Valeriu Gafencu – Despre criza

- Valeriu, care este fondul crizei de azi?

- Ateismul.

- Ce vezi in lumea de azi?

- Vad un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, caci oamenii sunt obsedati de nimicul materiei, de fictiunea formelor, de epuizarea senzuala, de istoricismul fara transcendenta, de ceremonialitatea fara Dumnezeu, de consumatorismul fara spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfasoara pe toate liniile de forta ale vietii omenesti. E necesara multa suferinta pentru reorientarea spirituala a lumii si pentru schimbarea modului ei de viata.(…)

- Care ar fi modalitatile de iesire din criza?

- Intoarcerea la Hristos. Este necesara o elita crestina care sa nu paraseasca poporul, ci sa lupte cu indrazneala contra tuturor formelor de impilare si inrobire a lui. Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni, adica prin formalism sec, ci si prin lupta, indrazneala si putere. Lumea asta e in stapanirea lui Hristos si crestinii nu au voie sa o paraseasca. Nu exista nici o acuzatie mai grava decat sa se spuna ca Biserica a parasit poporul, caci atunci L-a parasit pe Hristos, oricate dogme ar fi stabilit si respectat ea.(…)

- Cum se poate iesi din criza materialista?

- Prin Hristos, numai ca El nu e primit in lumea de azi; nimeni nu e dispus azi sa-si modifice viziunea si modul de viata, cu toate ca se merge spre dezastru. Evenimentele sunt in curs si nu mai pot fi oprite nici de crestini. Totusi avem datoria sa strigam oamenilor: “Opriti-va din dezmat, renuntati la tiranie, puneti ordine in voi insiva, puneti limite nesatiului vostru, intoarceti-va la natura, renuntati la orgolii, distrugeti armele atomice; daca sunteti rationali, renuntati la rationalism, daca sunteti realisti, vedeti realitatea spirituala; daca aveti cunoastere, ancorati-va in transcendent! Dati sufletului vostru sfintenie de sus, caci numai asa va veti mantui. Pocaiti-va! Chemati pe Dumnezeu sa puna ordine in voi si in lumea voastra, pe pamantul vostru si in cerul vostru!” Toate acestea sa nu fie insa numai indemnuri abstracte si moralizatoare. Crestinii sunt chemati sa fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinta si de autentic crestinism.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)

PE DRUMUL INVIERII – simpozion

Detinutul profet- Ioan Ianolide- Ca toti bunicii- 1985

Ca toti bunicii, si detinutul nostru e atasat de nepoti si-si petrece o buna parte din viata spre a le transmite dragostea si intelepciunea lui. I-a crescut frumos, in contrast cu obraznicia odraslelor de azi. Sunt respectuosi, ascultatori si nevinovati. Langa ei, el se topeste si creste in acelasi timp. El le da din el si primeste din ei. Le spune povesti, se joaca cu ei, ii plimba si se roaga impreuna. E uimit de istetimea varstei lor prescolare.

- Tataie, cine a facut soarele?
- Dumnezeu.
- Dar stelele?
- Tot Dumnezeu!
- Dar copacii?
- Dumnezeu!
- El le-a facut toate?
- Toate.
- Dar pe mine cine m-a facut?
- Tu esti copilul lui taticu si al lui mamica, dar taticu e copilul meu si pe stramosul meu tot Dumnezeu l-a facut.
- Dar casa cine a facut-o?
- Casa e facuta de oameni, dar pamantul, lemnul si fierul din care s-a facut casa sunt opera lui Dumnezeu.
- Dar pe Dumnezeu cine L-a facut?
- El e fara inceput si fara sfarsit, El singur le-a facut toate.
- Dar cum este Dumnezeu? E ca un om?
- Domnul Iisus este asemeni cu omul, dar Dumnezeu este asa, cam ca sufletul din om. Pe om il vezi, dar sufletul din om nu se vede.
- Dar satana cine este?
- El este gandul rautatii din oameni.
- Atunci Dumnezeu este gandul bunatatii din oameni..
- Bravo, asa este! Va trebui sa fiti atenti, ca sa nu primiti in mintea voastra nici un gand al rautatii, ci numai pe cele ale bunatatii, caci ele vin de la Dumnezeu.

Viata interioara se deschidea pentru cei micuti din frageda copilarie.

Ioan Ianolide – O lume fara suflet si fara Dumnezeu

In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini.
Lumea actuala este in plina invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie din lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism.
Crestinatatea isi imparte istoria in doua epoci, caracterizate prin doua cai: apostolatul si rugaciunea. Biserica noastra se cheama apostolica, si totusi ea a inlocuit calea apos­tolica prin calea rugaciunii. Cand, unde si de ce s-a produs aceasta schimbare?
Fara indoiala ca Apostolii au reprezentat cel mai autentic crestinism istoric.