Bucovina Profundă

17 Iunie 2011

Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi

Filed under: Eminescu,poezie,România Profundă,sfintii români,tropar,tropare — Mircea Puşcaşu @ 00:16

Valeriu Anania:

IMN EMINESCULUI 

în nouasprezece cânturi

 eminescu-front-620x300

„Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc” (Arghezi)

Starea întâi

E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi
Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi.
Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost
Navoadele din care-ti facuram adapost.
Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund.
Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund.
Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni
Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni.

Treapta întâi

Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda.
Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc
Aprinde roi de patimi când visul tau colinda
Imperii de tacere din care cânturi cresc:

bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
bucura-te somn în care muntii’n capete se bat
bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii
bucura-te logodirea lacului cu raza lunii
bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca
bucura-te Dor-de-Duca!
bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape
bucura-te unda’n care stelele te simt aproape
bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire
bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire
bucura-te’nmugurire din gândire si din grai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua

Erai pe-atunci copilul cu plete zburatoare 
Mirat de câte’n lume din vis pot sa coboare. 
Intrau cu tine’n fi’nta si’n fruntea ta’nvârstate 
Nalucile din sânge cu veacuri lungi în spate. 
Eresurile carnii cu sufletu’n raspar 
Se schimba azi la fata’ntr’un singur adevar. 
Cine-ar putea sa nege ca’n ochii tai adânci 
Undeste învierea izvoarelor din stânci?

Treapta a doua

Miresme tari ti-adie pamântul astei patrii.
Izvoarele suspina si codrii negri plâng.
Hai-hui pornesti cu dorul, colinele se frâng,
Asiric ti se’nchina ca niste idolatri
Inaii si Ceahlaii – si cerbii din Parâng.

bucura-te somn al brazdei roditor de spic înalt
bucura-te noapte-adânca ce-si ia soarele cu-asalt
bucura-te bob de spuma bubuind prin besne sparte
bucura-te soapta’n care se dau stâncile de-o parte
bucura-te ca secunda’n veacuri vaste se dezghina
bucura-te Radacina !
bucura-te trunchi al slavei drept si dârz prin viituri
bucura-te umbra larga cât o tara de paduri
bucura-te nor de aur peste dulce Românie
bucura-te print de roua rourat în moarte vie
bucura-te ca te’mbie de sub glie sfânt alai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a treia

Elanurile ierbii sub calmele zapezi
Marturisescu-ti graba cu care te visezi
Ivit la fata lumii’ntr’o singura durata.
Napraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roata.
Erupi precum din scorburi diamantele’n cununa.
Strigoii zburda’n soare, mutenia se razbuna.
Curg raze diamantine si ne sporesc de sus
Umbrind virginitatea cuvântului nespus.

Treapta a treia

Musteste toamna’n codri – nemistuite ruguri –
Iesindu-si dintru sine pe când în ea se’nchide.
Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide.
Arìpile de mâine din vinuri dorm în struguri,
Imn tainic ce-ti preschimba armurile’n hlamide.

bucura-te’ntrebatorul nestiutului tarâm
bucura-te ca’n lumina vetrei tale dogorâm
bucura-te-adeverirea celor ce ne par ca mint
bucura-te pasul frunzei între-arama si argint
bucura-te murmur palid al cuvântului nescris
bucura-te Prag Deschis !
bucura-te ritm al horei ce se-alege din hârjoana
bucura-te nimb subtire care faci din chip icoana
bucura-te geana-a zilei când o lume se desceata
bucura-te abur slobod prins în florile de gheata
bucura-te dimineata ce-si rasfata albul strai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a patra

Eminii si Aminii ni se’ntâlnesc în mituri,
Mânati de începuturi, atrasi de nesfârsituri.
Istorie si poveste se-adeveresc în carte,
Nicicând mai laolalta si nici mai far’de moarte.
Eroii’nchipuirii si-ai vietilor aieve
Strabat un singur geniu si sorb aceleasi seve.
Cândva vom întelege de ce – rotit suvoi –
Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi.

Treapta a patra

Multimi trezite’n spita stramosilor iconici
Izbesc cu pumni de piatra’n preaferecate porti.
Hrisoavele se’nziua din viata celor morti,
Alearga’n colb spre tine uitatii de prin cronici,
Iar tu la curti de aur triumfator îi porti.

bucura-te buciumasul secolelor ne’ndurate
bucura-te glas de-arama ce prin neguri mari razbate
bucura-te ca-ti raspunde zvon de fluier si de trisca
bucura-te ca’n Rovine osemintele se misca
bucura-te steag sub care vin norod dupa norod
bucura-te Nou Voivod!
bucura-te biruinta armelor cuvântatoare
bucura-te ca vitejii îti pun sceptrul la picioare
bucura-te bard ce schimba halebardele’n stindarde
bucura-te ca din arcuri numai viersul suna’n coarde
bucura-te stea ce arde în pieptar de tânar crai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a cincea

Esti azi si vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna,
Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna.
Imens la prora, zarea scrutând-o cu doi cremeni,
Naboiul greu de ape si veghea ni le’ngemeni.
Epave’ngreuiate de aur se scufunda;
Saraci ne stim, dar marea ni-i larga si rotunda.
Când Mircea Domnul însusi în zaua ta viaza,
Unde-am gasi povata mai clara si mai treaza?

Treapta a cincea

Menit ai fost sa scaperi un verb de foc prin oameni.
Icnesc în furci miseii, nebunii’n cusca rag,
Hienele’ncoltite stau gata de artag,
Abrase ca din toate’n nimic nu li te-asameni.
Instanta ti-este vorba, condeiul tau, toiag.

bucura-te mustratorul prostilor si far’delegii
bucura-te grai prin care si-au râvnit puterea regii
bucura-te jude tânar, nemitarnic si barbat
bucura-te ca’mprejuru-ti stau toti Tepesii la sfat
bucura-te ca prin tine bunii de cei rai se-aleg
bucura-te Om întreg !
bucura-te bici pe cei ce limba neamului o spurca
bucura-te spaima celor ce jucara tara’n turca
bucura-te zeu ce’nfrunta toate stimele’n fruntarii
bucura-te ca te-or teme hotii, gâzii si samsarii
bucura-te cel ce-i sparii pe cezarii pusi pe trai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a sasea

Egal cu tine însuti, la masa ta de brad
Mângâi garafa stirba ca pe-un pocal de jad.
Ispite nu-ti trezira de slava prin funingini
Nici idolii din piete, nici larii carolingini.
Edenul tau e unde carare n’au calaii:
Singuratatea lumii si cosmosul odaii.
Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta
Uranic se detuna si arde’n agorà.

Treapta a sasea

Misterele femeii ucid si nasc imperii.
Izbânzi, înfrângeri, doruri si patimi omenesti
Hangere-ti trec prin cuget, pumnale prin povesti.
Ascunsa ca un cântec în bronzurile serii,
Iubirea ta-i vecernia din care le stârnesti.

bucura-te’mpatimitul frumusetii ne’nserate
bucura-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate
bucura-te floare ninsa peste pletele balaie
bucura-te dor ce’ncarca sfânta noptilor vapaie
bucura-te boare calda peste trupuri ca o haina
bucura-te Vis-de-Taina !
bucura-te însetatul sarutarii suferinde
bucura-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde
bucura-te limpezime de fântâna si nastrapa
bucura-te ca nu-i pânza de izvoare sa te’ncapa
bucura-te ochi de apa ce-si adapa guri de rai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a saptea

Erotica-am numi-o lucirea ta pe ape –
Miraj nocturn – de n’am sti ca-i raza din Agape.
Iubita care’n bratul strainului se frânge
Nu-i poate da durerii decât porniri natânge.
Exista’n frigul cosmic o clipa far’ sa degeri?:
Seninul unei alte mai ‘nalte întelegeri.
Cu cât esti mai Luceafar, cu-atât esti si Parinte;
Uitasesi pentru-o clipa, El ti-a adus aminte.

Treapta a saptea

Marunte lumi se’nalta, curg stelele prin cetini,
Inelele se leaga’n ghirlande de minuni.
Hyperion, ce patimi te-alearga prin genuni,
Atât de vii, ca zborul nu-i chip sa ti-l încetini?
Iertam în tine totul, tu înca nu te’mbuni.

bucura-te neodihna vântului culcat prin vrejuri
bucura-te ca te-atâta suier, spulber si vârtejuri
bucura-te amintirea lumilor de peste soare
bucura-te ca tot cerul în faptura ta tresare
bucura-te sfânt nesatiu sa cuprinzi ce-i necuprins
bucura-te Zbor Nestins!
bucura-te drum de aur catre Steaua-ne Polara
bucura-te ca durata doar adâncul ti-o masoara
bucura-te cel ce fulgeri dincolo de timp si schime
bucura-te din rapirea neajunsa’n veac de nime’
bucura-te’n Cincizecime si’naltime de-Adonai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a opta

Eonul asfinteste din ostenite pleoape
Marindu-ti umbra lunga pe câmpuri si pe ape.
Ins de-o vecie, fructul e floarea dintr-o zi
Nuntita’n vis si’ntoarsa’n bobocul ce-o porni.
Efluviile stirpei în tine ni se-aduna
Supuse si slavite ca laurii’n cununa.
Cuceritor de spatii, ne darui pe pamânt
Uimirea de-a cuprinde o lume’ntr’un cuvânt.

Treapta a opta

Martiriul de-a te naste nu’ncape în osânda,
Izbelistile vietii sunt viata’n sinea ei.
Haiduc al suferintei, în codrul tau de tei
Adii din doina frunzei neliniste nascânda –
Incerta si fecunda ca luna’n funigei.

bucura-te rob al trudei si-al sudorilor de sânge
bucura-te cel ce’n noapte noaptea paginii o’nfrânge
bucura-te’mblânzitorul de cuvinte’n herghelii
bucura-te cel ce graiul într’un spic de pana-l tii
bucura-te lupta slovei cu’ntelesul ei deplin
bucura-te Dulce Chin!
bucura-te colb de aur între filele ne’ntoarse
bucura-te ceara scursa din lumina care-o arse
bucura-te turn de veghe pâna’n ceru’n care starui
bucura-te apa’nalta ce’n cascade largi te narui
bucura-te cel ce-i darui fiecarui tot ce ai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a noua

Ecouri destramate par vechile geneze.
Mormânt cu plod, în tine’nceputurile-s treze.
Incendii calme parca ar vrea sa despresoare
Neprihanite doruri timide’n asteptare.
Efemerida noptii ti-arunca’n ploi de stele
Seminte ne’ncercate, gradini sa faci din ele.
Culegem floare-albastra si stim ca ni s’a scris
Ursita de-a ne’ntoarce cu tine’n paradis.

Treapta a noua

Mirunsa frunte. Logos în treapta lui înalta.
Iluminata stema’n vecia unui neam.
Harìsma’n deznadejdea sub care ne’nclinam
Amurgului. Cu viii si mortii laolalta
Iesimu-ti în nuntire prin sfânt epitalam:

bucura-te’nflacarare adunata’ntr’o scânteie
bucura-te strop de roua revarsat în curcubeie
bucura-te ram pe care stelele’n ciorchin roira
bucura-te alauta’n zbor cu strunele spre lira
bucura-te vaz launtric ce’n auzul alb se’nscrie
bucura-te Poezie !
bucura-te’ntregul nostru ce prin secoli s’a tot frânt
bucura-te darul pâinii de-a se’ntoarce în cuvânt
bucura-te ne’mpartirea inimii ce ni se’mparte
bucura-te bucurie din adânc si de departe
bucura-te cel ce’n moarte printr’o carte ni te dai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a zecea

Extazele cernelii doar tu ni le’nfiori,
Mihaiul nostru unic si-al unicei splendori.
Izvoade noi de-am strânge, tot am culege’n cale
Norocul de-a-l petrece pe-al tau din ale tale.
Eterna stalagmita din stea stalactitara,
Statura ta ne-aduna sub cer si peste tara.
Cuvântul tau din ziua-l purtam cu noi prin ere,
Usure ca’ntr’o moarte si greu ca’ntr’o’nviere.
(Valeriu Anania IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi, Cartea Româneasca, 1992, p.5-23).

8 comentarii »

  1. […] Bucovina Profunda: Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi (15 iunie: 122 de la invesnicire) […]

    Apreciază

    Pingback de STIRILE ZILEI (20.06.2011) « Saccsiv's Weblog — 20 Iunie 2011 @ 00:45 | Răspunde

  2. minunat

    Apreciază

    Comentariu de floarea — 21 Iunie 2011 @ 15:31 | Răspunde

  3. imn plin de respect si ardoare, pe deplin binevenit si cuvenit!

    Apreciază

    Comentariu de Anisoara — 10 Iulie 2011 @ 15:28 | Răspunde

  4. Imn plin de ardoare si respect, pe deplin cuvenit si binevenit!

    Apreciază

    Comentariu de Anisoara — 10 Iulie 2011 @ 15:29 | Răspunde

  5. Doresc să intru în posesia celorlalte nouă cânturi din poemul- Imn Eminescului în 19 cânturi – cine mă poate ajuta ? Solicit aceasta pentru a reedita lucrarea – Dedicaţii pentru Eminescu de-a lungul timpului – Relaţii la tel. 0724-54.34.34. Mulţumiri anticipate binevoitorilor.

    Apreciază

    Comentariu de Vasile — 27 Martie 2012 @ 19:15 | Răspunde

  6. Un mare si profund poet ii aduce un omagiu genialului Mihai Eminescu! …el ce-a pus istoria lumii intr-un vers si i-a dat vesnicie si putere poeziei!…EL, MIHAI EMINESCU!

    Apreciază

    Comentariu de zeno — 13 Iulie 2012 @ 23:21 | Răspunde

  7. […] Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi […]

    Apreciază

    Pingback de Adevărul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda | Bucovina Profundă — 16 Ianuarie 2016 @ 00:22 | Răspunde

  8. […] Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi […]

    Apreciază

    Pingback de La mulți ani întru Eminescu, tuturor românilor! Radu Gyr – Baladă pentru Eminescu | Bucovina Profundă — 16 Ianuarie 2016 @ 00:23 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: