Bucovina Profundă

24 aprilie 2011

Hristos a inviat ! – Canonul Învierii

Filed under: apologetica,Evanghelia,icoana,praznicar,sinaxar,tropar,tropare — Mircea Puşcaşu @ 12:17

Hristos a inviat !


Canonul Învierii

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea I-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica. (mai mult…)

19 aprilie 2011

Semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Filed under: apologetica,articol,Evanghelia,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 12:18

Săptămâna Sfintelor Pătimiri

ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Semnificaţia fiecărei zile.

- În Sfânta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

- Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinta lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun si binevoitor cu fratii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a tinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc si să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părintii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt si asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a tinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept întelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin înfometare pe concetătenii săi si pe conationalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneste cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim si o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înteleptirea credinciosilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce si s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atrăgându-le atentia că suntem toti chemati spre rodire si că Domnul Hristos asteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtutile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să stim că Domnul Hristos răsplăteste nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteste si pedepseste si îndărătniciile lor, si neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu si-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor – să întelegem în vremea propovăduirii Sale – dar si-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înteleagă din aceasta că El are si putere pedepsitoare, iar credinciosii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Pasti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne îndemnăm pe noi însine să nu dormităm, ci să ne trezim si să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru vremelnic si vesnic.

“Cămasa Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, si îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, si mă mântuieste” (Luminânda).

- În Sfânta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

- În Martea Săptămânii celei Mari (mai mult…)

3 februarie 2011

Întâmpinarea Domnului – 2 februarie

Filed under: Evanghelia,icoana,praznicar,tropar — Mircea Puşcaşu @ 04:08

Întâmpinarea Domnului

Sedealna, glasul 4

Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce eşti vechi de zile; curăţirii Legii Te împărtăşeşti, Preacuratule Dumnezeu, ca să-mi încredinţezi mie trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon în taină ştiindu-le Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu, Cel ce Te-ai arătat; şi ca o Viaţă Te-a cuprins şi bucurându-se, ca un bătrân, a strigat: slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viaţa tuturor.

“Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică şi Fecioară, ce în tine s-a săvârşit. În mâini ţine Simeon bătrânul, îmbrăţişat, pe al legii Făcător şi Stăpânul tuturor. Veniţi, pre Hristos vedeţi, pe al tuturor Stăpân, pe Care astăzi Simeon îl şi poartă în locaş. Trăind încă Simeon până pre Hristos văzu, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum. Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi. Pre Acel (mai mult…)

12 august 2010

Părintele Stăniloae – Esenţa Creştinismului

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,Evanghelia,Parintele Staniloae — Mircea Puşcaşu @ 23:26

Părintele Stăniloae – Esenta Crestinismului

7 august 2010

SCHIMBAREA LA FAŢĂ – icoană şi tropare

Filed under: Evanghelia,praznicar,tropare — Mircea Puşcaşu @ 01:17

Stihirile, glasul I

+ + +

Cel ce a grăit de demult cu Moise prin închipuiri în muntele Sinai, zicând: Eu sunt Cel ce sunt de-a pururea, astăzi schimbându-Se la faţă în Muntele Taborului, înaintea ucenicilor, Şi-a arătat frumuseţea chipului cea dintâi, Care a ridicat întru Sine firea omenească. Şi unui dar ca acesta mărturii punând pe Moise şi pe Ilie, a făcut părtaşi la veselie pe cei ce mai înainte au vestit învierea cea slăvită pe Cruce şi mântuitoare.

+ + +

Mai înainte văzând cu duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia- Născut Fiului Tău, al lui Dumnezeu părinte David, de departe a chemat la veselie făptura, şi proorocind a strigat: Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Că în acest munte suindu-Te, Mântuitorule, cu ucenicii Tăi, şi la faţă schimbându-Te, ai făcut firea lui Adam iarăşi a străluci, mutând-o în slava şi strălucirea Dumnezeirii Tale. Pentru aceasta strigăm către Tine: făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie.

+ + +

Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la faţă şi prin neapropierea Dumnezeirii, văzând-o în munte Apostolii cei aleşi, Hristoase, Cel ce eşti fără început, în dumnezeiască răpire a minţii s-a schimbat, şi cu nor luminos împrejur străluciţi fiind, au auzit glasul părintesc, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu Însuţi eşti şi după întrupare, Fiul Unul Născut şi Mântuitorul lumii.

+ + +

Lui Petru şi lui Ioan şi lui Iacov ucenicilor Tăi celor aleşi, Doamne, astăzi în Muntele Taborului Ţi-ai arătat slava chipului Tău cel dumnezeiesc. Că au văzut hainele Tale strălucind ca lumina, şi faţa Ta mai mult decât soarele. Şi nerăbdând a vedea strălucirea Ta cea de nesuferit, au căzut cu faţa la pământ, că au auzit glas, mărturisind de sus: Acesta este Fiul Meu cel iubit, Care a venit în lume să mântuiască pe om.

Theme: Rubric. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,361 other followers