Inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012: Pr. prof. dr. Mihai Valica: ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos

Pr. prof. dr. Mihai Valica:

ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos

- inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012 -

Multumiri fratilor de la Apologeticum pentru montajul inregistrarii!

Formatul academic al (primei parti a) textului conferintei:

Ortodoxia în contextul mondializării

1.1.          Fiinţa, imaginea şi scopul Bisericii

Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman prin harul lui Iisus Hristos, sub ascultarea episcopului, aflat în recunoaştere reciprocă şi în comuniune harică şi euharistică cu episcopii unui teritoriu canonic local, care are succesiune apostolică.

Sf. Ioan Gură de Aur descrie dumnezeieşte lungul drum spre îndumnezeire, atunci când compară Biserica cu corabia lui Noe. El scrie: „…corabia a luat numai necuvântătoare şi a salvat necuvântătoare; Biserica a luat oameni necuvântători şi nu numai că i-a mântuit, ci i-a şi schimbat; corabia a luat corb şi a dat drumul tot unui corb; corb ia şi Biserica, dar îi dă drumul porumbiţă; ia lup, şi-i dă drumul oaie…care îşi dă până şi lâna ei” (Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă. Despre rugăciune. Despre vieţuirea după Dumnezeu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 140; Vezi şi Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, ed. Anestis, Bucureşti, 2008, pp. 131-132; Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, Oradea, 2002, pp. 120-127).

Pentru a atinge şi a împlini o asemenea chemare, slujitorii Bisericii trebuie să lupte cu timp şi fără timp, să îndure potrivnicia lupilor şi a fiarelor sălbatice din Corabia mântuitoare, să rabde până la prigoană, şi nicidecum să-i asmută, sau să se răzvrătească sau să se revolte împotriva lor, sau să părăsească Corabia pe motiv că nu le mai suportă mizeria, ci scopul lor este să-i transforme în fiinţe eclesiale hristice, prin consecvenţă şi statornicie în adevărul cel veşnic (Iisus) şi în păzirea poruncilor lui Dumnezeu: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”. (Apoc. 14, 12).

În acest context scrie, tot Sf. Ioan Gura de Aur, că „trebuie să fie prea mare primejdia din afara corăbiei, ca să poţi suporta putoarea din interiorul corăbiei… apele mari au invadat totul, necazul şi moartea planează peste o lume vinovată. O singură scăpare rămâne, o unică mântuire, celor care nu vor să piară: să intre în corabia protectoare-Biserica! Toţi cei care nu sunt cuprinşi în ea sunt pierduţi fără nădejde… capul văzut era Noe; capul adevărat, cu toate că era nevăzut, era Dumnezeu”. (Ibidem) Cine are o astfel de credinţă despre Biserică nu o va părăsi niciodată.

Nimeni nu a ieşit din corabie, decât corbul, care „este trimis şi care simbolizează răul, păcatul urât, erezia, necredinţa, doar acestea se separă de Biserică; porumbiţa singură îi va rămâne fidelă”, spune mai departe Sf. Ioan Gură de Aur.

Această imagine o repetă până în zilele noastre mulţi teologi, atunci când afirmă că Biserica nu a suportat şi nu suportă nicio schismă, deoarece Trupul lui Hristos nu poate fi rupt, ci doar a îndepărtat şi îndepărtează cu durere mădularele care nu lucrează sinergic cu Trupul.

1.2.          Biserica în context naţional spre eshaton

Biserica, după fiinţa sa, este un Organism şi un Corp numit „Trupul lui Hristos”, care include Naţi­unea, dar nu se identifică cu ea, ci cu Împără­ţia lui Dumnezeu, „căci nu avem aici cetate stătă­toare, ci suntem în căutarea celei viitoare”.

Cei morţi, alături de cei vii şi cei ce se vor naşte al­cătuiesc neamul din care ne tragem şi alături de care vom fi chemaţi la judecată.

Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misiune, ne‑a hotă­rât o evoluţie în istorie. Fiecare neam este responsabil de trecut şi dator să pregătească calea pentru urmaşi.

Biserica vorbeşte despre judecata particulară – când fiecare va răspunde pentru faptele sale – şi despre judecata universală – când vom da socoteală şi ca neam, când vom răspunde pentru istoria la care am fost părtaşi în timpul vieţii, pentru „umărul” pe care l‑am pus ca acest neam să meargă spre înviere. (Cf. „Fiecare în rândul cetei sale”. Pentru o teologie a neamului: Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Ed. Christiana, Bu­cureşti, 2003, mai ales pp. 9‑15, 95‑119 şi 175‑187. Titlul vo­lumului are înteme­ierea în I Corinteni 15, 22‑23: „Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale…” (subl. n.). Cf. şi Răzvan Codrescu, Cartea îndreptărilor, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004 (secţiunea „Dreptatea nea­murilor”).

Scopul Bisericii este de a

The Story of Stuff – CIRCUITUL MARFURILOR IN NATURA -Povestea bunurilor de consum – VIDEO

The Story of Stuff

CIRCUITUL MARFURILOR IN NATURA

Povestea bunurilor de consum

Ovidiu Hurduzeu: Ceea ce, întru Adevăr, contează

Ceea ce, întru Adevăr, contează

de Ovidiu Hurduzeu

Pentru a ieşi din criza actuală este nevoie să distrugem, unul câte unul, idolii şi tabuurile lumii contemporane. Astăzi nu ne mai închinăm la copaci – deşi ecologiştii radicali au regresat către animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul şi abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeşte de raţiune, responsabilitate, tehnologie, eficienţă, „spirit ştiinţific“ pentru a se ascunde faptul că trăim într-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lăsăm vrăjiţi de noi şi noi demoni. Pe 3 mai 1961, Hruşciov îl avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toata seriozitatea, vreau să-ţi spun: comunismul este sacru“. O frază pe care a repetat-o în diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viaţa, activitatea şi numele lui Lenin este sacru“. Tot sacru este şi capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporaţie, consideră Novak, ar trebui privită într-o lumină teologică întrucât ea reprezintă „vocaţia sobornicească în activitatea economică“ iar „în cadrul lumii seculare, este cea mai apropiată de biserică“. Nu mai amintim „technozele“ care sacralizează spaţiul virtual, gadgeturile idolatrizate din viaţa de zi cu zi, aparenţele impuse cu evidenţa adevărului din gândirea şi stilul de viaţă ale omului modern.
Dacă lumea idolatră în care trăim ar fi rece, pur tehnică, exterioară nouă, ar fi uşor de învins. Din păcate, cartea de credit, computerul, automobilul, telefonul mobil, mall-ul, „cariera profesională“, reţeaua de socializare, „creşterea PIB-ului“ nu sunt instrumente neutre cu valoare utilitară, ci idoli. Mii şi mii, uniţi într-un angrenaj socio-economic şi cultural. O treime idolatră, „Bani, Tehnologie, Confort“ domină relaţiile interpersonale păstorite odinioară de Biserica lui Iisus. Ca orice idol, triada demonică îşi arogă o realitate de sine stătătoare, o valoare intrinsecă şi mai ales o putere autonomă. Şi pretinde a fi ceea ce nu este.
Românul de astăzi,

Parintele Justin – Solutii duhovnicesti – interviu, iunie, 2010

Parintele Justin Parvu:

Rugati-va,rugati-va, sa nu cadeti in ispita inselarii

Par­inte, cu durere obser­vam ca Roma­nia nu mai are put­erea si val­oarea de alta­data, pen­tru ca ea nu face decat sa exe­cute ordinele mar­ilor put­eri ce con­duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas­tra, atat mate­r­ial cat si spir­i­tual. Cre­deti ca mai exista o Romanie libera?

Roma­nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Roma­nia, de alt­fel. Real­i­tatea popoarelor nu mai este con­tro­lata de ele insele, ci ele sunt con­duse de cen­trul euro­pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib­era pen­tru ca guver­nul Romaniei este con­dus de mar­ile put­eri care stau ascunse in spatele Uni­u­nii Europene sau al altor uni­uni inter­na­tionale. Democ­ra­tia nu exista in real­i­tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre­sia ca sun­tem liberi. A ramas doar o rezis­tenta for­mala a natiu­nilor, ast­fel incat sa le mai poti numi Roma­nia, Bul­garia, Ser­bia. Real­i­tatea este doar in mainile comite­tu­lui cen­tral care diri­jeaza toata viata popoarelor. Este o evi­denta inabusire a voin­tei popoarelor si o tend­inta evi­denta de ameste­care a nea­murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden­ti­tatea ca neam, iar mai apoi iden­ti­tatea ca om, cre­atie a lui Dum­nezeu. Nu vedeti exper­i­mentele amer­i­canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece cul­turile si obi­ceiurile natale? Pe ei nu ii intere­seaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pen­tru pros­timea asta a lumii. Natiu­nile, la ora actu­ala, sunt descompuse.

Si cei care nu cred in aceasta fal­si­tate a pacii lor cum sa se opuna?

Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori­tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil­treze oamenii lor ca sa le deturneze ros­tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra­tim si protes­tam. Noi avem impre­sia ca Europa are un sis­tem demo­c­ra­tic la baza, dar Europa este tot sovi­eti­zata, o Europa sovi­et­ica. Este ace­lasi mare lagar sovi­etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din­colo, in Occi­dent, avem de-a face cu lagarul cap­i­tal­is­mu­lui. In aparenta, intre rusi si amer­i­cani pare a fi

TRADAREA TEHNOLOGIEI – VIDEO – Jacques Ellul – The Betrayal by Technology

Jacques Ellul – The Betrayal by Technology

Philosopher and Sociologist Jacques Ellul explains how technology is not “neutral” and is implicated in every aspect of social relation.

part 1 of  6

part 2 of  6

Mircea Platon- Religia in scoli

(sursa: http://www.ziuaveche.ro/editorial/2901-religia-in-scoli)

S-a discutat iarasi despre eliminarea “religiei” ca obiect de studiu in scoli. Nici “reprezentantii societatii civile” si nici “specialistii” nu au precizat insa ca exista doua intrebari fundamentale, legate intre ele. Care religie? Care scoli? De raspunsul la prima intrebare depinde raspunsul la cea de a doua intrebare. Si de raspunsul la a doua intrebare depinde raspunsul la prima intrebare.

Dupa cum a aratat filosoful canadian George Grant in articolul “Religion and the State” (1963), publicat in toiul dezbaterilor canadiene pe acelasi subiect, problema nu e daca sa predam sau nu religia in scoli, ci doar care religie se preda in scoli. “E clar,” scrie Grant, “ca in toate scolile din America de Nord se preda deja religia in scoli, si anume ‘religia democratiei’.” Conform lui Grant, umanistii liberali, marxistii si orice om rational sunt religiosi, de vreme ce societatea neoliberala defineste religia drept “un sistem de credinte (adevarate sau false) care leaga una de alta vietile indivizilor si le dau coerenta unui scop”. Daca am include in definitia religiei si credinta intr-o deitate, atunci, arata Grant, ar trebui sa excludem budismul sau scientologia din randul religiilor. Si acest lucru e imposibil in contextul religiei umaniste si al cultului diversitatii in care functionam.

Asadar, prin insasi definitia progresist-umanista a “religiei”, redusa la o cultura sau la un simplu set de credinte, umanismul contemporan se autolegitimeaza ca religie. E religia “progresului, dominatiei asupra naturii si puterii asupra oamenilor”. E religia puterii de a modifica la bunul-plac o natura uman infinit elastica. Adeptii acestei religii, noteaza Grant, “pornesc de la premisa ca religia lor e evidenta oricarui om de buna credinta si de aceea fac tot posibilul sa o transforme in religia publica. Lucreaza pentru instaurarea statului mondial si omogen cu entuziasm; ii asteapta venirea cu infiorare”.

Conform acestei religii progresist-etatiste,

ORTODOXIA şi provocările actuale

BUCOVINA PROFUNDĂ şi A.S.C.O.R. – Suceava

vă invită la conferinţa

O R T O D O X I A

şi provocările actuale

Pr.Prof.Dr. Mihai VALICA

Doctor al Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg

Profesor colaborator extern la disciplina de Antropologie Comparată a

Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din  Iaşi

joi, 18 martie, ora 18.00

Sala Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

Se vor aborda teme precum:

Secularizarea credinţei şi moralei

Consumismul si Hedonismului

Relativizarea credinţei creştine

Comunismul conservat spre păstrare şi reactivare

Canoanele Sfinţilor Părinţi subţiate de statute şi regulamente secularizate

Globalismul şi descreştainarea lumii

Ortodoxia între sinodalitate şi confiscare eclezială

Atitudinea crestinului fata de autoritati: de la supunere la boicot

Noua ordine mondiala, o asezare antihristica comuna a lumii

Comunismul, ca religie

Sfintii de langa noi si din toate timpurile – modele vii de atitudine in fata autoritatilor

Neamul si mantuirea

Biserica, Statul postmodern si politica secularizata

Dictatura obligativitatii: actele biometrice, vaccinarile, monopolul educaţiei

Libertatea si mântuirea