Vizionati si : (mai mult…)
Horia Sima este urmaşul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea Mişcării Legionare, a fost persecutat cu sălbăticie de regimul lui Carol II, Antonescu şi comunişti, a avut parte şi după moarte de nedreptăţi. Foarte puţini îi cunosc mormântul; hulit de duşmanii neamului, dar şi de unii „legionari” care ascultând glasul Securităţii îl acuză, neştiind cine stă în spatele acestor perfide şi mincinoase acuzaţii.
Profesor de filosofie şi limba şi literatura română. Între 1938 – 1940 face parte din comandamentul legionar, luptând împotriva dictaturii carliste. După alungarea lui Carol II, devine în septembrie 1940 Comandantul Mişcării Legionare şi vicepreşedinte în guvernul condus de generalul Antonescu. O acţiune armată pornită în ianuarie 1941 de general, aruncă Legiunea într-o nouă prigoană, iar Sima e nevoit să ia calea exilului. Refugiat în Germania, este ţinut în lagăr şi apoi în închisoare până în august 1944, când eliberat, continuă lupta anticomunistă ca preşedinte al Guvernului român în exil, de la Viena. De atunci militează în Occident, în sprijinul cauzei româneşti. Autor al peste 20 lucrări de doctrină şi istorie politică publicate în diferite limbi.
Concepţia lui despre creştinism este una profundă, el scrie pagini adânci adevărate file de pateric. Creştinismul, după el, este ceva activ, duhovnicesc şi realist în acelaşi timp. De fapt acesta este creştinul autentic căruia îi pasă ce se întâmplă cu credinţa lui, cu neamul lui, cu valorile lui. Apărarea neamului e implicit, apărarea Crucii. De aceea ţara este în continuare vândută străinilor şi implicit credinţa ortodoxă este în pericol când ne invadează străinii iar mâine aceştia ne vor scoate din propria noastră ţară şi din propriile biserici.
Virgil Maxim – IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ (fragment)
Ar fi urmat Horia Sima la analiza. Noi, cei din Zarca, n-am avut prilejul sa stim ce s-a mai intamplat in Circul lui Erasmus , dar am auzit mai tarziu ca atacurile la adresa lui Mota si a Comandantului Horia Sima au fost primite cu zambete de discreditare. Colonelul Craciun ne zicea ca eram rupti de realitate, ca visam cai verzi pe pereti, caci sovieticii ne ocupasera tara, ne distrusesera forma de conducere nationala, ne daramau bisericile, ne prigoneau si ne ucideau pe strada, in temnite, in lagare de munca fortata, daca nu renuntam la marturisirea lui Dumnezeu si la dragostea de neam; aceasta era realitatea istorica. Iar comunistii autohtoni oportunisti si tradatori se faceau impreuna lucratori cu internationalistii, cu iudeo-masoneria care initiase acest holocaust al neamurilor. Incercau sa creeze o noua lume. In locul valorilor firesti ale vietii, randuite de Dumnezeu, aduceau valorile intunericului, randuite de satan : minciuna, desfraul, furtul, crima, ateismul si nihilismul. Utopia sta in negarea lui Dumnezeu, in incercarea de a-L inlocui in sufletele oamenilor cu dumnezeul crimei si al negatiei. Se implineste cuvantul Sfintei Scripturi care zice: ” Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau” Unii au cazut momiti de promisiunile de usurare a suferintei, altii, care detinusera grade si functii, crezusera ca vor putea duce Miscarea Legionara pe drumul Capitanului, ancorandu-se numai in viziunea politica si scapand din vedere ca linia politica a Miscarii trebuie integrata in linia de demnitate morala si jertfa pentru Adevarul revelat si pastrat in Biserica si in traditia domnitorilor romani si crestini. Au devenit politicieni si au iesit din unitatea de gandire si traire care le asigura , prin recunoasterea conducatorului, forta morala si politica in fata adversarului si implicit rezistenta fizica, cazand dezarmati la dusman. Datorita infatuarii, in care cazusera si o parte a celor din exil, s-au prins in plasa dizidentei si li s-a cerut sa loveasca in cei credinciosi ascultarii de Horia Sima.(…) Daca ar fi ramas in unitatea de ascultare n-ar fi avut curaj dusmanul sa ne loveasca asa cum ne-a lovit. Actiunea dusa impotriva hoardelor bolsevice cotropitoare a fost initiata, organizata si purtata de Horia Sima si de cei ce-au inteles sa moara, pentru a mentine treaza in constiinta neamului nostru si a lumii, ideea de jertfa pentru Adevarul Dumnezeiesc si national. La Pitesti, la Gherla, la Targsor,la Canal, la Aiud si pretutindeni in inchisori si lagare, legionarii loviti si ucisi erau cei ce se mentineau in unitatea de ascultare fata de Horia Sima. Pe el voiau sa-l distruga adversarii si de el voiau sa ne desolidarizam, stiind ca unitatea de lupta va fi anihilata. Este bine ca tinerii sa citeasca totul ! Absolut totul! Si Adevarul si minciuna, ca sa se lamureasca cine se afla in adevarul de viata crestin- legionara si cine este inselator. (mai mult…)
Horia Sima (+25 mai 1993 – 2011)
Urmand indicatiile lui Corneliu Codreanu, am cercetat si noi Scripturile, pentru a vedea in ce masura teza lui despre originea supranaturala a neamurilor isi gaseste puncte de sprijin in Biblie. Am gasit un numar considerabil de texte din Vechiul si Noul Testament care confirma existenta unei relatii directe intre popoarele lumii si Dumnezeu. Cum in Vechiul Testament, legatura aceasta se refera la un singur popor si deci ar putea fi interpretata limitativ, am renuntat la abundenta de izvoare din partea veche a Scripturii si ne-am marginit investigatiile la Noul Testament. Din Vechiul Testament reproducem doar doua locuri, care ni se par extraordinar de clare. In Deuteronom, gasim urmatoarele cuvinte rostite de catre Moise:
“Cand Cel Prea Inalt a dat neamurilor partile lor de mostenire si cand a osebit pe fiii lui Adam unii de altii, El a hotarat tinuturile popoarelor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu.” Fiecare popor, asadar, are un inger ocrotitor si Dumnezeu a fixat fiecaruia o parte din mostenirea pamantului, tinutul unde va trebui sa se stabileasca si sa-si traiasca viata.
In Psalmii lui David intalnim o alta confirmare a creatiei Divine a popoarelor:
“Toate neamurile pe care le-ai facut vor veni si se vor inchina inaintea fetei Tale, Doamne, si vor preamari numele Tau.” (mai mult…)
CE ÎNSEAMNĂ A FI ROMÂN(Ţara şi Exilul, februarie 1971)
Această întrebare nu e destinată maselor populare, tărănimii noastre multi-milenare si tuturor acelora care duc o viată legată de obiceiurile străbune . Multimile trăiesc românismul. Nu filozofează asupra lui. Multimilor anonime se datoreste existenta noastră ca neam pe acest pământ . Ele au oferit conducătorilor substanta primordială din care s-a slefuit apoi personalitatea lui istorică. Ele au plăsmuit lumea interioară, de imagini si viziuni, din care s-a făurit apoi cultura noastră natională.
Întrebarea se adresează oamenilor cu carte, acelora care, intrând în contact cu arii deosebite de spiritualitate, riscă să se înstrăineze de ethosul national si să piardă întelegerea românismului. Primejdia e atât de mare astăzi când un număr însemnat de români au fost asvârliti de soartă în mijlocul altor neamuri unde aud o altă limbă si trăiesc alte obiceiuri. Situatia nu e mai bună în tară, unde tinerii din scoli si universităti sunt crescuti în duhul monstruos al ruperii totale de trecutul neamului nostru.
Iată cum, din cauza invaziei comuniste, problema românismului se pune în termeni îngrijorători si merită să fie cercetată.
1. Elementele constitutive ale poporului românesc.
Pentru a întelege ce înseamnă a fi Român, trebuie să ne urcăm la origini pentru a ne reaminti componenta etnică a poporului nostru. Nu există nici un neam pe lume care să descindă dintr-o singură colectivitate, neamestecată si nealterată de alte grupuri sociale. Din aceste întrepătrunderi etnice se naste o nouă sinteză socială si un nou popor îsi face aparitia pe lume.
În cazul neamului nostru, peste fondul trac s-a suprapus ocupatia romană, iar prin secolele VI-VII Daco- Romanii au suferit o puternică invazie slavă. Elementul slav a fost deznationalizat de autohtoni si a participat la formarea poporului românesc. Dacă ne referim la proportia dintre cele trei elemente în componenta poporului nostru, bine-înteles că predomină fondul trac. Noi suntem Traci care ne-am pierdut limba în contact cu civilizatia romană, asa cum s-a petrecut si cu alte popoare cucerite de Romani.
Pentru a ne orienta în chestiunea românismului, trebuie să tinem seamă de aportul adus de fiecare din aceste elemente la formarea sufletului national. Popoarele, ca si indivizii, au un eu sau o constiintă colectivă. Ca să întelegem ce înseamnă a fi Român, trebuie să descompunem realitatea lui interioară în fasciculele lui componente. Ce-am mostenit de la Traci, ce-am mostenit de la Romani, ce-am mostenit de la Slavii primitivi ?
Se stie că Tracii au fost un popor de mari tensiuni spirituale. Cultura europeană îsi trage originile din spatiul locuit de acest popor. Vechea cultură greacă nu e altceva decât o variantă a culturii trace. Triburile grecesti care au creat srălucirea Eladei au coborât din nordul tracic. Cât priveste religia Tracilor, ea era atât de sublimă, încât fără exagerare poate fi numită un pre-crestinism. Dar Tracii, înclinati mai mult spre contemplare si dispretuind bunurile acestei lumi, n-au fost în stare să realizeze ceva mare pe plan istoric. Fiecare trib, fiecare cetate, fiecare vale, îsi trăiau viata lor singuratică si nu se trezeau la realitate decât atunci când erau atacati. O singură dată s-au asvârlit într-o mare întreprindere istorică, sub Alexandru cel Mare. Si, dacă n-ar fi fost asasinat Boerebista, cine stie dacă soarta spatiului răsăritean nu ar fi fost alta. Evident, când Tracii au fost surprinsi de puterea romană, s-au apărat vitejeste, dar era prea târziu ca să se mai poată sustrage unui destin implacabil.
Trebuie să cunoastem acum cum se manifestă tracismul în noi. “Românul e născut poet” a exclamat într-un moment de fericită inspiratie Vasile Alecsandri. Dispunem de uriase zăcăminte spirituale si în acelasi timp, de un extraordinar dar de a-l exprima în forme artistice. Am putea zice că nu e Român care să nu fi fost ispitit de a-si încerca talentul, în olărit , în lemn, cusături în arii sau poezie. Românul e poet chiar si când vorbeste. El inventează mii si mii de feluri de a întretine o conversatie banală. De la Traci am mostenit apoi simtul proportiilor, al armoniei si capacitatea vastelor sinteze creatoare. Geniul lui Brâncusi, care străluceste astăzi pe primul plan al sculpturii mondiale, nu e altceva decât triumful geniului trac. Desi trăind în Occident, el a rămas adâncit în contemplarea tainelor sufletului român si de aici a scos acele frumuseti nepieritoare. El si-a dat seama că orice influente străine , orice imitatie, nu poate da decât o artă bastardă. Lui Brâncusi, i se poate aplica admirabila (mai mult…)
Theme: Rubric. Bloguieşte pe WordPress.com.
