Bucovina Profundă

5 Aprilie 2012

3 aprilie: Irineu Mihalcescu, Mitropolitul Marturisitor

3 aprilie – Pomenirea Mitropolitului Marturisitor

Irineu Mihălcescu

(1874-1948)

 Mitropolitul Irineu (Ioan de botez), fiu de preot, s-a născut în comuna Pătârlagele, Buzău, la 24 aprilie 1874. A învăţat la şcoala din sat, gimnaziul la Buzău, de unde s-a transferat la Seminarul teologic din acelaşi oraş. Urmează apoi Seminarul din Bucureşti şi Facultatea de teologie din Bucureşti. În 1899 îşi ia licenţa în Teologie, cu teza Sinodul III Ecumenic din Efes.

Va studia Teologia şi Filosofia la Berlin şi Leipzig. În 1903 îşi ia doctoratul în filosofie la Leipzig, summa cum laude.

Întors în ţară, Ioan Mihălcescu este numit la 1 iunie 1904 profesor la Facultatea de teologie din Bucureşti, la catedra de Teologie Fundamentală şi Dogmatică, al cărei titular e din 28 martie 1908. Acolo a creat disciplina de Apologetică sau Teologie fundamentală, sistematizând un imens material, pe care ştiinţa europeană i-l punea la dispoziţie. Nichifor Crainic îşi amintea de cursurile sale, considerate în comparaţie cu cele mai prestigioase ale Universităţii din Bucureşti, ca adevărate sărbători ale vieţii intelectuale.

Între cele 510 titluri legate de numele profesorului Ioan Mihălcescu, inventariate de Emilian Vasilescu (ST, 1938, p.245), se numără şi importante traduceri, precum Epopeea lui Ghilgameş, Legile lui Mânu sau Bagavad-Gita, după versiuni germane şi franceze. În anul 1923 a fost hirotonit preot pe seama bisericii Amza.

Între 1926-1928 a fost decan al Facultăţii de teologie din Cernăuţi. După moartea soţiei sale Anastasia, în 1936 devine arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, apoi locţiitor de episcop la Râmnic, în 1939 locţiitor al mitropoliei Olteniei, iar din decembrie 1939 mitropolit al Moldovei. La 16 august 1947, era forţat să se retragă din scaun. A murit în împrejurări neelucidate, la 3 aprilie 1948. (cf. Cicerone Ioniţoiu, „Martiri şi mărturisitori…”)

Despre sfârşitul mitropolitului, cunoscuţii spun că a fost mâna regimului comunist din cauza refuzului de a colabora, dar şi mâna masoneriei. Se cunoaşte că Mihălcescu în tinereţe a fost membru al masoneriei, apoi a ieşit din ea şi a scris contra ei studii şi articole (vezi Teologia luptătoare), devenind un înverşunat duşman. Acest fapt nu i-a fost iertat şi astfel a fost eliminat din ierarhia Bisericii, apoi ucis, murind ca un martir al credinţei.

din “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

Citeste si :

1 comentariu »

  1. […] Istorie bisericească universală în 2 volume, 1956. A tradus Noul Testament alături de arhiereul Irineu Mihălcescu, publicat în ediţiile din 1937 şi […]

    Apreciază

    Pingback de 4 aprilie: Teodor M. Popescu, teologul marturisitor « Bucovina Profundă — 5 Aprilie 2012 @ 14:31 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: