Bucovina Profundă

16 Ianuarie 2015

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015 – Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin – FOTO – Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015

Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin

Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Manifestările comemorative anuale din Spania menite să evoce jertfa celor doi WP_20150110_049martiri căzuţi pentru Hristos, Ion Moţa şi Vasile Marin, au avut de data aceasta, din mai multe puncte de vedere, un caracter aparte. Spre deosebire de anii anteriori, s-au adus şi o serie de elemente noi. Dată fiind istoria acestor comemorări din ultimul deceniu şi chiar mai mult (prezentarea fiecăreia putând fi citită în revista „Permanenţe“ sau pe pagina de internet a Fundaţiei „George Manu“), cei care le-am organizat anul acesta în zilele de 10-11 ianuarie considerăm că avem toată îndreptăţirea morală de a ne transmite în continuare mesajul, aşa cum am făcut-o până acum ani de-a rândul. Dar apelând şi la cadre noi, dacă realităţile concrete o impun.

Pe de-o parte au existat unele împrejurări obiective, a căror acceptare ne-ar fi pus în situaţia de a deveni simpli spectatori la un eveniment pe care până acum l-am considerat a fi, în chip firesc, “al nostru”. Dar aceste amănunte sunt secundare şi nu mai insistăm pe seama lor.

Ceea ce ne-a determinat să alcătuim programul despre care vom relata în continuare sunt de fapt noile realităţi de la faţa locului. Ele ţin de prezenţa unei numeroase comunităţi româneşti, cu înfiinţarea de noi şi noi parohii, care în contextul exilului nu sunt doar centre de viaţă religioasă, ci şi  focare de păstrare a identităţii şi a culturii româneşti. Pe de altă parte, sunt şi numeroşi tineri spanioli interesaţi de valorile creştine şi de adevărul istoric de multe ori ocultat la nivel oficial. Iată elemente care ar fi impus oricum cu necesitate extinderea şi completarea comemorării tradiţionale de la monumentul Moţa-Marin şi cu alte forme de manifestare. Organizarea acestora a fost posibilă tocmai datorită implicării cu trup şi suflet a unor români din comunitatea de acolo, alături de prietenii lor spanioli. Tuturor acestora le mulţumim pe această cale din tot sufletul pentru concursul pe care şi l-au dat. Efortul şi implicarea lor a fost o formă de jertfă personală şi un gest nobil de cinstire a jertfei supreme a celor doi martiri ai creştinătăţii.

Şirul manifestărilor a început sâmbătă 10 ianuarie în Majadahonda, la monumentul înălţat de către Mişcarea Legionară în memoria lui Ion Moţa şi Vasile Marin. Ne-am bucurat să constatăm o numeroasă prezenţă românească, mult mai consistentă ca în alţi ani. La eveniment au participat în jur de 30 de membri şi prieteni ai Fundaţiei “George Manu” din ţară, din Spania, cât şi veniţi din alte zări. Ni s-au alăturat câteva zeci de prieteni spanioli, în prezenţa d-lui José Luis Jerez Riesco, preşedintele de onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

După un moment religios, de pomenire şi rugăciune, au urmat câteva cuvântări. Şirul acestora a fost deschis de dl Pedro Pablo Peña, liderul grupării spaniole Alianza Nacional. Într-o exprimare de o deosebită claritate şi precizie, cuvântul său a trasat o paralelă –cu asemănări şi diferenţe- între situaţia de acum opt decenii, când creştinismul era atacat într-un mod brutal, şi cea de azi, când atacurile nu mai sunt violente, dar nu mai puţin intense şi concertate. E acelaşi spirit al iluminismului ateu care a bântuit atunci şi care bântuie şi acum, însă doar în haine şi în forme schimbate. În contextul tragicelor evenimente din Franţa, vorbitorul a menţionat că acest ateism agresiv este de fapt mult mai ostil la adresa valorilor creştine decât chiar religia islamică.

A urmat părintele Vişovan care, tot într-un stil limpede şi concis, a scos în relief simbolul sui-generis al unei cruci virtuale. Gestul martiric al lui Moţa şi Marin a unit pe de-o parte cerul şi pământul, dând astfel dimensiunea verticală a acestei cruci. Dar, pe lângă aceasta, sângele românesc curs pe pământ spaniol, a înfrăţit astfel pentru veşnicie cele două popoare, dând astfel braţul orizontal al crucii, de la un capăt la celălalt al Europei.

Pe tot parcursul manifestării, crucea de la monument a fost străjuită de o gardă formată din membrii ai Frătiei Ortodoxe “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, îmbrăcaţi în port naţional şi ţinând în mâini drapele tricolore. Ultimul care a rostit un cuvânt a fost dl Dan Grăjdean, reprezentantul acestui grup prieten al Fundaţiei noastre. Accentul a căzut pe elanul făptuitor. E elementul care în trecut a impulsionat mii şi mii de tineri români ca prin el să-şi slujească ţara şi neamul, aşa cum au făcut şi cei care au plecat să lupte în Spania acum aproape opt decenii pentru apărarea Crucii. Acest spirit de muncă şi de frăţie este ceea ce caracterizează şi grupul în care sunt implicaţi cei care au flancat la comemorarea noastră crucea din faţa monumentului. Vorbitorul a putut constata cu multă bucurie că acelaşi spirit este prezent şi în cadrul românilor din Spania, camarazi de-ai noştri. Cu multă dăruire ei au lucrat în acest an, ca dealtfel şi anul trecut, la curăţarea monumentului de invariabilele mâzgăleli şi profanări aduse de oameni fără niciun Dumnezeu. Datorită muncii lor fără preget, şi comemorarea din acest an, ca şi cea de anul trecut, a putut fi ţinută cu toată demnitatea, în faţa unui monument perfect curat. Nu e vorba de o muncă uşoară, căci în lipsa mai multor oameni hotărâţi să-şi sacrifice timpul şi să depună un efort substanţial, în anii anteriori singura soluţie aplicabilă fusese acoperirea cu vopsea gri a inscripţiilor profanatoare. (Oare şi acestea ar fi considerate de către unii o formă a “libertăţii de exprimare”?) Iar acest sentiment al frăţiei s-a legat de îndată şi între românii veniţi din România şi cei aflaţi în Spania. Cu toţii s-au regăsit în acelaşi spirit, fapt care nu poate decât să ne bucure.

După încheierea acestei manifestări, participanţii s-au deplasat în sala de conferinţe a Hotelului “Majdahonda”, situat în apropiere. O sală cu peste 80 de scaune s-a dovedit a fi neîncăpătoare (unii au fost nevoiţi să stea în picioare) pentru un numeros public alcătuit din români şi spanioli, veniţi să asiste la conferinţa “Jertfă, istorie şi tradiţie”.  O premieră, pe care nădăjduim să o avem permanentizată în fiecare an de acum înainte. Organizarea –datorată tot prietenilor noştri români din Spania- a funcţionat impecabil, toate discursurile rostite în altă limbă decât cea spaniolă fiind traduse în paralel şi pe înţelesul participanţilor din ţara gazdă.

În debut s-a citit un cuvânt trimis de doamna Aspazia Oţel-Petrescu, nonagenară, binecunoscută publicului român familiarizat cu literatura închisorilor comuniste. Mesajul a reprezentat un cald şi sensibil elogiu al fenomenului jertfei, cu accent special pe jertfa celor doi martiri români comemoraţi în aceste zile.

A urmat dl. José Luis Jerez Riesco, care a evocat o serie de personalităţi ale exilului românesc (majoritatea legionari) şi ale lumii spaniole din deceniile trecute, care au fost consideraţi drept înaintemergătorii noştri, ai celor aflaţi astăzi, aici. E vorba de cei care au înălţat monumentul Moţa-Marin, cei care au format asociaţia care zeci de ani la rând s-a ocupat de organizarea comemorării, printre aceşti organizatori fiind menţionată în mod special şi figura dlui Nicolae Roşca. Vorbitorul a evocat şi asociaţia menită să custodieze pe plan juridic terenul şi monumentul înălţat pe acesta (primul preşedinte fiind Prinţul Ilie Vlad Sturdza, dl Jerez însuşi fiind actualmente preşedintele ei de onoare).

Următorul cuvânt a aparţinut dlui Marcel Petrişor, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, cunoscut intelectual şi scriitor din vechea generaţie. Acesta a vorbit în limba spaniolă, captivând publicul cu evocările sale istorice şi pe planul ideilor, tema centrală fiind lupta şi rezistenţa anticomunistă pe toate aceste planuri.

Un cuvânt scurt, dar bine accentuat şi cu un mesaj clar a fost rostit de următorul vorbitor, dl Jules Dufresne, directorul editurii franceze “La Diffusion du Lore”. Acesta, pe lângă salutul trimis prietenilor situaţi la sud şi la est de Franţa, a anunţat şi interesul editurii sale pentru publicarea în limba franceză a unei serii de cărţi legionare în cadrul unei colecţii special înfiinţate, prima apariţie urmând a avea loc în curând. Pentru început va fi vorba –cum altfel?- de cartea Căpitanului, “Pentru legionari”.

Ultimul vorbitor a fost Pr. Mircea Bejenar din partea Fundaţiei “George Manu”, care a rostit un amplu discurs bazat pe teme ale teologiei şi filosofiei creştine, având ca elemente centrale noţiunea de jertfă, de neam cu rosturile transcendente ale acestuia, de raportare supremă la Dumnezeu.

Seara s-a încheiat cu o luare de cuvânt spontană, dar care a impresionat întreaga audienţă. Dl Corneliu Marcu, care a străbătut cu maşina mii de kilometri pentru a ajunge la manifestările noastre, a ţinut să ne relateze o mică întâmplare care l-a emoţionat profund. Sosit în localitatea Majadahonda, nu ştia unde să găsească “monumentul”. Nu primea nicio indicaţie, în ciuda întrebărilor repetate. La fel a fost prima reacţie a unei patrule de poliţie pe care a abordat-o. Dar când a desenat pe o hârtie contururile monumentului, aceştia s-au luminat la faţă, pricepând imediat că este vorba de “monumentul românesc”. I-au făcut onoarea de a-l escorta cu o maşină cu girofar până acolo, cu importanţa şi deferenţa cuvenită doar unei oficialităţi importante. Acest gest spontan, simplu şi omenesc, l-a impresionat pe cel venit din îndepărtata Românie, ca dealtfel şi pe noi toţi, cărora ne-a fost dat să-l auzim povestit de bădia Corneliu.

Dacă ziua de 10 ianuarie a fost dedicată mai mult laturii istorice şi făptuitoare, atât ca evocare, cât şi ca model de atitudine în contextul actual, partea spirituală, religioasă, a comemorărilor a fost rezervată pentru a doua zi, duminică 11 ianuarie. În parohia românească din Villanueva de Cañada, situată în apropierea Majadahondei,  s-a slujit Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi (printre care şi Pr. paroh Ciprian Chidu şi Pr. Mircea Bejenar) în frunte cu Preasfinţia Sa Timotei, Episcopul Spaniei şi al Portugaliei. A urmat slujba parastasului pentru pomenirea sufletelor celor doi martiri ai neamului, Ion Moţa şi Vasile Marin. În amplul său cuvânt de învăţătură care a urmat, PS Timotei s-a referit pentru început şi la dimensiunea creştină a jertfei celor doi martiri pomeniţi, evocând şi circumstanţele tragice ale Spaniei de acum opt decenii, când pe aceste pământuri bântuia o sălbatică prigoană anticreştină. Arcul peste timp s-a întins până în trecut, cu evocarea rezistenţei neamului nostru în faţa invaziilor păgâne, ajungând şi în prezent, la distrugerea valorilor creştine care astăzi nu mai îmbracă dimensiuni violente, dar nu este mai puţin prezentă. Centrul de greutate al predicii s-a situat astfel pe provocările zilelor noastre, ceea ce este şi trebuie să fie principala responsabilitate a unui păstor de suflete. Creştinul de azi trebuie să aibă de asemenea curajul mărturisirii, dar arma sa principală trebuie să fie crucea, nu altceva, lupta cea mai importantă pe care o avem de dat fiind pe planul spiritual. Preasfinţia Sa a împărtăşit celor prezenţi un adânc cuvânt de învăţătură în vederea unei vieţi creştine adevărate, menite să ducă la o desăvârşire spirituală şi la apropierea de Dumnezeu.

La final au mai urmat două scurte cuvântări rostite din partea Fundaţiei “George Manu” de către Pr. Marius Vişovan şi Bogdan Munteanu. Primul a evidenţiat curajul mărturisitor al celor doi mucenici, care s-au dus să-L mărturisească pe Hristos cu preţul propriilor vieţi acolo unde primejdia şi nevoia erau cele mai mari în momentul acela. Fără să ezite, ei au plecat pentru apărarea aşezării creştine a lumii în Spania, unde bântuia o urgie devastatoare la adresa valorilor şi instituţiilor creştine. [..] Prin moartea lor pentru Hristos ei aveau să fie înaintemergători ai altor mii de martiri care au dobândit cununa muceniciei în închisorile comuniste din România, cunoscuţi de către posteritate ca “sfinţii închisorilor”. Speranţa vorbitorului fiind că, într-o bună zi, această denumire va putea căpăta şi oficializarea pe care o merită din partea Bisericii.

Subiectul ultimei luări de cuvânt a fost o interpretare fundamentată teologic a fenomenului martiric, pornind de la un citat al lui Ion Moţa, în care acesta afirma că “jertfa este măsura creştinătăţii noastre”. Din rândurile sale se evidenţiază trei elemente care caracterizează o jertfă autentică: libertatea, dragostea şi comuniunea cu Dumnezeu. Jertfa i-a fost anticipată de o serie de scrieri ale sale din ultimele săptămâni de viaţă, fiind un gest asumat lucid, conştient şi perfect limpezit. Se observă o diferenţă ca de la cer la pământ între această jertfă, care s-a petrecut cu voia lui Dumnezeu, şi fanatismele şi extremismele religioase care aduc atât de mult rău chiar şi în zilele noastre. În continuarea cuvântului său, vorbitorul s-a sprijinit pe interpetări ale unor mari teologi cum ar fi Pr. Dumitru Stăniloae sau Pr. Galeriu, care vorbesc de asemenea despre jertfă ca fiind înţeleasă drept comuniune cu Dumnezeu, în libertate şi dragoste. Această comuniune este rezultatul final al unui proces de întâlnire a omului, care Îl caută pe Dumnezeu şi se pregăteşte pentru aceasta, căutând să se sfinţească, cu răspunsul lui Dumnezeu la gestul său, care constă tocmai în sfinţirea jertfei sale. Cuvântul s-a încheiat cu observaţia că formularea sintetică a lui Ion Moţa, “jertfa este măsura creştinătăţii noastre”, concordă în chip desăvârşit cu interpretările acestor teologi, ceea ce subliniază caracterul cu adevărat deosebit al muceniciei celor doi români căzuţi pe pământul Spaniei şi aruncă o undă de lumină spre înţelegerea fenomenului cinstirii lor neîntrerupte, vreme de peste şapte decenii, până în ziua de azi.

La finalul slujbelor religioase a avut loc o agapă creştinească în cadrul parohiei, după care o parte din participanţi, clerici şi mireni, au efectuat un pelerinaj la monumentul înălţat în cinstea martirilor Moţa şi Marin, pentru câteva momente de reculegere şi rugăciune.

A fost un final cum nu se poate mai potrivit pentru un şir de manifestări pe care toţi cei care au participat la ele le-au considerat o frumoasă reuşită. Unii s-au întors la casele lor îndepărtate chiar în acea zi, alţii în zilele următoare. Dar toţi au luat cu sine în suflete bucuria participării, mulţi şi pe cea a implicării directe, la aceste evenimente menite să cinstească adevăratele noastre valori naţionale şi spirituale. Totul s-a petrecut într-un mod simplu şi firesc, fără excese vestimentare sau de limbaj, cu accent pe calitate în dauna cantităţii, într-un chip care nu poate decât să emane un înălţător sentiment de solidaritate şi conştiinţă a identităţii noastre româneşti.

Fundaţia “George Manu”

fgmanu.ro

 

O reflectare a evenimentului se poate găsi şi in Ziarul „Lumina”,  preluată de pe pagina Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, unde pot fi vazute si mai multe imagini.

Imagini de la evenimentele din 10-11 ian. 2015:

WP_20150110_023

.WP_20150110_034

.

.WP_20150110_036

.

.WP_20150110_040

.

.

.

.WP_20150110_044

 

.

.WP_20150110_047.

..

..WP_20150110_055WP_20150110_060

.

.

.

..

.

.

 

.

.

.

.

.

.

. WP_20150110_062 WP_20150110_064WP_20150110_108 WP_20150110_081 WP_20150110_087 WP_20150110_092 WP_20150110_095 WP_20150110_097 WP_20150110_103 WP_20150110_104 WP_20150110_107 WP_20150110_115 WP_20150110_116 WP_20150110_117 WP_20150110_118 HPIM4160 HPIM4153 HPIM4154 WP_20150111_002 WP_20150111_004 WP_20150111_005 WP_20150111_009WP_20150111_020HPIM4259HPIM4260HPIM4261HPIM4262HPIM4263

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

HPIM4288

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

….

 

 

 

 

 

1 comentariu »

  1. off topic:
    Filmul-cateheza a mitropolitului Ilarion Alfeev – Omul in fata lui Dumnezeu. Intrarea in biserica

    Apreciază

    Comentariu de evtodiev — 16 Ianuarie 2015 @ 20:47 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: