Bucovina Profundă

24 Mai 2013

Horia Sima – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice

25 mai : Pomenirea lui

Horia Sima

Comandantul Mişcării Legionare

25 mai 1993 – 2013 : Se împlinesc 20 de ani de la plecarea la cele veşnice a

Comandantului Miscarii Legionare, Horia Sima.

O viaţă în slujba Legiunii

de Nicolae Roşca

Personalitate marcanta, om pe care o rânduiala deosebita în viata l-a purtat pe un drum aspru, dar luminos, acela de a duce mai departe povara legionara, de a face cunoscut în lume crezul lui Corneliu Zelea Codreanu si de a fi prezent pe scena politica româneasca în momentele grele ale istoriei ei.

Viata unui om nu este însemnata prin numarul de ani în care se consuma, ci prin intensitatea cu care arde, prin tensiunea tesuta în urzeala ei. A trai în indiferenta fata de cei din jur, rezolvând numai problemele existentei proprii, neimplicându-te în trebuintele societatii din care faci parte, sta la îndemâna oricui. Este, poate, destinul marei majoritati a oamenilor. Ei se nasc, cresc, se realizeaza profesional, procreaza, mor. Cursul acestor vietuiri este mai mult sau mai putin linistit, uneori chiar monoton.

Desigur este important sa te realizezi si sa-ti creezi un rost. Este chiar imperativ, de laudat . Dar nu este suficient. Minunatul suflu al vietii cu care am fost înzestrati ne cere mai mult decât atât. Ne cere o traire substantiala, cu miez germinativ, o traire darnica fata de societate. Ne obliga sa stimulam vocatia obsteasca care, de cele mai multe ori, lâncezeste în noi.

Sub acest aspect, cu aceasta încarcatura sociala si cu straduinta de a patrunde problemele nationale ale timpului sau , se petrece viata lui Horia Sima. Rostul lui printre noi a fost sa se implice fara rezerve în mareata opera începuta de Corneliu Zelea Codreanu, omul care a urnit si a tras dupa sine generatiile românesti dintre cele doua razboaie (si poate si altele) angajându-le într-un formidabil iures national.

Ridicând sabia cazuta , dar nu frânta, din mâna Capitanului , Horia Sima continua idealurile si lupta acestuia.

În istoria zbuciumata a Miscarii Legionare Corneliu Zelea Codreanu este Întemeietorul, Horia Sima esteContinuatorul si, daca Dumnezeu o va vrea, va apare într-o buna zi si Realizatorul tuturor dezideratelor si visurilor românesti pentru care atâta au trudit cei doi mari înaintasi.

În aceasta scurta expunere a vietii, cu rosturile ei, a Comandantului Miscarii Legionare, vom considera patru aspecte principale ale acesteia :

1. omul Horia Sima ;

2. legionarul Horia Sima ;

3. omul politic Horia Sima ;

4. scriitorul Horia Sima.

I. OMUL HORIA SIMA.

Nascut la 3 iulie 1906 în Bucuresti, urmeaza liceul Radu Negru din Fagaras si apoi Facultatea de Litere si filozofie din Capitala.

A ramas orfan de tata la o vârsta frageda, fiind obligat sa-si croiasca singur drumul în viata prin eforturi proprii si cu o tenacitate de invidiat. De-a lungul studiilor, atât liceale cât si universitare, el s-a întretinut practic din meditatiile pe care le dadea (uneori chiar colegilor lui de curs) si din bursele obtinute pentru studiile sale stralucite .

Horia Sima avea o puternica personalitate. Era super-dotat ca inteligenta. Avea o vointa si o perseverenta puternica, tarie de caracter si convingeri ferme. Avea încredere în fortele lui mintale ceea ce-i usura întelegerea grabnica a situatiilor ce i se prezentau.

Nu era un om dificil. Dimpotriva, era usor abordabil, amabil, prietenos. Punea multa caldura în relatiile cu ceilalti oameni si mai ales cu camarazii sai . Îi placea, si chiar cauta, discutiile serioase si în toate domeniile, caci avea o vasta cultura. Savura cu placere o gluma buna si era discret în aprecieri fata de altii. Ura bârfa. Respingea clevetirile si soaptele rautacioase la adresa prietenilor lui.

Spirit mai mult vesel. Era în general optimist si întelegator cu lipsurile omenesti, chiar daca acestea îl atingeau uneori neplacut. Loviturile nedrepte nu-l scoteau din fire. Îl afectau desigur, îl suparau chiar, dar îsi domina repede mânia. Nu era deloc ranchiunos. Reactiile lui erau acelea ale omului superior pe care invidia si ura inamicilor nu-l impieta. Era ocrotit parca de o platosa rezistenta care facea sa alunece peste el, fara sa-l strapunga, sulitele înveninate ale vrajmasilor.

Horia Sima era profund credincios. Lumea lui interioara de visuri si idealuri era axata pe credinta. Raspuns la eventualele sale nelinisti metafizice le gasea în Biserica, în iubirea crestina : “Orice moment de dragoste este un moment de creatie, un moment de libertate, un moment de traire spirituala si un moment de cunoastere al adevarului”. “Dragostea reprezinta ecuatia fiecarui om, formula lui de permanenta”.

Numai credinta sa adânca l-a ajutat sa suporte si sa învinga toate loviturile nedrepte, toate persecutiile printre care i s-a scurs viata. Ea l-a ajutat sa faca fata lipsurilor si necazurilor semanate bogat pe ogorul existentei sale. Deosebit de dureroasa a fost lunga faza a bolii sotiei sale Elvira, sau Viluca cum îi spunea, care timp de 15 ani s-a stins din viata încet, bucatica cu bucatica . Ea l-a avut mereu pe sotul sau lânga patul de suferinta, ajutând-o, alinând-o, îmbarbatând-o. Niciodata nu l-am vazut nemultumit, plictisit sau darâmat moraliceste de aceasta lunga si grea agonie a tovarasei lui de viata, care s-a stins în anul 1974.

Permanent proscris, hulit si urmarit , el nu si-a pierdut nici un moment echilibrul sufletesc si încrederea în steaua sa. Purta marcata pecetea omului ales, omului creat din “alta plamada”.

Toate aprecierile negative, calificarile infame si rauvoitoare aruncate de dusmani si chiar de unii fosti prieteni, asupra acestui om, sunt false, izvorâte din invidie unele, din nestiinta crasa sau chiar din netrebnica rautate, altele. Cei care l-au cunoscut de-aproape stiu ca nu este asa si o marturisesc deschis.

Chiar si unii inamici politici, oameni din afara Miscarii (îl putem include aici chiar si pe Pamfil Seicaru) care l-au cautat si cunoscut, au fost captati de amabilitatea lui Horia Sima, de distinctia si corectitudinea cu care au fost primiti, de discutiile avute cu el, si mai ales de vederile sale largi. Acestia si-au revizuit îndata opiniile defavorabile, opinii nascute în ei de propaganda mincinoasa revarsata timp îndelungat asupra lui Horia Sima. Îsi dadeau seama repede ca se gaseau în fata unei personalitati proeminente, care avea idei clare si care-si rostuise viata numai pe drumuri drepte, juste, utile prietenilor si neamului sau.

II. LEGIONARUL HORIA SIMA.

Adera la Miscarea Legionara în toamna anului

1927, la numai câteva luni de la înfiintarea ei, student fiind înca. Este încadrat în cuibul condus de Andrei Ionescu, din care mai faceau parte Iordache Nicoara, Ion Belgea, Iosif Dumitru s.a., toti ei deveniti fruntasi si martiri legionari.

Datorita capacitatii , avântului si a spiritului sau de organizare, Horia Sima ocupa repede diferite functii în sânul Miscarii si este numit în 1935 Seful Regionalei legionare Banat, calitate în care, pentru meritele si activitatea sa bogata, este citat de Capitan.

În anul 1938, dupa arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, este cooptat în Comandamentul de prigoana al Miscarii. Aduna si organizeaza legionarii ramasi liberi dupa masivele arestari din acel an. Odata cu asasinarea miseleasca a Capitanului în 30 noiembrie 1938, Horia Sima, îndurerat dar si revoltat, începe o lupta crâncena contra regimului carlist si a camarilei de criminali înjghebata în jurul regelui. Lupta inegala, plina de primejdii. Carol II dispunea de forte considerabile : armata, politie, jandarmerie, sprijin politic interior si exterior. Horia Sima aproape singur, avea în jurul sau doar câteva grupuri de oameni ramasi liberi, care se miscau în clandestinitate, dar care aveau un grad înalt de entuziasm si erau decisi sa pedepseasca cu orice risc uciderea din Padurea Tâncabesti.

Dar Horia Sima poseda totusi o arma puternica care putea neutraliza fortele regale : credinta ferma în dreptatea luptei lui, convingerea ca trebuia sa restabileasca o ordine morala în viata politica a poporului nostru si spiritul de sacrificiu al oamenilor adunati în jurul sau.

Cu toate ca este cautat cu încrâncenare de toate organele represive ale regimului dictatorial regesc (se pusesera premii de milioane pe capul lui) reuseste sa se strecoare cu abilitate printre urmaritorii sai si, pâna la urma, sa-l învinga pe Carol II, alungându-l din tara în anul 1940.

Miscarea Legionara, proscrisa pâna atunci si azvârlita într-o apriga prigoana, este scoasa la lumina de Horia Sima si dusa la Biruinta prin lovitura revolutionara din 3 septembrie 1940.

În 6 septembrie, Forul Legionar compus din Senatori,oamenii de vaza ai Miscarii care au putut sa scape din pârjolul carlist, împreuna cu toti Comandantii Bunei Vestiri (întemeietori ai Legiunii alaturi de Capitan), l-au proclamat Sef al Miscarii Legionare si urmas al lui Corneliu Zelea Codreanu.

Este aclamat cu entuziasm de toti legionarii în viata.

În noua lui functie de conducere s-a confruntat cu tot felul de probleme, cu multe situatii grele, situatii limita chiar, dar pe care le-a înfruntat si le-a dominat prin capacitatea sa. A pastrat vie si activa Legiunea. A pastrat-o mai ales intacta din punct de vedere doctrinar si a urmat cu strictete punctele programatice si strategice trasate de Corneliu Zelea Codreanu. Nu a înstrainat opera acestuia. Atât Carol II, cât si Antonescu si chiar Hitler au încercat aservirea Miscarii Legionare, izbindu-se mereu de refuzul lui Horia Sima care nu a acceptat în nici un chip stirbirea caracterului si a independentei ei politice. Vegheaza ca în structura gândirii legionare sa nu patrunda idei straine ce i-ar fi putut altera puritatea ideologica.

Horia Sima a fost un neobosit om de actiune, luptator curajos, mereu prezent în mijlocul evenimentelor, înfruntând obstacole si amenintari pentru realizarea idealului legionar al Capitanului pe care si-l însusise.

Dupa scurta perioada de guvernare legionaro-antonesciana, generalul Antonescu se desprinde de Miscarea Legionara si porneste contra ei o înversunata persecutie. Horia Sima este obligat, pentru a-si salva viata, sa ia calea exilului. Ajunge în Germania unde este supus la presiuni de autoritatile naziste pentru a schimba directia si ideologia Miscarii. Se opune cu tarie si-si îmbarbateaza camarazii, exilati si ei, prin contacte secrete (caci nu li se permiteau întâlnirile), îndemnându-i sa ramâna intransigenti, sa reziste atât amenintarilor, cât si presiunilor germane. Cu putine exceptii, grupul legionar din Germania a ramas statornic crezului si conducerii Miscarii Legionare.

Constatând directia gresita pe care se angajase national-socialismul german care, tradând revolutiile nationaliste europene, se îndrepta spre o hegemonie germana în continentul nostru, cu urmari previzibile catastrofale, Horia Sima evadeaza din domiciliul fortat german si trece clandestin în Italia, cu intentia de a expune lui Mussolini temerile sale si a-l determina sa încerce el remedierea greselilor politice ale lui Hitler. Dar Fuehrerul, în culmea puterii sale (suntem în 1942) nu poate accepta lectii de la nimeni, mai putin de la cineva ce nu i s-a subordonat niciodata (Horia Sima nu l-a întâlnit nicicând pe Hitler). Îl obliga pe Duce sa-i predea prizonierul, care este internat într-un lagar de concentrare. Si daca Horia Sima nu a fost împuscat atunci se datoreste unei greseli tactice a generalului Antonescu, care i-a cerut imperativ lui Hitler sa-l execute pe Sima, lezând în felul acesta orgoliul si susceptibilitatea Fuehrului (Ion Calafeteanu – Românii la Hitler, p.172).

Dupa încetarea razboiului si raspândirea legionarilor prin toata lumea, Horia Sima purcede, începând cu anul 1947, la reorganizarea Miscarii Legionare din exil, pentru a continua lupta anticomunista. A reprezentat, dupa prabusirea frontului nationalist european, o speranta si un sprijin moral pentru legionarii disperati, dezorientati, descurajati. Timp de câtiva ani are o activitate febrila cutreierând clandestin diferitele tari în care se gaseau pâlcuri razlete de legionari. Îi regrupeaza, îi dirijeaza spre diferite tari, unii spre cele doua Americi si reorganizeaza Miscarea pe vechile ei structuri : cuiburi, garnizoane, nucleu central.

Si în ciuda diversitatilor ambientale, a influentelor mediului în care traiau , a greutatilor existentei de refugiat si a nenumaratelor actiuni de defaimare la care erau supusi, legionarii au raspuns din nou la chemarea lui Horia Sima. Au raspuns cu acelasi entuziasm si abnegatie cu care raspunsesera si în septembrie 1940 si în 23 august 1944.

Prin anii 1950-1951 Miscarea Legionara din exil era din nou structurata, unitara. Oamenii stiau unde sa se adreseze, ce trebuia sa faca, încotro sa-si îndrepte energiile. Prin circulari Horia Sima pastreaza spiritul de unitate si credinta în viitor.

Chiar si în tara, în lumea legionara supusa cruntelor reprimari din gulagurile comuniste, Horia Sima a mentinut în stare de veghe continua spiritul legionar, spiritul de rezistenta. Presiunile care s-au facut peste tot, în lagare si închisori, pentru ca oamenii sa se lepede de Capitan si de Comandant, au dat gres. Putinele prabusiri care s-au petrecut în aceasta lume concentrationara , nu fac decât sa confirme bestialitatea dezlantuita contra acestor semeni, care atingea limita rezistentei fizice si psihice a omului. Chiar si aceste prabusiri indica crâncena lupta dusa între legionari si sistemul represiv comunist care urmarea sa-i distruga, sa le stinga candela ce lumina sufletele lor.

“ La Pitesti, la Gherla, la Canal, la Aiud, în munti, pretutindeni în închisorile si lagarele de munca fortata din tara, legionarii loviti si ucisi erau cei care se mentineau în linia de ascultare fata de Horia Sima. Pe Horia Sima voiau sa-l distruga adversarii, de el voiau sa ne desolidarizam , de el, atât ca persoana, cât si de activitatea lui, stiind ca în felul acesta unitatea de lupta va fi anihilata”. (Virgil Maxim – Lamuriri legionare – p.18).

Mai târziu, prin anii 1970, Horia Sima dorind sa preîntâmpine problemele ce s-ar fi putut isca odata cu disparitia lui fizica, cauta sa dea Legiunii un sprijin institutional. Pentru asta reorganizeaza Senatul Miscarii , Forul legionar siConsiliul Politic. Trei institutii (create de însusi Capitanul si actualizate de Comandant ) menite sa asigure o continuitate legitima în conducere pâna ce va apare si va putea fi numit noul ei sef.

Horia Sima a condus Miscarea Legionara timp de 53 de ani, îndrumând-o cu îndemânare pe marile agitate ale evenimentelor politice din secolul XX, si a facut-o cunoscuta în întreaga lume. S-a daruit fara ragaz chemarii lui. Nu si-a abandonat niciodata misiunea încredintata de Capitan (Ion Halmaghi- Memoriile Viitorului-pag.6 ).

Este un marturisitor al lui Corneliu Zelea Codreanu pe care-l admira si iubea. A scris cele mai frumoase pagini aparându-i memoria si conceptiile. În scurta sa viata publica, Capitanul nu si-a putut dezvolta prea mult gândirea si ideile sale de baza, care îmbratisau omul, cu sufletul lui, neamul, cu menirea sa si atasamentul acestora fata de Dumnezeu. Îi revine lui Horia Sima aceasta misiune. El diseca conceptia înaintasului sau , analizeaza toate cutele ei si o explica într-o forma magistrala. Opera sa de baza “ Doctrina legionara” reprezinta o incursiune în framântarile intelectuale ale Capitanului si în evanghelia lui socio-politica, pe care le lamureste si le expune cu o competenta de netagaduit.

O alta realizare impunatoare a lui Horia Sima este ridicarea Monumentului Mota-Marin de la Majadahonda (Spania), chiar pe locul unde au cazut cei doi eroi români. Acest monument a devenit un loc de reculegere pentru legionarii din toata lumea si chiar pentru alti nationalisti europeni care vin la el ca sa se închine cu respect si piosenie si sa se inspire din jertfa pentru crestinatate pe care au dat-o cei doi legionari români.

Dintre toti legionarii Capitanului ramasi în viata în 1938-1940, Horia Sima a fost cel mai bun, cel mai viteaz, cel mai bine orientat în desisul zbuciumarilor politice ale secolului nostru. De aceea a fost el cel ales ca sa-l urmeze, de aceea a fost el cel recunoscut ca sef al Miscarii Legionare.

Neîntelegerile si unele dezertari care s-au produs în sânul acesteia, cauzate de frecusurile vietii, de detentiile si presiunile germane, de eroziunile provocate de crudele si interminabilele persecutii, au afectat, fara îndoiala, edificiul legionar, dar nu într-o masura dezastroasa cum afirma uneori dezinformatorii.

Iata ca acest edificiu a rezistat tuturor intemperiilor si a ramas în picioare în ciuda unor efective reduse (prin lege fireasca biologica) si în ciuda atacurilor murdare ale nenumaratilor lui dusmani.

Si aceasta se datoreste legionarului Horia Sima.

III. OMUL POLITIC HORIA SIMA.

Între calitatile marcante ale Comandantului se

profileaza cu claritate cele politice. Avea o intuitie politica ascutita. Prevede si actioneaza. Astfel, îl gasim prezent si activ în momente istorice cruciale, când încearca sa repare erorile comise de oamenii ce conduceau destinele tarii si sa împiedece prabusirea în neant a natiunii. Horia Sima a reprezentat, în momentele de criza nationala, zvâcnirea constiintei românesti si punctul de polarizare al energiilor poporului pentru lupta de rezistenta si supravietuire.

Trei sunt, dupa întelegerea noastra, momentele politice în care interventia acestui om a fost hotarâtoare :

a. lupta contra lui Carol II si darâmarea lui ;

b. 23 august 1944 ;

c. organizarea luptei de rezistenta contra comunismului.

a. Lupta contra dictaturii lui Carol II si

darâmarea ei a fost de o importanta majora pentru România. Daca acel tiran mai ramânea pe tron, în circumstantele politice internationale ale anului 1940, destramarea Statului român ar fi fost ireversibila. Carol II nu mai era agreat de nimeni si pentru a-si mentine tronul cu orice pret (tron ce-i aducea bogatii imense într-un sistem de mare coruptie) ar fi acceptat dezmembrarea totala a tarii. Cedase deja pâna atunci o treime din teritoriul national.

De mentionat ca lupta anticarlista a fost condusa exclusiv de Horia Sima si Miscarea Legionara. Celelalte partide acceptasera tacit dictatura regala cu erorile ei politice, careia i-au furnizat chiar oameni pentru a o sustine. Acestia, împreuna cu regele, au împins tara într-un cotlon fara iesire.

În septembrie 1940, Carol, alungat din tara datorita revoltei legionare, Horia Sima primeste o mostenire dezastroasa : o tara rupta, demoralizata, o armata învinsa fara a trage un glonte (pe care nu-l avea), o politica externa smintita care lasase România singura, izolata si fara sprijin în fata unor forte considerabile care o înconjurau, gata sa se napusteasca asupre ei..

În aceasta situatie extrem de grava, Horia Sima, fidel îndrumarilor lasate de Corneliu Zelea Codreanu, îndreapta corabia româneasca, ce naviga cu catargele rupte, spre apele germane, mai putin primejdioase pentru integritatea noastra decât cele anglo-bolsevice, cutreierate pâna atunci. Adica, între doua rele, Miscarea Legionara, în anul 1940, când nu mai exista alta solutie, îl alege pe cel mai putin primejdios pentru interesele românesti.

Horia Sima reuseste sa domoleasca dusmania germanilor cauzata de politica duplicitara, neprietenoasa fata de ei si vadit pro-rusa, condusa de Titulescu si rege. Obtinem astfel, în ultimul moment, printr-o întelegere cu nemtii si prin invitarea unei misiuni militare germane în România, garantarea de catre acestia a frontierelor ce ne mai ramasesera întregi.

În scurta guvernare legionaro-antonesciana Horia Sima si Miscarea pune bazele unei politici de refacere a tarii, sfârtecata la frontiere, dezorganizata, saracita si cuteierata în lung si-n lat de convoaie de refugiati. Acestia proveneau din regiunile cedate si îsi cautau un alt rost în Patria-Mama, care-i parasise oprelistii dusmanilor.. Încearca sa stearga urmele dezastrului românesc si sa redea poporului, printr-o politica clara, coerenta si cinstita, încrederea, sufletul si orgoliul pierdut.

În politica externa a tarii a urmat o linie de demnitate nationala, denuntând abuzurile si crimele unguresti din Transilvania ocupata si chiar fata de nemti, opunându-se prin masuri legislative, pretentiilor acestora de a capata o hegemonie economica în România. (A fost si unul din motivele pentru care mai târziu nemtii îl vor sustine pe Antonescu în actiunea acestuia de eliminare a Miscarii Legionare).

O alta realizare a guvernarii legionare, asteptata de toti, si care se datoreste lui Horia Soma, a fost dezgroparea si înhumarea crestineasca a ramasitelor Capitanului. Cosciugul, cu corpul ce purta înca însemnele sugrumarii bestiale, a fost condus cu pietete în parfum multitudinar, de-a lungul Bucurestiului, pâna la noul loc de veci de la Casa Verde (profanat mai târziu de comunisti). Si tot lui Horia Sima i-a revenit onoarea de a cere Înaltei Curti de Casatie, rejudecarea procesului lui Corneliu Zelea Codreanu. Se pronunta, dupa cercetari si dezbateri, anularea sentintei din 1938 prin care fusese condamnat “pentru tradare de tara”. Ies la iveala acuma uneltirile obscure si netrebnicia unor magistrati care judecasera nedrept, încercând sa terfeleasca onoarea unui om si sa stigmatizeze întregul nationalism român.

Neîntelegerile care s-au ivit între Miscare si generalul Antonescu sunt imputabile numai acestuia din urma si dorintii sale de a-si aservi Legiunea, de a fi proclamat sef al ei, urmasul lui Corneliu Zelea Codreanu si al legatului sau spititual. Antonescu era un paranoic în felul lui. Era ros de ambitii, însetat de putere, de dorinta de a domina totul, de a comanda ca la armata. El nu a putut întelege ca Miscarea îsi avea drumul ei, un rost al ei specific, niste norme clare care nu permiteau schimbarile ordonate de sefie, cum se întâmpla în viata cazona. El nu a fost loial fata de Miscare si fata de Horia Sima, prin lupta caruia ajunsese la cârma Statului.

Total opus a fost comportamentul fata de Antonescu al Comandntului. L-a respectat si nu a încercat niciodata defaimarea sau înlaturarea lui. Acei care sustin contrariul se situeaza în afara adevarului. În arhivele secrete germane s-au gasit multe plângeri si învinuiri facute de Antonescu la Hitler contra lui Horia Sima, dar lipsesc plângeri îndreptate de acesta contra generalului. Timp de patru luni cât a durat guvernarea împreuna a celor doi, Antonescu era permanent înconjurat de legionari. Nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l suprime, asa cum s-a afirmat si se afirma înca. Asa-numita “rebeliune legionara” nu a fost altceva decât o lovitura data de Antonescu pentru îndepartarea legionarilor de la guvernare.

Dupa aceasta violenta eliminare din viata Statului, închisorile s-au umplut din nou cu legionari. Unii au fost condamnati la moarte si executati, altii condamnati tot la moarte si lichidati prin asa-numitele “Batalioane de reabilitare de la Sarata” . Aceia care au putut scapa aprigii persecutii antonesciene, între care si Horia Sima, si s-au refugiat în afara granitelor, au fost adunati si concentrati în Germania, unde la cererea lui Antonescu, suparat ca le scapase din mâna, au fost internati în lagare de concentrare si tinuti asa pâna la 23 august 1944.

Aceasta atitudine necorespunzatoare , ingrata, a generalului Antonescu fata de omul care adusese reale servicii Patriei sale si chiar si lui personal, nu l-a parasit pâna la urma, pâna în ziua debarcarii sale, când se pare ca si-a dat seama ca fusese victima unor infame intrigi care au dus, de fapt, la slabirea coeziunii nationale. Se spune ca si-ar fi exprimat regretul, în închisoare fiind. Dar era prea târziu.

X

X X

b. Momentul 23 august 1944. La aceasta data

fatidica pentru România, armata tarii noastre depune armele fara conditii în fata hoardelor bolsevice care, nestavilite , se pravalesc peste tara. Statul român de drept dispare înghitit de mareea ruso-comunista. Consecintele le suferim si astazi.

În fata dezastrului, Horia Sima, ca un adevarat om de Stat, nu ramâne nepasator. Uitând afrontul german si umilinta de a fi fost tinut în lagare de concentrare, decide continuarea luptei, asa cum a spus si facut Capitanul . Nu fuge de raspundere. Este singurul om politic român care reactioneaza repede, asezând pe primul plan interesul national.

Continuarea luptei alaturi de nemti (singurii care se opuneau atunci invaziei comuniste) a fost o decizie dureroasa, dar îndrazneata si justa. Nu-l intereseaza în acel moment consecintele ce s-ar revarsa asupra lui. Horia Sima stia, ca orice om inteligent, ca razboiul , odata cu capitularea României, era deja pierdut, ca fortele din fata erau prea puternice. Stia ca el si Miscarea Legionara, prin acest act de curaj, se sacrificau. Stia ca vor fi anihilati de evenimentele viitoare. Dar “puteam noi sa stam nepasatori ?”, s-a întrebat odata Ionel Mota. Putea Miscarea acum sa priveasca nepasatoare la tragedia tarii ? Raspunsul lui Horia Sima a fost un “nu”, rotund. Trebuia aratat lumii ca poporul nostru nu si-a pus de bunavoie gâtul în jugul comunist, ca a reactionat asa cum a putut, cu putinele forte ce i-au ramas libere. Si mai trebuia aratat deasemenea acestei lumi neprevazatoare un lucru important pentru viitorul României : ca în neîntelegerile – previzibile – ce se vor naste între Cei doi Mari, tara noastra se va alinia cu Puterile libertatii si ca se poate conta pe anticomunismul ei. Acesta a fost sensul participarii Miscarii la ultima faza a razboiului antibolsevic. (Si în adevar, putini ani mai târziu, legionarii au fost solicitati si ajutati de Occidentali sa continue lupta contra comunistilor din tara, în baza acestei legitimitati anticomuniste).

Din acest considerent a format Horia Sima Guvernul de la Viena, guvern liber, compus din personalitati legionare si nelegionare, caci lupta era a neamului întreg. Acest guvern a însemnat, pâna la sfârsitul razboiului, continuitatea legitimitatii noastre nationale, din clipa care în România, rege, guvern, armata, nu mai aveau nici o libertate de actiune, nici o autoritate. Carenta Statului român a fost salvata, timp de câteva luni înca, prin Guvernul de la Viena.

S-a format si o Armata de eliberare compusa din legionarii iesiti din lagarele germane, din românii aflati în acel moment peste hotare si din prizonieri români ce proveneau de pe frontul româno-german si care se aliniau numaidecât în lupta anti-rusa. Adeziunile la aceasta armata erau strict voluntare.

Au fost astfel organizate trei regimente dintre care numai unul a fost suficient de înzestrat cu armament pentru a intra în foc, luând parte la lupte pâna pe data de 8 mai 1945, data capitularii Germaniei.

În convorbirile dintre Horia Sima si demnitarii germani pentru stabilirea conditiilor de colaborare, el cere urmatoarele :

– organizarea Guvernului National sa se faca

de catre organele românesti, în deplina libertate ;

– Guvernul National va declara razboi URSS

-ului, dar nu si Aliatilor occidentali cu care poporul nostru nu avea litigii ;

– Armata Nationala va avea numai comanda

româneasca si drapelul ei va fi tricolorul ;

– Armata Nationala va lua parte la lupte

numai în sectoarele unde nu se afla trupe române.

Nemtii accepta toate aceste conditii si ca urmare participarea româneasca la înclestarea antibolsevica este continua pâna la sfârsitul conflictului. O misiune îndeplinita.

Este un merit al lui Horia Sima de a fi urmat linia si hotarârea Capitanului din Padurea Dobrina.

X

X X

c. Organizarea luptei de rezistenta. Cum s-a

spus deja, sfârsitul razboiului în Europa nu a însemnat si abandonarea luptei de catre Horia Sima. Din contra, activitatea si eforturile lui se multiplica pentru înjghebarea unui nou front de rezistenta împotriva barbariei rosii. Purcede astfel la reorganizarea Miscarii din exil ca pepiniera pentru ajutorarea celor din tara, unde trimite multi emisari. Mobilizeaza toate fortele legionare si nelegionare, dar luminate de acelasi foc sacru de aparare nationala, pentru înclestarea ulterioara cu comunismul.

Prin legionari parasutati sau strecurati în

România, fortifica nucleele de rezistenta din tara, care vor actiona pe toate fronturile : politic, cultural, armat. Se cunoaste acum epopeea eroica a luptelor din muntii nostri din operele memorialistice aparute dupa Revolutie. Aproape ca nu a existat coltisor de munte – care si în trecut a aparat toate bejeniile românesti – în care sa nu se fi organizat echipe de lupta. Din exil erau alimentate cu forte noi care, pe lânga aportul fizic si material ce-l aduceau la aceasta înversunata înfruntare, mai aduceau oamenilor din munti si un ajutor moral, acela de a nu se simti singuri, uitati si abandonati de camarazii lor din strainatate .

România a fost singura tara din vastul imperiu rusesc care a întretinut o lupta armata contra comunistilor timp de 10 ani, pâna în 1956 când, falita revolutie din Ungaria a aratat ca în pofida razboiului rece si al celui propagandistic, Occidentul era înteles cu URSS pentru neamestecul în zonele respective de dominatie. Lipsiti de sprijin material, dar mai ales moral si politic, acesti bravi luptatori au fost anihilati pe rând. Dar gestul lor, sacrificiul lor a salvat onoarea neamului românesc,care-i va cinsti asa cum li se cuvine.

Aceeasi lupta îndârjita anticomunista duce Horia Sima si în Exil. Se zbate sa închege un front unitar cu o politica comuna de eliberare a tarii. Face apel la personalitatile române libere. Trimite chiar si regelui Mihai un Memoriu în care-i cere sa ia pozitie în fruntea unui front national protestatar. Unirea acestor forte însa nu este posibila. Piatra de poticnire a fost veleitarismul, dar si interpretarile divergente ale actului de la 23 august : în timp ce unele cercuri politice îl considera ca un act de “eliberare a tarii”, Miscarea Legionara l-a catalogat ca un act nechibzuit, tratat cu usurinta si incompetenta uluitoare, care a adus mari nenorociri neamului românesc.

De-a lungul întregii sale vieti în exil Horia Sima s-a straduit sa deschida ochii Occidentului asupra nedreptatilor ce s-au facut tarilor predate Rusiei, dar si a primejdiei care ameninta pe însusi acest Occident.

A înfiintat “Frontul Libertatii”, organizatie de lupta politica în care a invitat sa participe toate fortele vii ale Exilului nostru.

A creat “Liga Anti-Yalta” deschisa tuturor refugiatilor din tarile predate rusilor prin “Acordul de la Yalta” , care a aruncat în sclavia comunista 100 de milioane de europeni fara a fi întrebati daca sunt sau nu de acord cu aceasta împartire a continentului nostru.

Militeaza pentru un front politic de lupta largit la nivelul tuturor popoarelor amenintate de virusii comunisti.

Ia contacte si adera la “Frontul Anticomunist Mondial” (WACL) unde introduce reprezentanti ai Miscarii Legionare care iau parte la dezbateri si prezinta motiuni.

Pâna la sfârsitul vietii sale are o activitate fecunda. Nu-si cruta nici fortele nici sanatatea. Alearga pretutindeni pentru a tine noi conferinte, pentru a lansa noi avertismente si proteste, pentru a grupa o noua formatie anticomunista, pentru a deschide un nou front de lupta.

Nu este de mirare ura pe care i-au purtat-o comunistii din România , ura care s-a revarsat asupra legionarilor închisi. Dintre toti oamenii politici români a fost cel mai înjurat, cel mai batjocorit si ponegrit, cel mai împroscat cu adjective suburbane si mincinoase. Dar a fost unul dintre putinii, daca nu singurul om politic român, ce nu a pactat cu comunistii.. Si asta nu se iarta . Atitudinea lui ferma si oarecum profetic anticomunista reprezinta un ghimpe, o negura ce apasa pe constiinta atâtora care au subevaluat (si unii chiar au colaborat) pericolul real pe care comunismul îl reprezenta pentru tara noastra si toata omenirea.

Si aceasta ura si ponegrire nu a contenit nici dupa ce a plecat din aceasta viata.

IV. OPERA SCRISA A LUI HORIA SIMA.

Horia Sima nu a fost numai un om de actiune,

un luptator în câmpul politic al poporului nostru, cum s-a vazut pâna acuma. El a fost si un excelent teoretician, un marturisitor prin scris al universului spiritual legionar, un calificat interpret al zbuciumarilor politice ale timpului sau . A fost nu numai un om politic, cum ne spune George Popescu (în brosura sa “Un filozof al istoriei”) , ci “el a fost un vizionar dar si un mare filozof al istoriei, mai ales ca unghiul din care priveste filozofia istoriei este un unghi aparte si diferit de al celorlalti”.

Opera lui scrisa este foarte extinsa si variata. Poate cea mai extinsa dintre creatiile oamenilor politici români contemporani. De la carti de doctrina, de analiza a curentelor politice moderne, de învestigare a viitorului istoric al natiunii noastre si chiar a umanitatii, pâna la o extinsa si variata productie gazetareasca, toate subiectele fierbinti ale actualitatii sunt cuprinse în penita harnica a lui Horia Sima.

Cercetând scrierile sale consideram ca mai importante urmatoarele :

Histoire du Mouvement Legionaire. Chiar titlul indica continutul acestei carti : istoria Miscarii de la înfiintarea ei si pâna la sfârsitul anului 1937, când obtine o importanta victorie electorala. (Urmarea acestei victorii a fost panica lui Carol si a ocultei internationale si instaurarea dictaturii regale cu dizolvarea Legiunii).

Sfarsitul unei domnii sângeroase. Cuprinde istoria luptei legionare cu regimul carlist. Groaznica prigoana dezlantuita contra Miscarii , cu sute de legionari ucisi salbatic, sfârseste în 6 septembrie 1940 cu alungarea din tara a regelui.

Era libertatii (2 volume). Se ocupa si explica evenimentele ce s-au petrecut pe scena politica româneasca în timpul guvernarii legionaro-antonesciene, dificultatile colaborarii cu generalul si termina cu lovitura ce-o da Antonescu Statului National-Legionar din 21-23 ianuarie 1941.

Prizonieri ai puterilor Axei, în care arata încercarile la care au fost supusi legionarii, scapati de furia lui Antonescu, în lagarele de concentrare germane.

Guvernul de la Viena. În acest tom explica formarea guvernului liber de la Viena, necesitatea istorica a crearii acestui guvern si activitatea desfasurata pâna la sfârsitul razboiului.

Aceste cinci titluri citate mai sus reprezinta o fresca completa a istoriei Miscarii Legionare de la înfiintarea ei si pâna în anul 1945.

Doctrina legionara. În acest volum Horia Sima ne devaluie lumea sa interioara cu idealurile ei legionare. Face o incursiune profunda în conceptiile si cadrul doctrinar schitat de Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota si ceilalti gânditori legionari, din care s-a nascut asa-numita “traire legionara” , orientare spirituala si morala a vietii individului si a natiunii. Da o larga explicatie luptei spiritului cu realitatile brute si necesitatea dominarii acestora. Orice doctrina, spune el, care urmareste însanatosirea morala a societatii , are nevoie de o baza metafizica. De aceea doctrina Miscarii Legionare este adânc ancorata în învatatura crestina, în Sfânta Evanghelie. Iar legea de baza a acestei învataturi este dragostea : dragostea de om, dragostea de neam, dragostea de Dumnezeu. Iata aici trinomul metafizic al Legiunii care înalta individul, prin neam, la Dumnezeu.

Destinee du Nationalisme. Analizeaza fenomenul nationalist (etern în popoare) în comparatie cu democratia. Ajunge la concluzia compatibilitatii lor si imperativul colaborarii amândurora în lupta contra dusmanului comun, comunismul. Horia Sima denunta si greselile savârsite de nationalismul european (în special cel german), dar si cele savârsite de fortele democrate care nu au putut vedea în nationalism, acest impuls creator al popoarelor, decât fata violenta si accidentala a national-socialismului. Aceasta tragica orbire a condus lumea occidentala “aparatoarea libertatilor omenesti” la aberatia unei aliante cu comunismul, mult mai criminal decât nazismul, care atâta suferinta si dramatism a varsat peste Europa.

Omul nou (terminologie furata si alterata de comunisti), unde defineste coordonatele morale si spirituale ale omului legionar.

Que es el comunismo ? Opera aparuta la Madrid si, recent, tradusa în româneste. Aici Horia Sima denunta comunismul ca fiind, nu un sistem politic, nici economic, ci pur si simplu o conspiratie mondiala cu scopul de a subjuga lumea si de a distruge viata si civilizatia noastra crestina. Din aceasta vasta conspiratie, ca si la un “iceberg”unde se vede numai putinul ce rasare deasupra apelor ni se dezvaluie numai ceea ce vrea sa ni se arate pentru a ne amagi.

La tecnica de lucha contra el comunismo (Tehnica de lupta contra comunismului) este o completare a volumului precedent în care autorul ne arata cum ar putea fi învins comunismul, semnalându-i punctele vulnerabile. Dar pentru asta e nevoie ca lumea libera sa se înarmeze moral si eroic, sa cultive în ea vointa de a învinge.

Pentru ce am pierdut razboiul din rasarit . E ste o privire critica asupra politicii românesti dintre cele doua razboaie care a condus fatal la dezmembrarea tarii , la slabirea si la sclavizarea ei sub teroarea rosie.

Desfiintarea istorica a Natiunii Române. Ne arata cum miopia, manipularile politice si lipsa de orizonturi clare ale clasei politice românesti înainte de 23 august, ne-a condus la dezastrul care a urmat.

Dos movimentos nacionales. Este o lucrare în care analizeaza structurile celor doua miscari nationaliste europene care se aseamana cel mai mult între ele : Miscarea Legionara si Falanga Spaniola. Scoate în evidenta paralelismul doctrinar al acestor doua formatiuni. Chiar si destinul întemeietorilor lor este similar : amândoi pornesc lupta anticomunista de pe bancile universitatii , amândoi aunt ucisi, tineri fiind, (39 de ani Codreanu, 33 de ani Jose Antonio Primo de Rivera), amândoi lasa un testament national urmasilor lor pe care-i angajeaza în lupte grele politice.

La crisis del Mundo Libre (Criza lumii libere), unde arata pericolul comunist ce planeaza asupra acestei “lumi libere” daca nu se va trezi din somnul letargic în care a fost scufundata de vrajile “stângii europene”. (Cartea a aparut în 1958).

Cazul Iorga – Madgearu. Dezvaluie adevarul asupra acestui caz în care Horia Sima nu a fost amestecat si pe care a încercat sa-l împiedice. El a fost opera unei nefericite initiative a unui grup necontrolat de legionari. Miscarea, prin Comandantul ei, a condamnat acest act.

Pe lânga operele citate trebuie sa mentionam si un mare numar de declaratii si memorii trimise mai marilor lumii libere în care semnaleaza situatia disperata în care se afla natiunea româna : “Declaracion sobre la tragedia del pueblo rumano”, “Hambre en Rumania” (Foame în România), “El Exilio y la lucha de liberacion”, “Situation de la Roumanie apres 19 ans d`esclavage”, “Conferinta Europeana de Securitate”, “Europe at the crossroade”, “Miscarea Legionara si Democratia”, “Semi-centenaire du Mouvement Legionaire roumain”, “Îndreptar de viata pentru români”, “L`ordre naturel du Monde”, “Principiul selectiunii. . .”, etc.

Trebuie amintita si voluminoasa sa productie ziaristica , care recent a fost strânsa în 7 volume. Aici Horia Sima ataca cele mai variate probleme, atât nationale, cât si internationale. Denunta cu vehementa toate curentele internationaliste, atât cele de sorginte comunista cât si acele provenite din alte conceptii socio-politice, dar la fel de daunatoare societatii crestine si esentelor nationale.

Sub impulsul lui Horia Sima s-au pus bazele si s-a dezvoltat presa legionara din exil, care a mentinut treaza atentia refugiatilor români asupra evenimentelor ce se derulau atât în tara noastra cât si aiurea, dar toate relationate si hotarâtoare pentru soarta poporului român.

Aceste reviste au fost : Exilul românesc (Muenchen), Vestitorii (Muenchen), Carpatii (Madrid), Exil (Braziliua),Opinii (Paris), Dacia (Paris si Brazilia), Tara si Exilul (Madrid), Curierul (USA), Drum (USA).

Horia Sima, asa cum s-a vazut pâna acum în aceasta succinta relatare a vietii si a framântarilor sale românesti, a fost harazit si cu nobila misiune de a ramâne – în a doua jumatate a secolului XX – singurul reprezentant al nationalismului european, al autenticului nationalism european, si aparator al lui.

Si zicem nationalism autentic pentru ca în toata aceasta perioada s-a încercat compromiterea acestuia, cu fel de fel de înfatisari si interpretari eronate, care mai de care mai nastrusnice. S-au înjghebat o serie de organizatii pseudo-nationaliste care din substanta nationalismului nu au pastrat decât un nume plagiat. S-a ajuns pâna la absurdul (cu iz de sarlatanie intelectuala) de a se da certificat de nastere unui asa-zis comunism-nationalist, o monumentala absurditate, caci un lucru nu poate exista cu doua atribute care se exclud unul pe altul : nationalismul care reprezinta individualitatea natiunii, esenta ei indestructibila, si comunismul care este internationalist, cosmopolit si dusman declarat al acesteia.

Înzestrat cu calitati deosebite, Horia Sima nu si-a îngropat talantul pentru a-l folosi cu scopuri personale – si, Doamne, cum ar fi putut reusi în viata ! – ci l-a cheltuit generos pentru neamul în mijlocul caruia s-a nascut . A înteles ca omul trebuie sa-si fructifice calitatile primite numai pe ogorul Patriei, ca nu este decât o veriga în lantul nesfârsit al destinului national pe care nu are îngaduinta de a-l rupe sau de a-l lasa sa rugineasca.

A fost contemporan, dar si actor principal, al câtorva decenii dramatice din istoria poporului român în care si-a întiparit adânc amprenta personalitatii sale.

Multi, foarte multi, l-au iubit si urmat, descoperind în el pe continuatorul misiunii nationale a generatiei noastre.

Altii nu l-au înteles. L-au invidiat, l-au criticat, l-au terfelit pe nedrept. Unii chiar l-au dusmanit în asa masura încât i-au urmarit chiar distrugerea fizica. El însa, imperturbabil, cu atitudinea omului ce si-a simtit chemarea, sfidând greutati si primejdii, înarmat cu o credinta curata, si-a urmat drumul si si-a valorificat talantul sau.

Poruncile Capitanului cu maretul lui vis românesc s-au împletit cu destinul lui Horia Sima si au limpezit drumul zbuciumarilor lui. Mereu atent, mereu activ, mereu batând drumurile pentru a mentine peste tot în stare de veghe legionarismul, el nu si-a economisit nici fortele nici sanatatea pentru îndeplinirea stricta a acestor porunci.

Si astfel , într-o zi, inima lui pusa la aspre si necontenite sfortari s-a oprit brusc, pe drumul ultimei lui alergaturi prin Europa, în slujba Legiunii si a neamului românesc, carora le-a fost credincios pâna la urma.

Era în ziua de 25 mai 1993.

“Nu poate exista nationalism fara crestinism si nu poate exista democratie animata de virtute, asa cum o dorea Montesquieu, fara nationalism” .

H.S., Menirea nationalismului, p.116.

“Ideea de Dumnezeu trebuie sa predomine în toate deciziile de ordin politic, atât în alcatuirea unei legi de baza ( de ex. Constitutia ), cât si în afacerile curente ale Statului. Daca individul este considerat responsabil în viata sa de dincolo pentru faptele lui personale ( conform cu poruncile Decalogului ), raspunderea creste enorm când întreprinde actiuni care afecteaza toata colectivitatea. De masurile care se iau, de dispozitiile care se dau, depinde buna starea sau nenorocirea a milioane de indivizi”.

H.S., L’ordre naturel du Monde.

“Pentru a împiedeca dezastrul civilizatiei noastre de a-si sfârsi zilele într-un amestec hibrid de popoare si rase, guvernate de un Centru Anonim atotputernic, nu exista decât o singura solutie : Alianta dintre cele doua coloane de sustinere a lumii moderne, Nationalismul si Democratia, caci amândoua, la fel de amenintate, trebuie sa formeze un bloc indestructibil de vointa care sa se opuna cu vigoare inamicilor lor “.

H.S. L’ordre naturel du Monde.

3 comentarii »

  1. […] Horia Sima – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice […]

    Apreciază

    Pingback de Document: Preot Liviu Brânzas: Horia Sima, Comandantul – Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu, martie 1998 | Bucovina Profundă — 26 Mai 2014 @ 12:05 | Răspunde

  2. […] Horia Sima – 2013 – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice […]

    Apreciază

    Pingback de 23 de ani întru veșnicie, Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, Prezent! | Bucovina Profundă — 26 Mai 2016 @ 02:38 | Răspunde

  3. […] Horia Sima – 2013 – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice […]

    Apreciază

    Pingback de Dar cu Horia Sima cum rămâne? Articol de Călin Kasper | Bucovina Profundă — 26 Mai 2016 @ 03:09 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: