Bucovina Profundă

10 Aprilie 2011

Ce nu stiati despre Rotary, Lions, masonerie si eugenia prin vaccinare

Ce nu stiati despre Rotary Club

de Mihaela Gheorghiu

Exista locuri in care factorii de decizie din politica, afaceri, educatie si sanatate se intalnesc departe de ochii “profanilor”, stabilesc aliante de culise si dau verdicte care sunt in defavoarea a milioane de oameni. Rotary si Lions sunt din gruparile reprezentative pentru aceste cluburi elitiste, care functioneaza dupa reguli si principii identice cu cele ale francmasoneriei.

Rotary a fost fondat in 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima intalnire au participat doar patru persoane: Harris, inginerul minier Gustave Loehr (despre care se stie cu certitudine ca era si el francmason), negustorul de carbuni Silvester Schiele si croitorul Hiram Shorey. Loehr si Shorey s-au retras la scurta vreme de la aceste intalniri, astfel ca Rotary, la acea vreme nici macar nu se putea numi club, fiind alcatuit din doar doua persoane.

Acest inceput dezastruos contrasteaza izbitor cu rapida raspandire pe care Rotary o cunoaste de la un moment dat incolo si care se datoreaza, fara indoiala, interventiei din umbra a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, in scurt timp, ceea ce incepuse ca o intalnire intre doi anonimi sa aiba deja anvergura nationala? In 1910 Asociatia Nationala a Cluburilor Rotary isi deschide prima filiala in afara granitelor SUA, in Canada, iar in urmatorul an ajunge si in Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continua, astfel ca in 1922 este prezent pe sase continente, are 20.000 de membrii si isi schimba numele in Rotary International. In prezent numara la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei gasindu-se numai persoane influente cum ar fi presedinti sau directori de mari companii si politicieni.

Legendele Rotary spun ca numele gruparii vine de la obiceiul membrilor de a-si tine intalnirile saptamanale prin rotatie, acasa sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, intalnirile au inceput sa se tina in hoteluri. Acest lucru face ca astazi, in holurile celor mai mari lanturi hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza sa fie plasate, chiar la receptie, anunturi privind ziua si ora cand se tine intalnirea Rotary. De altfel, proprietarii si managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piata a respectivelor hoteluri se datoreaza in mare parte afilierii acestora la Rotary.

Cercul inchis al “Elitei” masonice

Rotarienii au ritualuri si reguli interne asemanatoare cu masoneria. Sunt o organizatie la fel de inchisa si de secretoasa ca si aceasta. La intrare se face o selectie atenta: sunt invitati sa faca parte din club fie cei care ajung sa fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni si sunt apoi propulsati in pozitii cheie in lumea afacerilor si politicii. Ca si in masonerie, este nevoie deci de o invitatie din partea cuiva din interior. In Rotary lucrurile sunt inca si mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanti interni, numiti “nasi”.

Pe langa aceste similitudini exista si alte aspecte care demonstreaza ca Rotary si masoneria sunt doar doua fatete ale aceleasi puteri globale. Pana in 1933 cluburile Rotary nu acceptau in randurile lor decat masoni. Ulterior s-a renuntat la aceasta regula, insa si astazi multi din membrii Rotary semneaza condica si in lojile masonice.

O organizatie satanica cu aceleasi concepte ca si masoneria

In aceste conditii, afirmatia facuta in revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragos Nitulescu, care conducea Rotary Romania in 2006 este doar o poveste buna de adormit copiii: “Nu avem nicio legatura cu masoneria. Dovada cea mai buna este ca printre membrii nostri se afla si reprezentanti ai clerului. Or, se stie ca preotii si masonii nu stau in acelasi loc.”.

Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevarat ca in 1928 mai multi episcopi spanioli au declarat ca Rotary “nu este altceva decat o organizatie satanica cu acelasi fond si concepte ca si masoneria. Conform documentelor pe care le detinem, Rotary este o organizatie suspecta si trebuie sa fie considerata la fel de groaznica si de perversa ca si masoneria.” Dar la fel de adevarat este si faptul ca, de atunci, tot mai multe fete bisericesti au ajuns sa detina functii importante in Biserica tocmai datorita apartenentei lor la masonerie. Am asistat chiar in Romania la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care faceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunza Verde si Constantin Balaceanu Stolnici sunt doar doua exemple in acest sens).

Un istoric rotarian confirma stransele legaturi ale clubului Rotary cu masoneria

Legaturile stranse dintre masonerie si Rotary sunt si mai evidente daca analizam situatia din Marea Loja a Angliei (United Grand Lodge of England – UGLE), numita de masoni si loja mama a lumii, intrucat este organizatia reprezentativa la nivel mondial. La nivelul UGLE exista mai multe loji Rotary.

Poate cea mai cunoscuta si mai veche a fost constituita in 1920. Aceasta are ca simbol cercul Rotary care inconjoara un compas si litera G, simbolul francmasoneriei. Intr-o scrisoare, unul din fondatori, Charles Dewey precizeaza ca toti cei inscrisi in Rotarian Lodge no. 4195 faceau parte din London Rotary Club care, la acea vreme, avea 300 de membri. Astazi loja isi tine intalnirile chiar in Freemasons Hall din Londra, sediul Marii Loji a Angliei (UGLE). In cadrul acesteia mai exista inca sapte loje Rotary. Doua dintre ele au fost constituite la inceputul secolului XX: Nottingham Rotary Lodge No.3941 si North Notts Rotary Lodge No. 8998. Lor li se adauga altele cinci, aparute in ultimii douazeci de ani: Rotary Lodge of Suffolk No. 9306, East Lancashire Rotary Lodge No. 9359, Rotary Lodge of Norfolk No. 9367, Rotarian Lodge of Hong Kong No. 9378 si Rotary Lodge of Hampshire No. 9389.

Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodata si membru Rotary, demonstreaza ca exista stranse legaturi intre Rotary si francmasonerie. “Legaturile dintre Rotary si masonerie sunt vechi si nu trebuie privite cu suspiciune, sustine el. In unele tari est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. In orice caz, existenta medaliilor pe care apare roata Rotary alaturi de simboluri masonice arata ca legaturile sunt inca puternice si astazi”.

Programul Rotary Polio Plus, o amenintare la adresa generatiilor viitoare

Dupa ce mii de copii au fost vaccinati impotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, Romania a ajuns sa fie tara cu cel mai mare numar de copii bolnavi de SIDA. In 1997, jumatate din copiii bolnavi de SIDA din intreaga lume erau din Romania. Acesta este doar unul dintre efectele actiunilor “umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurator.

In 1985, Rotary anunta intregii lumi ca va eradica virusul poliomielitei pana in anul 2000. Dupa ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaratii, peste o jumatate de miliard de dolari si a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continua sa existe. In urma specialistilor Rotary au ramas zeci de mii de morti sau de infirmi care s-au imbolnavit de poliomielita, leucemie sau cancer dupa ce li s-a administrat vaccinul.

Numarul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la “Alianta pentru vaccinuri” sa admita existenta unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea, oficialitatile nu fac nimic pentru a stopa aceasta campanie ucigasa. De ce? Pentru ca membrii Rotary, care in viata “profana” ocupa pozitii importante in institutiile medicale nationale sau internationale si chiar in guvernele unor tari in care se organizeaza astfel de campanii, nu vor lua niciodata o decizie neconforma cu politica clubului. Asa ca genocidul continua. Intr-un discurs tinut la Conventia Internationala a Rotary din 2006 de la Copenhaga, Bruce Cohick sustine ca trebuie intetite eforturile de vaccinare in Nigeria, Afghanistan, Pakistan si India si promite in numele Rotary ca virusul va fi eliminat fara indoiala cel mai tarziu pana in 2008. O noua gogoasa.

Vaccinul antipolio, o arma importanta in demersul masoneriei de a reduce populatia globului

Vaccinul polio a fost descoperit in 1953 de dr. Albert Sabin si de atunci poarta acest nume. In 1960 s-a descoperit ca este facut din celule prelevate din rinichii de maimuta care contin virusul SV40. Experimentele de laborator realizate de mai multi cercetatori, printre care Bernice Eddy au aratat ca acest virus este strans legat de aparitia leucemiei si a cancerului. Mai mult chiar, SV40 odata patruns in organism se transmite pe cale genetica de la parinti la copii. Pana in 1996, zeci de cercetari au demonstrat legatura dintre prezenta virusului SV40 si cancerul osos si cerebral, boli a caror incidenta a crescut in mod inexplicabil (daca nu luam in considerare campaniile de vaccinare de genul Polio Plus) cu 30% in ultimii 20 de ani.

In loc sa fie stopat progamul Polio Plus care raspandea acest virus, au fost stopati, discreditati, marginalizati si persecutati exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Intrebat de ce s-a procedat asa, dr. Sabin a dat un raspuns demn de doctorul nazist Mengele: “Nu cred ca este cazul sa panicam publicul. Pana la urma, ce mare lucru, copiii vostri sunt injectati cu un virus al cancerului, atata tot!”

Dr. Raymond Obomsawin, analist la Agentia canadiana pentru dezvoltare internationala (CIDA) a realizat un studiu asupra proiectelor de imunizare intreprinse de Unicef impreuna cu Rotary in Thailanda, la inceputul anilor ‘90. Raportul sau arata ca asa cum pojarul nu a disparut din Europa in anii ‘40-’50 datorita vaccinurilor, nici poliomielita nu va dispare in urma acestor campanii de imunizare. Tot el arata ca poliomielita este departe de a fi cea mai frecventa si mai grava problema de sanatate cu care se pot confrunta copiii. Pozitia oficiala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) este ca riscul cel mai mare de a se imbolnavi de poliomielita il intampina copiii malnutriti si de aceea ei trebuie imunizati in primul rand. Ori toate cercetarile au demonstrat ca vaccinul nu trebuie administrat in caz de malnutritie, pentru ca pune in pericol viata copilului. Dr. Archie Kalokerinos arata: “nu poti sa imunizezi copiii bolnavi sau malnutriti si sa zici ca ai rezolvat problema. Vei omori mai multi decat ar fi murit in mod natural din cauza virusului”.

Insa pentru rotarieni vaccinurile sunt mai “profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decat hranirea si crearea de conditii de viata prielnice pentru acesti copii. In fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la saracirea tarilor in care traiesc acesti copii.

 

(sursa: Popas Alternativ)

46 comentarii »

  1. Membrii Rotary Suceava – Bucovina

    Apetroaei Petru Florin

    Babiuc Florin

    Balaceanu Catalina

    Bosancu Niculai

    Cocris Doiniţa Nela

    Creţeanu Gabriela

    Creţeanu Mihai

    Croitoru Florin

    Maria Cristian

    Cusnir Ioan Dan

    Ercse Lorand Lajos

    Groza Ştefan

    Hrebenciuc Florin

    Jitareanu Dan

    Lungoci Tudor Lucian

    Lupuşoru Dumitru

    Maxim Mihai

    Mocanu Vasile

    Moisescu George

    Paziuc Alexandru

    Potorac Alexandru

    Rangu Daniela

    Rebenciuc Vlad

    Rusu Adrian

    Scriban Eugen

    Tănase Daniel

    Tibu Elena

    Vargan Paul

    Zgabei Adriana

    Zlei Dan

    http://www.rotarysuceava.ro/?page_id=8

    Apreciază

    Comentariu de Mircea Puşcaşu — 10 Aprilie 2011 @ 02:25 | Răspunde

  2. ” Dupa ce mii de copii au fost vaccinati impotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, Romania a ajuns sa fie tara cu cel mai mare numar de copii bolnavi de SIDA.”

    Sugerati ca in urma vaccinarii copiilor din Romania impotriva hepatitei B , copii s-au imbolnavit de SIDA ? Aveti dovezi pentru afirmatiile facute , sau poate ati luat informatia de undeva . Spuneti-ne , macar , sursa informatiilor !

    E nevoie de mai mult pentru a fi crezut , decat simple afirmatii .Puteti fi chiar si Bucovina superficiala , tot degeaba , credibilitate 0 !

    Apreciază

    Comentariu de crisuadi — 11 Aprilie 2011 @ 19:53 | Răspunde

    • Articolul este semnat de Mihaela Gheorghiu. Oricum, nu stiu daca va amintiti de scandalul pe tema sida-vaccin Hep B, de prin „97. Un medic s+a gandit sa suprapuna harta imbolnavirilor HIV la copii in 91-92, parca, cu harta vaccinarilor anti HepB si a vazut ca se suprapun perfect. Au fost investigatii, cercetari, ancheta, proces, dar totul s-a oprit subit printr-o interventie din sferele politice inalte. Aveam salvat un articol din presa vremii, am sa-l caut si am sa-l public pe acest blog. Promit.
      (Eu sunt un bucovinean superficial, dar contemplu profunzimile Bucovinei din toate timpurile si vreau sa le arat si altora aceste profunzimi care nu-s ale mele, repet. Caut sa-mi apar cumva Bucovina si Romania Profunda, „saracia si nevoile si neamul” de amenintarile recente. In rest toate bune!🙂 )

      Apreciat de 1 persoană

      Comentariu de Mircea Puşcaşu — 12 Aprilie 2011 @ 02:28 | Răspunde

  3. @crisuadi:”Sugerati ca in urma vaccinarii copiilor din Romania impotriva hepatitei B , copii s-au imbolnavit de SIDA ? Aveti dovezi pentru afirmatiile facute…”
    Stimate, sursa articolului e precizată, articolul insusi e o dovada – rezultat al studiului realizat cu dovezi clare. Necredinta jidoveasca insa nu crede adevarul intocmai ca evreii ce au rastignit pe Mântuitorul acum 2000 de ani si prin minciuna conduc si mint lumea. Iar Rotary Cluj e creatia lor.
    Dovezi?? – uita-te stimabile (evreu?)pe google la intemeietorii lui.

    Apreciază

    Comentariu de Fabian — 12 Aprilie 2011 @ 22:13 | Răspunde

  4. din nefericire stiam si eu ca dupa anii 90 sangele importat din occident era infectat cu virusul HIV, a fost introdus in Romania cu buna stiinta se pare ca au fost si cateva guverne implicate daca imi aduc bine aminte, insa nu am stiut niciodata cine a fost in spatele manevrei…am si eu cunostiinte cu vechime in munca, asistente medicale🙂

    Apreciază

    Comentariu de Sektor — 12 Aprilie 2011 @ 23:28 | Răspunde

  5. nu va suparati ca va spun dar ce se vehiculeaza pe net e doar varful icebergului, mai sunt zvonuri soptite in frica pe care nu le-am vazut dezbatute pe internet din nefericire

    Apreciază

    Comentariu de Sektor — 12 Aprilie 2011 @ 23:30 | Răspunde

  6. […] rest is here:  Ce nu stiati despre Rotary, Lions, masonerie si eugenia prin … Alte articole RepereTaguri » Istoria recordurilor de viteza maxima intr-o masina […]

    Apreciază

    Pingback de VreauForum.com » Blog Archive » Ce nu stiati despre Rotary, Lions, masonerie si eugenia prin … — 16 Aprilie 2011 @ 15:51 | Răspunde

  7. Na ca m-ati gasit, ati publicat lista! Iaca na! Noroc ca sunt in toane bune. Anul asta sunt sef de club rotary Bucovina. (Sa moara dusmanii mei) Am sa realizez multe lucruri frumoase, mai putin pentru voi profanii. Am sa-mi perfectionez stilul de hipnoza eriksoniana. Voi trage tepe cat voi putea prin Geosit cu contracte „avantajoase” cum numai eu stiu sa le fac si de restul, surprize, va las pe voi sa va ofticati. Si pe linie politica voi fi de asemenea prolific………..pentru ce vreau eu si baietii mei elitisti. Hai noroc.

    Apreciază

    Comentariu de mocanuvasile@rotary.com — 3 Octombrie 2011 @ 15:06 | Răspunde

  8. Membrii Rotary Club Suceava:
    Adomnicai Mirela – director adjunct Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă
    Alexandrescu Dan – preşedintele unei reţele de librării SEDCOMLIBRIS (Alexandria) cu sediul în Suceava a editat ”Capitalul” lui Karl Marx (recent)
    Apetroaei Petru Florin – patron firma de textile FINE STYLE SRL, Gura Humorului.
    Babiuc Florin – medic stomatolog
    Bosancu Niculai – consilier judetean (PSD)
    Cocris Doiniţa Nela – farmacistă, conduce Colegiul Farmaciştilor din Suceava, preşedinta Asociaţiei „Pro Anima“
    Creţeanu Gabriela – medic, sefa Sectiei de Diabet si Boli Nutritie, coordonatoarea Centrului Judeţean de Diabet
    Creţeanu Mihai – medic cardiolog
    Croitoru Florin – patron Global Design
    Croitor Robert – om de afaceri, manager Explora Group (clinica medicala), DIAFARM SRL, membru PDL
    Cusnir Ioan Dan – om de afaceri, fiul fostului prefect PSD Ioan Cușnir, cercetat de DNA pt. deturnare de fonduri UE dar și in legatura cu tranzactiile de terenuri din zona Metro
    Ercse Lorand Lajos – secretar executiv al PSD Suceava, administrator SC Options SRL (restaurantele Taco Loco)
    Galanton Bogdan – consilier al ITRSV (Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânãtoare) Suceava
    Ganea Motan Doina Elena – medic oncolog, director medical Spitalul ”Sfântul Ioan cel Nou”
    Groza Ştefan – director si presedinte al Consiliului de administratie ACET
    Hrebenciuc Florin – om de afaceri, membru PDL
    Lungoci Tudor Lucian – Director sucursala la Raiffeisen Bank Suceava
    Lupuşoru Dumitru – om de afaceri, patron TESVA SRL
    Moisescu George – om de afaceri, manager general Hotel Best Wester Bucovina din Gura Humorului
    Paziuc Alexandru – medic psihiatru
    Potorac Alexandru – Conferenţiar doctor inginer economist
    Rangu Daniela – membru PSD, Manager Regional EST, SC Valvis Holding SA
    Rebenciuc Vlad – director general SC Revlaco Motors SRL – TOYOTA Suceava
    Rusu Adrian – membru PDL,
    Scriban Eugen – manager general Mobexpres
    Tănase Daniel – patron SC Assist Softwere SRL
    Tibu Elena – director Banca Ion Tiriac, Suceava
    Troase Nicolae – acționar principal la SC Calcarul SA Pojorâta (aflat in top 300 cu o avere de aproximativ 14-15 mil. euro)
    Veghinas Simona – expert tehnic, administrator MINING PRODCOM SRL
    Vargan Paul – avocat
    Zgabei Adriana – director general MEVAROM SRL
    Zgabei Nicolae – expert evaluator
    Zlei Dan – director agentie imobiliară AITI SRL

    Apreciază

    Comentariu de darknick — 18 Octombrie 2011 @ 16:41 | Răspunde

    • darknick, ti-ai facut bine temele…🙂

      Aviz tuturor:
      Ai grija cu cine te insotesti, de cine e bine sa te feresti, ca sa stii cine esti.

      Apreciază

      Comentariu de Mircea Puşcaşu — 18 Octombrie 2011 @ 22:07 | Răspunde

    • de sefu BNR ati uitat…M. ****rescu…. o alta c*****va masonica…!?

      Apreciază

      Comentariu de Lotziman — 9 Aprilie 2016 @ 22:12 | Răspunde

  9. Actualul presedinte al Rotary Club Suceava este Vasile Mocanu- consilier local PNL, noul şef al Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava.
    http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=241&format=html

    Apreciază

    Comentariu de darknick — 18 Octombrie 2011 @ 16:49 | Răspunde

  10. Mocanu a fost director la OCPI, momentan nu mai este, isi facuse un post de relatii cu publicul, nu stiu daca mai functioneaza. E o jigodie umana in toata regula, o bestie infractionala care se foloseste din plin de simbolul rotii dintate. Da, e si consilier PNL cu aspiratii de lider, chiar tinuse interimatul si candidase la sefie. Se foloseste in viata de zi cu zi de cateva „scamatorii” deprinse de prin lojile tenebroase rotary, mai putin cunoscute omului de rand, pentru a intimida si manipula.

    Apreciază

    Comentariu de lunetistul@yahoo.com — 2 Noiembrie 2011 @ 15:06 | Răspunde

  11. Iah, printre altele Mocanu Vasile mai este si expert tehnic judiciar in cadastru si topografie de unde liciteaza spaga incepand de la 10% din valoarea terenului. Nu se teme de lege ca de, are „frati” care-i pun palma oricand doar la ce e buna apartenenta la club? Doar se jura intre ei sa nu se sicaneze reciproc. „A servi mai presus de sine insuti” este deviza lor care o arunca in ochii prostimii atunci cind fac acte caritabile. Ceea ce servesc ei sunt afacerile lor imputite care trebuie sa prospere cu orice pret si sa nu fie deranjati. Pentru asta se asociaza nu de mila nu stiu cui.

    Apreciază

    Comentariu de romquest — 2 Noiembrie 2011 @ 16:00 | Răspunde

  12. Nasol!

    Apreciază

    Comentariu de ricar — 18 Decembrie 2011 @ 20:39 | Răspunde

  13. vad ca adevarul il detine o singura parte! care mai si selecteaza mesajele trimise! de ce? va e frica de faptul ca adevarul vostru suporta modificari sau va e groaza de propria voastra ignoranta? Bunul Dumnezeu a dat Liberul Arbitru nu pentru a face ce vrea fiecare, ci pentru a alege si a discerne. Dar voi veniti din intuneric si cereti lumii sa va asculte, fara ca voi sa fiti capabili sa ascultati! pacat! Dumnezeu sa va ajute si sa va ierte!

    Apreciază

    Comentariu de ion — 11 Martie 2012 @ 08:47 | Răspunde

  14. simplu: in primul rand: vaccinarea antipoliomielita se face prin picurarea solutiei vaccinului in gura copilului bolnav, si nu prin injectare, ceea ce nu poate conduce la nicio harta cu HIV si alte aberatii! *(asta este din surse medicale, nu din ceea ce-mi inchipui eu). in al doilea rand: e extrem de usor sa presupui nu-stiu-ce conspiratii sau comportamente imorale sau mai stiu eu ce, fara a avea habar despre ce vorbesti! apropo, despre rotary n-am auzit inca ceea ce am auzit despre (unii, cel putin) preoti, respectiv: avaritie, mandrie, lacomie, pedofilie, sarcini la maicute, decshis carti si alte tampenii de genul asta… nu ti se pare corect sa incepi cu propria ograda, invatatorule? apropo, sedintele rotary si lions, din cate stiu eu, sunt sedinte deschise, unde poti fi invitat ca sa vezi cum se conduce lumea din umbra… din umbra ignorantei tale! Hristos a Inviat! ai grija de tine si de sufletul tau si, recomandarea mea este sa mai citesti o data Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, in special 1; 3 (Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape…)

    Apreciază

    Comentariu de Ion — 30 Aprilie 2012 @ 18:23 | Răspunde

    • Poliomielita
      Ce nu stiati despre vaccinuri

      – forme clinice de poliomielită: 1. asimptomatică, fara simptome (90-95%), 2. poliomielita abortivă, boală minoră fără simptome neurologice (4-8%) si 3. poliomielita paralitică propriuzisa (0.1-2%)

      – in Romania poliomielita este eradicata complet din 1996, ultimile cazuri, doar 8 la numar s-au inregistrat in 1995 si toate au fost cu tulpina vaccinala, ca urmare a vaccinului oral (VPO)

      – desi boala eradicata, fara niciun caz din ’96 pana in 2009 s-a vaccinat cu VPO, vaccin viu atenuat cu rata mare de infectare postvaccinala cu poliomielita, din 2009 s-a trecut pe vaccinul injectabil (VPI) si el cu foarte multe probleme si efecte adverse severe

      – azi desi boala este eradicata de 16 ani, fiecare copil nascut la noi este presat sa se vaccineze antipolio de nu mai putin de 5 ori, dintre care 4 vaccinari pana la un an (la 2, 4, 6, 12 luni si la 9 ani)

      – o statistica din 2001 din SUA arata ca incidenţa poliomielitei postvaccinale este de 10 mai mare decât cea a poliomielitei cu virus sălbatic

      – se credea ca vaccinul anti-poliomielita Salk a determinat oprirea epidemiei de poliomielita care a afectat copiii americani in anii 1940 si 1950. Daca este asa, de ce epidemia de poliomielita s-a oprit, de asemenea, si in Europa, unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv ?

      Articolul intreg aici:
      https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/05/13/poliomielita-ce-nu-stiati-despre-vaccinuri/

      Alt articol edificator despre polio:
      Poliomielita în grafice. Informaţii ocultate. Cauza toxică a poliomielitei. Ineficienţa vaccinurilor
      https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/11/16/poliomielita-in-grafice-informatii-ocultate/

      Despre harta vaccinarii, rotary si sida vedti aici:
      Infectarea criminală intenţionată cu SIDA în România în timpul campaniilor de vaccinări împotriva hepatitei de tip B
      Mai mult de jumătate din copiii bolnavi de SIDA de pe întreg globul sunt români!
      https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/04/12/infectarea-criminala-intentionata-cu-sida-in-romania-in-timpul-campaniilor-de-vaccinari-impotriva-hepatitei-de-tip-b/

      Apreciază

      Comentariu de Mircea Puşcaşu — 5 Iunie 2012 @ 14:32 | Răspunde

  15. […] Ce nu stiati despre Rotary, Lions, masonerie si eugenia prin vaccinare […]

    Apreciază

    Pingback de Cine este in spatele Noii Ordini Mondiale? Grupul Bilderberg, Trilaterala, Clubul de la Roma si Council of Foreign Relations « Bucovina Profundă — 12 Mai 2012 @ 16:19 | Răspunde

  16. Mai cititi despre manipulare, coaching, hinoza si alte balarii promovate si insusute de rotary. Sunt periculosi in adevaratul sens al cuvantului.

    Apreciază

    Comentariu de elada@yahoo.com — 5 Ianuarie 2013 @ 10:55 | Răspunde

  17. Am locuit si crescut in Giurgiu si trebuie sa spun ca o familie vecina a trait aceasta tragedie; mama si cei doi copii ai sai au murit in urma vaccinarii ce s-a facut dupa 90 la spitalul municipal din Giurgiu. A fost cumplit si pt. noi, vecinii,sa vezi cum se sting doi copilasi nevinovati si o mama care nici nu stia ce i se intampla. Pana sa moara, copiii ar fi vrut sa se joace, dar ceilalti copii fugeau de ei („are sida, asta! are sida! fugi, ma!”). Ne-am temut si noi de boala, dar ni se facea mila de ei. Parintii mei ii primeau in casa lor si se jucau cu ei. Fetita avea vreo 5 anisori si baiatul era prin clasa a doua sau a treia. Au murit pe rand. baietelul a fost chiar folosit drept cobai (a fost operat la cap inainte sa fie dat spre inmormantare). Mama copiilor nu prea se pricepea sa explice ce le-au facut la spital, iar noi care incercam sa-i ascultam nu prea intelegeam… ce avea sa fie…cu societatea romaneasca, in general. Nici eu, la cei 20 de ani ai mei de atunci (bucuroasa ca avem acces la mai multa informatie decat inainte de 89), nu-mi dadeam seama ca populatia Romaniei va fi decimata in acest fel. Cine ar fi crezut atunci ca dracul poate fi si mai negru decat a fost?!
    Nici n-am stiut ca grupul asta Rotary e implicat in distrugerea noastra, a oamenilor de rand.
    Din 2001 am parasit Romania si am avut ocazia sa fiu recrutata in acest club; dar nu stiam nici ce face, nici cu ce se mananca. Nu m-a interesat, asa ca n-am ajuns printre ei. O profesoara americana a incercat sa ma recruteze, dar engleza mea era destul de slabuta la acel moment, asa ca a renuntat. Intre timp, datorita Internetului am aflat despre masonerie, despre aceasta noua ordine mondiala, despre mizeriile astea adica…Toata „elita” politica a Giurgiului e in grupul Rotary. Mi se intoarce stomacul pe dos cand ii vad si citesc despre ei prin ziarele locale. Se intalnesc la patru ace, se distreaza, se aliaza, sustin ca fac bine comunitatii prin faptul ca au infiintat nu stiu ce sa ajute pe saraci…dar numai Dumnezeu stie care e adevarul!
    Locuiesc in Sua si va spun ca rotarienii sunt peste tot. Au intalniri, manuiesc fonduri substantiale. Cativa membri ai familiei sotului meu fac parte din masonerie. Ei sustin ca fac bine, ca aduna fonduri sa ajute pe cei saraci, ca ii preocupa soarta lumii, ca au credinta in Dumnezeu (aici nu imi e prea clar daca Dumnezeul lor este acelasi cu Dumnezeul meu). Oricum sunt secretosi de la un punct incolo. Femeile nu au acces la intalnirile barbatilor. Sotul meu spune ca sunt masoni buni si masoni rai in aceasta grupare „secreta”. Ar fi mult mai mult de detaliat, dar timpul nu-mi mai permite. Oricum sunt super stresata de aceste idei conspirationiste, de faptul ca nu ai siguranta pt. tine si copiii tai, ca nu stii ce sa mai crezi. Pe primul copil l-am imunizat asa cum se recomanda aici in Sua, dar pe al doilea nu ma mai lasa sotul. Cand merge la scoala copilul, trebuie sa prezint dovada ca are toate vaccinurile facute. Nu stiu ce e mai bine, nu mai am incredere in nimeni!

    Apreciază

    Comentariu de Corina — 7 Iulie 2013 @ 00:51 | Răspunde

  18. 3. PĂŞIND LUMINA LOR
    aşa te-am cunoscut , Labiş

    Era pe când curgeau solar
    din firea altei lumi şiroiul tău-
    sudorile cu iz de vâsc şi mosc
    pe-alama feţelor agreste…
    când ochii pietrei tale reci

    în ametistul ei deschişi,
    de glasul cerului aprinşi
    se desfătau în largu-ţi arc
    cu bolta pe cărunte creste!…

    Tot tu, sub brazii pe-obârşii

    prăbuşiţi, de vânturi retezaţi,

    sub lunge-repezi prăvăliri

    zăceai în steiuri sub uluce!…

    Pe- adâncul de sub Cruce
    te hoinăreai, aşa, rupând
    din clipe, duhurile sfinte!…

    păşeai ușor lumina-n zori
    în flăcări îngerii, regrete
    şi răscoleai albe nelinişti

    le bătuceai pe-naltul grui,

    însângerând stelare trepte

    spre abisale tăinuite vetre!…

    Erai acolo unde marii zei
    pe codrii Suhei împăraţi
    îţi cuvântau cu simţ ales

    din înfoşnirea frunzei!…

    izvoarele-ţi cântau în mers
    prin pajiştile în tăceri

    şi stelele

    cu glasuri de neînceputuri!…

    Copil, în joc, grăbit, sărind
    pârleazul vieţii strâmt în şa,

    lumini în înroiri de fluturi,
    îţi înfloreau, însângerând

    juneţea din culori…

    în năluciri şi-n sfinte ritmuri,

    dansând în patul Proserpinei,

    o stea căzând în steaua ta

    te-a adorat şi primenit cybilic!….

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 21 Noiembrie 2013 @ 01:18 | Răspunde

  19. ÎNSEMN APOCALIPTIC /

    Treci distins în zbor, acvilă

    crudă în nesomnul norilor

    peste turnul de fier,

    demult, de îngeri părăsit!…

    eşti limbă de sânge în clonţ

    şi largă aripă de pământ,

    clopotului, cântecede inimă

    sângerând apele tulburi

    determinări ale undelor:

    libertatea marilor zăpezi ,

    din fâlfâirea largilor aripi,

    flăcările astrelor, înteţind!?…

    pajiştea ta a adormit

    de parfumul crinilor albaştri

    cum pelerinul, curând

    trezit cu ochii închişi

    năbuiţi de lacrimile zorilor…

    inundaţii în corturi stelare..

    ca să răstorni din greu

    mirificul primăverilor

    din contururile ireale

    pe clonţul tot mai încins,

    îţi creşti şi stingi cu lacrimi

    şerpii calzi târâţi în fiori:

    credinţa ta că în cer eşti

    aşteptat şi bine primit!….

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 21 Noiembrie 2013 @ 21:11 | Răspunde

  20. Colind

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    Aici, albite-s zilele cu frumuseţi

    de datini

    cât Vifleemu-n flori de

    chiparos,

    găsim eros în ASTRA

    TRANSILVANĂ,

    colind: urmaşi în locul locului

    din care-au fost !..

    Lumina cea mai caldă arde-n

    candeli

    cu clopoţei şi voci trandafirii;

    prin tot regatul ASTREI paşte

    Mielul:

    credinţa cerului în stea la Beit-

    Sahur …

    Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti

    copiii:

    brazi argintii pe-zăpezite bolţi …

    Cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec:

    colind de serafimi la naşterea-n

    Hristos!..

    „Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 16 Decembrie 2013 @ 23:41 | Răspunde

  21. LOCURI ETERNE
    Gheorghe Apetroae Sibiu

    De dor, de ai copilăriei zei,
    Boroaiei, fii, la ale ei culori
    întorşi,
    să-mi spuneţi ,voi, de un alt loc
    de căutări prin primăveri şi cer,
    ce poate fi simţit, decât acesta,
    mai prielnic şi mai înflorit,
    mai sigur, mai înalt
    şi mai iubit,
    mai tainic, mai romîn, mai sfânt
    de dor şi în privelişti vii,
    mai blând,
    în taina cristicului gând,
    în stare a –ţi rosti de legământ
    şi a-ţi vibra eterne re-chemări:
    la Pleşul Moişii
    şi Boroaia – Vale,
    în necuprinsuri de livezi stelare,
    la Dadişa de dor
    şi pe Râşcuţa –
    din Mălăieştii albi în cer
    şi-n Ţarini
    porniri de flăcări vii, aprinse,
    la Boboceni şi Ulii,
    pelerine sfinte vise
    un gând de zbor la Pisc
    şi la Jahalii,
    magia unor vremi
    în oazele-i astrale,
    ori în a Neamţului istorică cetate:
    mister şi-n veşnicii – miracol
    de bogăţii şi frumuseţi, nescrise !…

    Spuneţi-mi, dar , ce un alt cer azur
    se poartă-n cântec pe- acest loc
    de libertate , în vegheri,
    la temple,
    în freamăte şi -n jocuri siderale,
    cu cerul în serafice soboare
    de îngeri blânzi,
    dansând în veri
    prin holdele solare,
    sau concertând edenic,
    simfonii,
    ori galopând pe înălţimi trecutul,
    aşa cum cerbul ce-şi aleargă
    în zarea pajiştei albastre,
    ciuta
    de codrii cei adânci cinabrici,
    despărţind-o,
    spre a o ispiti cu – argintul din amurg
    al stelelor aprinse în izvoare ,
    să o adape seara,
    în nou rut ?!..

    Şi unde, cu-atât dor,din zori,
    căzând
    pe “Vale” şi pe “Şes”,
    se lăfăie lumina
    spre veşnica- nălţare -n rodul
    locului etern,
    cetatea primenind-o!?..

    Frumos e aici, iar gândul înţelept:
    imperiul nobilei simţiri crescut
    de rădăcinile tot vii,
    de dărnicie şi cuvânt,
    de cântec şi de joc,
    înfipte în străbuni,
    …în alte generaţii se dilată emblematic !…

    Susenii Boroaiei , 20 .07. 1964

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 1 Ianuarie 2014 @ 22:12 | Răspunde

  22. SARMISEGETUZA REGIA

    de Gheorghe Apetroae Sibiu

    Străbunii ne înalţă-n rang cu moştenirea sacră

    călcată des de multe naţii fără hat şi cântec!…

    stelare ni-s cetăţile, în slavă, dacice în stirpe –

    …Clopotiva-Grădişte e semnul de răscruce !…

    din marmori, colonade trezesc Sarmisegetuza,

    regescul ei popor, la nobila obârşie – română…

    îi stăm de mult în rost, în moţi şi-n basarabii

    ce-şi arcuiesc credinţa în nobila-i cunună!…

    cu har ales răsar, din loc, şi azi, getuzi şi sarmi

    şi cresc în noi vânjoşi din seva sfântă tracă

    cu braţele din Tisa şi din Nistru, cu trupul din Ardeal-

    ne înalţam din daci, din sciţi şi din bastarni-

    goruni cu rădăcinile-n iubiri de strămoşesc hotar,

    cu rost la bolta Ţării Mari, de colonade sfinte

    zidite-n arc stelar de carpi, durând o Românie,

    în geana mândrei zări, veghind-o spre vecie!…

    – ne ţinem Dacia cea Mare – regină-n nemurire

    şi-i irosim din lacrimi, sorbindu-i-le în Unire,

    din Decebal şi Iancul, din Ştefan al Moldovei!…

    …stejarii Daciei de azi, o neclintim prin zodii!…

    G.A.S.

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 23 Ianuarie 2014 @ 00:56 | Răspunde

  23. DEMERS FAUSTIAN

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    .. cu ochi de stele în izvoare,

    un meteor pe seri căzut

    plin de mister şi-mpătimit,

    veghezi la orice asfințit!…

    ceri sacrul clipei efemere

    și-o scapi de un necunoscut

    scoți din implozii, viaţă, vremii

    și grai iubirii de absurd…

    te-acuzi și când te ştii în rai,

    sorbind din pleapa clipei mari…

    trânteşti de stâncă… de paradă,

    tot începutul ei de slavă…

    slujești celui divin, bând vin,

    din mers repeţi cu El trecutul-

    magistru, zămislit din El

    sapi în imens, neînceputul!…

    te-alinţi femeie care… eşti

    neîmplinită-n chip cu gândul,

    de braţul lui, când strâns te prinzi

    din sânge ca să-i sorbi pământul…

    şi de aceea eşti în chinuri,

    cea care, neştiind ce eşti

    cu flăcări… ca să te sfinţeşti

    împarţi infernul la poeți! …

    mai cânţi cu îngeri pentru roze,

    acolo sus când rătăceşti

    în bucuria că trăiești
    cu-n visător, necunoscutul!…

    – Dar Tu, ce faci?.. prezent și singur

    de toarta cerului desprins,

    bolnav și prins în rugăciuni

    joci clipa lui cu ne-nceputul!…

    și cazi letargic dintr-o slovă

    într-un magnetic necuvânt,

    sporind simţirile în linişti,

    sorbind din sânii lor alt gând!…

    ca să te-ntreci cu- al clipei vis,

    tot alte flăcări să aprinzi,

    arzi în iubiri și în şoptiri

    netimpul dragostei de îngeri…

    și-agonic cânţi psalmul în zori

    seminţei cerului din fire –

    un legământ i-acorzi şi-n rod,

    crești clipa-n calda-i retrăire!….

    Boroaia , 5 septembrie,1963

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 7 Martie 2014 @ 21:13 | Răspunde

  24. Posmodernismul lui Mircea Ivănescu
    eseu-Gheorghe Apetroae Sibiu

    Poezia curentelor postmoderniste ,în general, un edificiu liric de scurt metraj, s-a construit de către Mircea Ivănescu din elemente structurale de firească sensibilitate, într-un sublimat de interioritate și de incantație, în figuri suprastilistice de simbol. Se asistă la construcții poetice în afara convențiilor estetice, cu liant de metaforă în crome stranii și în vibrații asonante… Se descoperă în registrul armoniilor fonice partituri ale dizarmoniilor cosmice ,care dezvoltă atitudini limaxice și stări noetice celeste, ce reverberează în integralitatea existențialismului antropologic cu o rezistență comprehensivă, în ecuații estetice (din „Versuri”…vorbe, vorbe, vorbe; din „Alte poezii”…poezia e altceva…) . Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici și ritmici cu algoritmarea estetică a grotescului, mitului, chiar și a satanicului, răului, tragismului uman și a sinistrului , spre a crea în structurile poetice fațete – măști cu reflexii antinomice de natură teluric – apolinică de înaltă factură ideatică, opuse prețiozității estetizante. Se vrea a se pune în evidență, prin metaforă , prin corespondențe și analogii de simple intenții absconse: frumosul, concretul uman și normalitatea ontologică . Dar, rolul poetului este de a umaniza naturalul și socialul , prin utilizarea acestor elemente artistice postmoderniste cu principii simbolistice și imagistice , lingvistic dominate de un imagism metaforic, esențe lirice care ne despart de creațiile versicate clasice, prin înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul creației….Mircea Ivănescu, așa cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate de diferiții autori sibieni sau din afară, în cadrul sedințelor de lucru ale cenaclurilor sibiene, era unul dintre puținii poeți care în destinul și voința-i, livrești, putea realiza facil comparații – corespondențe în principiile textelor comparate , rostind frecvente citate bine articulate în contextul acelor ședințe, din scrierile lirice ale lui Baudelaire, Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot, Dylan Thomas, cocheta foarte relaxat cu P. Eluard, J. P. Jouve, G. Apollinaire, Jean Arthur Rimbaud , nega, cu accente sociologice radicale valorile civilizației tradiționale, până la a le ignora, împreună cu Tristan Tzara, R. Barthes, A. Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și Giusepe Ungaretti, sau particulariza, cu o spontaneitate genuină, rezonanțele meditative ale sensibilității și neliniștilor cotidiene, preparând pe loc soluții politice , pe care le releva anecdotic, ca pe o iubire aridă, pe care o asocia cu melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg, Hermann Hesse, Robert Musil , Raymond Queneau, J.R. Jimenez, sau lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise de textele auctoriale ale participanților cu creații în cenaclu, aducându-le în luminarea poetică, prin descifrarea misterelor existențiale din textele expuse, lucrând cu o sumă de culturi și învățături sedimentate în lăuntricul său, pe care ni le releva, împreună cu Saint-John Perse, D. H. Lawrence, Bernard George Shaw , Craig Marianne Moore, E. W. L. Pound , W. C. Wiliams, sau, apăsând pe pedala realismului, în lucide observații, îl semnifica pe Cesare Pavese , Salvatore Quasimodo, contând pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer Maria Rilke și Rabindranath Tagore… Mircea Ivănescu , în jurul căruia nu lipseau apostolii literaturii sibiene, nominalizându-i pe regretatul poet Iustin Panţa şi pe poeţii Dumitru Chioaru, Ion Mircea, Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada ş.a , s-a configurat, astfel , la Sibiu, într-un simbol critic al postmodernismului literar în România. . – De ce? Pentru că a reușit aici sindinamic şi sinchorologic inducerea acestui curent – postmodernist narativ, în poezia românească contemporană. A reușit cu succes aceasta, așa cum o releva Mircea Ivănescu în ” Poezia e altceva, vol. Versuri, 1968”, prin intervenții edificatoare, structurarea accentuat anecdotică , expresionistă și ficționist transfigurativă a formelor sensibile şi abisale, de la satiric și până la descifrarea misterului ființării . Poezia sa inedită și critica doctă dezvoltată în cercurile literare sibiene a activat suprarealismul și expresionismul în lirica sibiană și românească în acei ani memorabili pentru literatura sibiană, baza pentru elevația creației lirice stilizate postmoderne din sedimentele impresiilor entive lăuntrice revelatoare, prin Mircea Ivănescu, la cotele pe care le reușise în alte spații literare Allan Edgar Poe, W. C. Wiliams , Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și John Crowe Ransom în citica literară și eseistica americană, Andre Gide, J.F.E. Lemaitre , Andre Maurois , Andre Thibaudet, Charles Mauron , Jean-Pierre Richard , Jean – Paul Sartre și L. Goldman în critica literară și eseistica franceză , Friedrich Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană, Eugenio Montale și Antonio Gramsci, în critica literară italiană, William Edmund Gosse, Edward Herbert Read , Middleton John Murry și Arthur Symons, în critica literară și eseistica engleză, iar Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno, în literatura spaniolă și nu numai în aceste spațialități culturale. În același timp, prin erudiția și talentul său scriitoricesc, cât și grație activității de traductor, prin numeroase traduceri din limba engleză, să nu uităm traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri…), Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby), Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala creştinismului), Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea romanului Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul Mircea Ivănescu a devenit reper literar ireversibil, de înalt rang, în literatura română și universală a sfârșitului de secol 20 și începutului de secol 21.. În prezența scriitorului poet eseist și traductolog Mircea Ivănescu, modestia sa, conjugată cu înalta cultură, dialogul livresc cu acesta, un permanent antren la transcenderi metafizice, mă fericea și mă fascina. De aceea, îi voi păstra, cât voi trăi, imaginea vie în memorie…

    Sibiu, 2011, 2012,2013, eseu „scos de la naftalină,”, aşa cum îmi sugera distinsa doamnă Caterina Scarlet …, G.A.S.

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 15 Martie 2014 @ 23:07 | Răspunde

  25. MAGNETICEI IUBIRI

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    … de cerul ei cărunt în travertin,

    când ai ajuns pătruns şi prins

    în buiecii şi de iubire beat-

    tu serii dai un kantean tribut…

    şi… osie de stea te crezi

    în luminări de sfinte pasiuni,

    rotit în firea ta, de nimbu-i eritrin –

    preplin magneticei iubiri!…

    … eşti cordul ei şi evu-i viu aprins

    în trupul firii unui suflet nins

    pe- adânc de cer în axiniu,

    învăluit de clipe reci astrofilii!…

    … socrat în gând şi aletheic crez,

    în adamitul mării de smarald,

    de valul ei, nu eşti învins…

    … urcat pe crucea rozelor târzii,

    te răstigneşti de Ne-nceput,

    să poţi sorbi cu fiecare gând:

    – din sânii alunii

    ai Marelui magnetic Necuprins,

    tot fluxul celestin,

    parfumul rost al zării porfirii…,

    – dorinţe mari şi multe vreri:

    ambrozii în corolele pocal-

    lăcaş de un carnalic chihlimbar

    şi de lumini, magneticei iubiri!…

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 21 Martie 2014 @ 21:59 | Răspunde

  26. se saboteaza continuitatea comentariilor, au deranjat pe cineva, au atins un punct sensibil.

    Apreciază

    Comentariu de pio — 14 Aprilie 2014 @ 15:34 | Răspunde

  27. Am citit cu mult interes cele scrise in acest articol dar si comentariile. Constat cu surprindere ca una din persoanele despre care aflu ca face parte din acest „club” o cunosc, mai exact am avut nesansa sa am de-a face cu ea. Este si in prezent director la {-cenzurat-} si pentru ca mi-a pretins intr-o anumita conjuctura o suma pe care nu am putut s-o platesc in totalitate, pur si simplu si-a batut joc de mine, creandu-mi prejudicii pe care nu le voi recupera niciodata.

    Apreciază

    Comentariu de emilian — 22 Aprilie 2014 @ 08:11 | Răspunde

  28. Hoestia

    Mamei

    Îngerii din magnoliile înflorite,

    cu lumina ta mi-au glăsuit:

    în braţele lui Charon, te poartă

    luntrea

    prin freamătul de graţie al stelelor-

    vuiet al brazilor în mariaj, sădiţi

    făgăduinţă pietrei înnegrite

    din templul Cybelei!…

    Destinul tău de rugă cristică

    te-a înălţat biserică

    cu multe turnuri, lângă drum,

    pe pământul străbun,

    mai înainte

    de scăpătarea-ţi în eternitate,

    mai înainte de nunta cu sfinţii

    cei de credinţa ta încremeniţi

    şi spânzuraţi de catapeteasma trecerii !…

    Să te bucur,

    îţi vestesc că zeii te doresc

    şi că lipsirea ta-i apasă, Hoestie:

    stâlp rezidit din semnele iertării

    pe culmile vrerii-

    paternă logodnă cu zorii,

    prin copiii tăi, înflorind

    spre a te odihni lângă altar,

    altar de cer la răsărit !…

    Să ştii că, tot ce-n vale ai lăsat

    îţi stau la locul lor

    aşa cum ţi le-ai rânduit

    şi-o viaţă le-ai gândit …

    Din primăveri, poetic înflorind

    din cripta de mormânt,

    Tu vezi cum prunul ce bătea

    întroienit şi-miresmat

    cu crengile-nflorite în fereastra ta,

    de câte ori, întors din lumea mea,

    mă aplecam spre mâna ta

    să ţi-o cuprind şi s-o sărut,

    de dorul tău „De Vale”

    s-a uscat în el curând,

    sporindu-ţi albe anotimpuri,

    slava rechemării!…

    Cu tinereţea ta, eu

    ţi-am rămas copil, Tu, Hoestia,

    în ochii tăi ce îmi furau matern

    surâsul cristalin,

    la sânii tăi când gânguream

    şi când cântam în vis,

    porţi chipul magului serafic

    sedus de sfinte melodii

    din nesfârşite raze! …

    Acum revii cu cerul

    din mormânt

    şi-mi ostoieşti durerile

    cu braţele de amintiri,

    de sărbători,de-mbrăţişări

    şi părintesc sărut,adulmecând

    balsamul florilor de crini,

    de lămâiţă şi magnolii

    crescute-n jurul sânilor tăi albi

    trandafirii ,

    cu seva primăverilor trecute,

    năbuind

    în templul vechilor grădini,

    spre-a nu se ofili

    zambilele şi trandafirii!…

    Am revenit ca să cuvânt

    la capul tău de candelă păzit,

    poemele pe care mi le-ai scris,

    recunoştinţă-a vieţii tale,

    mie dăruită !!…

    Lumina ta

    şi har al flăcării de stea

    cu glasul tău adânc

    copil, mă strigi în preajma ta

    să-ti stau, alături să mă ştii!…

    … Chemării tale îi răspund

    cu fiecare sfântă clipă !…

    Gheorghe Apetroae

    BOROAIA – SUSENI, 15 mai 1999

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 17 Mai 2014 @ 19:17 | Răspunde

  29. LITERATURA, SUMAR BIOGRAFIC: ANATOL E. BAKONSKI (1925-1977).

    Anatol E. Baconski – poet, eseist, prozator, publicist şi traducător- de orientare literară neoexpresionistă . S-a născut la Hotin, în comuna Cofa, la 16 iunie 1925 . Urmează liceul la Chişinău şi la Râmnicu Vâlcea, iar cursurile Facultăţii de Drept, la Universitatea din Cluj-Napoca. Debut literar, cu poezie, la Cluj, în ziarul “Tribuna nouă”, în anul 1950. A fost redactorul şef al revistei “ Almanahul literar”, devenită ”Steaua”, poezia sa, apropiindu-se , în această perioadă, de poetica realismului socialist… La Congresul scriitorilor, din 1956, respinge ideile dogmatice ale proletcultiştilor, iar scrierile sale iau o orientare modernist europeană. Ne situăm în orizontul deschis al poetului dezinvolt, dispus la refuzul oricărui canon şi la desuietudine şi la violarea dogmelor rigide în creaţie, fie şi suprarealiste, într-o ofensivă antimetaforică, unde “ transpare amestecul de ritualitate enigmatică şi senzualitate sublimată, de sensibilitate profundă şi expresia ei cvasi- preţioasă, filigranată”( Mircea Braga,Prefaţă la “Fluxul memoriei”… A tradus din lirica universală, din Salvadore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist şi este autorul volumului de traduceri “Panorama poeziei universale”, 1972… Poezia lui Anatol E. Baconski este cuprinsă în cele 8 volume antume, întitulate: Copiii din Valea Arieşului, 1951; Cântece de zi şi de noapte, 1954; Două poeme, 1956; Fluxul memoriei, 1957; Dincolo de iarnă, 1957; Imn către zorii de Zi, 1962; Fiul risipitor, 1964; Cadavre în vid, 1969 , o carte a orizontului meschin şi al suferinţei şi într-un volum postum, moralizator, intitulat “Corabia lui Sebastian”,considerat un jurnal al peregrinărilor dezinvolte, dar şi agonice, în mirajul existenţial- poetic…. Mai interesant , dintre volumele sale de poezie, pare a fi volumul retrospectiv, antologic, intitulat ”Fluxul memoriei”, 1967.., din care voi reda părţi din poemul “Drumuri în vânt”,: “ // Drumuri , văd drumuri în vânt/ …/ încrucişându-se-n câmp, alergându-se…./veşnic în vânt gâturi lungi de cocor cenuşiu / şi de palid flamingo – reţele, reţele se – ntind,/…/ le-am urmat totdeauna cu patimă oarbă /…/ adesea fără să ştiu unde duc- / …/ viaţa mea toată n-a fost / decât o răscruce de drumuri şi creştetul meu / n-a purtat niciodată alt nimb / decât orizontul / câteodată pe vreme de vânt, mă gândesc / că nenumăratele drumuri pe care-am umblat / se vor întoarce-ntr-o noapte la mine / sugrumându-mă , ca pe Laokoon şerpii- / poate că-aş merita o asemenea soartă / de vreme ce paşilor mei le-a fost dragă / eterna derivă /…// , aici vântul , o metaforă, căpătă o valoare simbolistică… De reţinut este şi caracterizarea realizată de Eugen Simion, cu privire la personalitatea literară a lui A. E. Bakonski, şi pe care o voi reda , parţial, în continuare: “ În viaţa literară postbelică , agitată şi pestriţă, Bakonski părea un aristrocrat manierat şi rece , având în gesturile lui studiate un aer de nobleţe recent căpătată. Chipul avea o frumuseţe romantică, iar eleganţa lui vestimentară devenise celebră. Prelungea , într-o epocă proletariană, felul, specific secolului trecut, de a fi poet: unea în comportamentul lui neobişnuit extravaganţa unui dandy cu melancholia profundă a unui artist de tip nervalian” Poetul este un estet al melancoliei, iar identificarea sa e subterană , evidentă în eluviul osmozei pe palierul veşnicei frământări, agitări, şi chiar în ritmul hidrodinamic al valurilor( Elegia I)… Îi semnifică starea de nelinişte poemul său, intitulat “Sonet negru”, din ciclul “Cadavre în vid”, şi pe care încercăm să-l redăm, în continuare: “// Ce să vă caut, ce să vă mai cânt?/ Somnul pustiu, pădure străvrzie,/ nopţíle ard, şi fiecare zi e / o ţară unde nu-mi găsesc mormânt, // Pe ochiul mare pleoapa mea târzie / coboară-ntunecată. Nimbul sfânt / al stelei celei mari declină-n vânt. / fantome-nsângerate-ncep să-nvie.// Singur rămas visezi printer făclii / cai negri, câmpuri moarte, umbre vii, / şi nu mai eşti în stare să le numeri…/ Şi capete , tăiate odinioară, / se-ntorc de undeva ca o povară / ce ţi-a fost dat s-o porţi mereu pe umeri.// .. Ca prozator, se evidentiază prin direcţia estetizant- barocă, reflexivă, individualizată prin localizarea genuină a floului spiritual osianic, evident în antologia de povestiri antumă, 1967, intitulată “ Echinoxul nebunilor şi alte povestiri” şi în “Scrieri”, ediţie postumă, 1990, în romanul “ Biserica Neagră”… Ca eseist şi publicist, se remarcă prin comentarii de literatură universală contemporană, expuse în: “Colocviul critic, 1957; “Meridiane”. Pagini despre literatură universală contemporană”, 1965 şi în “Remembăr”,vol.I-II, 1968… Stilistica sa, evident expresionistă în discurs, exprimă sensibilitate, iar din punct de vedere a structurii metaforice, este imaginativă, evidentă prin cultivarea genurilor rafinate (pastelul) şi prin tonalităţile delicate. Erotica discursului elegiac este, în acelaş timp, existenţial- meditativă, densă şi entropic manifestă, spectacular- grotescă, percutantă prin sindinamica succesiunii de măşti, în poezia pamfletară… Este distins , pentru recunoaşterea facturii axiologice a creaţiilor sale literare şi literal-epistemologice, ca aport la literatura română contemporană, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969,1972). Decedează în Bucureşti, in timpul cutremurului catastrofal din 4 martie, 1977 , aflându-se in vizită, împreună cu scriitorul, criticul şi istoricul literar Mihai Gafița şi cu soţiile lor, la poeta Veronica Porumbacu si soţul acesteia, criticul Mihai Petroveanu… Gheorghe Apetroae-Sibiu

    BIBLIOGRAFIE:

    – Baconscki,A.,E.,Fluxul memoriei,Ed. Minerva, Bucureşti,1987, Ediţie îngrijită, prefaţă şi cronologie de M.Braga;

    – Baconsky, Anatol, Wikipendia, encyclopedia liberă, 2014;

    – Bucşa Ion, Capotă, Teodor, Cinezan, Vladimir ş.a. , Literatua Română, Crestomaţie de critică şi Istorie Literară, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1983;

    – Braga, Mircea, Istoria literară ca pretext, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982;

    – Apetroae, Gheorghe , Despre Mircea Ivănescu, “Radical”, nr.1212, anul 1994;

    – Gafiţa, Mihai, referate.com, M. Gafiţa, biografia, 2014.

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 8 Iunie 2014 @ 21:25 | Răspunde

  30. FILOSOFIA, SUMAR BIOGRAFIC: NAE IONESCU (1890-1940).
    Nae Ionescu – filosof, logician, profesor universitar şi jurnalist – de orientare filosofică existenţial – “trăiristă”, cu aplecare asupra definirii logicii din perspectiva istorică şi explorării metafizice a misticismului şi iraţionalismului . S-a născut la Brăila, la 16 iunie 1890 . Urmează studiile primare şi liceul, mai puţin ultimul an, în oraşul natal, implicându-se în activităţi socialiste, după apropierea sa de scriitorul francofil Panait Istrati. Este acuzat de “republicanism naţional” . Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, cu specializarea în filosofie şi le încheie în anul 1912, la Universitatea din Bucureşti, prin susţinerea licenţei cu teza ” Istoria argumentului ontologic”. Debut publicistic, în anul 1909… Colaborează , între anii 1911-1916, la publicaţia “Studii filosofice”, denumită ulterior “ Noua Revistă Română… La 23 ianuarie 1911, la Societatea Studenţilor în Litere conferenţiază despre ”Literatura celei de a IV proporţionale: Sărmanul Dionis de Eminescu, conferinţa fiind publicată în Noua Revistă Română”, cu apariţia la 22 februarie 1911, şi prin care încearcă să identifice sensul cunoaşterii în filosofia trăirii ”trăiriste”. .. La 23 septembrie 1912 publică în “Noua Revistă Română”, sub pseudonimul Mihai Tonca, “ Preocupările filosofice ale geometrului Poincare”, o abordare theoretic-epistemologică asupra categoriei filosofice de “cunoştinţă”… În anul 1913 se căsătoreşte, la Iaşi, cu Elena-Margareta Fotino, iar în anul 1914 primeşte o recomandare din partea lui C.Rădulescu-Motru pentru un ajutor din partea Fundaţiei Universitare “Carol I” pentru pregătirea tezei de doctorat privitoare la filosofia lui Kant. Îşi desăvârşeşte studiile de filosofie în Germania şi în anul 1919 îşi susţine doctoratul în filosofie la Universitatea din Munchen, cu profesorul de logică şi filosofie comparată, Baumker, cu teza “ Die Logistik als Versuch einen neunen Begrundung der Mathematik”( Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Întors în ţară, în anul 1919, fucţionează pentru scurt timp ca profesor şi director la Liceul militar ” Mănăstirea Dealu” , fiind chemat la Universitatea din Bucureşti şi numit asistent la catedra de Logică şi Teoria cunoaşterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Îşi prezintă discursul inaugural în activitatea universitară, cu comunicarea-lecţie “ Funcţiunea epistemologuică a iubirii” ( “Izvoare de filosofie I, 1942)… Între generaţiile de studenţi care trec pe la această catedră în care activa profesorul asistent, cu o viziune filosofică şi o logică insolite, cu deschideri şi direcţii apollinice în gândire nae- ionesciene, îi vom găsi ca studenţi pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mihai Şora, D.C. Amzăr, Mircea Vulcănescu, Jeni Acterian, Constantin Floru ş.a… În perioada 1919 – 1925 devine redactor la “Noua Revistă Română”, condusă de C. Rădulescu -Motru şi colaborează cu articole interesante la revista “Ideea europeană” condusă de C. Rădulescu-Motru, director, alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ştefan Neniţescu, Emanoil Bucuţa, Cora Irineu şi Mircea Florian… În anul 1922, publică în Gazeta Matematică studiul ”Comentarii la un caz de intranzienţă a conceptelor matematice”, pentru care obţine în anul 1923 Premiul de filosofie matematică. În anul 1924, în luna iulie publică în revista ”Ideea europeană” studiul politic ” Cum se pregăteşte revoluţia”, iar în cadrul Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie- 15 august) ţine prelegerea “ Contribuţia latină în filosofie”. În noiembrie 1924 publică în “Gândirea” disertaţia ”Individualismul englez”, cu o formulă personală de cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer, intitulată “ Individul împotriva statului”, apărută la Ed. Cultura Naţională,1924, traducere efectuată de Olimpiu Ştefanovic i- Svensk (“Gândirea”, an IV, nr.2, 15 noiembrie 1924) şi deschide, în aceeaşi perioadă, cursul universitar de Istorie a logicii ( Înştiinţare Floru Andronic, Univ. din Bucureşti,1925). În anul 1925 îşi definitivează cursul de”Istorie a Logicii”, apoi deschide cursul universitar de” Filosofie a religiei” ( Editori: Teodor Ionescu, Floru Andronic, Bucureşti,1925). Tot în prima parte a anului 1925 îşi va susţine examenul de docenţă cu prof. univ. C. Rădulescu Motru (preşedinte), din comisie făcând parte şi P.P. Negulescu, Dimitrie Gusti şi T. Ziegler, iar din luna iunie a anului 1925 lucrează ca docent universitar de Istoria Logicii şi Metafizică. În noiembrie 1925 deschide la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti cursul universitar de ” Teoria cunoştinţei” şi cursul universitar de “ Metafizică”, cu tema Problema salvării în “ Faust”…( Teodor Ionescu, Floru Andronic, note stenografice, Universitatea din Bucureşti, 1926 …) La 1 ianuarie 1926 este numit profesor-conferenţiar definitiv de Istoria logicii, iar la 24 ianuarie a aceluiaşi an ţine conferinţa “Misticii italieni”, sub egida Institutului de Cultură Italiană din Bucureşti. La 18 februarie ţine conferinţa “Charles Piguy”, în ciclul consacrat literaturii franceze, organizat de gruparea bucureşteană “Poesis” iar la 20 februarie 1926 ţine conferinţa “Filosofia regionalismului cultural” la Bilioteca “Petre Armencea”, în cadrul Cercului de studii şi cercetări al oraşului şi ţinutului Brăilei. La data de 29 mai 1926 încheie cursul universitar de “Teoria cunoştinţei metafizice” ( Teodor Ionescu, Floru Andronic, note stenografice, Universitatea din Bucureşti, (Litografia Constanţa Dumitrescu,1927).
    Din luna mai a anului 1926, colaborează şi apoi conduce personal ziarul “Cuvântul”, la paginile căruia va gravita cu articole un grup valoros de tineri intelectuali români, adunaţi în jurul său, printre care: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran ş.a… În anul 1928, după moartea lui Titus Enacovici, devine proprietar şi director al ziarului ”Cuvântul”. Este momentul propulsării sale depline în publicistică şi promovarea în paginile acestei publicaţii a articolelor cu teme de filosofie, de etică şi de teologie , un mijloc efficient de implicare în politica românească interbelică, transformând publicaţia sa într-o tribună monarhică, în favoarea revenirii la tron a regelui Carol al II-lea. Urmare a susţinerii revenirii regelui, filosoful Nae Ionescu devine pentru un scurt timp o persoană apropiată lui Carol al II-lea şi un membru de seamă al camarilei regale.
    În anul universitar 1928-1929 definitivează cursul “Metafizica ,I, Teoria cunoasterii metafizice. 1. Cunoaşterea imediată ( editori: C.Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1942)…
    În anul universitar 1929-1930 a reuşit să definitiveze al doilea curs de “Istoria logicii”, cu un cuvânt înainte de Vasile Băncilă şi cu o introducere de Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1941)… Tot în anul universitar 1929-1930 definitivează cursul universitar “Metafizica II. Teoria cunoaşterii metafizice. 2.Cunoaşterea mediată , cu un cuvânt înainte de editorii: C.Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu (Bucureşti, editura Remus Cioflec, 1944)…
    La 1 ianuarie 1930 este numit profesor titular, prin Decretul Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929, urmând profesorului Constantin Rădulescu-Motru la Catedra de Psihologie şi Pedagogie a Institulului Universitar de Educaţie Fizică Bucureşti.
    La Facultatea de Litere şi Filosofie, Nae Ionescu predă, în anul 1930-1931, cursul de “metafizică II” şi “Istoria metafizicii ca tipologie a culturii”( D.C. Amzer şi Dem. N. Vasilescu, Bucureşti, 1931).
    La 1 iunie 1930 candidează pentru Camera Deputaţilor la Brăila, din partea Uniunii Naţionale şi este ales în Parlamentul României .
    În perioada legislaturii sale, în anul universitar 1932-1933 predă cursul universitar “ Din metodologia logicei. Analogia” şi cursul universitar “Metoda statistică cu aplicaţie la psihologie, sociologie şi pedagogie”, iar în anul universitar 1933-1934 predă cursul “Logica ştiinţelor exacte”. De asemenea, în ianuarie 1934 , Nae Ionescu realizează o notă introductivă, la Immanuel Kant, “Critica raţiunii practice”, cu o prefaţă realizată de C.Rădulescu – Motru, în traducerea Dumitru Amzăr şi Raul Vişan (Bucureşti, Ed. Institutului Social Român, 1934) .
    Apropierea sa de Mişcarea Legionară, la mijlocul deceniului 2 -3, îl va depărta de palatal regal şi i se vor deschide , de mai multe ori, în anul 1934 şi anul 1938, pentru ludismul său controversat între Mişcare şi Palat, porţile temniţelor, din ordinul celui pe care îl susţinuse, Carol al II-lea…
    Astfel, la 2 ianuarie 1934, în urma asasinării lui I.G.Duca, filosoful Nae Ionescu este arestat la Sinaia… În iunie, în acelaşi an, 1934, apare romanul lui Mihai Sebastian, intitulat” De dăuă mii de ani”, prefaţat de Nae Ionescu, prefaţa fiind concepută ca o antiteză la tematica romanului lui Sebastian, pe numele său de elev Hechter M. Iosef, al cărui mentor, filosoful i-a fost încă din adolescenţă, o prefaţă în care filosoful încearcă să fundamenteze ştiinţific şi teologic, antisemitismul. Alex Constant, în “Pan”, An I, nr.3/1-15 aprilie 1941(“În Memoriam”) vorbind despre Nae Ionescu, relata faptul că după 1934 “ … În retorica logicii lui inflexibile, biruinţa era concluzia permanentă.Logicianul politic al epocii noastre se înşela regulat asupra timpului: momentele polisilogismului său nu sincronizau perfect cu momentele realităţii; anticipa. …”
    În anul universitar 1934 -1935, profesorul Nae Ionescu definitivează şi predă cursul de “Logica generală”, cu un cuvânt înainte realizat de editorii cursului: C. Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu, ediţie îngrijită de D. C. Amzăr, Bucureşti, 1935, la Universitatea din Bucureşti (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1943)… cât şi cursul universitar de “Logica colectivelor” (1934-1935). “. “Ascultând cursurile lui Nae Ionescu”, relevă Arşavir Acterian, <>.
    La 7 ianuarie 1935, universitarul filosof Nae Ionescu ţine la Bârlad conferinţa “ Primejdia spiritului defensiv”, sub egida Asociaţiei Studenţilor Creştini” Alexandru Vlahuţă”. Rezumat în Credinţa, 10 ianuarie 1935 , iar la 11 februarie 1935 ţine o conferinţă cu unele accente naţionale, în sala festivă a primăriei din Oradea, în cadrul adunărilor ASTREI, despre unele noţiuni curente de sociologie ( Rezumatul în Familia, martie, 1935). La 25 aprilie ţine o altă conferinţă “Ce înseamnă a fi roman”, la Brăila , într-un ciclu de conferinţe organizat de “Analele Brăilei”.
    Îşi începe colaborarea la revista “Vestitorii”, la 15 martie 1935, sub redacţia lui Gh.I. Ciorogaru, care îi publică în următoarele 6 numere, pe parcursul lunii martie-aprilie, articolele sale, intitulate: Roza vânturilor; Cine face istoria; Sofisma cea Mare; Eşti rumân; Cum se” construieşte” o formă istorică .
    În anul universitar 1936-1937 predă cursul”Probleme de metafizică”, început în ianuarie 1937, iar la 22 aprilie 1937 Conferinţa sa de “Metafizică şi Istorie a Logicii” este transformată în catedră, profesorul Nae Ionescu, fiind numit professor agregat prin Decretul Regal nr. 4059 din anul 1937. La 27 iunie 1937 îi apare în “Buna Vestire” nr. 100, articolul , intitulat ” Sub semnul arhanghelului” şi tot atunci îi apare singurul volum antum ”Roza vânturilor”, o ediţie îngrijită de Mircea Eliade, cu o prefaţă de Nae Ionescu, la Editura”Cultura Naţională”Este, de fapt, o culegere de articole şi cronici publicate în perioada anilor 1926-1933. Sunt cronici semnate de Horea Stamatu, Liviu Teodoru, D.C. Amzăr, George Călinescu, Arşavir Acterian, Constantin Gh. Popescu, Vasile Damaschin , un mozaic al curentelor de gândire şi politice.
    În anul 1938, la 21 ianuarie , reapare “Cuvântul”, iar la 10 martie Senatul Universităţii din Bucureşti este de accord cu propunerea de schimbare a denumirii catedrei ocupate de filosoful şi locicianul profesor Nae Ionescu în “Catedra de Logică şi metafizică”. La 25 martie 1938 ţine o prelegere-comunicare, cu ocazia celui de al 11-lea Congres al profesorilor de filosofie, la sala”Dalles”, rezumat în Cuvântul, 27 martie.
    “Cuvîntul” este interzis, din nou, la 17 aprilie 1938 şi Nae Ionescu este arestat, a doua oară. Este destituit din Universitate, iar în noiembrie 1938 este eliberat din lagăr.. Concepe o suită de scrisori , “Căderea în Cosmos”, între anii 1938-1939, de care se aminteşte şi în “Introducere la Istoria logicii”, 1941, şi pe care, potrivit informaţiei lui Valeriu Râpeanu, Cella Delavrancea le confirmă distrugerea. Referitor la ziarul “Cuvântul”, acesta , aşa cum afirma Traian Brăileanu în “Cuvântul”, nr. 1/14 octombrie 1940, devine o publicaţie lrgionară, redând textual ” în jurul acestui nou ziar se vor aduna toţi scriitorii legionari, toţi cei ce vor să ajute cu scrisul lor marea operă de temeinică aşezare a ţării…”.
    La 13 ianuarie 1939 este intemniţat, a treia oară, în lagărul de la Miercurea Ciuc , lagăr care avea să fie bombardat de avioanele aliate, în data de 23 august 1944, şi eliberat, apoi, tot în anul 1939, la 24 iunie, bolnav de inimă. Nu îşi mai recapătă catedra de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care o structurase personal în “Catedra de logică şi metafizică” şi este vizitat, în schimb, la vila sa de la Băneasa de Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade,Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu ş.a..
    În anul 1940 lucrează la un “Manual de logică”, din care au rămas doar fragmente de manuscris. Moare la 14 martie 1940 în vila de la Băneasa, de faţă fiind Cella Delavrancea.
    Sebastian Doreanu, din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, va relata .”Îndepărtat de la Universitate, ziarul Cuvântul suspendat, urmărit permanent de agenţii Siguranţei, Nae Ionescu se retrage la vila sa de la Băneasa unde, la 15 martie 1940 este văzut pentru ultima data de către Mihail Sebastian, intins pe catafalc…”, dinamica stării sale patologice, care îi grăbise moartea, confirma, după părerea acestuia, o încadrare suspectă…. Unii susţin că a fost ucis. Arşavir Acterian, în “ Mărturii despre Nae Ionescu”, apărută la “Echinox” nr.7-8-9/1991, certifică prezenţa la înmormântarea lui Nae Ionescu , printre marea de oameni, pe filosoful C. Rădulescu Motru, pe Pamfil Şeicaru şi Nicolae Carandino… Îi găsim, spuselor lui Emanoil Bucuţa, şi pe Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vaile Băncilă….
    Asupra morţii lui Nae Ionescu , putem apreciai relatările lui Emanoil Bucuţa <>.
    Miron Radu Paraschivescu , în ciuda concepţiilor sale opususe lui Nae Ionescu, l-a admirat “ pentru inteligenţa lui ieşită din comun, ca şi pentru spiritual lui de dăruire” (Arşavir Acterian). D.C. Amzăr în confesiunile sale “ Nae Ionescu,. Cum l-am cunoscut” îi va contura o imagine cât mai apropiată de realitate celui “ … care a fost , generaţii de-a rândul, îndrumător şi generator de gând şi faptă românească şi umană…. “ . Acesta a fost atras de “ cursurile extrem de vii şi surprinzător de personale ale filosofului.
    Sub egida Comitetului pentru tipărirea operei lui Nae Ionescu, din care făceau parte studenţii profesorului: Mircea Vulcănescu,Costache Floru, Constantin Noica, prieteni ai acestuia, printre care academicianul Octav Onicesu şi admiratori, precum Sandu Tudor, s-au publicat volumele: “Istoria logicii, în 1941 şi 1943, “Metafizica”, în anul 1942, având la bază cursul de “Teoria cunoştinţei metafizice. Cunoaşterea imediată”; “Logica generală”, după un curs ţinut în anul universitar 1934-1935, în anul 1943, pentru ca în anul 1944 să fie tipărită “ Metafizica”, partea a 2-a , cuprinzând cursul de “Teoria cunoştinţei metafizice. Cunoasterea mediată”, un curs ţinut în annul universitar 1929-1930, apariţie, anul 1944.
    Germania va fi , nu după mult timp, locul în care , în anii “50” apar primele cărţi ale lui Nae Ionescu, editate de către foştii studenţi sau colaboratori la “Cuvântul”…. Sub îngrijirea lui George Racoveanu îi apare în anul 1951 volumul “Convorbiri”, cu o prefaţă de Mircea Eliade, iar sub îngrijirea lui D.C. Amzăr, apare volumul “Îndreptar ortodox”tipărit la “Frăţia ortodoxă” din Wiesbaden, în anul 1957.
    După cum relevă acelaşi Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” , ”Mircea Eliade, prin prestigiul câştigat în lumea academică internaţională, publică o prezentare a lui Nae Ionescu, în volumul 4 din “The Encyclopedia of Philosophi ”, apărută sub îngrijirea lui Paul Edwards, la Editura Macmilian şi Free Press din New York, în anul 1967”. V .
    La împlinirea celor 80 de ani de la naştere şi 30 de ani de la deces, în anul 1970, i se va închina lui Nae Ionescu întreg numărul 10 al revistei “Prodomus”, foaie de gândire şi apropiere creştină, apărută în Franţa, sub redacţia lui Paul Miron şi Ioan Cusa. Semnează în acest număr omagial : Andre Scrima, Ioan Cusa, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, D.C. Amzăr, , Vasile Băncilă, Monica Lovinescu şi George Racoveanu.
    Virgil Ierunca, în anul 1978 se îngrijeste de apariţia volumului de logică a lui Nae Ionescu, la Editura Ethos din Paris…
    In mai 1988, Eugen Popescu revine cu o comunicare la congresul al XIII – lea al Academiei Romano – Americane de Arte si Stiinte, ţinut la Universitatea Portland, Oregon, intitulata: Profesorul Nae Ionescu, filosof si ziarist. Prezentatorul a urmarit să scoată din uitare opera lui Nae Ionescu, spre a i se acorda importanţa cuvenită. Se va ţine de cuvânt şi doi ani mai tarziu, in Colectia Institutului Roman de Cercetari Istorice, din San Diego, sub ingrijirea sa vede lumina tiparului volumul omagial: “Nae Ionescu, 100 de ani de la nastere: 1890 – 1990, cincizeci de ani de la moarte: 1940 – 1990”, volum în care parintele Gheorghe Calciu, ajuns în exil, relevă textual Ortodoxia lui Nae Ionescu.
    In acelasi an, 1990, ca urmare a transformarilor politice petrecute in Romania, numele lui Nae Ionescu reintra in circuitul cultural naţional. Editura Humanitas publică şi republică cursurile de Metafizică, de Logică, de Istoria Logicii . Alte edituri publică: Prelegeri de filosofia religiei, Problema mantuirii in Faust al lui Goethe, Teoria cunostiintei, Suferinta rasei albe, Manual de grafologie şi Roza Vanturilor, o reeditare a singurului volum publicat in timpul vietii, sub ingrijirea lui Mircea Eliade.
    Cercetatorii perioadei se dedica recuperarii lui Nae Ionescu. Sub ingrijirea lui Marin Diaconu, Dan Ciachir sau Dorea Mezdrea, apar : “Nelinistea metafizică”, “Intre ziaristică şi filosofie”, “ Publicistica dintre 1909 – 1923”, “ Scrisori si memorii”, “ Corespondenta de dragoste. … “. Numarul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost – manifest românesc este dedicat in întregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcănescu este tiparit sub titlul “Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut”….
    In exil, editorul Gabriel Stanescu, din Atlanta, Georgia, rediteaza “ Indreptarul Ortodox” si compileaza volumele : “Nae Ionescu in constiinta contemporanilor săi” şi “ Mircea Eliade: File despre Nae Ionescu”…
    In afara volumelor publicate despre Nae Ionescu, omagierea fostului profesor de catre grupul de intelectuali români din exil s-a manifestat si sub forma pastrarii numelui ziarului , o publicaţie care a facut istorie sub directia sa in anii ‘ 30. Ma refer aici la ziarele exilului “Cuvântul Liber” sau “Cuvântul in Exil”, culminând cu ziarul “ Cuvânt Românesc”, cea mai lungă publicaţie anticomunista a exilului romanesc…
    Şi pentru ca s-a amintit de “Cuvântul Romanesc”, nu se poate trece cu vederea realizarea, de către acelaş grup inimos de români din Hamilton-ul Canadei, a “Centrului Cultural Nae Ionescu”, gazda de-a lungul timpului a atâtor manifestari culturale de exceptie…, unde, alaturi, la umbra verde a unui stejar, tronează pentru veşnicie bustul lui Nae Ionescu, opera celui care a fost sculptorul român în exil, maestrul Nicapetre.
    Dar, interesant este şi faptul , asupra căruia trebuie să reflectăm cu atenţie, că nu mult după efuziunile recuperatorii postume, opera nae- ionesciană intra sub lupa unor cercetatori ai perioadei interbelice. Drumul a fost deschis, paradoxal, de Eugen Ionescu, care într-o scrisoare adresata in anul 1945 lui Tudor Vianu, aruncă eşecul generatiei interbelice pe Nae Ionescu, pe apropierea acestuia de Miscarea Legionară!… Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil”, Hamilton, 8.01.2010 , relevă un fragment din scrisoarea lui Eugen Ionescu către Tudor Vianu : ”Ăsta, Eliade, e un mare vinovat. Şi el, şi Cioran, şi imbecilul de Noica, şi grasul de Vulcănescu, şi atâţea alţii ( Haig Acterian, Mihail Polihroniade …) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Din cauza lui, toţi au devenit fascişti. A creat o stupida, infioratoare Romanie reacţionară „…. Aceste accente acuzatorii la persoana filosofului şi logicianului român Nae Ionescu au fost preluate, dupa 1990, de catre Zigu Ornea, care , după relatările lui Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil, <>
    Se semnifică, dar, cazuistica unui subiect controversat, Nae Ionescu, expusă de Gabriel Stănescu, în “ Cazul Nae Ionescu sau triumful spiritului Socratic în cultura română” , un articol de început la crestomaţia sa, intitulată “ Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi”, Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 : “ … Adorat de către o parte dintre studenţii săi cei mai dotaţi pentru filosofie, contestat cu virulenţă de către politicieni, dar şi de gânditori de talia unui Nichifor Crainic ori de istorici literari şi gazetari “de sânga” (George Călinescu şi virulentul C. Beldie), flacăra spiritului lui Nae Ionescu a supravieţuit vicisitudinilor timpului, ea fiind mai puternică decât incertitudinea, îndoiala şi suferinţa fizică”…
    Tot Gabriel Stănescu, în urma obţinerii acordului de a prelua unele articole scrise de personalităţi de seamă ale spiritualităţii şi culturii româneşti cu referire universitarul filosof Nae Ionescu din publicaţiile acestora şi de ajutorul lor documentar, referindu-se la Paul Miron, Mac Linskott Ricketts, Gheorghe Drăguluin, Andrei Pleşu, Gherghiţă Geană, Gabriel Liiceanu, Eugen Popescu, Nae Antonescu, Mircea Handoca,… Dan Dungaciu, Gh. Paruisi(B.A.R.), Marta Petreu a evidenţiat spiritual socratic al profesorului de logică şi metafizică, paideica sa fiind în spiritual creştinismului, că <>.
    Personal, referindu-mă sintetic la condiţia universitarului filosof Nae Ionescu, aş releva, tot textual, impresiile lui N. Bagdazar în volumul său ” Scrieri”, Ed. Eminescu, 1988, o ediţie îngrijită cu note şi introducere de Gh. Vlăduţescu: <> este o referire la “ Ofensiva contra spiritului ştiinţific”, concepţia lui Nae Ionescu de filosof creştin expusă în “ Revista Fundaţiilor Regale”, an X, iulie 1943, nr.7 . Şi încă ceva: Diabolicul val al antisemitismului a fost de natură stratificat sociologică, al limitei cunoaşterii tuşată şi impregnată de mercantilismul mistic mozaic şi de creştinism, de alte religii personaliste şi chiar de politeism!… Şi încă ceva. Nae Ionescu,renunţând la principiile logicii matematice, domeniu în care îşi luase doctoratul la Universitatea din Munchen, prin logica şi metafizica adevărului absolut , prin metoda sa socratică, de dinamizare istorică organică armonizată a mecanismelor culturii şi spiriritualităţii româneşti avea să determine şi o orientare hermeneutică universală în diversitatea conceptelor religioase, un câmp epistemologic încă puţin defrişat, la care a început să lucreze cu migală şi succes, lângă el, discipolul şi asistentul său Mircea Eliade, pe un domeniu în care Nae Ionescu, succesor al gânditorului Vasile Pârvan, avea să-i repereze şi să-i deschidă calea celebrităţii lui Mircea Eliade . Cel din urmă, i-a preluat conceptul mântuirii subiective prin permanenta suferinţă, neliniştiri, aventura în rodire şi în descoperirea fiinţei sinelui – personal şi colectiv, până la contopirea în fiinţa divină , în absolut, prin ortodoxism, de fapt, metoda organică de viaţă şi de gândire a maestrului său spiritual. Se pare că la Nae Ionescu “ neliniştea , tragicul vieţii, iraţionalismul au venit de la Kirkegaard, de la Martin Heidegger… de la Chestov … Wilhelm Dilthei.” (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia a II-a, Ed. Minerva, 1982). Astăzi, când presiunile moral-teleologice, urmare a expansiunii şi universalizării informaţionismului, neopozitivismului scientist şi constructivist ( vezi orientările pozitivist-scientiste ale Şcolii de la Viena) devin în mod natural tot mai diluate este de aşteptat un orizont societar al unor elevaţii morale şi metafizice cu extindere istorică scientistă şi o restrângere a metafizicii în ontologic. Futurologic, este de aşteptat , nolens- volens, o diminuare şi o ireversibilitate a escaladării contrastelor antinomice eclesiale, într-un orizont epistemologic larg deschis construcţiilor armonice- exploratorii , pozitive , categorial – dialectice cu reverberaţii progresive în competiţiile social-culturale şi spirituale ale majorităţii păturilor sociale şi implicit a naţiunilor…. Este vorba, desigur, de o metafizică a ontologicului şi de o logică a sustentării gnosiologice spre cunoaşterea fizical- esoterică… Cu acestă dialectică, în principiu gnomică, a antinomiilor categoriale, filosoful lucra antitetic la logica ambelor resorturi, dar dinafara raţiunii logice, pe ambele paliere, şi cel iraţional mistic- nihilitic imediat şi cel analitic-sintetic pozitiv mediat, aceasta, fiind, de fapt, determinanta de forţă a gravitării în jurul său a unei importante părţi din elita intelectuală interbelică. Dar , tot el nu recunoştea valoarea lor axiologică în planul cunoaşterii şi în spaţialitatea social-spirituală… Regretabil, Nae Ionescu refuza constant construcţiile metafizice cu principiile pozitivist-scientiste şi efectele acestora le nega… Aceasta, numai pentru primatul sustentării teologice a adevărului absolut, în El, în unicitatea Providenţei, numai pentru proliferarea creştinismului, a dogmelor ortodoxe în destinul personal şi colectiv al existentului ( Splenger şi Keyserling) , în spaţiul naţional românesc. Se înţelege că Nae Ionescu, format ca filosof la Şcoala de la Darmstadt, ca discipol al lui Hermann Keyserling, magistrul care promova în ontologic respectul subiectului uman în faţa misterului, imediatului, ca miracole ale cosmicităţii transcendente şi pentru mediat – experienţă – ( Ch. Peirce, W. James şi J. Dewey, F.C.S. Schiller, G. Papini ş.a.).“elementul definitoriu al existenţei umane şi preocuparea pentru sensul ascendant “, in fatum ( vezi şi România Literară nr. 30, 2006), adică un sens de tip faustian, cum ar fi :” Etern femininul, ne înalţă-n tării”. Este un sens metafizic pe care Nae Ionescu îl concepe ca o cădere în timpul goetheian, în imperiul Providenţei, dar nu oricum ci în mântuirea prin suferinţă. Se observă şi apropierea de Kant, pri capacitatea sa de a identifica fiinţarea spirituală subiectivă în coordonate apriori, prin funcţia iraţionalului în transcendenţă , în dumnezeire, dar şi de idealismul obiectiv al lui Hegel, prin promovarea vieţii subiective,antinomice, complexe, într-un cadru, nu altul decât, istoric… Mai puţin urmărea potenţialul axiologic moralizator al acestora, le seconda, în fond prin latura cea mai perenă a creştinismului- începând cu cel neotomist- prin Origen , continuând cu existenţialismului religios- ortodoxismul raţionalist( Berdeaev) şi cu catolicismul lui Massis , pe care îl cunoştea bine din perioada lagărului de la Celle- Schloss, Hanovra, şi pe care, toate le idealiza, neezitând implementarea acestora, profitând pentru aceasta mult de medierea prin “ Cuvântul” şi chiar prin oferta politică a Mişcării Legionare, un sol ideologic de care se pare că s-a folosit mult, dar de fertilitatea căruia se pare că nu prea era convins!… Pe restul epistemologiilor raţional- ontologice, cosmologice , pozitiviste , neopozitiviste sau constructiviste, sau altele, opuse concepţiei şi preocupărilor sale metafizice monoteiste, trăirii în persona isihasmului palamasian, în absolutul pământean şi în cel celest, cu tot binele, în El,… le refuza cu obstinaţie sau poate chiar nu reuşise, până la trecerea prea timpurie a sa în eternitate, efectele lor, a le intui …
    Sibiu, 10 iunie 2014, Gheorghe Apetroae Sibiu

    Bibliografie:
    – Vlăduţescu,Gh., Sensul cunoaşterii în filosofia “trăiristă”; în “Revista de filosofie” nr.9, 1966;
    – Stănescu, Gabriel, Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi, Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 ;
    – Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, conferinţa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, 8.01.2010;
    -Ciachir, Dan, Gânduri despre Nae Ionescu, “Steaua, anXLI, nr.3, martie 199o;
    – Ionescu, Nae, Neliniştea metafizică, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993;
    – Cioran, Emil, Nae Ionescu şi drama lucidităţii, în Vremea, an X, nr.490, 6 iunie 1937,
    – Noica, Constantin, Ce învaţă “filosofii”de la Nae Ionescu, în Vremea, an x, nr. 490, 6 iunie 1937;
    – Eliade, Mircea, Profesorul Nae Ionescu, în Universul literar, an II, nr.13, 23 martie,1940;
    – Eliade, Mircea , Funcţionarea socratică a lui Nae Ionescu, în “Pan”, an I, nr.3, 1-15 aprilie 1941, Ed. A II-a,1941,
    – Ediţiile şi notele realizate de Marin Diaconu şi Dora Mezdrea, la volumul “Neliniştea metafizică, Editura Fundaţiei Culturale Române,1993;
    – Manoliu, Petru, Nae Ionescu: “Istoria logicii”, în Vremea războiului, an Xii, nr. 610, 20 iulie, 1941;
    – Ediţiile şi notele realizate de
    – Diaconu, Marin, Mezdrea, Dora, Curs de istorie a metafizicei, cu introducerea de Ştefan Voinescu, Editura Anastasia, 1996;
    – Băncilă , Vasile, Nae Ionescu, în : Nae Ionescu, Istoria loguicii, Bucureşti, în M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;
    – Vulcănescu, Mircea, Noica, Constantin, Introducere la: Nae Ionescu: Istoria logicii, Bucureşti, n M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;
    – Popa, Grigore, Opera lui Nae Ionescu ( “Istoria logicii” şi “ Metafizica”), în “Saeculum”, an I,nr.1, ianuarie-februarie 1943;
    – Cazan, Gh. Al., Filosofia trăirii. Nae Ionescu; în Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, E.D.P.,19084;
    – “Nae Ionescu”, encyclopedia liberă, text disponibil sub licenţa Creative Commons.

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 14 Iunie 2014 @ 01:11 | Răspunde

    • Eu cred ca masonii astia se cred destepti doar pt ca au bani, in realitate sunt extrem de perversi si parsivi. Evident ca se ascund si dau in nas ce vor ei. Dar societatea se schimba, s ar putea ca din ignoranta maselor, pe care o cultiva, sa iasa ceva, la care nici ei nu s-au asteptat.

      Apreciază

      Comentariu de olivian — 14 Iulie 2014 @ 22:11 | Răspunde

  31. EPISTOLĂ
    Gheorghe Apetroae , Sibiu
    La Vârtoape, în munţi, din neguri coborâţi,
    diavolii povestesc până târziu
    cu colibele pustii ale jinarilor
    şi cu stâncile înnegrite de fulgere,
    despre tunete şi iubirile din vară,
    despre creşterea stelară a ierbii
    în mit, ideile siluindu-mi-le !…

    … îţi scriu de unde împărăţesc
    cu începutul crestele Măgurii
    pajiştile albe ale Tomnatecului,
    misterele, împreună cu mioarele…
    … dar, dinspre Tâlvă, un miros sălbatic de lup
    răspândit peste ţancul
    înnegurat din Şugage
    reneagă procreaţia!…

    … am rămas cu culmile sinistre
    înfipte în cerul Vârtoapelor
    şi cu sălaşele reci ale nopţii,
    la care cerbii Lebei, adăstând
    rumegă semnele primăverii!…

    Îţi scriu de aici în priviri
    cu vântul, surle şuierând printre ramuri –
    învăţându-mă zborul,
    învăluind stindardele rotunde de pini…
    Îţi scriu în mine simţind
    frumuseţea cu care cobor
    turmele, revenind la datini! …

    …La Vârtoape m-am spălat în izvorul
    adânc de timpul netimp în abis
    din mine căzut în păcat
    şi cuvintele grele în el le-am bolborosit,
    fluierându-le pe grindul sterp de grijă!…
    …în ele am descoperit cristalul opal al luminii
    şi limpezirile din apus!…
    … toiagual orbului alb de aici îl port
    pretutindeni, în oricând plăsmuit
    cu arabescurile primei mele filosofii
    aici, de unde îţi scriu!…

    Sibiu – Jina, 1996

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 1 August 2014 @ 19:10 | Răspunde

  32. LITERATURA, „LA OCNA SIBIULUI, 9 IUNIE, SĂRBĂTOAREA RECUNOŞTINŢEI”

    Gheorghe Apetroae ,Sibiu, Radical, anul 5, nr. 1144 din 14 iunie 1994

    BĂTOAREA RECUNOŞTINŢEI

    Ca naţiune, ne-am durat în spiritul funciar al statorniciei noastre în hotarele istorice legitime. Dar, pentru a se păstra şi adânci fiinţa naţională, românii au trebuit să dea riposta multor râvniri duşmane, să-şi sacrifice fiii în războaie de apărare, încununându-se de glorie!.. Nu există aşezare, nu există cetate românească care să nu-şi fi dat partea sa de jertfă, fiii cei mai devotaţi naţiunii, mai dârji şi mai viteji, sângele, viaţa lor numai pentru cauza păstrării şi înfloririi fiinţei noastre naţionale! .. Jertfele n-au fost zadarnice!… Românii îşi pot cinsti oriunde acum în ţara lor, în libertate gloria eroilor , iar ziua de 9 iunie, la care ne referim acum, constituie o zi de sărbătoare a recunoştinţei noastre faţă de martirii neamului românesc…

    Această zi a fost şi pentru locuitorii oraşului – staţiunea balneară Ocna Sibiului, o aşezare ardeleană încărcată de nobil trecut şi de glorie naţională, o zi a reînoirii tradiţiei cultului eroilor. S-a relevat aceasta ca fiind şi un capăt de drum pentru generaţiile viitoare , în sensul slujirii cu devotament a patriei, dar şi un prilej de venerare a eroilor numeroşi ai urbei, cei care prin jertfa lor supremă în luptă, au brăzdat adânc şi glorios, destinul ţării!…

    O emoţie puternică a cuprins întreaga Adunare Populară, când cele trei coloane de cetăţeni ai Ocnei Sibiului, cu veteranii de război în primele rânduri, au pornit din Piaţa ” Avram Iancul”, cu toţi preoţii urbei în frunte, fluturând Tricolorul pe străzile principale ale oraşului , şi glăsuinnd, în marşul lor, cântece naţionale de sărbătoare… Coloanele au intrat, apoi, triumfal, ca adevărate oşti biruitoare, în parcul primăriei din centrul oraşului. Aici întregul ceremonial s-a oprit chiar la locul în care începuse a se înălţa, prin osârdia cetăţenilor Ocnei Sibiului,” o cetate de graţie, „Monumentul Eroilor” din Ocna Sibiului. În jurul gropii de fundare a monumentului şi a schelelor erau depuse imense grămezi de flori, ofrande martirilor neamului. În acest loc atât de providenţial, în dreptul unei cruci mari, înălţată cristic şi acoperită cu ghirlande de flori, purtând înscrisul celor 132 de nume de eroi, fii ai oraşului jertfiţi ţării în cele două războaie mondiale, a început manifestarea de venerare a eroilor… Directorul Casei de Cultură , domnul Ilie Oprişor a deschis ceremonialul national, prezentând cu un ton înalt imprecativ programul… Se crease o atmosferă solemnă, de gratitudine eroilor, de magie şi de vis, care a produs emoţii de nestăpânit şi a stors lacrimi din ochii asistenţei!… Elevii Liceului teoretic din Ocna Sibiului, îmbrăcaţi de sărbătoare şi cu profesorii lor de faţă au fost, prin prezenţă şi programul prezentat, o adevărată podoabă de suflet pentru eroi şi pentru neam, preţuită de întreaga adunare… Preoţii din cele trei parohii ale oraşului au slujit evenimentul cu mult har creştin, oficiind parastasul de pomenire. Corul bisericesc întrunit , format din corurile celor trei biserici, a creat prin cântări stări de înălţare în credinţă şi de recunoştinţă, stări de adâncă graţie eroilor !….

    Preotul Ioan Vecerdea a relevat însemnătatea păstrării cultului eroilor, cult care menţine aprinsă vie flacăra sentimentului patriotic al neamului românesc în spaţiile sale ancestrale.

    Despre semnificaţia zilei , despre trezirea conştiinţei noastre patriotice a declamat mult convingător, înălţător, în numele primarului oraşului, dr. Nicolae Balteş şi al său personal, viceprimarul oraşului, domnul inginer Ioan Costea.

    Veteranul de război, ofiţerul maior în rezervă Lazăr Sădean,cel care a insuflat multă energie patriotismului localităţii sale natale, a relatat cu fervoarea sa greu de stăpânit, dar şi cu patos nostalgic, evenimentele politice şi militare ale ţării şi ale Europei, începând cu primul război mondial şi până astăzi, despre virtuţile militare ale ostaşilor eroi ai Ocnei Sibiului!.. Acesta, angajându-se în dialog cu profesorul de istorie al liceului din Ocna Sibiului, a făcut numeroase şi interesante referiri cronologice asupra evenimentelor naţionale şi mondiale militare care au condus la întărirea independenţei şi la unitatea naţională a României.

    Momentele importante ale evenimentului au fost imortalizate pe peliculă de către inginerul Ioan Oprişor, cel care este un fiu de valoare al Ocnei, un talentat interpret de muzică populară şi romanţe.

    Ceremonialul de recunoştinţă pentru eroii urbei a fost încheiat strălucit, în mod sărbătoresc, de corul liceului care a interpretat o suită de cântece patriotice, tot atâtea motive de înălţare a întregii asistenţe în spiritul gloriei străbune şi al împrospătării sentimentelor naţionale !…

    GHEORGHE T. APETROAE, membru fondator al ASTREI rediviva, publicist.

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 20 August 2014 @ 00:41 | Răspunde

  33. ÎNSEMNE

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    Din seara sângerând în roze

    prelinse-n rug – fine miresme

    iei ceru-n fulgere şi-n mână,

    pe trecere-I brodezi însemne …

    granaţi, acanţii se animă

    într-un vertij de criste duhuri

    ce cad în ghimpii lor de boltă

    cu stele-n patul rece-al Lunii…

    şi-aduni din ziceri şi din plânset

    un ev de flăcări triste-n inimi

    ce bat, cum valul tău de lacrimi,

    adâncul suflet demiurgic…

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 18 Septembrie 2014 @ 22:37 | Răspunde

  34. PLÂNS ÎN ZÂMBET

    Gheorghe Apetroae Sibiu

    Prin luminişuri clare demoni,

    iesind din cruci ard asfinţitul

    pe vatra -ncinsă-n al tău suflet-

    mari candele de ieri se sting …

    din cer cazut, rănit pe- o dungă-

    cu-al stelei vis te joci în stâncă

    de roz-marin, cât seara-ţi cântă

    la zămisliri, cu-alt duh te plimbi!…

    demonic, în dorinţe-l mângâi,

    împădurind cerul cu fluturi,

    coline-n anatas, îi semeni

    cu vreri nevreri, iubind absurd-

    izvor de flacără ţi-e gândul

    cât ştii să-l înfloreşti prin cântec

    şi să îi ţeşi brocard cu fire

    din jumătăţi – lumini şi umbre…

    Fiori în roi, valsezi pe irişi –

    înrourând o boltă-n cimbru-

    – orbi zorii în icoane albe

    din plânsul tău ascuns în zâmbet! …

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 21 Septembrie 2014 @ 21:57 | Răspunde

  35. ZILELE ANTROPOLOGIEI ROMÂNEŞTI, Sibiu, 26.09.2014.

    Secţiunea Litere şi Arte – Tema de cercetare: “Poeziile lui Gheorghe Apetroae din perspectiva conotaţiilor specifice imagologiei culturale”…Raportor: Clementina Mihăilescu, doctor în filologie, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Coordonatorul secţiunii: dr. în filologie LAURENŢIU BĂLA, Universitatea din Craiova

    Pentru a demonstra că abordarea noastră este in consonanţă cu metodologia elaborată în studiile imaginii ca teorie a stereotipurilor culturale si naţionale, câteva consideraţii pe această temă se impun a fi luate în discuţie.

    Imagologiştii susţin că naţionalitatea este redată în contextul perspectival al textului de reprezentare sau a discursului, aşa numitul “spectant” (Wellek, 8). Din acest motiv, imagologiştii sunt interesaţi de dinamica dintre acele imagini care-l vizează pe celălalt şi acele imagini care caracterizează propria noastră identitate.

    Studiind imaginile de identificare naţională specifice lui Gheorghe Apetroae, problema pe care ne propunem s-o demonstrăm este că acest poet se identifică pe sine nu doar ca român ci şi ca un intelectual european autentic.

    Wellek susţine că “imaginile nu reflectă identităţi, dar constituie posibile identificări ale acestora” (8). Deci, imaginile valorificate de Gheorghe Apetroae ne ajută să identificăm specificul românesc, care specific, în epoca globalizării, vine şi întregeşte semnificativ sensibilitatea şi valorile estetice ale unei Europe ce se vrea culturală prin asimilarea contribuţiilor individuale semnificative.

    Gheorghe Apetroae, personalitate complexă cu performanţe în variate domenii: inginerie, publicistică, poezie, relaţionează cu modelul proustian bogat în imagini ce reflectă itinerariul spiritual al poetului, focalizându-şi atenţia pe momentele existenţiale: copilăria, care interacţionează cu memoria şi imaginarul, adolescenţa, perioada zbaterilor în încercarea disperată de a identifica “esenţa lucrurilor” (Rusu, 110) şi în sfârşit stadiul creativităţii când poetul se cunoaşte pe sine prin scris. Actul creaţiei relaţionează strâns cu diferite aspecte ale imagologiei culturale.

    Demersul nostru metodologic are ca linie de forţă aducerea în prim plan a acelor caracteristici naţionale ca sensibilitate, inteligență, curaj şi de a arăta modul în care poetul Apetroae îi identifică şi îi pune în valoare pe români ca o colectivitate ce viază şi se regenerează prin fiecare individ în parte. Aşadar, românul se defineşte şi se evidenţiază ca parte integrantă şi reprezentativă a conştientului colectiv. Sinecdoca, figura de stil prin care partea reprezintă întregul, întregul partea, prin care particularul este expresia generalului şi generalul se defineşte prin particular, este un element de referinţă al lucrării noastre, alături de teoriile proustiene şi bachelardiene.

    Etapele evoluţiei eului poetic se circumscriu poeziei “Noime”:

    Lângă paternitate să rămâi,

    cu nesfârşitul, de el îndrăgostit,

    iubitei i-ai furat obârşiei, gralul…

    I-ai colorat gândurile vorbite

    cu cinabrul pietrei,

    în El aprins

    de întâlniri sub privirea infinitului:

    armoniile vieţii paterne…

    Adolescentul bătut dar neînvins

    de gânduri izvorâte dintr-un cer

    de mistere,

    şi atins de carnalul valurilor, rebele

    dorinţe vii

    le ţii şi le alergi de atunci, noime

    pârguite de soarele, aromind

    lanurile alămite de nori travertini,

    cu culorile vii ale gândurilor…

    Trebuie să subliniem că blânda căldură a zonelor închise, aproape interzise, redate artistic prin cuvântul “gralul” şi sintagma “cinabrul pietrei” sunt primele indicii de intimitate. Această intimitate caldă este rădăcina tuturor imaginilor psihologice arcuite în jurul paternităţii. Intrând în armonia vieţii paterne, imaginile încep să crească, să evadeze din sfera individualului, dobândind valori ce ţin de conştientul colectiv.

    Poetul adolescent exprimă, în a doua strofă, o mare lege psihologică. El ne plasează într-un punct sensibil, moment în care trebuie să acceptăm detalii greu observabile. Primul, ne plasează în transcedental, un transcedental ce se sustrage accesului nemijlocit, devenind un centru de gravitate pasiv în care adolescentul “este bătut dar neînvins de înţelesuri izvorâte dintr-un cer de mistere”. Cu memoria încărcată de plinurile şi golurile adevărului, adolescentul plonjează în realitatea fiziologică “atins de carnalul valurilor”.

    Sintagmele “rebele dorinţe vii”, “noime pârguite de soarele, aromind / lanurile alămite de nori travertini, / cu culorile vii ale gândurilor” ne oferă “germeni de reverie” (Bachelard, 125). O lectură lineară ne-ar priva de reverii. Nu este doar o descriere fenomenologică a intrării în lume a poetului. Poezia vizează intrarea în lume şi emanciparea noastră individuală şi colectivă. Adevărata valoare dinamică o au “noimele”. Suntem în prezenţa unei imagini care visează, şi în felul acesta viază, invitându-ne să continuăm reveria pe care a creat-o. Căci ce poate fi mai frumos decât să-ţi imaginezi noime “aromind / lanurile alămite de nori travertini, / cu culorile vii ale gândurilor”. În felul acesta noimele au devenit “un centru de gravitaţie poetică”(125), un centru de interes poetic. Noimele au devenit valori ale contemplării poetice, simbol al profunzimii poetului, expresie a creativităţii sale şi, din nou, prin extensie, a profunzimii şi creativităţii poporului român.

    Poezia “Mărturii” este un duet de dragoste al poetului vizionar Gheorghe Apetroae cu patria mumă şi cu istoria ei sacră.

    Patriei,

    Istoria, cupolă de rubin,

    e un cântec de arbore

    întins peste neam…

    E pajura ce-i poartă

    în aripi

    izvoarele

    în culorile de sânge,

    pâine şi cer;

    E cântecul de dor

    al trezitelor zări

    din Cartea Unirii…

    Printre genele zorilor

    săgeată cerul arc,

    întinsele rădăcini

    şi trunchiul de Eroi:

    arcul noii generaţii…

    Trandafirii cresc temple

    din sângele ţărânei,

    scut şi simbol:

    Limba şi neamul,

    marea şi cerul

    stau mărturii de safire,

    Poporului român, Erou!

    Această poezie ne poate servi drept punct de plecare pentru a experimenta în plan sensibil consonanţa dintre imensitatea şi intensitatea istoriei poporului român şi adâncimea fiinţei intime. Într-o încercare disperată de a descifra istoria patriei şi a transmite această formă superioară de cunoaştere posterităţii, poetul transfigurează artistic istoria noastră spirituală. Consternaţi, observăm mlădierea eului naţional. Pentru a face această mlădiere perceptibilă, poetul leagă infimul de imens. Astfel istoria apare transfigurată ca o „cupolă de rubin”, ca un „cântec de arbore întins peste neam”, ca „o pajură ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer”, ca un „cântec de dor al trezitelor zori din Cartea Unirii”. Asemenea asocieri demonstrează cum, în plan artistic, se poate depăşi contradicţia dintre mic şi mare, real şi ireal, material şi transcedental, sugestii interpretative valorificate pe linia interpretării bachelardiene a textului poetic.

    În ultima strofă, pentru a pune în evidenţă elemente ce ţin de „psihologia profunzimilor” (Bachelard, 160), „poporului român, Erou”, Gheorghe Apetroae ne proiectează într-un spaţiu înalt calitativ unde „trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol”. Pentru a ne ajuta să experimentăm consistenţa fiinţei naţionale, poetul apelează la o filozofie a detaliului asociind „limba şi neamul, marea şi cerul”, care, constituindu-se într-o emanaţie a memoriei naţionale involuntare, parafrazându-l pe Proust, „stau mărturii de safire / Poporului român, Erou!”

    Poezia „Judecata dreaptă” ne copleşeşte încă din prima strofă cu puterea unui adevăr:

    Cei cunoscuţi, în dreptul de laudă,

    lăsaţi-vă prezentul pentru început

    şi luaţi de model neînceputul

    întoarcere-i pedepsită pe rug…

    Pentru a interpreta această strofă din perspectiva „fenomenologiei imaginilor” (Bachelard, 162), metodă care în opinia lui Bachelard constă în constituirea imaginii ca „un exces al imaginaţiei” (162), pentru a surprinde irealitatea imaginii, legată de o puternică realitate, poetul Gheorghe Apetroae accentuează dialectica lui „început / neînceputul”.

    Dar imaginaţia lucrează nu numai în planul imaginilor, ci şi a ideilor. Poetul creează un exemplu de „idee vis” (162) când continuă jocul dialecticii, joc ce antrenează opoziţii neaşteptate: vulturi, corbi versus „zările în care înoată misterele”.

    Poetul, psiholog desăvârşit, animat mai mult sau mai puţin conştient de ideologia proustiană conform căreia scrutarea adevărului implică o căutare autentică a sensurilor acestei lumi şi în consecinţă a sensurilor care stau la baza evoluţiei eului poetic, şi prin extensie, a eului naţional, doreşte ca noţiunea de judecată dreaptă din titlul poeziei să nu rămână doar o reprezentare. Astfel, în ultima parte, o imensă dreptate cosmică se află în visul oricărui român despre dreptate. În centrul ei radiază o „geometrie transcendentală” (162) ce se constituie din: „fluvii de umbre, stele-n petreceri, / ce curg pe albastre întinderi / ca erele apaşe cu iz de păcat.” Transcendenţa este dată de data aceasta de dialectica „păcat / lumină”, încărcată de puternice conotaţii psihologice şi metaforice.

    Finalul poeziei „cu lumina voastră le înveşmântaţi” ne proiectează metaforic în miezul unei imagini luminoase. Judecata pronunţată în primele versuri se transformă în stare de vibraţie, iar simbolul luminii apare dezumbrit, umanizat, parte integrantă a sufletului românesc în ansamblul său şi care se evidenţiază prin sufletul fiecărui român în parte.

    În poezia intitulată „Timpuri în imagini”, poetul Gheorghe Apetroae deşi face un apel la un vocabular care vizează lucruri precise din lumea exterioară, totuşi, când intrăm cu adevărat în atmosfera poeziei sale, nu suntem prinşi de imaginea acestor lucruri, ci, de ceea ce Rusu numea „viziunea lăuntrică”, „sensul existențial” (142) care nu are un caracter strict individual, ci mai degrabă este emanaţia conştientului colectiv.

    Primele două versuri: „Primordiul vieţii / mi l-am oferit trecerii”, pătrund la rădăcina spirituală (142) a cuvântului viață. O citire lirică pune în ecuație cuvintele „vieții” și „trecerii” care trădează o atmosferă plină de profunzimi, așa cum este și sufletul românesc și conștientul colectiv în ansamblul său.

    La a doua citire, vom sesiza lucrurile din afară: „verile calde”, „pădurea” „acasă”, „ploile”. Ele ne surprind sensibil în următoarele versuri:

    În verile calde

    coboram pădurea acasă,

    albastră de lumină,

    după ploile repezi

    flagelată

    de zbucium și de neguri.

    Înlănțuirea versurilor nu intră în contradicție cu logica externă a lucrurilor și fenomenelor naturale. Această înlănțuire corespunde și „logicii interioare” (Bachelard, 144), fiind în armonie perfectă cu simțirea adâncă a poetului.

    Poetul, acea parte de sensibilitate individuală, este expresia sensibilității românești, iar reprezentările sale în plan poetic sunt expresia fidelă a imagologiei culturale românești și nu numai. Sensibilitatea care răzbate din reprezentările comentate până acum este cea care face ca părțile succesive să se încadreze armonios în structura globală a poeziei.

    Revenind la strofa prezentată în această lucrare o putem interpreta ca o „coborâre în real”, (Bachelard, 145) căci ce altceva ar putea reprezenta versul „coboram pădurea acasă”. Nu este vorba însă de un real obișnuit, ci de un real transfigurat de simțire poetică. Pădurea este „albastră de lumină”, „flagelată / de zbucium și de neguri”. Antinomia „lumină / neguri” demonstrează cum imaginația surprinde metamorfozele lumii exterioare, pentru a ne conduce în strofa a doua spre lumea interioară.

    De pe stânci admiram,

    albind, credința mea,

    ce creștea în mâhnire,

    unsă cu mirul de brad,

    în canicula verii,

    a buștenilor, în balans

    purtați de puhoaie,

    amirosind a rășini.

    La prima vedere, strofa induce ideea de ascensiune în ideal „de pe stânci, admiram, / albind, credința mea”. Și totuși destinul uman este încrustat în brad, în concret, „căci credința mea ce crește în mâhnire” este „unsă cu mirul de brad”. Viața este redată metaforic prin imaginea buștenilor „purtați de puhoaie”. Dar bradul, simbolul conștientului colectiv, nu acceptă înfrângerea. El este simbolul invincibilității deoarece continuă să poarte în sine mirosul „mirului” și al rășinii, ambele expresia curajului.

    Căutând parcă o amintire culturală, din strofa a treia, răzbat accente ale zbaterilor spirituale ale poetului, și, prin extensie, ale poporului român.

    Câteodată fremătau sinistru,

    în furtunile grele

    pădurile albastre

    de blesteme mii.

    Pentru a păstra viu „lirismul culorii” (Bachelard, 146) din imaginea pădurii „albastră de lumină” din prima strofă, în strofa a treia, poetul adaugă lirismul materiei. Pe lunca de stele „se ascundeau / în zăvoaiele de cireși și mălini” „fulgere sinistre, revărsate din cer”. „Lumina cerului lucrează în materie”, spunea Bachelard, construind „labirintul luminii” (45).

    Prin acest măreț elogiu bachelardian al culorii, timpurile reflectate în imagini din poezia cu același titlu analizată mai sus, sunt etapele evoluției sufletului și ale minții care ne fac să ne simțim tulburați în fața acestui joc estetic al profunzimilor, specific nu numai sufletului românesc ci și sufletului universal.

    Dr. CLEMENTINA MIHĂILESCU

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 4 Octombrie 2014 @ 13:41 | Răspunde

  36. TRATAT DE….EXISTENŢĂ

    “Que sommes nous sans le secures

    de ce qui n-existe pas?”, Paul Valery

    Priviri regale adânci din fiecare interludiu

    le scălzi în marea lărgime a pleoapelor,

    alungind, astfel, întunericul pur:

    gândul de întoarcere senină la neînceput

    îşi ţine calea dreaptă după crise stele

    şi ard cu flacăra din sinea-ntregului lazur!…

    … cu vlaga tristei pulberi, orişiunde,

    oricare rază lină se-nchină la al tău cuvânt,

    dă norilor tărie, culoare şi parfum!…

    De braţ cu zările, împarţi destine – vise,

    balanţa-ţi verde- crud ţi-o-nclină zeii vii

    … din al lor vis tresari, cu ei plutind

    şi zori nereici, crisi, ştii bine să-i închini

    l-al cerului ocean… în cântecul astral-

    vele întinse pe catargul tău în irişi ard

    şi-n himerice genuni flăcări se- atârnă

    de fruntea ta zeiească, regală cunună…

    genunea cerului livid o înseamnă Unul!…

    Din zori desprinse , scuturate de lumină

    zilele te mântuie, hăruindu-ţi universul

    de patimi –

    velele împrâştie gândul mărilor calde:

    seminţe de veacuri, mistere şi datini!…

    E existenţa-ntinsă-n cerc de univocul arc,

    din vlaga ta se trag săgeţi de clipe-flăcări,

    iar mugurii de japs o sorb şi se renasc

    pe-o ramură de cer, o floare sacră bolţii:

    buchetul tău stellar întru sfidarea morţii!…

    Gheorghe Apetroae, Sibiu

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 4 Octombrie 2014 @ 22:13 | Răspunde

  37. MUGURI CALZI DE TOAMNĂ
    G.A.S.
    Cuprinsul tău e prima rază – ascunasă
    în ziua cerului sub iedera de toamnă
    în eos ca să arzi adânc în el fierbinte
    te-întorci înhăruit în el cu alte locuri sfinte…

    o stavilă deschizi cascadelor tăcerii
    din redivive ramuri, muguri calzi în gene
    ce înfloresc stibinic retrezirii
    în chip de arbore al razei clare blânde

    să-ţi lăcrimeze veacu-n oseminte,
    să-ţi veşnicească gându-n slobozire
    cu mai tărie-n glas şi mai lumină-n fire –
    eterne armonii din inocente vise…

    …le porţi prin vremi ,zefir de împlinire-
    tu, paşnic vânt, al tău ocean de flăcări-
    păstor de cer şi trist altar de neguri-
    adânc cuprins aprins de veştedele frunze…

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 9 Octombrie 2014 @ 11:23 | Răspunde

  38. ADEVĂRUL DIN REST…

    Gheorghe Apetroae , Sibiu

    Prăvălite pe ulucul de cer vetust,

    zorilor le asculţi netrezit vaietul

    şi plânsul….

    Erele par tot mai obosite, chinuite

    de şarpele fidelităţii tale pe trecere…

    Nu uiţi de stele şi, la ele întors

    printre înaltele stânci ale cerului,

    le-mbrăţişezi cu zâmbet firesc

    până seara târziu…

    le tatuezi fruntea şi braţele

    cu mâna lui Dumnezeu…

    ele îţi ascultă grija zilei :

    meta – adevărul aletheic-

    în oasele timpului scurs …

    le adormi cu alint de cântec…

    Un trâmbiţat de tunet apaş

    cu joc de fulgere-n crisoberil

    în curgere-ţi cuprinde cuvântul:

    trilul filomelei ucise în frăgezime-i,

    în al copilăriei crâng…

    calci obraznic pajiştea pe urmele

    tale de mister înzăpezile ,

    de existenţă încinse:

    braţul ochilor minţii caută

    adevărul din restul meschin –

    puhoiul de buluciri nesfârşite

    în urletul firii,

    ca dintr-un Everest…

    …. Sinele ţi-a străpuns ochiul de copil!…

    Destrami ne-începutului tăcerea

    prin desişul de mălini şi cireşi,

    primenindu-i credinţa

    cezaric, copilul: bătrân …

    în virgin- impulsul materiei

    din ultimul mister,

    de El să-ţi aminteşti, când nu-l iubeşti…

    izvoarele trezite de susurul lor lin,

    cântă cu tine în clepsidră,

    la petrecerea în credinţa din rest…

    nepăcătuit, trecutul trecut

    cu vântul, a fi un pretext,

    îl asculţi de atunci curat şi absurd …

    în adâncul tău decăzut

    … din zborul rămas

    nu cad decât clipele…

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 16 Octombrie 2014 @ 18:26 | Răspunde

  39. MAG ÎN SINE

    TEMPLE ÎN FLĂCĂRI

    În paraclisul mănăstirii vechi

    de la Boboceni

    cânta singură cerului tău

    colorat de albastru

    maica Eufrosina…

    repeta crezul în tine,

    într-o frenetică veghe…

    … din euharistia tainei împărtăşaniei

    deşira a câta moliftă?

    … era canonul primit pentru

    dorinţa de multă apropiere

    sfânta, de tine,

    tradusă de mitropolitul procopsit

    în afurisenie !…

    În vacanţele verilor

    de la Suseni

    jucai şi alt joc, fără cea

    ce chinuia şi ucidea ,

    banale, fugare , îmbătrânite,

    rugăciunile …

    În dragul tău, dansau liceene

    şi, în sărutul cu foc

    ce li-l furai pe rând,

    în ritm de vals şi tango

    le alergai…, ritmând nebunia

    în pinguin, tuist şi bolero:

    dorinţele-şi coborau firii

    în serenade

    la căderea serilor!…

    în toamna de crizanteme ,

    iubirile le parfumai sofianic

    în Râşca amintirii – altă mănăstire

    pe aleea rozelor,

    cuvântând slava lor

    cu hortenzii,

    dalii ruginii şi begonii …

    în magia nopţilor senine,

    cu stele evlavioase copile,

    căzute

    în pajiştea înflorită

    din sângele tău

    împărtăşeai din ele

    rebelă , trecerea, sorbind-o

    ambrozie cu mireasma lor

    din potirul iubirii!…

    Iaşi, 1965

    Apreciază

    Comentariu de g.apetroae@yahoo.com — 20 Octombrie 2014 @ 21:42 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: