Bucovina Profundă

15 Februarie 2011

De ce suntem in criza?

Neamul romanesc pe calea Adevarului.

De ce suntem in criza?

de Dan Radovici

Subiectul dezbaterilor:

Acest articol va propune ca subiect dezbaterea cauzelor fenomenului actual de criza. Ce ne-a determinat de fapt sa inregistram o tot mai accentuata depreciere a calitatii vietii noastre zilnice, atat a bunastarii noastre materiale, dar mai ales faptul ca ne indepartam pe zi ce trece de o demna tinuta morala. Propun sa limitam cadrul discutiei la cateva intrebari:

In ce sanse de continuitate si integritate mai putem spera, ca neam, in actualul context de criza? Aceasta  lipsa a noastra de initiativa, nu ne va costa oare foarte scump, intr-un viitor imediat apropiat?

Care ar fi obligatiile noastre imediate prin care ne vom putea salva? Aici raspund: Cu siguranta ca varianta in care vom bate pasul pe loc, ca si pana acum, ne va fi fatala, iar consecintele, incalculabile!

In ce masura posibilitatea de a actiona constient si organizat ar putea schimba soarta lucrurilor, intr-una pozitiva?

Cauze spirituale

Sa pornim intai cu analiza cauzelor spirituale, considerandu-le ca fiind prioritare asupra  echilibrului nostru, decat cele de ordin material.

Propun ca un prim obiectiv: redobandirea demnitatii prin ridicarea din starea de umilinta. Cum si in ce mod? Spunand numai adevarul si pornirea in a gasi rezolvarea pozitiva a problemelor.

Precizarea catorva evidente negative:

Dupa cum se tot aduna norii peste capetele noastre, cu siguranta ca suntem acea generatie care  trebuie sa raspunda si sa plateasca pretul tuturor greselilor din trecut. Asa cum se poate lesne observa, ne rostogolim cu repeziciune pe o panta al carei final va fi cumplit, atunci cand in totalitate, vom ajunge sa fim condusi exclusiv de catre straini, care vin cu o alta vointa, straina de interesul national. Un alt adevar dureros este ca ne-am obisnuit sa fim o generatie de cartite, definita printr-o pasivitate generala fata de ceea ce ar trebui sa insemne in mod normal o reactie sanatoasa fata de gravele problemele ale societatii. Caracteristica actuala este din pacate ca fiecare prefera sa stea cat mai retras si sa priveasca cat mai discret, in  asa fel incat sa nu deranjam pe nimeni! Prin faptul ca suntem nascuti aici, asta inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-au fost incredintate noua spre pastrare intregul patrimoniu genetic, primit si platit prin atatea jertfe mentionate in toate filele istoriei, ceea ce presupune si din partea noastra  o totala angajare cu orice pret  pentru  pastrarea si conservarea tuturor  valorilor nationale ca intacte si nealterate.

O continuitate a neamului, in intelegerea de  pastrare a sa in actuala  configuratie, a devenit de neconceput fara o implicare activa, fara o lupta inceputa pe toate planurile pe unde s-a tot pierdut teren pana acum. Daca nutrim la vremuri mai bune, pentru a putea iesi in fata istoriei cu fata curata, presupune implicare totala!

Cauza actualei catastrofe nationale fiind deja cunoscuta, ca ne-am lasat total descoperiti si dusi de nas, iar destinele le-am lasat la indemana seriilor consecutive de conducatori, selectati dintre cei mai corupti si mai imorali cumparati in totalitate de catre dusmanii acestui neam. Acestea le suportam, prin voia lui Dumnezeu, fiindca am lasat treburile cetatii, absolut la voia intamplarii! Inca nu ne-am trezit si tot privim nauci cum de a fost posibil? Aste fiind spuse, credem ca se  poate afirma faptul ca pana acum am trait noi oare ca niste oameni responsabili sau doar ca, de fapt, am vegetat cu totii intr-un mod iresponsabil? Am amortit cu totii in aceasta stare de frica, de panica, de inactiune! Adevarata cauza este de fapt lipsa noastra de credinta, cea care ne-a dus pana in acest moment fatal, in care, daca nu vom cadea de acord ca trebuie sa luptam constienti intai cu patimile din noi, ca mai apoi biruindu-le, sa putem lupta mai departe si cu cele din ceilalti, atunci vom pieri ca neam si vom fi responsabili de tot dezastrul ce ne va atarna de gat ca piatra de mormant!

Fratilor, pierdem un timp pretios, de care istoria nu ne va ierta ca l-am irosit, alegand varianta unei asteptari lungi de douazeci de ani.

 

Contextul general si cauzele personale

De unde pornesc cauzele reale si de la cine? Vreau sa ma refer in special la faptul ca: la noi e de fapt, marea problema! – fiindca noi suntem cei rai, cei plini de patimi! Aceasta este reala cauza pentru care suntem prinsi si imobilizati in capcana, numai prin consimtamantul nostru, prin starea de indiferenta! Asa cum am  intrat in toate aceste belele, numai prin mila lui Dumnezeu mai putem iesi de aici. Sa indraznim intai si sa I-o cerem! Am devenit prea sleiti in aceasta practica a pacatului, motiv pentru care nici nu mai avem vigoarea si discernamantul ca sa ne aparam interesele asa cum au facut-o inaintasii nostri.

Intreb: De ce nu mai au putere crestinii? Si raspund: Pentru ca, prin consimtamantul pe care ni l-am dat prin modul de viata pasiv, am inceput sa ne afundam tot mai mult in mlastina pacatelor! Lui Hristos stim ca I s-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant! Sa cautam si noi sa vedem pe cine oare mai gasim printre noi pe cineva vrednic sa mai primeasca increderea divina? Acesta si este unul din scopurile dusmanilor principale: sa ramanem cat mai zapaciti si mai dezbinati sub aspectul bombardamentelor mediatice sustinute la foc continuu ca si pana acum. Suntem din ce in ce mai mult sub incidenta formulei de conducere demonice: divide et impera, prin care se creeaza o stare de vid de vointa, din care rezulta panica si deznadejdea asupra masei intregi de indivizi.

 

Redobandirea echilibrului prin ortodoxie

Prin faptul ca ne-am nascut ortodocsi, consider ca suntem datori sa o aprofundam la acea  intensitate la care ea ne-o cere imperativ, ca niste adevarati traitori. Gandesc ca, daca nu ne vom stradui sa devenim suficient de curati sufleteste, nici nu vom reusi sa dobandim pogorarea acelui Duh necesar unitatii „carele pe toate le plineste”. Aceasta fiind de fapt si miezul acestui mesaj detaliat!

Singura solutie nefiind alta decat aceea de a porni impreuna exclusiv prin aducerea la indeplinire a poruncilor evanghelice! Doresc sa reiasa de aici clar, ca dusmanii crestinismului, ai civilizatiei si ai omenirii vor sa slabeasca in mod intentionat aceste resorturi sufletesti   propunand sau impunand cu totul alte practici cat mai indepartate decat cele crestine, fapt ce provoaca de altfel si acest dezechilibru aducator de agonie.

 

Cine si cum ar trebui responsabilizat?

Toate categoriile sociale care mai dispun de inima buna si de puterea credintei, acelea care se simt responsabile in fata acestor stari de fapt – si ne referim la: studenti, elevi, corpul profesoral, intelectuali, savanti, academicieni, cu radacini de suflet curat romanesti – au obligatia, la modul imperativ, de a se implica, de a pune umarul pentru a gasi nu numai o rezolvare, cat si o recuperare a ceea ce mai e bun printre noi. Fiecare ar trebui sa participe cu solutii in jurul acestei probleme dupa puterea si dupa talentul sau. Cine altcineva sa o faca, daca nu noi care suntem cei vizati cu solutionarea acestor probleme?

Nu avem pretentia ca unul singur le-ar putea face pe toate, insa fiecare dintre noi ar putea face cate ceva in acest sens!

 

Victimele propriei ignorante

Am fost hraniti cu tot felul de minciuni prin care s-a dorit sa ne tina departe de adevar, folosind diferite sugestii, in sensul ca: „Sa nu indrazniti sa va dati cumva cu parerea, ca aceasta ar insemna amestec in treburile interne ale statului (!?)”. Permanent ne-au fost servite si induse indemnurile la oarecare pasivitate. Si, in modul acesta, am ramas ca o turma de oi fara stapan, dar si fara caini de paza credinciosi.

Se zice ca fiecare balta are tantarii pe care si-i merita! Tot asa, dintre noi au aparut si au rasarit acei tantari, acele buruieni politice pe care le meritam. Spunem ca au crescut si au inflorit financiar intr-un mod natural, ca adevarati campioni ai fraudei si ai minciunii, pe fondul lipsei noastre de preocupare fata de treburile statului, de fapt, la umbra neglijentelor noastre! Rezolvarea nu ne poate veni in niciun caz dintr-o sursa exterioara fiindca, bineinteles, ca nu ne-o va da nimeni, niciodata! Rezolvarea nu poate veni decat dintr-o initiativa comuna interioara, pornind asupra corectiilor actualelor defectiuni.

 

Prioritati imediate:

Se impun reparatii in restabilirea adevarului din domeniul istoric prin precizarea caracterului tuturor jertfelor crestine ca un fir definitoriu al neamului, deoarece prin ce s-a scris pana acum in mod oficial a fost de fapt o propaganda comunista care a modificat si a schimonosit mintea si sufletul romanilor cu tot soiul de minciuni rafinate.

Se impun reparatii urgente in domeniul spiritual prin indrumarea si formarea tinerilor catre  adevaratele izvoare spirituale facuta in duhul traditiei si obiceiurilor curat romanesti in vederea formarii unei adevarate elite.

Se impun demararea unor ample proiecte economice in vederea recuperarii tuturor redutelor pierdute prin tradarea tuturor guvernarilor care s-au succedat la putere in ultimii 20 de ani, care au risipit si risipesc patrimoniul national.

Sigur ca putem deveni mai buni, incepand insa fiecare aceasta lupta intai cu el insusi spre dobandirea acelui echilibru personal, si mai apoi continuata si asupra celorlalti.

Acest ABC-duhovnicesc de la care se asteapta asemenea rezultate si schimbari, evident ca nu e deloc usor de realizat, dar, zicem ca nu e nici imposibil! Am convingerea ca putem face dovada ca, printr-o implicare responsabila, aceasta balta a societatii romanesti actuale, vom reusi sa o transformam in scurt timp prin multa bunavointa, intr-o cat de mica gradina a noastra, curata si ingrijita. Da! Dar pentru asta trebuie sa muncim si sa ne implicam! Am pus cu totii umarul bucurosi; si eu, si tu, si el, cu totii. Nu cred ca asa ceva sa fie utopic. Fructele faptelor bune nu vor intarzia sa apara! Ramane sa vedem in ce masura credeti de cuviinta ca merita sa raspundeti acestui apel.

Se poate incepe  printr-un consimtamant liber acordat pentru coagularea unei unitati. In primul rand trebuie lamurit ce inseamna de fapt acel „moment al prieteniei”? Inseamna de fapt acceptul de a fi cunoscut si de a-ti cunoaste si tu foarte bine  aproapele dar si de a fi tu cunoscut de catre ceilalti foarte bine. Cu siguranta ca asa ne vom deprinde si cu experienta, incumetandu-ne incet, incet, sa ridicam si sa rezolvam pe rand, greutatea fiecarei probleme cu care ne vom confrunta. 100%! In scurt timp vom dobandi si energia necesara pentru a crea o atmosfera pe care, rugandu-L pe Dumnezeu, sa o putem incalzi pana la incandescenta, asemenea unui fierbator introdus chiar intr-un vas inghetat. Credem ca sunt toate sansele sa-l dezghete si, in functie de constanta, il va putea incalzi deplin. Fiindca lui Hristos I s-a dat toata puterea in cer si pe pamant! Sa i-o cerem si noi, daca vom fi vrednici.

 

Care ar putea  fi rezultatul acestor demersuri?

Ar fi ca o matrita al carei produs va fi acceptul unui nou inceput de viata, atat cea personala, cat si ca grup. O viata noua, in care intru ca un om impovarat de greutatile pe care le intampina si le poarta individual si devin, printr-o traire virtuoasa, un om care simte si se bazeaza pe ajutorul primit din partea celorlalti. Asa se creeaza un ansamblu de forte din care este foarte posibil sa apara si eroul si viteazul si, de ce nu, si martirul? O scoala in care spiritul curat national sa poata incolti si inmuguri intr-un mod armonios, sub atenta supraveghere a celor mai vrednici si mai curajosi fii ai ei. Astfel se poate crea acel lant sau linie de front prin care incep sa strang chingile slabite prin dezechilibrul produs, cel prin care am permis sa intre toate obiceiurile rele, acelea care au murdarit societatea, si sa fie obturate, incepand sa circule si sa fie utilizate numai cele convenite de catre grup. Sigur ca aceasta implica o batalie de rezistenta, de mentinere si in final, de suprematie.

 

Coborand pe firul istoric al neamului

Cu toate exemplele luminoase din mandra noastra istorie si cu toate varfurile culturii romanesti, nu s-a reusit inca sa se creeze o scoala de conservare a interesului national. O scoala a elitelor neamului, care sa pregateasca temeinic fiecare contingent prin permanente verificari si incercari in toata vastitatea situatiilor si care sa aiba pregatirea si puterea de a preveni, si de a interveni constructiv in momentele de criza, ca si cea actuala. Sigur ca sunt incredintat ca nu se doreste aparitia, existenta si eficienta unei astfel de scoli, care ar putea reprezenta un adevarat zid de aparare al cetatii. Nu putem spune ca ea nu a existat! Fiecare generatie luminoasa din istoria acestui neam a avut ca numitor comun asumarea si formarea acestui model de roman salvator al natiunii. Aceasta le-o spunem numai acelora ce cunosc adevarata noastra istorie contemporana! Pe cei care nu cunosc decat istoria cea falsificata, suntem gata sa-i lamurim in masura in care vor fi interesati sa o cunoasca pe cea adevarata, asa cum a fost! Avem carti purtatoare de istorie romaneasca adevarata.

 

Modelul crestin – piatra de temelie si modelul salvator

Piatra de temelie a misiunii propuse este modelul pe care l-au urmat si s-au straduit sa si-l desavarseasca toti inaintasii nostri: modelul crestin. Da, dar pentru a putea fi si eu veriga de legatura vrednica de aceasta misiune, trebuie sa am o anumita conduita fata de semeni si fata de Dumnezeu! Lucrurile nu s-au miscat pana acum in aceasta directie fiindca nu a existat o oferta clara in acest sens. Acest subiect, prin vastitatea sa, ar fi de dorit a fi pe viitor o foaie, care sa tina locul unui ghid practic de indrumare a tinerilor pe o cale crestin-nationala a virtutilor.

 

O explicatie cu fundament crestin al unui asemenea tel

De ce modelul crestin?

Deoarece este singurul model de esenta divina, in urma caruia avem facuta demonstratia ca viata omeneasca nu-si are ultimul sau cuvant si ultimul sau act de traire aici pe pamant, ci undeva mai sus, in Inviere. Pentru a ajunge la aceasta stare de constiinta trebuie exercitiu, trebuie implicare, trebuie dialog permanent cu Creatorul. Ceea ce presupune rugaciune, rugaciune fierbinte! Numai prin intermediul rugaciunii vom putea trimite demonii, care ne tot asalteaza, inapoi in iad, unde le e de fapt locul. Dumnezeu are nevoie de raspunsul nostru acum, la tinerete, iar nu la neputintele batranetii. De aceea eu ma voi invoi(!) cu fratele si camaradul meu de lupta in virtuti si vom dobandi impreuna acele puteri divine binecuvantate si promise celor ce se angajeaza impreuna pe un asemenea drum si prin taria acordului dat, vom putea face fata si ne vom  tine departe de  ispitele venite din tabara vrajmasului si a vrajmasilor, care sunt de fapt agentii pe pamant prin care are castig de cauza vrajmasul.

De unde ne vine ajutorul?

Tot acum vom primi si ajutorul pe care il cerem cu staruinta cu inima infranta si smerita ca il vom primi. Sa nu il credem pe diavolul care ne insufla teama si deznadejdea ca nu vom reusi: asta ar fi consecinta numai a lipsei noastre de credinta. Cand Mantuitorul Hristos l-a chemat pe Petru sa vina la El, calcand pe valurile marii prin mijlocul furtunii, acesta a dat curs chemarii si a mers; apoi, cand s-au ridicat valurile ispitelor, s-a indoit, a inceput sa se scufunde si a strigat dupa ajutor. Mantuitorul l-a mustrat atunci pe el, ca si pe noi si l-a intrebat: „Pentru ce te-ai indoit, putin credinciosule?” La fel ne-am scufundat si noi in valurile ispitelor vietii si ne-am indoit de posibilitatea reparabilului. Dar Dumnezeu ne iarta prin marturisire de greselile noastre. Prin urmare, sa avem curajul marturisirii, mai intai a greselilor.

De deprimare sufera toti cei care nu au credinta si nadejde in promisiunile lui Dumnezeu! Secretul succesului si al echilibrului spiritual sta in credinta si in nadejdea rasplatii lui Dumnezeu. Asa cum saracia materiala vine datorita lipsei de munca, asa si deznadejdea vine datorita ignorarii dialogului cu Dumnezeu. Celui ce sta degeaba din punctul acesta de vedere, diavolul ii da repede de lucru! Ii face abonament la deznadejde si il trece zilnic pe condica sa de prezenta ca practicant cu succes al deznadejdii.

Hristos este dovada si prototipul jertfei omului smerit spre Invierea cea dumnezeiasca. Avem promisa si exista o alta lume mult mai buna. Sfintii, care au trait jertfind aici pe pamant, s-au bucurat de promisiunea Invierii. Ramane sa vorbeasca faptele si vrednicia noastra!

sursa:  Atitudini, nr. 14, via Apologeticum

1 comentariu »

  1. FOARTE ADEVARAT. NOI SINTEM DE VINA PENTRU TOT CE NI SE INTIMPLA.

    GRESELILE SE PLATESC. VOM PLATI CU VIETILE NOASTRE . DOAMNE AI MILA DE NOI.

    Apreciază

    Comentariu de DOREL — 2 Martie 2011 @ 19:31 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: