Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi (15 iunie: 122 de la invesnicire)

Valeriu Anania:

IMN EMINESCULUI 

în nouasprezece cânturi

„Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc” (Arghezi)

Starea întâi

E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi
Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi.
Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost
Navoadele din care-ti facuram adapost.
Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund.
Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund.
Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni
Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni.

Treapta întâi

Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda.
Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc
Aprinde roi de patimi când visul tau colinda
Imperii de tacere din care cânturi cresc:

bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
bucura-te somn în care muntii’n capete se bat
bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii
bucura-te logodirea lacului cu raza lunii
bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca
bucura-te Dor-de-Duca!
bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape
bucura-te unda’n care stelele te simt aproape
bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire
bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire
bucura-te’nmugurire din gândire si din grai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua

14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor – Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor

Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

(sursa: Apologeticum)

În aceasta luna, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele comuniste din Romania.

Slujba Sfintilor Inchisorilor:   VARIANTA DOC

Acatistul Sfintilor Inchisorilor:   Varianta DOC

Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele comuniste din Romania intre anii 1945-1964, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere.

Acestia pe care ii cinstim astazi ca si sfinti sunt aceia dintre zecile si sutele de mii de purtatori de zeghe din Romania comunista care au murit cu nadejdea vietii vesnice si marturisind dreapta credinta, indiferent de culoarea politica, motivul arestarii sau viata pe care au dus-o inainte. Caci suferinta indurata in inchisori, in lagare de munca fortata, in anchete sau in marea inchisoare care a devenit Romania dupa 1945, i-a inteleptit, facandu-i sa inteleaga rostul lor in mijlocul acestei suferinte: ispasirea pacatelor proprii si ale neamului intreg. A fost o generatie de jertfa pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult inflacareaza inimile noastre spre pazirea nestirbita a randuielilor stramosesti: credinta si dragostea de neam. Ei sunt sufletul si cetatea neamului nostru. Caci prin jertfa

Hristos a inviat ! – Canonul Învierii

Hristos a inviat !

Canonul Învierii

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea I-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic – tropare şi icoana din fresca de la Probota

“Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit de negăit,

din femeie S-a născut îndoit în fire;

pe Care, văzându-L, nu ne lepădăm de închipuirea chipului;

ci pe acesta, cu bună credinţă însemnând-o,

o cinstim cu credinţă.

Pentru aceasta, ţinând Biserica credinţa cea adevărată,

sărută icoana înomenirii lui Hristos.”

„Pe trâmbiţele Duhului cele de taină,

pe purtătorii de Dumnezeu Părinţi, astăzi să-i lăudăm;

pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii,

cântare întocmită de teologie,

mărind o Treime neschimbată, o fiinţă şi Dumnezeire;

pe surpătorii lui Arie, şi pe apărătorii drept-credincioşilor;

pe cei ce se roagă totdeauna Domnului,

să miluiască sufletele noastre”

(Slava de la Vecernie)

3 octombrie: Sfântul Dionisie Areopagitul – Teologul mistic al numirilor dumnezeieşti

Cu undiţa harului,

înţelepţeşte vorbind dumnezeiescul Pavel,

te-a vânat şi, văzându-te că eşti vas ales,

te-a făcut descoperitor de cele dumnezeieşti

şi văzător de cele negrăite.

Cu care dimpreună roagă-te,

grăitorule de Dumnezeu, Dionisie,

să se mântuiască cei ce te cinstesc cu dragoste.

Sinaxar, 3 octombrie:

Sfântul Dionisie Areopagitul

Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor. Aşijderea şi ucenicii

Timp şi veşnicie: azi şi mâine în pictura de la Suceviţa

Maica Domnului („care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut”, Dogmatica Vecerniei), Sfântul Ioan Teologul (prăznuit mâine, 26 sept.), şi Sfântul Apostol Petru (pomenit de pericopa Evangheliei Duminicii a 18-a după Rusalii, 26 sept.) se arată Sfântului Serghie de Radonej (pomenit azi, 25 sept.; în icoană mai este reprezentat şi Sfântul Nicon, succesorul Sfântului Serghie la conducerea mănăstirii, dar la viziune a fost martor alt ucenic, Mihail), „arătând cum se slăveşte drept Sfânta Treime (Stihoavna Vecerniei).

Moise la Rugul Aprins, icoană din Sinai, sec. XII

†

Spăimântatu-s-a Moise văzând întâi vedere minunată,

împletire străină de rug şi de văpaie,

care însemna mai înainte

pe Dumnezeu cel fără stricăciune din Fecioara Maică,

pe Care L-a văzut cu trup, trecând, la mijloc, anii.

†

Cele întâi născute ale Egiptului le-ai ucis,

precum şi Hristos a omorât tăria diavolească;

că cele ce lucrai tu, cu adevărat erau

însemnare a celor viitoare, pururea pomenite.

†

Cel ce dă proorocia, a zis lui Moise:

Dezleagă-ţi încălţămintele picioarelor, Moise,

că locul unde stai este Sfânt;

să nu aduci împreună cu tine spurcăciune,

că iată ţi se arată în Muntele Horeb, prin rug şi prin foc,

taina Fecioarei, Maica lui Dumnezeu.

†

Preot după Lege, voievod foarte viteaz, te-ai arătat, Moise,

poporului celui prigonit, rănind Egiptul;

şi despărţind Marea Roşie cu toiagul

şi cufundând pe vrăjmaşul Faraon,

cel cu grumajii înalţi, împreună cu taberele lui,

ai petrecut în pustiu, hrănind pe Israel cel nemulţumitor.

Sinaxar: Sfântul Prooroc Moise  s-a născut în Egipt şi l-a luat din apă fiica lui Faraon şi l-a făcut sieşi fiu şi l-a învăţat toată 

SCHIMBAREA LA FAŢĂ – icoană şi tropare

Stihirile, glasul I

+ + +

Cel ce a grăit de demult cu Moise prin închipuiri în muntele Sinai, zicând: Eu sunt Cel ce sunt de-a pururea, astăzi schimbându-Se la faţă în Muntele Taborului, înaintea ucenicilor, Şi-a arătat frumuseţea chipului cea dintâi, Care a ridicat întru Sine firea omenească. Şi unui dar ca acesta mărturii punând pe Moise şi pe Ilie, a făcut părtaşi la veselie pe cei ce mai înainte au vestit învierea cea slăvită pe Cruce şi mântuitoare.

+ + +

Mai înainte văzând cu duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia- Născut Fiului Tău, al lui Dumnezeu părinte David, de departe a chemat la veselie făptura, şi proorocind a strigat: Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Că în acest munte suindu-Te, Mântuitorule, cu ucenicii Tăi, şi la faţă schimbându-Te, ai făcut firea lui Adam iarăşi a străluci, mutând-o în slava şi strălucirea Dumnezeirii Tale. Pentru aceasta strigăm către Tine: făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie.

+ + +

Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la faţă şi prin neapropierea Dumnezeirii, văzând-o în munte Apostolii cei aleşi, Hristoase, Cel ce eşti fără început, în dumnezeiască răpire a minţii s-a schimbat, şi cu nor luminos împrejur străluciţi fiind, au auzit glasul părintesc, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu Însuţi eşti şi după întrupare, Fiul Unul Născut şi Mântuitorul lumii.

+ + +

Lui Petru şi lui Ioan şi lui Iacov ucenicilor Tăi celor aleşi, Doamne, astăzi în Muntele Taborului Ţi-ai arătat slava chipului Tău cel dumnezeiesc. Că au văzut hainele Tale strălucind ca lumina, şi faţa Ta mai mult decât soarele. Şi nerăbdând a vedea strălucirea Ta cea de nesuferit, au căzut cu faţa la pământ, că au auzit glas, mărturisind de sus: Acesta este Fiul Meu cel iubit, Care a venit în lume să mântuiască pe om.