Bucovina Profundă

22 Iulie 2014

Sfantul sfintit Ilie Marturisitorul (1909-1983) – 22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul + VIDEO + Acatistul Sfantului

Sfantul sfintit

Ilie Marturisitorul

(1909-1983)

22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi, iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul

Născut la 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile, jud. Vâlcea, ca al doilea copil din cei şapte ai familiei Lăcătuşu. De la părinţii săi (ţărani vrednici, tatăl cântăreţ bisericesc) va deprinde de mic dragostea de Biserică. În timpul şcolii va creşte duhovniceşte şi va absolvi Seminarul teologic Sf. Nicolae de la Râmnicu Vâlcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem mărturie: „pentru aptitudini sufleteşti care îl disting între colegii lui”. Rezultatele obţinute la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1934) sunt excelente. La 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, cu care va avea 5 copii. După absolvirea studiilor, la 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos din plasa Caracal (jud. Olt), unde a slujit până la 1 noiembrie 1934, când a fost transferat în satul Buiceşti din jud. Olt. Ani de zile, viaţa părintelui se va scurge liniştită, ocupându-se cu râvnă de misiunea preoţească şi de creşterea copiilor.

În anul 1942 este detaşat preot misionar în Transnistria, propovăduind cuvântul Evangheliei la Odessa şi la Serseniţa din judeţul Ribniţa. În primăvara anului 1943 s-a întors în ţară, unde îl aşteptau copiii şi o soţie bolnavă. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea să-i „răsplătească” râvna pentru propovăduire, cu atât mai mult cu cât fusese încadrat şi în Mişcarea Legionară. De aceea părintele Ilie Lăcătuşu a suferit pentru Biserică şi neam, ducându-şi crucea grea prin închisori.

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat şi trimis în colonia de muncă MAI Galeşu de la Canal, până în octombrie 1952 când a fost dus în colonia Peninsula, unde a făcut parte din celebra brigadă de exterminare a preoţilor. În septembrie 1953, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, este mutat la Târgu-Ocna. În 1954 este eliberat, dar în 1959 este rearestat şi condamnat, rămânând în temniţă până la decretul din 1964. Este dus la muncă silnică în Deltă, la Periprava, în lotul preoţilor olteni (peste 200 din cei peste 400 aflaţi în acea colonie). Aici l-au întâlnit mulţi (arhim. Iustin Pârvu, dr. Aristide Lefa) care mărturisesc despre viaţa şi sfinţenia lui. Era smerit, blând şi drept, grăia cu deosebită înţelepciune şi pricepere, era dulce la cuvânt şi cu o inimă milostivă. A iubit mult oamenii şi pentru mântuirea lor a ales calea Crucii devenind un model de viaţă pus în slujba Domnului.sf ilie lacatusu - salut

La eliberare, 6 mai 1964, avea calificarea de zidar, categoria a V-a. Starea sănătăţii sale era mult înrăutăţită. I se stabileşte domiciliu forţat la Bolintin, unde lucrează ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lăcătuşu a slujit în parohia Gârdeşti (protoieria Videle) din jud. Teleorman, iar în 1970 este transferat în satul Cucuruzu din comuna Răsuceni (jud. Giurgiu), de unde la 11 ianuarie 1978 a fost pensionat la cerere.

Suferinţele îndurate i-au afectat mult sănătatea. Sfârşitul vieţii (pe care şi-l anunţase mai înainte: dacă nu va muri până în data de 22 iulie, va mai trăi doi ani; tot atunci a spus că atunci când va muri soţia dânsului, peste 15 ani, să fie îngropată lângă el) îl găseşte pe un pat al spitalului Panduri. Trece la cele veşnice exact la 22 iulie 1983 şi este înmormântat în cripta familiei din cimitirul Giuleşti, Bucureşti.

Pe 29 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei sale, s-a făcut şi deshumarea părintelui. Cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt uimitor: Dumnezeu descoperise moaştele sale. Trupul (în greutate de 7-8 kg) nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, privirea căruia nu provoacă spaimă ci bucurie duhovnicească, dădea dovada sfinţeniei de dincolo de mormânt.

În momentul descoperirii trupului neputrezit, Mihai Spirache (nepotul părintelui) l-a atins pe pr. Ilie, iar timp de o săptămână mâna dreaptă şi-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaşte. Rudele au lăsat mai multe săptămâni trupul în contact cu aerul, acesta neafectând în nici un fel trupul părintelui. Atunci, fiica părintelui, Maria Sabina Spirache, singurul urmaş direct în viaţă, a înaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu Arhiepiscopiei Bucureştilor despre această descoperire. Pe 16 iulie 1999, Biroul de presă al Patriarhiei Române şi-a expus poziţia cu privire la dosarul de canonizare al părintelui Ilie.

Trupul său a fost ţinut în taină până la 27 februarie 2000, deoarece Patriarhia nu dăduse binecuvântare pentru a fi văzut. Urmaşii părintelui au solicitat preoţilor şi ierarhilor din ţară şi de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din data de 1 mai 1999 la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut 40 slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), într-o atmosferă tainică, PS Teodosie Snagoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, i-a citit o rugăciune de dezlegare pentru eventualele păcate mari sau anateme care ar împiedica trupul să putrezească. La 6 februarie 2000, mitropolitul Serafim Joantă a oficiat o slujbă religioasă cu rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit şi ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care-l adăposteşte.

În jurul mănăstirii Petru-Vodă, al cărei stareţ este părintele Iustin Pârvu, există deja un cult al Preotului mărturisitor, ba chiar a fost pictat pe un perete exterior al bisericii. Stareţul mănăstirii este unul dintre cei care au petrecut ani grei de închisoare (17) şi l-a cunoscut pe părintele Ilie. Acesta mai este pictat şi pe alte biserici din ţară.

Mai multe asociaţii şi fundaţii au alcătuit un memoriu prin care se cerea Sinodului deschiderea dosarului de canonizare, trecerea în rândul sfinţilor Bisericii. Credincioşii îl cinstesc ca pe un sfânt şi se roagă lui. În prezent moaştele sale se află în cripta cimitirului Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti (Bucureşti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a fi văzut de oricine. Mulţi credincioşi merg să se închine, să-i ceară ajutorul şi multe minuni s-au întâmplat în acest sens. Părintele Ilie este pentru noi un exemplu de trăire creştină a acestor vremuri.

Comunicatul Biroului de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor: „Privitor la îmbucurătoarea descoperire a trupului neputrezit al Părintelui Ilie Lăcătuşu, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştiului aduce cu bucurie duhovnicească la cunoştinţa tuturor credincioşilor următoarele: – potrivit rânduielilor bisericeşti statornicite în Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii, actul canonizării constituie o lucrare sfântă şi dumnezeiască ce impune o atitudine plină de evlavie şi de smerenie, în căutarea tuturor mărturiilor necesare unui astfel de moment, care impune etape şi strădanii deosebite, aşa cum s-a procedat în cazul proclamării sfinţilor canonizaţi în Biserica Ortodoxă. Această cale a fost urmată şi de Biserica noastră pentru proclamarea sfinţilor români în anul 1955 şi 1992, pentru canonizarea cărora au fost necesari ani mulţi de evlavioasă şi trudnică cercetare a tuturor mărturiilor duhovniceşti absolut trebuincioase. Nădăjduind în lumina Duhului Sfânt, să ne sporim credinţa , iubirea şi rugăciunea, ca astfel «să cunoaştem cu adevărat iubirea lui Hristos, Cea mai presus de conştiinţă, ca să ne umplem de toată plinătatea lui Dumnezeu» (Efes. III, 19)”.

Părintele era un om al rugăciunii. Indiferent ce se întâmpla în jur, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugăciunea lui era profundă şi neîncetată, ceea ce-l făcea să vadă lucrurile mai clar, în profunzimea lor, mai aproape de Adevăr. Era un bun sfătuitor şi nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stătea mereu retras şi medita, iar de câte ori apărea o problemă în cadrul închisorii, găsea soluţia duhovnicească spre salvarea colegilor de suferinţă. Mulţi deţinuţi nu rezistau presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi, de aceea unii încercau să evadeze, alţii intenţionau să se sinucidă, iar alţii să se lepede de Hristos, pentru a scăpa de chinuri. Foamea şi suferinţa atinseseră culmi maxime. În aceste împrejurări, părintele pe mulţi îi îmbărbăta, le era alinare, făcând ca sfaturile sale să fie un leac pentru cei închişi împreună cu el. Cu toate presiunile făcute, rugăciunea şi răbdarea, iubirea, nădejdea şi credinţa îl ajutau pe părintele Ilie să-şi menţină pacea interioară, rămânând neclintit în faţa urii şi a răutăţii, a violenţei şi a tuturor lucrărilor demonice ce se exercitau asupra lor. Mereu găsea soluţii pacificatoare, iar împotriva ighemonilor închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vină era că nu putea fi reeducat.  (hotnews.ro)

 

Mărturia Părintelui Ioan de la Rarău:

„Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.

Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.

Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.

Am mai mers altădată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui – ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele…

– Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.

Nu mai erau rigide?

– Nu, absolut deloc. Erau flexibile.

Nu se vedeau semne de putrefacţie…

– Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.

Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?

– Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” – exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.

Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?

– Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot. (rev. Atitudini, 3/2008.)

Mărturia Părintelui Iustin Pârvu:

„Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât se vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi”. (ibid.)

Mărturia lui Emanoil Paraschivaş:

(la Aiud) „În timp ce aşteptam „îndrumătorul” un domn s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Domnule Emanoil Pindu! Am ascuns, cu mult timp înainte de a mă aresta, în tivul de la mâneca cămăşii, o fărâmă de Sfântă Împărtăşanie (era luni, prima zi din Săptămâna Mare). Pregătiţi-vă, căci Sâmbătă, de Sfânta Înviere, v-o dau”. Normal trebuia să-l întreb: de unde ştie cine sunt, deoarece puteam să bag mâna în foc că nu l-am văzut în viaţa mea. Şi în al doilea rând de unde ştie unde voi fi repartizat, cum a aflat unde va fi dânsul pironit şi… cum va izbuti să-mi dea Sfânta Cuminecătură? Din toate acestea, nimic. Am luat totul în serios şi a doua zi, stăteam singur într-o celulă, am început să execut pregătirea… Molcomit de acest adevăr, m-am spovedit Ziditorului, spunând în fiecare zi tot răul de care mi-am amintit. Sâmbătă, când au început să cânte clopotele de la Biserica apropiată Puşcăriei, am auzit, prin MORSE aplicat în plafonul celulei mele: GATA. M-am dus la fereastră şi în dreptul unei găurele făcute de cineva la oblonul ce oprea soarele să-mi dea bineţe, am văzut atârnând o sforicică ce mi-a adus LUMINA CEA ADEVĂRATĂ.

Tulburarea mea, care căpătase forme alarmante: „dacă Sfânta Împărtăşanie mi-a fost dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu sau cel rău îşi bate joc de mine făcându-mă să mă laud că un sfânt m-a împărtăşit”, a fost limpezită de Prea Cucernicul Stareţ de la Mănăstirea Petru Vodă, Iustin Pârvu. Aflând că Sfinţia Sa a fost prieten apropiat cu Sfântul Ilie Lăcătuşu şi că au îndurat împreună terorile comuniste la Aiud şi Periprava, în perioada când şi eu mă târam pe acolo, m-am dus la Cinstitul Stareţ. Acesta mi-a luat perdeaua de clătinare, asigurându-mă că Sfânta Împărtăşanie dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu reprezintă o realitate. De atunci am realizat că Mâna Domnului îl ocroteşte pe fiecare om, când se roagă. Doamne, iartă-mă şi mă miluieşte.”(„Jocul destinului”, Ed. Brad, p.133,152)

Sursa: “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

––––––––––––––––––––––––––

–––––––––––––––––––-

–––––––––––––––––––––––––––

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Troparul, glasul al 8-lea:

Indelung patimitorule, de Dumnezeu purtatorule Parinte Ilie, vapaia muncilor cu focul lucrator ai inrourat-o, rusinand pe vrajmasi. Pentru aceasta, parinte, cu hlamida lui Hristos imbracandu-te, pe Acesta roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1:

Veniti, iubitorilor de mucenici, sa-l laudam cu mare glas pe Parintele Ilie, care, prin patimirile sale, a luat de la Dumnezeu cununa biruintei. Caci, iubind Biserica lui Hristos si neamul romanesc, a ales calea cea stramta si cu chinuri, stand fara teama impotriva dusmanilor dreptei credinte. Si pentru aceasta sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Icosul 1:

La tine alergam, sfinte, la vreme de ispita, avand nadejde in mijlocirile tale. Stim ca pe multi i-ai chemat in chip minunat la sfintele tale moaste. Am auzit de femeia pe care ai indemnat-o, zicandu-i in vis: „Vino la mine si roaga-te ori de cate ori ai nevoie de ajutor”. Si credem ca si pe noi ne poti ajuta, caci iubirea ta se revarsa peste toti cei care se roaga tie cu credinta, si pentru aceasta iti zicem:

Bucura-te, binecuvantare a pamantului romanesc,
Bucura-te, liman al credinciosilor si dar ceresc,
Bucura-te, chivot al virtutilor de Hristos impodobit,
Bucura-te, ca iubirea de cele sfinte prin jertfa o ai adeverit,
Bucura-te, veghetor neobosit al celor ce marturisesc dreapta credinta,
Bucura-te, ca de la tine invatam smerenia si adevarata umilinta,
Bucura-te, ca ai fugit de slava lumeasca si pe Dumnezeu L-ai aflat,
Bucura-te, ca pentru neamul romanesc te-ai rugat neincetat,
Bucura-te, comoara care pe cei drept-credinciosi ii indestulezi,
Bucura-te, ca pe cei care pornesc pe cai gresite ii indreptezi,
Bucura-te, ca ii chemi la tine pe cei care au nevoie de ajutor,
Bucura-te, ca cei care se roaga tie te cunosc grabnic ocrotitor,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 2-lea:

L-ai slujit pe Hristos din tineretile tale, fiind icoana a rugaciunii, a smereniei si a jertfelniciei, si te-ai aratat pilda pentru noi, cei iubitori de patimi si slabi in credinta. Pentru aceasta te rugam sa nu incetezi a te ruga pentru noi, ca sa-I putem canta lui Dumnezeu cu inima curata: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vazand Dumnezeu ravna ta pentru cele sfinte, te-a chemat sa-L slujesti ridicand pe umerii tai greaua cruce a preotiei. Iar tu ai raspuns cu vrednicie acestei chemari, vrand sa fii pastor de suflete si slujitor al aproapelui tau, si pentru aceasta iti aducem cantari de lauda:

Bucura-te, ca pe Sfantul Prooroc Ilie l-ai avut ocrotitor,
Bucura-te, glas proorocesc care ai mustrat ratacirea apostatilor,
Bucura-te, odrasla a rugaciunii sfintilor din veacurile trecute,
Bucura-te, ca ai infruntat cu intelepciune ale vrajmasului ispite,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers cu smerenie pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca ti-ai pazit curatia tineretii luptand impotriva patimilor,
Bucura-te, cel ce, mergand pe calea familiei, ai ajuns la sfintenie,
Bucura-te, ca virtutile tale le-ai acoperit cu smerenie,
Bucura-te, ca ai fost propovaduitor si duhovnic iscusit,
Bucura-te, ca multime de suflete bolnave ai tamaduit,
Bucura-te, al iubirii de Dumnezeu neostenit propovaduitor,
Bucura-te, dreptar si pilda aleasa pentru slujitorii altarelor,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 3-lea:

Vazand multimea incercarilor prin care trecea neamul romanesc, ai vrut sa arzi ca o lumanare, necrutand nicio osteneala pentru aceasta. Si, impreuna cu multi preoti si credinciosi, ai ales sa traiesti sub ocrotirea Sfantului Arhanghel Mihail, luptand cu sabia cuvantului impotriva hulitorilor adevarului si cantand fara teama: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nu te-ai temut nici de suferinte si nici de moarte, caci ai purtat in sufletul tau ravna spre mucenicie. Iar Hristos te-a invrednicit sa mergi pe urmele mucenicilor din vechime, caci ai fost luat din mijlocul familiei si al credinciosilor si ai fost dus in colonii de munca, unde prin rabdarea si sfintenia ta ai adus mangaiere sufletelor deznadajduite, si pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, ca sfintii inchisorilor asupra ta au vegheat,
Bucura-te, ca, primindu-te mai apoi in ceata lor, s-au bucurat,
Bucura-te, ca, prin curajul tau, in intunericul prigonirilor ai stralucit,
Bucura-te, ca in viforul furtunilor pacea sufleteasca o ai dobandit,
Bucura-te, ca in fata patimirilor duhul tau nu s-a tulburat,
Bucura-te, piatra de care uneltirile celor rau credinciosi s-au sfaramat,
Bucura-te, ca ai urcat muntele suferintei calcand pe urmele mucenicilor,
Bucura-te, ca ai rabdat fara cartire batjocurile si dispretul prigonitorilor,
Bucura-te, ca prin dureri si suferinte prigonitorii nu te-au supus,
Bucura-te, ca, urmand Stapanului tau, ca o oaie la junghiere te-ai adus,
Bucura-te, ca pe calea mantuirii in chip tainic te-a calauzit,
Bucura-te, ca in fiecare prigoana prin care ai trecut de El ai fost pazit,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 4-lea:

S-a vazut puterea rugaciunilor tale la Periprava, sfinte, cand ati fost pusi sa taiati stuf pe o vreme geroasa si cei care va pazeau asteptau moartea voastra. Dar i-ai incurajat pe cei care impreuna patimeau cu tine sa-si puna nadejdea in ajutorul Maicii Domnului si al Sfintilor Trei Ierarhi, care erau praznuiti in acea zi, si I-ati cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

V-ati asemanat sfintilor patruzeci de mucenici, aruncati de prigonitori in apele iezerului Sevastiei, dar prin rugaciunile tale, parinte, toti au ramas in viata. Ca stralucind soarele credintei in inima ta, a stralucit si pe cer soarele cel materialnic si a incalzit pamantul, venind in ajutorul vostru. Pentru care te laudam, zicand:

Bucura-te, ca Maica Domnului cu sfantul ei acoperamant v-a acoperit,
Bucura-te, ca Sfintii Trei Ierarhi prin rugaciunile lor v-au ocrotit,
Bucura-te, ca trupurile voastre pe crucea frigului au fost rastignite,
Bucura-te, ca inimile voastre de harul Duhului Sfant au fost intarite,
Bucura-te, ca asemeni sfintilor patruzeci de mucenici ati patimit,
Bucura-te, ca vicleanul diavol prin patimirea voastra a fost biruit,
Bucura-te, ca rabdarea voastra pe prigonitori i-a ingenuncheat,
Bucura-te, ca dreptatea voastra in chip minunat s-a aratat,
Bucura-te, ca pe Sfantul Arhanghel Mihail l-ati avut sprijinitor,
Bucura-te, ca ati purtat fara sa cartiti povara patimirilor,
Bucura-te, ca, fiind umiliti de oameni, Facatorul lumii v-a binecuvantat,
Bucura-te, ca Soarele dreptatii prin lumina soarelui v-a mangaiat,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 5-lea:

Vazand cele viitoare, ai cunoscut mai inainte si ziua trecerii tale la Domnul si anul mortii preotesei tale, si prin aceasta s-a vadit darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu inca din timpul vietii tale pamantesti, pentru care ne bucuram si Ii cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate spune bucuria celor care au fost de fata la aflarea sfintelor tale moaste, parinte? Ca trupul tau s-a aratat neatins de trecerea timpului si nesupus putreziciunii, prin harul Duhului Sfant. Si prin aceasta s-a intarit sfintenia ta, caci Dumnezeu ne-a vorbit prin moastele tale binemirositoare, indemnandu-ne sa-ti aducem laude ca acestea:

Bucura-te, ca sfintele tale moaste te arata vas ales al lui Hristos,
Bucura-te, ca cei ce vin si se roaga tie dobandesc mult folos,
Bucura-te, ca prin trupul tau neputrezit fara cuvinte le vorbesti,
Bucura-te, ca pe cei ce alearga la tine nu ii parasesti,
Bucura-te, ca pomenirea ta se intipareste in sufletele lor,
Bucura-te, apostol al invierii mortilor la sfarsitul veacurilor,
Bucura-te, cel ce evlavia pelerinilor care vin la tine o inmultesti,
Bucura-te, ca indoielile le risipesti si credinta o intaresti,
Bucura-te, cel ce aduci bucurie in sufletele celor care se inchina tie,
Bucura-te, ca ne indemni sa cugetam la moarte si la vesnicie,
Bucura-te, ca, asemenea sfintilor de demult, buna mireasma raspandesti,
Bucura-te, ca la racla ta multime mare de inchinatori primesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 6-lea:

Din timpul vietii tale te-ai aratat facator de minuni, sfinte, dar dupa adormirea ta numarul acestora s-a inmultit. Si, dupa aflarea sfintelor tale moaste, multime de credinciosi au venit sa ia binecuvantarea ta, rugandu-se tie si lui Dumnezeu cantandu-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

In aceste vremuri in care ratacirile se inmultesc, te-a aratat Dumnezeu stavila impotriva necredintei, caci, auzind despre multimea minunilor tale, multi vin la sfintele tale moaste si, vazandu-te ca si cum ai dormita in racla, cunosc puterea lui Hristos, Cel ce a biruit moartea. Si pentru aceasta te lauda, zicand:

Bucura-te, ca celor ce aveau nevoie de ajutor te-ai aratat,
Bucura-te, ca prin vise si vedenii la tine i-ai chemat,
Bucura-te, ca oamenii vestesc minunile tale nenumarate,
Bucura-te, ca facerile tale de bine sunt in tot locul laudate,
Bucura-te, prieten al celor apasati de povara singuratatii,
Bucura-te, cel ce alungi ispita deznadejdii si a sinuciderii,
Bucura-te, ca de ispita mortii naprasnice ne izbavesti,
Bucura-te, cel ce prin multimea minunilor ne uimesti,
Bucura-te, ca celor necajiti si intristati le stergi lacrimile,
Bucura-te, ca multi preoti si calugari se roaga inaintea icoanei tale,
Bucura-te, ca harismele tale cu multa bucurie le marturisim,
Bucura-te, ca, prin tine, pe Dumnezeul cel adevarat Il cinstim,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 7-lea:

Au venit la tine bolnavi pe care doctorii nu i-au putut ajuta, lasandu-i prada deznadejdii, dar tu te-ai aratat doctor ceresc si ai aratat cu putinta cele cu neputinta. Iar bolnavii, afland tamaduire, au dat marturie despre multimea darurilor tale, cantandu-I lui Dumnezeu impreuna cu cei de aproape ai lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Orice boala si orice neputinta isi afla leacul prin rugaciuni catre tine, Parinte Ilie, caci Dumnezeu a rasplatit peste masura suferintele tale mucenicesti. Si te-a aratat ceresc doctor fara de arginti, la care alergand bolnavii iti zic cu inimile pline de nadejde:

Bucura-te, cel ce imparti tamaduiri cu indestulare,
Bucura-te, pentru cei aflati pe patul de boala alinare,
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, pe multi de operatii i-ai scapat,
Bucura-te, ca doctorii nu au putut pricepe ce s-a intamplat,
Bucura-te, ca, prin tine, tanarul mut a inceput sa vorbeasca,
Bucura-te, ca minunile tale a inceput sa le marturiseasca,
Bucura-te, ca bolnavii s-au bucurat afland vindecare,
Bucura-te, pentru rudeniile lor indurerate mangaiere,
Bucura-te, ocrotitor al bolnavilor si sfatuitor al doctorilor,
Bucura-te, ca ajuti doctorii pentru rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ii usurezi pe cei apasati de povara durerii,
Bucura-te, ca te rogi pentru cei aflati in ceasul mortii,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 8-lea:

Te-ai aratat in vis femeii necajite si i-ai cerut sa nu se mai planga din pricina lipsei banilor, caci va avea cele de trebuinta. Iar ea, primind putere din cuvintele tale, s-a intarit in credinta si I-a adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ne aflam in lipsuri si necazuri de multe feluri, sfinte, dar credem ca nu vei lasa rugaciunea noastra fara raspuns. Ca pe saraci i-ai ajutat in fel si chip, iar pe cei care nu aveau din ce sa traiasca i-ai ajutat sa isi gaseasca de lucru. Si credem ca, precum pe acestia, si pe noi ne poti ajuta, venind in intampinarea noastra, pentru care iti zicem:

Bucura-te, ca pe cei flamanzi ii hranesti,
Bucura-te, ca pe cei lipsiti ii miluiesti,
Bucura-te, ca dai cele de trebuinta saracilor,
Bucura-te, ca vii in intampinarea necajitilor,
Bucura-te, ca pe cei ramasi fara casa i-ai ajutat,
Bucura-te, ca, vazand ajutorul tau, s-au bucurat,
Bucura-te, cel ce esti parinte iubitor al orfanilor,
Bucura-te, ca esti grabnic sprijinitor al vaduvelor,
Bucura-te, ca din ispita deznadejdii ne-ai ridicat,
Bucura-te, drept judecator care adevarul l-ai aparat,
Bucura-te, ca tii partea celor pe nedrept prigoniti,
Bucura-te, ca ii incurajezi pe cei dispretuiti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 9-lea:

Mare este tristetea familiilor care sunt lipsite de prunci, dar noi am auzit ca multi copii au venit pe lume dupa ce parintii lor ti-au cerut ajutorul. Asa te rugam sa ai mila de sotii si sotiile care se roaga tie, cerandu-ti sa te rogi pentru ei ca sa aiba copii si sa-I poata canta impreuna lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Parintii tai au fost binecuvantati de Dumnezeu cu sapte prunci, iar tu si preoteasa ta ati avut cinci copii, fiind cu adevarat familia voastra o mica biserica. Iar Hristos ti-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor crestine si al celor care se pregatesc sa mearga spre mantuire pe calea casatoriei, si pentru aceasta iti cantam, zicand:

Bucura-te, rugatorule pentru familiile evlavioase,
Bucura-te, ca veghezi asupra sufletelor credincioase,
Bucura-te, ca parintii credinciosi te iau ocrotitor,
Bucura-te, ca te rogi pentru mantuirea copiilor lor,
Bucura-te, ca ii indrumi sa mearga pe calea Bisericii,
Bucura-te, ca ii feresti de prapastia pierzarii,
Bucura-te, ca fiii risipitori se intorc la casele parintilor,
Bucura-te, ca, prin tine, pacea ia locul tulburarilor,
Bucura-te, ca parintii fara copii te iau mijlocitor,
Bucura-te, ca nu lasi fara raspuns rugaciunile lor,
Bucura-te, ca intristarea din inimile lor o izgonesti,
Bucura-te, ca staruinta lor in rugaciune o rasplatesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 10-lea:

Au incercat vrajitoarele sa fure o particica din sfintele tale moaste, dar tu te-ai aratat fiicei tale si i-ai descoperit gandul lor diavolesc, stand impotriva vicleniei lor si risipind rautatea lor. Iar fiica ta s-a bucurat, multumindu-I lui Dumnezeu si zicand: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

In vremea de astazi multi indraciti se chinuie amarnic, dar cei care sunt adusi la sfintele tale moaste primesc degraba ajutor. Caci diavolii se tem de puterea rugaciunilor tale, si pleaca de la cei pe care ii chinuiau. Te rugam, sfinte, arata-te grabnic ajutator al celor care sufera din pricina diavolilor, din pricina lucrarilor dracesti sau a farmecelor de tot felul, ca simtind ocrotirea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, izgonitor al cetelor diavolesti,
Bucura-te, ca puterea farmecelor o risipesti,
Bucura-te, ca pe cei indraciti i-ai izbavit,
Bucura-te, ca acestia te-au laudat si ti-au multumit,
Bucura-te, ca ai primit cererile rudeniilor lor,
Bucura-te, ca ai ascultat rugaciunile preotilor,
Bucura-te, cel ce dezlegi legaturile vrajitorilor,
Bucura-te, cel ce ne scapi din robia patimilor,
Bucura-te, ca de dusmanii nevazuti tu feresti poporul,
Bucura-te, ca in ceasul incercarii iti cerem ajutorul,
Bucura-te, ca vapaia ispitelor o potolesti,
Bucura-te, ca pe calea cea stramta ne povatuiesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 11-lea:

Ai fost trimis in vreme de razboi sa faci misiune in pamantul romanesc de peste Prut, si multe suflete si-au gasit alinarea in cuvintele tale. Asa si astazi te rugam, sfinte, roaga-te lui Dumnezeu pentru toti cei care stau departe de calea mantuirii, ca schimbandu-si vietile sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Au venit la sfintele tale moaste nu doar fii ai Bisericii, ci si oameni inselati de diferite rataciri, dar care voiau sa vada daca trupul tau este cu adevarat neatins de putreziciune. Unii au ramas fara glas, vazand sfintele tale moaste intregi, si au cautat sa-L cunoasca pe Dumnezeul care te-a proslavit, si pentru aceasta acum, venind la Biserica cea adevarata, te lauda impreuna cu noi:

Bucura-te, candela aprinsa in intunericul ratacirilor,
Bucura-te, stalp de foc calauzitor in desertul ispitelor,
Bucura-te, trambita a cuvintelor dumnezeiesti,
Bucura-te, alauta care ne desfeti cu cantari ceresti,
Bucura-te, cel ce dai la o parte valul minciunilor,
Bucura-te, ca faci neputincioase cursele ereticilor,
Bucura-te, ca pe ritorii cei mincinosi i-ai biruit,
Bucura-te, ca prin tine viforul pornit de ei s-a domolit,
Bucura-te, ca i-ai scapat pe cei atinsi de molima inselarii,
Bucura-te, ca i-ai ridicat la lumina din groapa pierzarii,
Bucura-te, ca nu i-ai lasat sa isi piarda sufletele,
Bucura-te, ca ei iti multumesc aducandu-ti laude,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 12-lea:

Prin moartea ta te-ai aratat biruitor al mortii, fiind slujitor credincios al Celui Inviat. Si acum te bucuri in cetele sfintilor impreuna cu toti cei care au stat impotriva fiarei comuniste, cu multimea de marturisitori, preoti, calugari si mireni, cu toti noii mucenici si cu multimea mucenitelor, care au sfintit pamantul romanesc cu sangele si patimirea lor, iar acum Ii canta lui Dumnezeu neincetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

„Niciun prooroc nu este primit in patria sa”, ne-a spus Mantuitorul Hristos, si cei care te-au vrajmasit in timpul vietii tale te-au vrajmasit si dupa trecerea ta la Domnul, iar urmasii lor batjocoresc si astazi pomenirea ta. Dar noi, multumindu-ti pentru multimea binefacerilor tale, iti zicem:

Bucura-te, mustrator al celor ce defaima dreapta credinta,
Bucura-te, ca pe cei mandri ii intorci spre pocainta,
Bucura-te, tainic povatuitor al preotilor,
Bucura-te, pavaza de nebiruit a crestinilor,
Bucura-te, dascal priceput al jertfelniciei,
Bucura-te, invatatorule neobosit al evlaviei,
Bucura-te, ca rugaciuni staruitoare ai inaltat,
Bucura-te, cel ce pe scara virtutilor ai urcat,
Bucura-te, ca prin iubirea aproapelui te-ai sfintit,
Bucura-te, ca pentru slujirea lui Hristos te-ai nevoit,
Bucura-te, ca Dumnezeu cu harul Sau te-a luminat,
Bucura-te, ca, prin tine, Hristos la El ne-a chemat,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 13-lea:

O, Parinte Ilie, noule marturisitor al lui Hristos, cadem catre tine in rugaciune, stiind ca nimeni din cei ce alearga la tine nu ramane fara raspuns. Fii ocrotitor al nostru pana in ceasul mortii noastre, ajuta-ne sa ducem o viata bineplacuta lui Dumnezeu, ferindu-ne de cursele vrajmasilor mantuirii noastre, ca sa Ii cantam in vecii vecilor Dumnezeului care te-a proslavit: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul intai: La tine alergam, sfinte, la vreme de ispita… si Condacul intai: Veniti, iubitorilor de mucenici, sa il laudam…)

Apoi se citeste aceasta

Rugaciune:

O, Sfinte Ilie, mare facatorule de minuni, la tine alergam acum, ca la un grabnic ajutator. Vezi putinatatea credintei noastre, vezi slabiciunile si neputintele noastre. Nu ne lasa sa fim biruiti de lucrarea puterilor dracesti, care cauta sa ne piarda in fel si chip. De la inceputurile Bisericii multi inaintemergatori ai Antihristului s-au aratat, raspandind ratacirile lor si pierzandu-i pe cei slabi in credinta. Iar in vremea noastra numarul lor s-a inmultit, si, din pricina lor, bisericile se golesc si oamenii isi pierd sufletele, alegand caile pierzarii. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, sa rezistam ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca sa nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

Roaga-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toti parintii crestini si copiii lor. Roaga-te pentru toti preotii Bisericii dreptslavitoare, sa marturiseasca adevarul fara teama. Roaga-te pentru ierarhii de pretutindeni, sa pastoreasca turmele lor cu frica de Dumnezeu. Roaga-te, Sfinte Ilie, pentru toti monahii si toate monahiile, sa le daruiasca Dumnezeu darurile Sale pentru rugaciunile tale.

Ne rugam tie si tuturor noilor mucenici si marturisitori, nu uitati in rugaciunile voastre neamul romanesc, care este incercat parca mai mult ca niciodata. Feriti-l de dusmanii vazuti si nevazuti, prin darul pe care l-ati primit de la Dumnezeu. Ajutati-ne, sfintilor, si acum si in vremea incercarii credintei noastre. Sa nu ne lepadam de Hristos, oricat de grele vor fi incercarile prin care vom trece. Iar daca vom cadea, sa ne ridicam degraba prin mijlocirile voastre. Si prin pocainta sa ne smerim, cerandu-I Bunului Dumnezeu sa ne schimbe viata si sa ne primeasca la sfarsitul vietii noastre in imparatia Sa cea cereasca, unde acum Il laudati impreuna cu toti ingerii si sfintii. Amin.

 extras din cartea Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu

1 comentariu »

  1. […] Sfantul sfintit Ilie Marturisitorul (1909-1983) – 22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintel… […]

    Apreciază

    Pingback de În părintele Ilie Lăcătușu, Dumnezeu a pus darul neputrezirii | Bucovina Profundă — 22 Iulie 2015 @ 11:44 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: