui Cristofor Dancu: „Eu dau scris – dar nu ţie, ci colonelului Crăciun – că mă menţin pe poziţie. Dacă ies afară şi vor fi libere partidele politice, eu tot legionar voi fi… Mă rugam lui Dumnezeu şi simţeam cum El îmi ascultă ruga fierbinte, dându-mi putere să rezist” (la Gh. Andreica, „Mărturii… mărturiii…”).
Trece la cele veşnice la 7 noiembrie 1994.
(C. Ioniţoiu, „Martiri şi mărturisitori…”, F. Strejnicu, op.cit., p. 169).
[1] La Victor. Moise, Credinţa strămoşească şi Mişcarea Legionară, p.318.
Un roman parintele!
Comentariu prin emilian — 10 noiembrie 2011 @ 12:46 |
o mica rugaminte, cred ca din eroare de tehnoredactare s-a retinut cuvantul zarea Aiud in loc de ,,zarca,, care este taman opusul intelesului cuvantului zare, iar sfintii inchisorilor nu merita nici macar sa fie atins un cuvant din suferinta prin care au trecut.
in aceeasi ordine de idei, componenta moral-spirituala a educatiei fratiilor de cruce era impletita cu una national-eroica. Din ce am citit am observat ca la loc de cinste era trecutul de lupta si eroii neamului ce constituiau modele pentru tinerii legionari.
Acestea ar trebui sa fie si reperele celor care pretind ca , guverneaza Romanica. Din pacate sau poate ca asa este randuit, traim exact opusul adevaratelor principii de capatai ale Legiunii.
bucovineanul suparat rau si dezamagit
Comentariu prin . — 11 noiembrie 2011 @ 22:06 |