Bucovina Profundă

18 Iulie 2014

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Filed under: Parintele Iustin,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:24

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Ceremonia de înmânare a titlului de cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț, Părintelui Justin Pârvu – rugul aprins al ortodoxiei nemțene

Parintele Justin Parvu - pictura pe piatra_Manastirea Paltin Petru Voda

Părintele Justin Pârvu a devenit, cum era şi de aşteptat, cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, oraş în care numele Părintelui Justin a rezonat în inimile multor români, care l-au iubit şi îndrăgit pe bunul Duhovnic încă din anii’70 şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. În acest timp fiecare primar, mulţi consilieri, medici şi profesori, oameni obişnuiţi treceau pragul smeritei chilii a Duhovnicului din munţii Neamţului, pentru a cere sfat, putere şi binecuvântare.

Părintele Justin spunea că românii ortodocşi din Piatra Neamţ au o dăruire aparte faţă de Biserică şi se dedică cu mult spirit de jertfă şi entuziasm slujirii aproapelui. Aceşti „inimoşi” ai ortodoxiei, cum îi numea Părintele Justin, au dovedit astăzi, prin acordarea titlului de cetăţean care le onorează oraşul, că dragostea lor faţă de Părintele Justin merge până dincolo de hotarele morţii, către Dumnezeu, acolo unde în veşnicie Părintele lor Duhovnic veghează şi se roagă pentru mântuirea sufletelor lor.

Anunţăm pe această cale că, prin mărinimia cetăţenilor vrednici ai oraşului Piatra Neamţ, ucenici ai Marelui Duhovnic, duminică, 20 iulie, de prăznuirea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, va avea loc o slujbă de pomenire în cinstea părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, susținută la strană de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Slujba de pomenire se va săvârşi, împreună cu Sf. Liturghie, la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, unde preot paroh este Părintele Prof. Vasile Păvăleanu. Tot în această biserică se va decerna şi titlul de cetăţean de onoare, după care invitaţii sunt rugaţi să participe la o agapă frăţească, organizată de familia Ouatu George, un fidel ucenic al Părintelui Justin.

Toţi cei care doresc să ţină aprinsă făclia credinţei ortodoxe, aşa cum ne-a predat-o Părintele nostru Justin, sunt invitaţi să participe la acest eveniment comemorativ în memoria Părintelui Justin. Pentru noi Părintele Justin este un rug aprins al ortodoxiei nemţene.

Biserica “Sfântul Ioan Botezătorul” – Mărăţei 1 din Piatra Neamţ se află pe Strada Privighetorii 1.

| atitudini.com

via apologeticum.ro

2 comentarii »

  1. DACA PUTETI POSTA ACEST ULTIM ARTICOL. DOAMNE AJUTA!

    MARTORII LUI IEHOVA PREGĂTESC TERENUL PENTRU VENIREA LUI ANTIHRIST
    Radu Iacoboaie, 20 iulie 2014

    Un alt aspect important neglijat de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române în ultimul deceniu, mai ales după alegerea lui Daniel Ciobotea ca Patriarh al României în 2007 este combaterea ereziilor și a prozelitismului sectar în rândul credincioșilor ortodocși. Nu știu dacă ați observat poate faptul că există totuși foarte puține cărți, reviste, articole, conferințe etc., care abordează această mare problemă cu care se confruntă Biserica Lui Hristos. La Trinitas (TV și radio), care sunt vocea Patriarhiei, nu se vorbește deloc despre această provocare. Explicația acestei tăceri condamnabile înaintea Lui Dumnezeu? Dialogul între confesiuni, desigur… Să nu fie atinsă nici pan-erezia ecumenismului… Să nu fie deranjată cumva nici erezia francmasonică…
    Ne mai miră atunci de ce tot mai mulți români, mai ales dintre cei nevoiași cad în plasa sectarilor și slăbește credința ortodoxă? Pentru că aceștia le oferă ajutor material și consiliere spirituală. De ce nu-i sprijină Biserica Ortodoxă Română și statul român în loc să se preocupe excesiv de construirea unor imense catedrale în marile orașe sau ziduri? VORBIM DESPRE PORUNCA IUBIRII APROAPELUI, DAR PRIN CE NE DEMONSTRĂM NOI, BISERICA LUI HRISTOS, DRAGOSTEA FAȚĂ DE APROAPELE? Când sunt zeci de mii de familii de români cu mulți copii, care se zbat zi de zi doar ca să supraviețuiască și nu le întinde nimeni o mână de ajutor… Am auzit pe unii preoți la Trinitas spunând chiar, că rolul Bisericii nu este activitatea caritabilă. Îndeamnă pe credincioși să facă milostenie, dar ei înșiși se exclud…
    Monahul Teodot de la mănăstirea Petru Vodă spunea într-unul dintre interviuri, că primii care îl vor primi pe antihrist vor fi Martorii lui Iehova și să fim atenți când vom auzi de un guvern mondial, pentru că el va fi condus de către antihrist. Și, în paralel cu alte acțiuni de anvergură mondială precum efectuarea plății prin carduri electronice (inclusiv a salariilor și pensiilor), instituirea monedei virtuale electronice (bitcoin) care va elimina banii cash, impunerea actelor biometrice în multe state ale lumii, unii dintre români au avut surprinderea să găsească acasă la intrare sau au primit pe stradă ori prin alte modalități, care mai de care mai pragmatice, pliante de la secta Martorii lui Iehova cu o invitație la un congres, în care se va vorbi despre UN GUVERN MONDIAL!…
    Mai mult decât atât, se sugerează în acest pliant prin câteva întrebări legate de acest guvern, că AVEM NEVOIE DE UN GUVERN MONDIAL, că ESTE CHIAR POSIBILĂ ÎNFIINȚAREA UNUI ASTFEL DE GUVERN și de ce nu, ridică deja problema competenței celui care să-l conducă… Iată cum se lucrează fărădelegea, treptat, nu dintr-odată, ci șerpește. Ori, noi știm foarte bine, că atunci când vom auzi că a apărut un guvern mondial oficial, vom fi siguri că a apărut și antihrist, cel care îl va conduce… Iar un guvern mondial înseamnă și DESFIINȚAREA STATELOR ȘI TRANSFORMAREA LOR ÎN SIMPLE PROVINCII…
    Întrucât se specifică, că la congrese vor fi prezenți misionari și delegați internaționali, în cele trei zile (25-27 iulie 2014) la Sala Polivalentă din Botoșani, deducem că acest congres este unul internațional și a fost inițiat de către conducerea sectei din străinătate, de forul conducător al acesteia din SUA, care și-a propus să facă ,,evanghelizarea” în masă a românilor. De ce tocmai la Botoșani? Pentru că este o zonă a țării mai săracă și ideologiile prind pe un astfel de teren (vezi comunismul)…
    Se precizează încă de la început în invitație că este vorba despre un ,,discurs biblic încurajator”, care se numește ,,NOUL CONDUCĂTOR AL PĂMÂNTULUI: CINE ESTE CU ADEVĂRAT COMPETENT?” Păi, am mai avut vreun conducător al pământului, ca să fim întrebați dacă ne dorim unul nou? Chestia cu ,,Cine este cu adevărat competent?”, pentru a deveni liderul omenirii, sună cam de genul emisiunii globalizante ,,Mari români”, care nu cred că a mai fost continuată cum se urmărea inițial cu o emisiune-concurs ,,Cel mai mare pământean”. Cum să ne punem noi oare această problemă și întrebare, dacă NOI NU NE DORIM UN LIDER AL OMENIRII ȘI UN GUVERN MONDIAL?
    Redau textual din pliant: ,,Tema congresului este: Continuați să căutați mai întâi Regatul lui Dumnezeu! Aceasta se bazează pe cuvintele lui Isus din Matei 6:33. DIN PROGRAM: Două drame, una modernă, iar alta având la bază o relatare biblică, vor scoate în evidență aspecte practice pentru zilele noastre… CINE POATE ASISTA? Oricine dorește. Intrarea este liberă; nu se face colectă.”
    Observăm încă de la început, în ce hal s-a ajuns să se răstălmăcească îndemnul Mântuitorului: ,,Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate vi se vor adăuga vouă.” Apoi, hula adusă Mântuitorului Iisus Hristos prin scrierea greșită a numelui Său (Isus, care în traducere din ebraică înseamnă măgar). Apoi, ademenirea publicului cu două piese de teatru, care să fie atractive și interesante tocmai pentru ,,aspectele practice” ale acestora… Sublinierea faptului că poate asista oricine dorește este desigur de natură să stimuleze curiozitatea pentru evenimentul ,,cultural”.
    Mai sunt lansate la urmă invitația lecturării broșurii ,,O veste bună din partea lui Dumnezeu” (?!), precum și auto-invitația pentru un ,,studiu biblic gratuit la domiciliu”… Foarte interesant! Apoi, se indică și un site pe internet: http://www.jw.org. Revista acestei secte – ,,Turnul de veghe” se laudă în primul rând cu longevitatea ei, din anul 1879 încoace. Ea ,,anunță vestea bună că, în curând, Regatul ceresc al lui Dumnezeu va pune capăt răutății și va transforma pământul într-un paradis”. Paradis pe pământ?! Nu era și visul comunismului? Ei cred că paradisul pierdut înaintea izgonirii protopărinților Adam și Eva va fi restabilit pe pâmânt… Și mai au profeția că ,,înainte ca Regatul să preia în mod deplin controlul, asupra omenirii se vor abate necazuri, cum ar fi războaie și cutremure.” (din revista Turnul de veghe, 1 octombrie 2013, pag.6).
    Tot în această revistă, Martorii lui Iehova Îl văd pe Hristos ca pe ,,un om perfect, care a ascultat tot timpul de Dumnezeu.” Mare erezie și blasfemie totodată! Masonii și ateii Îl consideră la fel, un profet sau un om excepțional, negându-i dumnezeirea… Așa cum și monofiziții susțin că Hristos a avut doar o singură fire… PRIN ACEASTA, EI NEAGĂ DUMNEZEIREA ȘI ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU! EI NU CRED ÎN ÎNVIEREA LUI HRISTOS. EI SUNT ALIAȚII ȘI SLUGILE EVREILOR SIONIȘTI CARE ÎL AȘTEAPTĂ ÎNCĂ PE MESIA LOR, ANTIHRISTUL. De aceea, sunt convins că această sectă este condusă de masoneria din SUA.
    Și mai există o precizare importantă care ne spune că: ,,Această publicație nu se comercializează. Ea este distribuită în cadrul unei lucrări mondiale de instruire biblică, susținute prin donații.” Este clar acum pentru cine lucrează ei? Mai observăm că această revistă pune un deosebit accent pe articolele ușoare, de factură laică, fără tentă religioasă, precum găsim în atâtea reviste pentru femei… Aceasta înseamnă că ea se adresează în special femeilor, care sunt mai ușor de racolat în cadrul Martorilor lui Iehova, datorită exploatării slăbiciunilor și sensibilității lor și că această sectă este cu totul în afara creștinismului…
    Vorbind despre sectanți, un cercetător al fenomenului ne spune în acest sens: ,,Trebuie spus că mijloacele, formele de acaparare a conştiinţelor prin prozelitism şi de menţinere a acestora în comunitate sunt deosebit de moderne şi, în acelaşi timp, sunt exploatate cu multă abilitate sentimentele omeneşti, afectivitatea.” (Diac. P. I. David, Călăuză creştină – sectologie. Pentru cunoaşterea şi apărarea dreptei credinţe în faţa prozelitismului sectant, Ed. Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1994)
    În lucrarea monumentală ,,Călăuză în credința ortodoxă” (Ed. Episcopiei Romanului, 2000, pp.51-540), părintele arhimandrit Ilie Cleopa ne spune astfel:
    ,,Martorii lui Iehova sau studenţii în Biblie, zis şi milenişti sau Russelişti, este una din cele mai periculoase secte care acţionează şi în ţara noastră. Adepţii ei s-au numit „Russelişti”, după numele întemeietorului; „Milenişti”, ca unii care răspândesc învăţătura despre „mileniu”, sau „Studenţii în Biblie”, ca unii ce ar studia mai serios decât ceilalţi Biblia şi în fine „Martorii lui Iehova”, ca singurii martori ai lui Iehova. Întemeietorul sectei lor a fost Carol Russel, comerciant din America, născut la Pitsburg, statul Pennsylvania, în 1852, din părinţi irlandezi, prezbiterieni, emigranţi în America. Ajungând în contact cu adventiştii, ei s-au molipsit de învăţăturile acestora despre inexistenţa iadului şi despre apropiata a doua venire a Domnului pentru aşezarea împărăţiei de 1000 de ani pe pământ. […] La noi în ţară, iehoviştii au pătruns mai întâi prin mijlocirea unor unguri în Ardeal. Prin 1920, un român din America, Ioan B. Sima, molipsit de doctrina „martorilor”, este trimis în România ca să organizeze secta. Neobţinând nici aprobarea necesară, o organizează pe baze comerciale, înfiinţând la Cluj casa de editură „Viaţa”. Însă în 1927, convins că iehoviştii – sub masca religioasă – tind spre anarhism, părăseşte secta, demascându-i toate planurile. Încercările iehoviştilor americani de a-l împăca rămân zadarnice. Conducerea sectei o iau nişte unguri, iar propaganda şi-o susţin prin revista „Turnul de veghe” şi prin alte reviste şi broşuri fără de autor, fără indicarea datei, editurii etc. La adunările lor cântă din cartea „Imnurile zorilor mileniului”.
    Învăţăturile specifice iehoviştilor sunt:
    a) Cunoaşterea exactă a datei venirii a doua;
    b) Mileniul – împărăţia lui Hristos de o mie de ani;
    c) Nu există suflet nemuritor, omul neavând suflet, ci fiind suflet (adică fiinţă vie, sufletul nefiind altceva decât viaţa); deci nu există nemurire. Învierea este un dar deosebit al lui Dumnezeu dat celor aleşi ai Săi;
    d) Nu există iad şi chinuri veşnice; păcătoşii la înviere vor fi nimiciţi; învierea va fi o restaurare sau o restabilire la loc a lucrurilor, aşa cum le-a făcut Dumnezeu la început;
    e) Sfântul Duh nu este o persoană a dumnezeirii, ci numai o energie a Tatălui – deci nu există Sfânta Treime;
    f) Iisus Hristos este o creatură a lui Dumnezeu pe pământ. El a fost numai om şi ca om a murit pe cruce pentru totdeauna;
    g) Nu există nici o sărbătoare.
    Celelalte rătăciri sunt comune cu ale altor sectari, având mai multe puncte comune cu adventiştii.
    Nota autorului: În anul 1961 a apărut propria lor traducere a Bibliei în limba engleză, în care îşi introduc ereziile lor; cea mai grosolană fiind aceea că Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci una din creaturi. Această organizaţie sectară a devenit una din cele mai bogate din lume. Scopul fundamental al iehoviştilor este de a aduce cât mai mulţi oameni în „singurul adăpost”, care este secta lor. De aceea ei umblă din casă în casă ca să-i determine pe oameni să intre în secta lor, împărţindu-le din belşug publicaţiile Societăţii „Turnul de veghe”.
    Sub masca unei organizaţii religioase se ascunde una din cele mai mari întreprinderi economice bazate pe o îngrozitoare exploatare a credulităţii adepţilor săi, transformaţi printr-o strategie bine pusă la punct, în fiinţe fără voinţă proprie, care execută orice dispoziţii sau ordine primite de sus, cu un fanatism rar întâlnit şi foarte periculos. Este suficient să amintim că după credinţa „Martorilor lui Iehova”, orice organizaţie în afară de cea a lor este satanică.
    Cât despre convingerile lor religioase, acestea sunt atât de rătăcite faţă de dogmele creştine, încât cu greu ar putea cineva să-i recunoască fie şi caracterul de sectă creştină. Aceasta pentru că „Martorii lui Iehova” resping principalele învăţături şi practici ale credinţei. După ei Iisus Hristos este o creatură a lui Dumnezeu pe pământ. El n-ar fi înviat, ci în locul lui ar fi înviat Arhanghelul Mihail. Resping Biserica, preoţii, icoanele, sfinţii, crucea. Nu au un cult propriu-zis, acesta fiind înlocuit de răspândirea produselor Societăţii „Turnul de veghe”. ”

    Cităm acum și din cursul profesorului lector dr. David Pestroiu de la facultatea de teologie ortodoxă ,,Patriarhul Justinian” a Universității din București, în cadrul disciplinei Misiologie și ecumenism, predat studenților de la Teologie Pastorală de anul II:
    ,,MARTORII LUI IEHOVA. Alte denumiri: studenţi în Biblie, milenişti, russellişti.
    A) Istoric. Fondator: Charles Taze Russell – presbiterian de nuanţă pietistă, apoi adventist. Bogat, călătoreşte la Locurile Sfinte şi-şi sistematizează primele idei doctrinare: iminenţa sfârşitului lumii, inexistenţa iadului, conceptul de Armaghedon, mileniul. Strânge, în 1872, primii „studenţi în Biblie”. […] De la apariţia lor, iehoviştilor le sunt interzise manifestările, datorită orientărilor lor antisociale şi antinaţionale. Rutherford şi alţi lideri au fost închişi între 1916-1919, datorită îndemnurilor antimilitare. Vor interpreta acest fapt ca pe o împlinire a profeţiei apocaliptice a martorilor credincioşi, care vor învia după 3 zile şi ½ (Apoc.11,11).
    B) Doctrina
    – numele lui Dumnezeu – Iehova – prezent în traducerea lor eretică a Bibliei (New World Translation) de 7210 ori; – nu cred în Sf. Treime; – Hristos e „cel mai mare om care a trăit vreodată”. Anterior întrupării, dar şi după aceasta, e confundat cu Arhanghelul Mihail; – Duhul Sfânt – energie impersonală; – calculează parusia, evidenţiază „semnele” ei, susţin frenetic mileniul – împărăţie pământească de 1000 de ani; – nu cred în suflet, nici în iad şi chinuri; – învierea aleşilor „din memoria divină”; – împărţirea celor mântuiţi în clase: 144.000 de „martori” vor guverna în cer cu Hristos, restul pe pământ; – citesc şi interpretează Biblia asiduu, în special cărţile Daniel şi Apocalipsa, cu descrieri terifiante: Armaghedonul – război final între bine şi rău; – nu cinstesc pe Maica Domnului, sfinţii, moaştele; – neagă crucea; afirmă că Hristos a fost răstignit pe un par; – nu au sărbători şi sunt foarte ostili atât celor creştine (Paşte, Crăciun), cât şi celor laice; – nu au Sf. Taine; – prozelitismul – cerinţă expresă; ridicat la rang de dogmă
    C) Practici ce contravin moralei creştine
    – interzicerea transfuziilor, a altor tratamente medicale, vaccinuri, transplanturi; – refuzul apărării patriei: guvernarea mondială – „regatul lui Iehova”, nerespectarea drapelelor, imnelor, refuzul exercitării dreptului la vot; – izolarea socială, refuzul contactelor cu „nemartorii” în afara întâlnirilor prozelitiste; – acuzaţii de posedare demonică a tuturor organizaţiilor religioase, sociale, politice, naţionale şi internaţionale
    D) În România – ardeleanul Ioan B. Sima, întors din S.U.A. în 1920 – primul promotor; în 1927 îşi dă seama de rătăcirea milenistă; – preiau organizaţia ungurii Kiss şi Szabo; – interzişi între 1927-1944 şi 1948-1989; – încearcă să organizeze un congres mondial la Bucureşti în 1996 – respins; – recunoscuţi drept cult în 2000
    E) Prozelitism – în familie şi societate – vizite celebre pentru studii „gratuite” ale Bibliei la domiciliu; – unele semnale de violenţă, practici imorale; – revistele cu cel mai mare tiraj de pe glob: Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, broşuri, pliante, cărţi; – cartea: Să aducem argumente din Scripturi – manual de prozelitism; – congrese megalomanice pe stadioane; – sistemul educaţional: şcoli particulare, forme de grupare impuse, respingerea internatelor şcolare; – restricţii: T.V., P.C. (pentru membri); folosirea lor pt. publicitate
    F) Cult – 5 adunări/săptămână, dedicate pregătirii activităţilor prozelitiste: Întrunirea de serviciu, Şcoala de minister teocratic, Întrunirea publică, Studiul Turnului de veghere, Studiul de carte; – clădiri: „Sălile Regatului”; – congrese; – prozelitism normat: rapoarte de teren; – nunta, înmormântarea – prilejuri prozelitiste; – „comemorarea morţii lui Isus” – întâlnire anuală cu un numeros public; – botez în piscine, la congrese; – recunoaşterea drept cult religios – tendinţă de autodeterminare, stârneşte mânia unor aripi extremiste (ex.: dizidenţa Asociaţia Credinţa Adevărată a Martorilor lui Iehova din România – cu sediul la Cluj, care reproşează, în principal, organizaţiei-mamă, tocmai acest tip de colaboraţionism cu statul „satanizat”).”

    BIBLIOGRAFIE: Pr. dr. David Pestroiu, Ortodoxia în faţa prozelitismului Martorilor lui Iehova, Ed. Insei Print, Buc., 2005; Pr. dr. David Pestroiu, Martorii lui Iehova – sunt ei creştini?, Ed. România creştină, Buc., 1999; Constantinescu Şerban, Năzbâtii teologice sau falsa mărturie a aşa zişilor martori ai lui Iehova, G.B.V., Dillenburg, 1990; Mureşan, Asist. Dr. Radu Petre, Martorii lui Iehova pe calea instituţionalizării. Problema adaptării unui discurs sectar, AFTOUB 3 (2003-2004), p. 555-573.

    Spicuim în final și dintr-un studiu mai vechi dar foarte actual, făcut din perspectiva psihologiei, întocmit de părintele Al. Scvoznicov în lucrarea ,,Psihologia sectelor religioase. Studiu analitic asupra cauzelor și fondului mișcării sectare” (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Chișinău, 1939, pp.1-24):
    ,,După război, au apărut încă câteva secte noi, pe care le-am putea caracteriza ca ,,secte anarhice’’, dintre care cea mai răspândită este secta ,,Martorii lui Iehova’’, de origine americană, respingând şi combătând orice formă de guvernământ şi orice organizaţie şi formă bisericească, pe care le socotesc drept ,,unelte în mâna lui Satan’’ şi propovăduiesc cu stăruinţă apropiatul ,,Armaghedon’’ – lupta cea mare între puterile binelui şi ale răului, luptă în care diavolul, cu toate slugile lui şi în general toţi păcătoşii vor pieri. Muncile cele veşnice sunt socotite de această sectă nouă drept ,,născociri popeşti’’, pe care preoţii şi guvernanţii le folosesc pentru a conduce mai uşor poporul şi în scopurile lor înguste şi egoiste. Această sectă, fiind oprită de legile statului, se ascunde sub diferite firme, deschizând centre de propagandă cu denumiri nevinovate ca: ,,edituri pentru literatura moralizatoare, societăţi de biblii şi tratate’’ etc.”
    Prin urmare, cercetând problema sectară, avem înainte-ne un fenomen foarte complex, cu multe aspecte: religios, psihologic, social, – avem un câmp de cercetări foarte întins, aproape nemărginit. Dar cu toate că numărul ,,sectelor creştine’’ existente la noi în ţară şi aiurea, este foarte mare şi cu toată diferenţa de doctrină, cult, organizare, pe care le are fiecare sectă în parte, totuşi există un fond psihologic comun, care poate fi privit laolaltă şi cercetat în mod sistematic, fără să se ţină seama de deosebirile, caracteristice fiecărei secte. […] Pentru combaterea şi readucerea sectanţilor la staulul mântuitor al Bisericii, este nevoie, în primul rând, să cunoaştem fondul psihologic al mişcării sectare.
    A. – Cauzele interne. […] 1. Analfabetismul (sau igoranţa religioasă) este socotit de către cei mai mulţi sectologi ca una din cauzele cele mai însemnate a ivirii sectelor şi a reuşitei, de care se bucură pe alocuri propaganda sectară.
    Lipsa de pregătire religioasă elementară o constatăm adeseori nu numai în masa credincioşilor simpli de la ţară, dar şi în rândurile intelectualilor de azi şi chiar în cercurile mai înalte ale societăţii. Majoritatea creştinilor nu este lămurită chiar asupra adevărurilor de fond ale credinţei. Sunt mulţi creştini ortodocşi, care nu îndeplinesc nici datoriile lor esenţiale creştineşti: nu săvârşesc rugăciunea zilnică acasă şi nici nu ştiu să se roage. Foarte mulţi, în special bărbaţi, nu cercetează slujbele bisericeşti cu anii. Alţii vin la biserică numai întâmplător, la anumite solemnităţi, înmormântări sau ca să asculte un cor frumos, să vadă o cununie mai bogată. Foarte mulţi creştini din aceştia nu se împărtăşesc cu anii şi chiar mor fără a se împărtăşi cu Sf. Taine. Sunt creştini, care în viaţa lor nu au pus mâna pe Evanghelie, necum au răsfoit-o sau cercetat-o cu cutremur, cu credinţă şi cu luare aminte. Sunt destui care nu cunosc deloc conţinutul slujbelor bisericeşti şi nici însemnătatea simbolică a diferitelor momente liturgice. […]
    Apoi mulţi dintre intelectualii noştri au păreri greşite despre fondul şi duhul creştinismului. În tot cazul, la noi există mult mai mulţi liber-cugetători şi de mai multe feluri decât ar crede cineva. De ex., foarte des am auzit pe creştinii noştri, chiar pe cei cu studii superioare, pronunţând cu ironie un dicton, care se repetă adeseori: ,,Crede şi nu cerceta’’. Adică aşa ar porunci Biserica credincioşilor săi, să primească orbeşte învăţătura ei, fiind neputincioasă de a le explica oarecum îndestulător adevărurile religioase, pe care le propovăduieşte, şi practicile pe care le are. Ba cei mai mulţi îl atribuie chiar Mântuitorului Iisus Hristos. […]
    2. Dorul de mântuire. […] Dorul acesta al omului, care suspină după fericirea pierdută prin căderea strămoşilor în păcat, se trezeşte la un moment dat chiar în sufletele oamenilor adânc înfundaţi în tina păcatului. […] Se întâmplă că astfel de suflete zbuciumate, negăsind la bună vreme un sprijin moral din partea păstorului său, care trebuie să vină şi să-i dea asigurarea în numele Bisericii că eliberarea sau mântuirea prin jertfa lui Iisus este hărăzită tuturor oamenilor, deci şi acestui suflet zbuciumat şi dornic de mântuire. Dar negăsindu-l la păstorul său şi începând să-l caute acest sprijin ici şi acolo, dă peste propagandişti sectari sau nimereşte în vreo adunare sectară sau îi cade în mână o carte sectară. […]
    3. Nemulţumirea de anumite forme ale vieţii religioase şi dorinţa de a o trăi mai intens. […] În tot cazul în sufletele mai sensibile şi mai pretenţioase, la un moment dat se poate deştepta o nemulţumire faţă de mediul spiritual, faţă de formele vieţii religioase, unele în realitate insuficiente şi superficiale, altele închipuite ca atare, iar odată cu aceasta, se deşteaptă şi dorul de o nouă viaţă religioasă, de alte forme de trăire religioasă, dorul de revelaţii noi, dorul de a experimenta o viaţă religioasă mai intensă, care ar putea satisface pe cel nemulţumit. Adeseori, negăsind îndestulare în cadrul obişnuit bisericesc, astfel de suflete, dornice de primenire, de înviorare şi intensificare a vieţii religioase, se avântă după inovaţii şi doctrine sectare, căutând potolirea setei duhovniceşti şi dezlegarea problemelor mari, ce le frământă sufletele, dincolo de zidurile mântuitoare ale Bisericii, devenind liber-cugetători, inovatori, sectanţi. Aceste doruri şi această sete, adeseori este alimentată în mod indirect de simpla curiozitate, de noutatea propagandei sectare, de acea vrajă a pomului oprit, care oarecum pluteşte în jurul mişcărilor sectare. Odată atras în mrejele sectarismului, astfel de suflet este complet captivat de entuziasmul predicatorilor sectari, mărginind adeseori cu fanatismul, de acel misticism caracteristic, bolnăvicios şi exagerat, care domneşte în adunările sectanţilor, cu mărturisirile păcatelor în public, cu rostirea înflăcărată a rugăciunilor improvizate pentru întoarcerea păcătoşilor, pentru izbăvirea fraţilor persecutaţi, pentru iertarea şi înmuierea inimilor duşmanilor şi prigonitorilor.
    4. Scandalul sau sminteala nu este de fapt decât o latură a cauzei precedente. Numai substratul psihologic în acest caz este de preferinţă moral, nu propriu zis religios. […] Foarte des se poate auzi din gura sectanţilor asemenea mărturisiri: ,,Biserica trebuie să fie fără pată şi fără prihană’’ (Ef. V, 27), iar ortodocşii se judecă, se ceartă, se urăsc, se omoară şi în general, trăiesc o viaţă păgână. De aceea, când Dumnezeu ne-a luminat, adică de când am început să citim Sf. Scriptură, atunci am înţeles porunca Domnului: ,,Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă amestecaţi cu ei’’. […]
    5. Ambiţiile. […] a) Adeseori se întâlnesc indivizi, care, fie sub înrâurirea unei boli psihice moştenită, fie din cauza sistemului nervos zdruncinat sau altor perturbări sufleteşti, devin maniaci religioşi, obsedaţi de anumite idei fixe. Aceştia dându-se drept nişte paracleţi, profeţi sau iluminaţi, dau naştere la curente religioase noi, cu caracter sectar sau se îndreptează înspre mişcările sectare, deja existente, dându-le un suflu nou de viaţă. În tot cazul, ei devin factori importanţi în răspândirea rătăcirilor sectare. […]
    b) O altă categorie de ambiţioşi o formează indivizii, care au păreri exagerate despre valoarea morală a personalităţii lor, se separă de ceilalţi credincioşi, înjghebând societăţi sectare noi sau alăturându-se la secte mai vechi, pe motiv că sunt ,,aleşi’’, ,,curaţi’’, ,,pocăiţi’’, chiar ,,sfinţi’’ şi nu pot rămâne în mijlocul păcătoşilor. […]
    c) Un alt aspect al ambiţiilor de acest soi, este încrederea neînţeleaptă în puterea (închipuită) de pătrundere şi cunoaştere nelimitată a adevărurilor dumnezeieşti. Învăţarea stăruitoare a unor părţi din Sf. Scriptură şi interpretarea lor tendenţioasă insuflă unora încrederea oarbă, cum că ei sunt umbriţi cu puterea de sus spre a cunoaşte şi pricepe tainele împărăţiei lui Dumnezeu. De altfel, majoritatea sectanţilor, potrivit principiului formal proclamat de Luther, recunosc numai autoritatea Sf. Scripturi (şi din ea numai cărţile canonice) şi o consideră ca singurul mijloc suficient pentru renaşterea omului şi pentru mântuire. […]
    d) Se mai întâlnesc nişte indivizi de o grandomanie specifică, de a da comandă şi de a fi învăţători şi conducători. […]
    e) De multe ori oamenii se fac sectanţi din cauza vreunei nedreptăţi, reală sau închipuită, ce a fost pricinuită cândva de preot, cu sau fără voie. Amestecul preoţilor în politică, direct sau indirect, precum şi cazurile triste şi nedorite, când preotul se înfăţişează înaintea instanţelor judecătoreşti, într-un proces oarecare cu păstoriţii săi, pot avea cele mai triste consecinţe. De asemenea orice alt conflict, între cler şi credincioşi, de orice natură şi de orice nuanţă, foarte uşor poate împinge pe creştinii mai susceptibili sau neputincioşi cu duhul, ca să apuce pe calea rătăcirilor sectare şi eretice, sau chiar pe calea ateismului şi duşmăniei faţă de Biserică şi clerul ei.
    f) În sfârşit, trebuie să amintim încă despre un sentiment urât, care poate să încolţească în inima unui sau altui creştin, ori mai exact pseudo-creştin, anume acela de a câştiga anumite interese materiale, prin trecere în rândul sectanţilor sau altor adversari ai Bisericii. […]
    B. – Cauzele externe. […]
    1. Misionarismul sectar, sprijinit în bună parte de capitalul străin. Misionarismul sectar, sprijinit în mod energic de capitalul străin, este desigur cel dintâi factor extern, căruia i se datoreşte în bună parte întinderea molimei sectare. Trebuie să recunoaştem că propaganda misionară şi colportajul sectar, adeseori este mai bine organizat decât la alte confesiuni istorice mari. Majoritatea sectanţilor sunt pătrunşi de o credinţă fanatică în misiunea lor de a converti lumea de azi, necreştină şi pseudo-creştină (după convingerea lor). […] Dacă vom ţine seamă de acea împrejurare că cele mai multe şi cele mai bine organizate secte îşi au centrele de conducere şi de inspiraţie în străinătate, în special în Anglia, Statele Unite, Germania, Elveţia etc. şi că mulţi fruntaşi sectari de peste hotare, sunt în acelaşi timp şi mari bogătaşi (răposatul Taft, preşedintele Statelor Unite, Lloid George, fost prim ministru al Angliei, Ford, regele automobilelor, răposatul Rockfeller, arhimiliardarul american etc.), vom înţelege uşor că pe lângă râvna şi fanatismul misionarilor sectari, intervenind şi capitalul străin, se desfundă în chipul acesta calea spre răspândirea sectelor. […]
    2. Neajunsurile misionarismului nostru ortodox ajută în mod indirect răspândirea sectelor. Se ştie adevărul că: puterea vrăjmaşilor noştri stă în slăbiciunile noastre. De fapt misionarismul în înţeles larg şi atotcuprinzător al acestui cuvânt, fără îndoială, trebuie să fie preocuparea de căpetenie a Bisericii. Misionarismul trebuie să fie sufletul, însăşi puterea de viaţă a Bisericii lui Hristos. Din nefericire Biserica noastră încă nu are un misionarism temeinic şi sistematic organizat. […] Nu avem un centru conducător, un consiliu sau un institut special, care investit cu toată autoritatea, ar urmări, ar coordona şi ar dirija toate problemele, care privesc misionarismul. Nu avem nici cadre special pregătite de preoţi, călugări şi chiar mireni zeloşi şi luminaţi, care s-ar putea dedica cu totul lucrului misionar. […] În prezent la noi pe terenul misionarismului, se lucrează la întâmplare, fără sistem, fără o îndrumare unitară şi metodică. […] Misionarismul nostru trebuie temeinic organizat, sistematic condus, ridicat la înălţimea cuvenită, apărat şi încurajat. Cu drept cuvânt: puterea duşmanilor Bisericii rezidă în slăbiciunile noastre!…
    3. Împrejurările speciale, favorabile pentru propaganda sectară. În general, conducătorii sectelor caută să folosească orice prilej pentru răspândirea ideilor lor false în popor şi câştigarea de adepţi noi. Războaiele, revoluţiile, reformele sociale şi bisericeşti mari, nenorociri ce se abat asupra ţărilor şi popoarelor, ca seceta, inundaţii, epidemii, şomaj, adeseori şi fenomenele naturii, ca cutremurul, eclipsele, arătarea cometelor etc., – toate aceste semne sunt interpretate de propagandiştii sectanţi, aşa cum le convine lor, spre a impresiona pe victimele lor şi a le atrage la secta lor. Dar şi aici trebuie să fim obiectivi. Nu întotdeauna […] Înainte de război mulţi dintre sătenii noştri se duceau în America, cu nădejdea de a câştiga şi economisi ceva bani mai ales din regiunile cu populaţie deasă (jud. Hotin, Bucovina şi unele regiuni ale Ardealului). Întorcându-se în patrie, de multe ori ei aduceau cu sine şi ideile sectare, pe care şi le însuşeau în ţările de peste Ocean.
    E locul să amintesc aici cum că, combaterea sectelor cu forţa şi mijloacele poliţieneşti, aproape întotdeauna a dat rezultate contrarii, sectanţii dându-se drept martiri pentru credinţă şi intensificând propaganda clandestină.
    4. Legile şi regimurile favorabile pentru secte. Anumite legi şi regimuri politice de asemenea sunt cauze importante ale lăţirii sectelor. Astfel Statele Unite ale Americii de Nord, unde niciodată n-a existat o religie oficială de stat şi nici biserici naţionale, nici culte dominante sau privilegiate, de mult au devenit ,,ţara sectelor religioase’’. Acolo există cele mai variate şi cele mai ciudate secte religioase, toate bucurându-se de libertatea deplină de propagandă şi exerciţiul cultului, cu o singură condiţie, de a nu atinge ordinea de stat şi moravurile publice. Ba, sunt tolerate şi unele secte excentrice (de exemplu mormonii, care practică poligamia), delimitându-se anumite localităţi unde au dreptul de existenţă legală. Prin aceasta se explică numărul cel mare de secte din America de Nord.

    Cu dragoste intru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 21 iulie 2014

    Apreciază

    Comentariu de Iacoboaie Radu — 21 Iulie 2014 @ 11:05 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: