Constantin si Elena, Imparati Sfinti – model si etalon al conducatorilor crestini

Chipul Crucii Tale pe cer vazandu-l

si ca Pavel chemarea nu de la oameni luand,

cel intre imparati Apostolul Tau, Doamne,

imparateasca cetate in mainile Tale o a pus,

pe care pazeste-o totdeauna in pace,

pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu,

Unule Iubitorule de oameni.

Troparul Sfintilor Imparati Constantin si Elena

Arhietipuri ale tuturor conducatorilor crestini

Cititi si:

• Sfântul Constantin cel Mare – un sfânt străromân

• Ipostasuri ale Împărăţiei Creştine – Asediul Constantinopolului – Icoană arhietipală a Împărăţiei Creştine

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul (a Postului Mare)

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul (a Postului Mare) talcuita de Olivier Clement

10 iulie – Martiriul Nicoletei Nicolescu – torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti

10 iulie – Martiriul Nicoletei Nicolescu

- torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti -

Cum a fost asasinată comandanta Cetăţuilor de Fete Legionare  (cf. „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă ) Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului…

Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetăţui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morţii se învârtea sârguincios; veşti tragice soseau din ţara întreagă despre cei cuminecaţi în credinţa lor pe drumul cu Arhangheli.

Şi, într-una din zilele lunii Iulie, vestea uciderii Nicoletei şi cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viaţă ale ei, străbătu ca fulgerul toată suflarea românească. Secretul acestei tragedii, n-a putut fi păstrat. Până şi brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinţei Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei

Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi (15 iunie: 122 de la invesnicire)

Valeriu Anania:

IMN EMINESCULUI 

în nouasprezece cânturi

„Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc” (Arghezi)

Starea întâi

E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi
Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi.
Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost
Navoadele din care-ti facuram adapost.
Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund.
Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund.
Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni
Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni.

Treapta întâi

Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda.
Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc
Aprinde roi de patimi când visul tau colinda
Imperii de tacere din care cânturi cresc:

bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
bucura-te somn în care muntii’n capete se bat
bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii
bucura-te logodirea lacului cu raza lunii
bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca
bucura-te Dor-de-Duca!
bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape
bucura-te unda’n care stelele te simt aproape
bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire
bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire
bucura-te’nmugurire din gândire si din grai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua

14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor – Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor

Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

(sursa: Apologeticum)

În aceasta luna, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele comuniste din Romania.

Slujba Sfintilor Inchisorilor:   VARIANTA DOC

Acatistul Sfintilor Inchisorilor:   Varianta DOC

Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele comuniste din Romania intre anii 1945-1964, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere.

Acestia pe care ii cinstim astazi ca si sfinti sunt aceia dintre zecile si sutele de mii de purtatori de zeghe din Romania comunista care au murit cu nadejdea vietii vesnice si marturisind dreapta credinta, indiferent de culoarea politica, motivul arestarii sau viata pe care au dus-o inainte. Caci suferinta indurata in inchisori, in lagare de munca fortata, in anchete sau in marea inchisoare care a devenit Romania dupa 1945, i-a inteleptit, facandu-i sa inteleaga rostul lor in mijlocul acestei suferinte: ispasirea pacatelor proprii si ale neamului intreg. A fost o generatie de jertfa pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult inflacareaza inimile noastre spre pazirea nestirbita a randuielilor stramosesti: credinta si dragostea de neam. Ei sunt sufletul si cetatea neamului nostru. Caci prin jertfa

Hristos a inviat ! – Canonul Învierii

Hristos a inviat !

Canonul Învierii

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea I-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Întâmpinarea Domnului – 2 februarie

Întâmpinarea Domnului

Sedealna, glasul 4

Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce eşti vechi de zile; curăţirii Legii Te împărtăşeşti, Preacuratule Dumnezeu, ca să-mi încredinţezi mie trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon în taină ştiindu-le Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu, Cel ce Te-ai arătat; şi ca o Viaţă Te-a cuprins şi bucurându-se, ca un bătrân, a strigat: slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viaţa tuturor.

“Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică şi Fecioară, ce în tine s-a săvârşit. În mâini ţine Simeon bătrânul, îmbrăţişat, pe al legii Făcător şi Stăpânul tuturor. Veniţi, pre Hristos vedeţi, pe al tuturor Stăpân, pe Care astăzi Simeon îl şi poartă în locaş. Trăind încă Simeon până pre Hristos văzu, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum. Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi. Pre Acel

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

17 noiembrie, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil

Luna noiembrie în 17 zile, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil (Sandu Tudor), care în bătăi crâncene s-a săvârşit

Tropar, glasul I

Vlăstar curat al plaiurilor străbune,

biruitor al patimilor şi al celor deşarte,

dascăl înţelept al rugăciunii

şi vas ales al luminii celei necreate.

Cuvioase părinte Daniil,

purtătorule de chinuri îndelungate,

roagă-L pe Hristos Dumnezeu

să ne-nvrednicească Împărăţiei

Celei Neînserate.

“Împlinirea rugăciunii inimii duce la mucenicie” – Părintele Daniil

„ Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba, sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de – 30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi rână peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuia să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar, şi erau lăsaşi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare, atât înainte de a intra în celula respectivă cât şi după ce au intrat în celulă.  Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui.   După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de către 3 gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la – 30° Celsius. Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă iar în jurul lui totul se topise.” (Părintele Augustin de la Aiud în cartea Din temniţe spre sinaxare)

Tropar de Duminică, icoană din Bucovina Profundă, cuvinte sfinte şi tâlcuiri româneşti

„Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea;

în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele.

Sus ostaşii au străjuit mormântul,

jos pe morţii cei din veac i-ai înviat;

întru tot puternice şi necuprinsule Doamne, slavă Ţie!”

(Sedelnele Glasului 5, de rând în această Duminică, a 23-a după Rusalii).

O reprezentare deosebită a Punerii in mormânt in pictura paleologă târzie a bisericii Sfânta Cruce din Pătrăuţi – Bucovina Profundă.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Cele două sute de capete teologice, I, cap.66 şi 67 (Filocalia românească, vol. II)

(în tâlcuire românească şi cu notele Părintelui Dumitru Stăniloae, trecute în paranteze)

„66. Taina întrupării Cuvântului cuprinde în sine înţelesul tuturor închipuirilor şi tipurilor din Scriptură şi ştiinţa tuturor făpturilor văzute şi cugetate. Căci cel ce a cunoscut taina crucii şi a mormântului a înţeles raţiunile celor mai-nainte spuse; iar cel ce a cunoscut înţelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai-nainte (Întruparea Domnului este centrul, sensul şi scopul lumii

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic – tropare şi icoana din fresca de la Probota

“Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit de negăit,

din femeie S-a născut îndoit în fire;

pe Care, văzându-L, nu ne lepădăm de închipuirea chipului;

ci pe acesta, cu bună credinţă însemnând-o,

o cinstim cu credinţă.

Pentru aceasta, ţinând Biserica credinţa cea adevărată,

sărută icoana înomenirii lui Hristos.”

„Pe trâmbiţele Duhului cele de taină,

pe purtătorii de Dumnezeu Părinţi, astăzi să-i lăudăm;

pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii,

cântare întocmită de teologie,

mărind o Treime neschimbată, o fiinţă şi Dumnezeire;

pe surpătorii lui Arie, şi pe apărătorii drept-credincioşilor;

pe cei ce se roagă totdeauna Domnului,

să miluiască sufletele noastre”

(Slava de la Vecernie)

Sfânta Parascheva – Cuvioasa Moldovei – 14 octombrie

Troparul Cuvioasei Parascheva

Întru tine, Maică,

cu osârdie s-a mântuit cel după chip,

că luând Crucea, ai urmat lui Hristos

şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup,

căci este trecător,

ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor.

Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură,

Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

surse:

http://www.sfantaparascheva.com, http://sfparascheva.mmb.ro, http://doarortodox.wordpress.com/

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce mustră fărdelegile conducătorilor din toate timpurile

TROPARE

“Pomenirea dreptului este cu laude,

iar ţie destul iţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule,

că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit,

că şi a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit.

Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te,

bine ai vestit si celor din iad

pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup,

pe Cel ce a ridicat păcatul lumii

şi ne-a dăruit noua mare milă.”

Sfintii Martiri BRÂNCOVENI – Pilda unirii in cuget si fapta in vremuri de cernere

Tropar din Paraclisul Sfintilor Martiri Brancoveni

Măcar la vedere şase fiind,

prin unirea credinţei, Slăviţilor,

una aţi fost

Treimea-n Unime închipuind

fărâmiţarea ce rupe firea omenească înlăturând

rugaţi-L dar, pe Domnul

cumplita dezbinare să ne alunge,

Brâncovenilor.