Bucovina Profundă

21 Ianuarie 2013

Săptămâna de rugăciune împotrivă*

Săptămâna de rugăciune împotrivă*

*)  Împotriva cui ? A Sfintei Tradiţii, a Sfinţilor Parinţi şi a Sfintelor Canoane.

(Denumirea oficială este Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştină şi înseamnă în fapt săptămâna de urâtă unire pentru rugăciune neîngăduită a creştinilor ortodocşi cu ereticii.)

Biroul de presa al Patriarhiei ne anunta cu seninatate un lucru mai mult decat trist: In saptamana 18-25 ianuarie, Patriarhia organizeaza rugaciuni si slujbe impreuna cu cohorte de eretici din toate tagmele.

Papistasi de diverse rituri greco-romane, anglicani, luterani, calvini, monofiziti armeni s-au dus la Catedrala patriarhala ortodoxa si au participat la slujbă, fiind mintiti in faţă în numele “iubirii” despre lucruri fundamentale ale conditiei lor soteriologice. Li s-a spus ca si ei sunt “Biserici”, ca sunt slujitori ai misiunii Bisericii lui Hristos, ca sunt frati crestini cu ortodocsii si altele asemenea, in general sugerandu-li-se indirect falsa idee ca ei nu se afla in inselare si, prin urmare, nu trebuie sa se intoarca la Adevar.

Zilele urmatoare continuandu-se periplul pestriţ prin cladirile cultice ale celorlalţi, cu rugaciuni si ritualuri straine de Adevarul lui Hristos si de Traditia revelata a Bisericii celei Una. Toate acestea impachetate publicitar, deci mincinos in termeni gaunos-sentimentali, prefacut-lacrimogeni, dar mai ales politic  corecti, precum: iubire, unitate, pace, rugaciune, cooperare, reconciliere, apropiere, fratietate.

Intalnirea are ca motto textul „Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” din Miheia VI, 6 organizatorii mizand pe raspunsul dat in acelasi capitol, doua versete mai jos „dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!”, dar neluand in seama sensul conextului care indemna (sub amenintarea unor grele pedepse) neamestecarea cu randuilele si faptele viclene si patimase ale rau credinciosilor vremii (Omri si Ahab [1]): „Căci voi aţi luat aminte la rânduielile lui Omri şi la toate faptele casei lui Ahab şi v-aţi purtat după sfaturile lor, ca să vă dau pustiirii şi pe locuitorii tăi, batjocurii. Pentru aceasta veţi avea în sarcina voastră ocara poporului Meu!”

Sa ne rugam sa nu cada acele blesteme pomenite in cartea porocului Miheia [2],  asupra tarii sau asupra organizatorilor acestui nefericit eveniment. Nadajduim ca printre ei sunt multi oameni luati de val care nu au facut acestea din convingere.

Acestea nu le zic dupa ureche sau din ranchiuni personale, ci sunt pornite din spaima ce mi-a pricinuit-o anuntul acestor manifest si discrepanta intre principiile ce ii motiveaza pe organizatori si principiile statornicite de Dumnezeu prin glasul sfintilor de-a lungul veacurilor, ce a ramas mereu acelasi :

  • Canonul 10 al Sfintilor Apostoli:  “Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”
  • Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: “Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”
  • Canonul 64 al Sfintilor Apostoli:  “Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
  • Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343): “Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”
  • Sfîntul Efrem Sirul (+379): „Vai acelora care se întineazã cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cîti murdãresc sfînta credintã cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii! […]Sã fugi de purtarea familiarã fatã de schismatici si eretici! ”
  •  „Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrãjmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini si lupi si porci si antihristi, dupã cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cîinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice cã multi antihristi s-au arãtat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sã-i iubim, nici sã ne întretinem cu ei, nici sã ne rugãm împreunã cu ei, nici sã mîncãm împreunã, nici sã-i primim în casã, nici sã-i salutãm, ca sã nu ne facem pãrtasi faptelor lor celor viclene.”
  • Sfîntul Grigorie Teologul (+389): „Unde este evidentã necredinta, trebuie sã preferãm mai bine focul si sabia si situatiile critice si mîinile tiranilor – si toate cu dãruire – decît sã luãm parte la aluatul pãcatului si sã ne unim cu cei care bolesc în credintã… De mii de ori este mai bunã dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decît pacea, cînd aceasta este unitã cu patimile.”
  • Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073): „Pãzeste-te, fiule, de cei cu credintã strîmbã si de toate discutiile lor, cãci si pãmîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trãieste în Credinta Ortodoxã îsi va mîntui sufletul. Fiindcã nu existã o altã credintã mai bunã, decît curata si sfînta noastrã Credintã Ortodoxã … De asemenea, fiule, nu se cade sã lauzi o credintã strãinã. Cine laudã o credintã strãinã face la fel ca si cel care-si huleste propria credintã. Cine laudã credinta sa si pe cea strãinã e un fãtarnic si apropiat de erezie … Dacã cineva îti spune: „Credinta noastrã si a voastrã este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, rãspunde-i asa: „Fãtarnicule! Cum pot fi amîndouã de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singurã Credintã, un singur Botez. (Efeseni 4,5)   Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apãrã-ti credinta ta! Nu te înfrãti cu ei, ci fugi de ei si întãreste-te în credinta ta prin fapte bune! … Fiule, chiar dacã va trebui sã mori pentru credinta ta sfîntã, du-te cu îndrãznealã la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credintã, iar acum vietuiesc întru Hristos.”
  • Sfîntul Chiril al Alexandriei (+444): „Atunci se mãreste numele pãcii, cînd nu ne vom împotrivi pãrerilor Sfintilor, nici nu vom fãptui împotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)
  • Sfîntul Maxim Mãrturisitorul (+662): „A tãinui cuvîntul adevãrului înseamnã a te lepãda de el. Bine este sã trãim în pace cu toti, dar numai cu aceia care cugetã aceleasi despre buna credintã ortodoxã. Si este mai bine sã ne rãzboim, atunci cînd pacea lucreazã conglãsuirea cãtre rãu”.
  • Sfîntul Teodor Studitul (+826): „Atunci cînd Credinta e primejduitã, porunca Domnului este de a nu pãstra tãcere. Dacã e vorba de Credintã, nimeni nu are dreptul sã zicã: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sã aibã vreun amestec. Sau un sãrac care de-abia îsi cîstigã existenta? Nu am nici cãdere, nici vreun interes în chestiunea asta.” Dacã voi veti tãcea si veti rãmîne nepãsãtori, atunci pietrele vor striga, iar tu rãmîi tãcut si dezinteresat?”
  • Sfîntul Grigorie Palama (+1340): „Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevãrului, iar cîti nu apartin adevãrului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos.”
  • Sfîntul Marcu Eugenicul (+1444): „Credinta noastrã este dreapta mãrturisire a Pãrintilor nostri. Cu ea, noi nãdãjduim sã ne înfãtisãm înaintea Domnului si sã primim iertarea pãcatelor; iar fãrã de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbãvi de chinul cel vesnic. Toti Dascãlii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamnã sã fugim de cei ce cugetã în mod diferit si sã ne îndepãrtãm de împãrtãsirea cu ei.”
  • ” Învãtãturile dascãlilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind cã sunt înselãtoare. În materie de credintã ortodoxã nu existã concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodatã nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. Între luminã si întuneric poate cineva sã spunã cã existã ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevãr si minciunã nu poate nimeni sã gîndeascã, oricît s-ar strãdui. Mijloc de împãcare între adevãr si minciunã nu existã! În problemele de credintã nu încape pogorãmîntul si iconomia, deoarece pogorãmîntul provoacã împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei.”
  • ” Noi pentru nimic altceva nu ne-am despãrtit de latini, decît pentru cã sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sã ne unim cu ei!”
  • „Acela care îl pomeneste pe papã ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetãtorul trebuie considerat ca un trãdãtor al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împãrtãsirea cu ei, pentru cã unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucrãtori vicleni. Nu este altceva de mirare dacã si ispititorii lui Satana se preschimbã în îngeri ai dreptãtii, al cãror sfîrsit va fi dupã faptele lor.”
  • Sfîntul Cosma Etolianul (+1779):  „sã vã bucurati si sã vã veseliti de mii de ori, cã v-ati învrednicit sã fiti crestini ortodocsi, si sã plîngeti si sã vã tînguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umblã în întuneric, în mâinile diavolului.”
      • „Evreul îmi spune cã Hristosul meu e un copil din flori si Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînatã, iar Sfînta Evanghelie îmi spune cã acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sã mã uit la evreu? Dacã un om mã ocãrãste, îmi omoarã mama, fratii, copiii, dupã care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sã-l iert. Dar sã-L ocãrascã ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sã-i mai vãd, dar domniile voastre cum vã rabdã inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
      • De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sã-i omorîti pe evrei si sã-i prigoniti, nu, ci ca sã-i plîngeti cã L-au lãsat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sã ne cãim acum pînã mai avem vreme, ca sã nu se întîmple sã se mînie Dumnezeu pe voi si sã ne lase din mîna Lui si sã pãtim si noi ca evreii si chiar mai rãu.”
      • „Pe papa Romei sã-l blestemati, fiindcã el e cauza. […] Noi avem o poruncã ce spune sã anatematizãm pe oricine adaugã sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Pãrintii Bisericii noastre.”
  • Sfîntul Iustin Popovici (+1979):  „Conform gîndirii unitare a Pãrintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica… Biserica este una si unica, pentru cã ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu existã Bisericã, iar unde nu existã Bisericã, acolo nici Euharistia nu existã. În afara acestei identitãti, adicã a Bisericii si a Euharistiei, se aflã erezia, falsa bisericã si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceascã si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Bisericã, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este „toate si întru toti.” (Col. 3:11).  Din unica si nedespãrtita Bisericã a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au tãiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sã fie mãdulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii si protestantii si unitii si toatã cealaltã legiune ereticã si schismaticã. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se aflã cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de „pan-erezie” (erezie universalã). De ce? Fiindcã în cursul istoriei, felurite erezii tãgãduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepãrteazã pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. În aceastã privintã nu e nici o deosebire esentialã între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al cãror nume este „legiune”.”
  • Pãrintele Dumitru Stãniloae (+1993): „Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc cã ecumenismul este produsul masoneriei; iarãsi vor sã relativizeze credinta adevãratã. A avut dreptate Biserica zicînd cã nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolicã si Biserica Ortodoxã nu sunt douã surori. Nu existã decît un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decît un singur trup, adicã o singurã Bisericã. Deci notiunea de Biserici surori este improprie.”
  • Pãrintele Arsenie Boca (+1989): „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Cãderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxã, fie ei: arhierei, preoti de mir, cãlugãri sau mireni. Înapoi la Sfînta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Pãrinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereascã Dumnezeu!”
  • Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos: „Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rîndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o formã institutionalã prin care, sub numele pãcii si al unitãtii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cautã prin toate acestea sã se impunã ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxã este ecumenicã adicã soborniceascã. Una este însã ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxã este ecumenicã, dar nu ecumenistã. Ea rãmîne ecumenicã atîta vreme cît nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinãtãtii Bisericii si se propune si celorlalti, fãrã sã se împartã sau sã se ajusteze dupã conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastrã Ortodoxã este ecumenicã si deoarece întreaga lume are nevoie cu adevãrat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sã se mentinã ecumenicã si sã nu cadã în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pãstra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevãrat lumea.  Un rol important în miscarea ecumenicã îl are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologicã promovatã în cercurile teologice asa-zis moderniste, a cãrei esentã este cã toate confesiunile crestine existente în momentul actual sunt vãzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin în mod egal harul Sfîntului Duh si Adevãrul Divin. La baza acestei învãtãturi eretice stã interpretarea incorectã a procedurilor canonice privind primirea în Bisericã a ereticilor si schismaticilor.”
  •  Pãrinte Gheorghe Calciu: „Întelegerea ecumenicã de unire si armonie a lumii este de fapt o formã a miscãrilor internationaliste pe plan religios, în care se încearcã desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmãresc doar gloria lor, buna lor viatã si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o actiune diabolicã si sunt de acord cu unii teologi greci care spun cã ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat cã România va fi urmãtoarea tarã care va iesi din ecumenism.”
  •  Mitropolitul Hieroteos Vlachos de Nafpaktos: „Poate fi spus cã de este o mare erezie astãzi, este asa-numita erezie eclesiologicã, care se confruntã mai ales cu pãstorii Bisericii. Este o mare confuzie astãzi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevãratii ei membri. Se confundã identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gîndeste cã Biserica este fragmentatã si despãrtitã, dar mai mult se ignorã singura cale de mîntuire a Bisericii.” „Papistasii nu au preotie nici taine… Vaticanul nu este bisericã, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toti „clericii” Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolicã… Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se aflã în afara Bisericii…, si pentru cã în afara Bisericii nu existã Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si însusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adicã au fost tãiati de la succesiunea apostolicã. Dacã se va pierde Credinta Ortodoxã, atunci nu va mai exista nici Bisericã, nici Dumnezeiasca Euharistie… Pãrintii Bisericii din veacul al VIII-lea observaserã cã papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxã si astfel nu mai fãcea parte din Biserica Ortodoxã care pãzea în întregime adevãrul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice.”

Note:

[1]  Omri a fost rege israelit care a tolerat inchinarea la zeitatile pagane si si-a insurat fiul, pe Ahab care i-a urmat la tron, cu Izabela. Aceasta, cu permisiunea sotului sau Ahab, a construit in Israel un templu inchinat lui Baal. Orice asemanare, cat de vaga, cu situatiile ecumenismului recent (nu) este intamplatoare.

[2] Miheia VI, 12-15: “Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor. Si Eu am început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale. Vei mânca, dar nu te vei sătura şi foamea va roade lăuntrul tău; vei pune la o parte, dar nu vei putea scăpa nimic, şi ceea ce vei scăpa, voi trece prin ascuţişul sabiei. Tu vei semăna, dar nu vei secera; vei călca în teasc smochine, dar nu te vei unge cu untdelemn; vei face must, dar nu vei bea vin.”

Mircea Puşcaşu

5 comentarii »

  1. […] Preiau articolul Săptămâna de rugăciune împotrivă* […]

    Apreciază

    Pingback de Saptamana de rugaciune: Politica corecta a ecumenismului versus glasul sfintilor « Saccsiv's Weblog — 21 Ianuarie 2013 @ 02:57 | Răspunde

  2. […] Preiau articolul Săptămâna de rugăciune împotrivă* […]

    Apreciază

    Pingback de Săptămâna de urâtă unire pentru rugăciune neîngăduită a creştinilor ortodocşi cu ereticii | ACVILA ORTODOXA blog — 21 Ianuarie 2013 @ 07:09 | Răspunde

  3. […] Preiau articolul Săptămâna de rugăciune împotrivă* […]

    Apreciază

    Pingback de ACVILA ORTODOXA blog — 21 Ianuarie 2013 @ 07:11 | Răspunde

  4. Felicitari pentru atitudine! Pacat insa ca ramanem doar la nivelul internetului…

    Apreciază

    Comentariu de tibi — 21 Ianuarie 2013 @ 14:05 | Răspunde

  5. Arhim. Haralambie Vasilopoulos – DATORIA ORTODOCŞILOR pentru demascarea ecumenismului satanist
    http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/12/02/arhim-haralambie-vasilopoulos-datoria-ortodocsilor-pentru-demascarea-ecumenismului-satanist/

    Apreciază

    Comentariu de cristi r — 22 Ianuarie 2013 @ 09:40 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: