Nu plânge, Maică Românie!

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

5 răspunsuri la „Înăltarea Domnului – Ziua Eroilor: Nu plânge, Maică Românie! Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură”

  1. […] si: Nu plânge, Maică Românie! Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe… Trimite mai departe:Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted in Pentru […]

    Apreciază

  2. Răspuns soldatului căzut

    Soldat căzut la datorie,
    N-a fost cum ai dorit, murind,
    E ruptă scumpa Românie,
    Şi tot aşteaptă lăcrimând.

    Doru’ntregirii nu s-a stins
    Şi nu va fi în van s-aştepţi,
    În neputinţa ce ne-a prins,
    Tu, Românie, să ne ierţi.

    Căci azi ne prigoneşte Vestul
    Şi planuri fac să ne dezbine,
    Să pierdem datina şi rostul
    Şi să uităm cu toţi de tine.

    Azi trădătorii fac tocmeli
    Pe glia ta, pe munţi şi ape
    Şi te vândură la străini,
    Ca în uitare să te-ngroape

    Şi-acum, după atâtea veacuri,
    În loc de stimă şi onoare,
    Îţi pângăresc sfintele locuri
    Şi-ţi calcă faima în picioare.

    Îţi uită limba ta cea sfântă,
    La fel de veche ca şi Omul
    Şi doina ta nu se mai cântă,
    Iar codrul-frate-şi plânge ramul.

    Eşti azi o ciumă fără leac,
    Pe crucea lumii răstignită,
    Ca un supliciu dus în veac,
    C-ai îndrăznit să fi vestită.

    Se miră lorzii-n cancelarii,
    De unde-atâta toleranţă
    La un popor predat uitării,
    Ce nu renunţă la speranţă.

    Speranţa păsării măiastre:
    UNIREA GLIEI DIN STRĂBUNI,
    Când candela credinţei noastre
    Va fi lumina astei lumi.

    Hai, şterge-ţi lacrima amară,
    Tu, Românie, Maică sfântă,
    Că te vom face Mare iară
    Şi-ţi vom reda faima pierdută.

    Vom face iar de strajă ţie,
    Să fi măreaţă într-o zi,
    Ţi-om şterge lacrima din glie,
    Măicuţă bună să ne fi.

    Căci eşti temeiul cel dintâi
    Şi-n Tărtăria mai stă scris,
    Că eşti legendă şi rămâi
    Tărâmul nostru cel de vis.

    P.S.
    Nu-ţi face griji erou tăcut,
    Căci Dumnezeu ne dă putere,
    Să fim din nou ca la-nceput,
    Căci ce e românesc nu piere.

    Mormântul tău e ţara toată,
    Oriunde calci dai de-un Ion,
    Troiţă veşnică de piatră
    Cu foc nestins în Kogaion.

    Iar cei duşmani ce uneltesc,
    Vor fi ca praful spulberaţi,
    Vom pune steagul strămoşesc,
    Pe-Altarul Lumii din Carpaţi.

    Aeleden

    Apreciază

  3. Doamne, binecuvanteaza neamul nostru romanesc, pe toti iubitorii patriei acestei si ii ocroteste cu lucrarile Tale nepieritoare, prin Duhul Tau cel Sfant !!! Dumnezeu sa-i odihneasca si sa-i miluiasca pe toti eroii neamului nostru!

    Apreciază

  4. Soldat căzut la datorie,
    N-a fost cum ai dorit, murind,
    E ruptă scumpa Românie,
    Şi tot aşteaptă lăcrimând.

    Doru-ntregirii nu s-a stins
    Şi nu va fi în van s-aştepţi,
    În neputinţa ce ne-a prins,
    Tu, Românie, să ne ierţi.

    Căci azi ne prigoneşte Vestul
    Şi planuri fac să ne dezbine,
    Să pierdem datina şi rostul
    Şi să uităm cu toţi de tine.

    Azi trădătorii fac tocmeli
    Pe glia ta, pe munţi şi ape
    Şi te vândură la străini,
    Ca în uitare să te-ngroape

    Şi-acum, după atâtea veacuri,
    În loc de stimă şi onoare,
    Îţi pângăresc sfintele locuri
    Şi-ţi calcă faima în picioare.

    Îţi uită limba ta cea sfântă,
    La fel de veche ca şi Omul
    Şi doina ta nu se mai cântă,
    Iar codrul-frate-şi plânge ramul.

    Eşti azi o ciumă fără leac,
    Pe crucea lumii răstignită,
    Ca un supliciu dus în veac,
    C-ai îndrăznit să fi vestită.

    Se miră lorzii-n cancelarii,
    De unde-atâta toleranţă
    La un popor predat uitării,
    Ce nu renunţă la speranţă.

    Speranţa păsării măiastre:
    UNIREA GLIEI DIN STRĂBUNI,
    Când candela credinţei noastre
    Va fi lumina astei lumi.

    Hai, şterge-ţi lacrima amară,
    Tu, Românie, Maică sfântă,
    Că te vom face Mare iară
    Şi-ţi vom reda faima pierdută.

    Vom face iar de strajă ţie,
    Să fi măreaţă într-o zi,
    Ţi-om şterge lacrima din glie,
    Măicuţă bună să ne fi.

    Căci eşti temeiul cel dintâi
    Şi-n Tărtăria mai stă scris,
    Că eşti legendă şi rămâi
    Tărâmul nostru cel de vis.

    P.S.
    Nu-ţi face griji erou tăcut,
    Căci Dumnezeu ne dă putere,
    Să fim din nou ca la-nceput,
    Căci ce e românesc nu piere.

    Mormântul tău e ţara toată,
    Oriunde calci dai de-un Ion,
    Troiţă veşnică de piatră
    Cu foc nestins în Kogaion.

    Iar cei duşmani ce uneltesc,
    Vor fi ca praful spulberaţi,
    Vom pune steagul strămoşesc,
    Pe-Altarul Lumii din Carpaţi.

    Apreciază

Lasă un răspuns către Ziua Eroilor şi a martirilor neamului românesc – sărbătoare naţională a poporului român | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam si tara Anulează răspunsul

Tendințe