Bucovina Profundă

30 Ianuarie 2015

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

madgearu-iorga-asasinati

Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel. Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich. În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate comercial Anglia de pe continent?

Istoricii români au fost induşi în eroare la analiza cauzelor asasinatului, de conflictele lui Virgil Madgearu cu AC Cuza, care l-a ameninţat în 1930 cu delaţiunea la Hitler pentru acuzele sale virulente anti-naziste, dar şi de conflictul cu Mişcarea Legionară, care la pus pe o listă neagră la congresul studenţesc de la Târgu Mureş din 1936. Nu aceste conflicte aproape „fireşti” pentru politica balcanică de la Bucureşti i-au adus moartea lui Virgil Madgearu, ci politica rece şi calculată a Biroului de Siguranţă German, care a pus Gestapo-ul în mişcare. În jurnalul său inedit, Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte întâlnirile semi-clandestine ale lui Iuliu Maniu cu Virgil Madgaru şi membrii ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: Reginald Hoare şi Chastelain, viitorul agent SOE implicat în operaţiunea Autonomous din 1943. Iuliu Maniu dorea să-l trimită afară din ţară pe Virgil Madgearu, cu pretextul unei conferinţe ştiinţifice în Bulgaria, după care să treacă în Turcia neutră pentru a conduce viitorul guvern român în exil împotriva generalului Antonescu. Acest plan al lui Iuliu Maniu a umplut paharul nemulţumirii Legaţiei Germane la Bucureşti care a intrat pe fir prin Reichssicherheitshauptamt şi a pus la cale planul de asasinat folosind şase agenţi înfiltraţi în Mişcarea Legionară, fără ştiinţa conducerii şi a lui Horia Sima. Detaliile asasinatului lui Virgil Madgearu sunt arhicunoscute. Maniu şi Coposu au fost înştiinţaţi primii de soţia lui Madgearu de ridicarea de către aşa-zisa poliţie legionară, cu un autoturism alb, a profesorului Madgearu. Liderii ţărănişti Maniu şi Coposu se implică direct în urmărirea echipei de asasini. Vizitează casa profesorului imediat după ridicarea de către răpitori. Maniu îl sună pe celebrul colonel Zăvoianau, şeful prefecturii de poliţie, cunoscut legionar prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acesta nu-i răspunde la telefon, dar un adjunct spune că nu ştie nimic de „arestarea” economistului. Maniu îl trimite pe Coposu la secretarul de stat al Ministerului de Interne, col. Rioşianu, care alertează Siguranţa, Poliţia şi Jandarmeria pentru prinderea răpitorilor. Rioşanu îi oferă lui Maniu şi Coposu două revolvere şi îi îndeamnă să le folosească pe răspunderea lui dacă sunt atacaţi de „derbedei” şi să tragă în ei ca-n „câinii turbaţi”. Maniu îl trimite pe Coposu la preşedinţia Consiliului de Miniştrii să se întâlnească cu Horia Sima. Acesta îl primeşte îngrijorat pe Coposu şi „surprins de cele ce-i comunică”. Coposu care avea experienţă politică şi se pricepea la oameni îi acordă credit lui Horia Sima privind sinceritatea lui, că nu este implicat în comandarea asasinatului şi, mai mult, nu ştia nimic despre acesta. Mai mult, Horia Sima îşi pune oamenii să-i prindă pe răpitori, vădit îngrijorat şi chiar speriat de o situaţie pe care nu o poate controla. În memoriile sale, de după 1990, mai ales în cartea „Era Libertăţii”, Horia Sima neagă că a ştiut de punerea la cale a asasinatelor din noiembrie 1940. Sigur că mărturia lui a fost considerată subiectivă de istorici, dar Corneliu Coposu nu poate fi acuzat de simpatii legionare. În jurnalul său îl absolvă pe Sima de orice cunoştină privind asasinatele din 27-29 noiembrie 1940. Filmul asasinatului e dramatic: Virgil Madgearu fost dus cu o mașină albă a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii. S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori. Madgearu a fost descoperit de pădurar torturat, tumefiat de bătăile primite, cu două gloanţe în cap, şi încă, în viaţă horcăind şi scuipând sânge.

Cadavrul_lui_Virgil_Madgearu_la_Institutul_Medico-Legal

În cazul lui Virgil Madgearu organizatorii asasinatului a fost Reichssicherheitshauptamt, la instigarea Legaţiei Germane şi a ministrului economiei germane Neubacher, care vedea în Madgearu o piedică în calea expansiunii economice a Reichului în România, lucru susţinut ferm de Iuliu Maniu în lungile discuţii cu secretarul Corneliu Coposu aşa cum reiese clar şi fără dubii din „jurnalul” Seniorului. Picătura care a umplut paharul nemulţumirii germane a fost încercarea de fugă în Turcia a lui Virgil Madgearu pentru a deveni şeful guvernului român în exil. Încă de la ridicarea lui Virgil Madgearu din casa sa de pe str. Vasile Conta nr. 5 de către agenţii germani, în uniforma poliţiei legionare, Iuliu Maniu nu a avut nicio clipă îndoiala că e „mâna lungă” a Gestapoului german.

 

autor: Ionuţ Ţene

sursa: napocanews.ro

3 comentarii »

  1. Cred că într-adevăr stau lucrurile în privința marelui economist român Virgil Madgearu. Interesele economice ale unor state au stat la baza multor asasinate comise în ultimele două veacuri. Germania a avut mari interese economice în România. Nu s-ar fi dat atunci în lături pentru un asasinat sau mai multe…

    Iar în privința asasinării marelui istoric Nicolae Iorga, avem tot câțiva infiltrați printre legionari, echipa lui Traian Boeru, agenți de această dată sub acoperire ai puternicului NKVD din vremea lui V.I. Stalin. Perceput de sovietici ca mare naționalist și o frână în calea bolșevizării viitoare. Au dorit să incrimineze și să compromită total prin discreditare Mișcarea Legionară, care i-a fost atât amar de timp ostilă. Comunismul a trebuit să acționeze vreme de 20 de ani în ilegalitate… Motiv pentru care nutreau o ură puternică față de legionari…

    Apreciază

    Comentariu de radu iacoboaie — 31 Ianuarie 2015 @ 00:57 | Răspunde

  2. Fwd: Fw: ROMÂNIA NU E FASIA GAZA!

    ROMÂNIA NU E FAŞIA GAZA!
    Scrisoare Deschisă domnului Shimon Peres, preşedintele Israelului

    Ne adresăm Excelenţei Voastre, în numele celor pe care îi reprezentăm,
    precum şi al celor aproape două milioane de martiri ai Neamului,
    ucişi, fără judecată, în trecutul încă proaspăt al memoriei naţionale.
    Excelenţă, După cum bine cunoaşteţi, comunitatea mozaică din România
    trăieşte şi munceşte în bună pace, chiar dacă istoria acestor
    meleaguri a fost zbuciumată, de controverse şi, de multe ori,
    sîngeroasă.

    Prezenţa Excelenţei Voastre în ţara noastră reprezintă un prilej,
    pentru noi, de a încerca să clarificăm împreună, sincer şi deschis,
    „activitatea” unor evrei-comunişti, în epoca postbelică, din România
    (al II-lea război mondial).

    * 28 iunie 1940 – A însemnat invadarea României de către trupele
    sovietice, avînd ca rezultat anexarea Basarabiei, Bucovinei şi a
    Ţinutului Herţa, precum şi preluarea puterii locale de către
    evreii-comunişti. Este o lovitură grea – pe care românii au simţit-o
    în suflet – şi, totodată, începutul ofensivei comuniste împotriva
    Ţării şi a Neamului Românesc.

    * 23 august 1944 – România era „eliberată” de Armata Roşie şi
    „ocupată” de cea mai odioasă diktatură comunistă! Trebuie să precizăm
    că, la instalarea, prin forţă, a comunismului, coreligionarii
    d-voastră au avut un rol preponderent şi condamnabil, din punct de
    vedere istoric. Componenţa de peste 90% a evreilor-comunişti printre
    fondatorii Partidului Comunist Român (în fapt, komisari sovietici de
    etnie mozaică), veniţi în România pe tancurile ruseşti, a însemnat
    scufundarea ţării în întunericul celor 45 de ani de teroare roşie
    comunistă.

    După fatidicul an 1944, spirala istorică a suferinţei româneşti a
    crescut inexorabil, atrăgînd în ea zeci de milioane de români
    deportaţi, ucişi, închişi în temniţele comuniste, privaţi de cele mai
    elementare drepturi, în lagăre comuniste. Întregul popor român a fost
    martirizat, deviat de la cursul său istoric firesc, amputat, prin
    distrugerea unei întregi generaţii de intelectuali şi înlocuirea
    acestora cu pseudo-valori de sorginte comunistă, a căror influenţă
    este prezentă şi continuă şi astăzi.

    Excelenţă,
    Nu putem să uităm că marea majoritate a torţionarilor” şi
    „educatorilor” din iadul închisorilor comuniste, care au schingiuit şi
    torturat sute de mii de români (opozanţi ai regimului comunist), au
    fost de etnie mozaică.
    Cu titlu de exemplu, amintim că numai torţionarul evreu Bondarenco
    Pantelimon (Pantiuşa), general şi fost şef al D.G.S.P. din august
    1948, ministru adjunct şi locţiitor al ministrului de Interne
    (1949-1956), se face responsabil de moartea a peste 400.000 de victime
    anti-comuniste din închisori şi lagăre.

    Pentru o reintrare în normalitate, amintiţi-vă de Sanctitatea Sa, Papa
    Benedict al XVI-lea, care şi-a cerut, pe bună dreptate, scuze pentru
    responsabilitatea creştină în legătură cu antisemitismul şi a cerut
    evreilor şi creştinilor: să se unească pentru a întări relaţiile şi să
    continue să meargă împreună pe drumul reconcilierii şi fraternităţii.
    Nu aşteptăm scuze, pentru că noi ştim că doar Dumnezeu, în mila Sa
    nemărginită, are puterea de a ierta cu adevărat, şi doar Lui ar fi
    înţelept să-I cereţi iertare! Ce puteti face d-voastră, în numele
    comunităţii evreieşti din România şi din întreaga lume, este să
    adoptaţi o poziţie corectă faţă de crimele săvîrşite de coreligionarii
    d-voastră şi să condamnaţi public holocaustul komunist.

    Mai nou, recenta obrăznicie a reprezentanţilor Muzeului Holocaustului
    din SUA, care pretind Băncii Naţionale a României să retragă o emisie
    numismatică dedicată unor patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, o
    apreciem ca un atac la adresa Creştinismului Ortodox, ceea ce ne aduce
    în situaţia de a ne face să ne îndoim de bunele intenţii ale
    coreligionarilor d-voastră americani.

    Vă reamintim, de asemenea, că recentele d-voastră declaraţii, potrivit
    cărora „aţi cumpărat” România, alături de alte ţări, iar Israelul are
    o poziţie bună, neavînd probleme, sînt jignitoare şi alarmante din
    perspectiva reconcilierii, pe care o dorim cu toţii.

    Excelenţă,
    În spiritul acestui ADEVĂR, avînd în vedere apropiata vizită oficială
    a Excelenţei Voastre în ţara noastră, am aprecia, ca pe un gest de
    solidaritate cu victimele comunismului din România, dacă aţi condamna
    public comunismul, ca doctrină politică şi socială, care a dus la
    moartea şi distrugerea materială şi morală a milioane de români. De
    altfel, bilanţul funebru al victimelor acestei nefaste ideologii
    ridică numărul global al acestora la peste 100 de milioane în întreaga
    lume, fiind cea mai distructivă ideologie din Istoria Umanităţii. O
    astfel de luare de poziţie nu ar constitui, de altfel, decît un
    binemeritat gest de respect faţă de Poporul Român, avînd în vedere
    faptul că toţi şefii de stat din România post-decembristă au onorat
    memoria victimelor nazismului, vizitînd Muzeul Holocaustului, ori cu
    ocazia prezenţelor oficiale în Israel, şi regretînd, în numele
    umanităţii care ne caracterizează ca
    popor, pierderile suferite de coreligionarii Domniei Voastre.

    În acelaşi spirit al regretului faţă de pierderile suferite de poporul
    român, ar fi meritoriu dacă aţi binevoi ca, pe parcursul vizitei
    d-voastră în România, să onoraţi memoria victimelor comunismului,
    vizitînd Memorialul Sighet, sau unul dintre abatoarele umane comuniste
    (Jilava, Aiud sau Gherla).

    Pentru o mai bună informare, vă prezentăm, în continuare, o enumerare
    succintă a listei celor mai proeminenţi evrei-comunişti, răspunzători
    de holocaustul komunist din România, ţară pentru care au luptat şi au
    murit bunicii, părinţii şi fraţii noştri:
    * Ana Pauker ( Hannah Rabinshon) – poreclită „Stalin cu fustă”;
    secretar general al CC al Partidului Comunist Român (1944-1948).

    * Ella Diamantestein – secretara Annei Pauker.
    * Ilca Melinescu (Ilka Wasserman) – şefă a MAE; directoarea Editurii
    Cartea Rusă.
    * Carol Lustig – director MAE (1948-1952).
    * Ana Toma (Ana Grossman) – soţia lui Pantelimon Bondarenco, şeful
    Securităţii; ministru la MAE (1950-1952).
    * Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman) – ministru al Justiţiei
    (1948-1952); ambasador la ONU (1956-1957); ministru de Externe
    (1958-1961).
    * Leonte Răutu (Lev Oigenstein) – membru CC al PCR (1948-1972) şi
    multe alte funcţii înalte.
    * Ghizela Vass – membru CC al PCR (1948-1984); membru în conducerea
    Comitetului Democratic Evreiesc, în 1950.
    * Leopold Filderman – preşeşedinte al Comisiei Superioare de Epuraţie,
    de pe lîngă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti.
    * Heinrich Kreidl – secretar geneneral în Ministerul Lucrărilor.
    * Jean Coller – şef la Direcţia de Cadre (1945-1950).
    * Walter Roman (Erno Neulander) – evreu din Oradea; şef al Direcţiei
    Politice a Armatei; tatăl lui Petre Roman (prim-ministru al României
    în perioada 1989-1991).
    * Silviu Brucan (Saul Bruckner) – conducătorul campaniei de
    bolşevizare a României; ambasador la Washington (1956-1962).
    * Leonte Tismăneanu (Leon Tismineţki) – redactor-şef la Editura PCR;
    profesor la Facultatea de Marxism-Leninism; tatăl lui Volodea
    Tismăneanu, actualul preşedinte al IICCMER.
    * Alexandru Nicholschi (Boris Grünberg) – evreu basarabean, şef NKVD
    pentru România; şef la DGSP/MAI (1948-1961).
    * George Silviu (Gersch Golinger) – secretar general al MAI (1946-1953).
    * Teohari Georgescu (Burah Tescovici) – agent NKVD; ministru de
    Interne (1944-1952).
    * Moises Haupt – general, comandant militar al Bucureştilor (1944-1950).
    * Ştrul Mauriciu – colonel, director al Securităţii Galaţi şi Prahova.
    Foştii deţinuţi politici îi atribuie acte de o deosebită cruzime. În
    zona Vrancei, cu prilejul revoltelor ţărăneşti din 1950-1951,
    Securitatea îi lega, pe cei capturaţi, cu sîrmă ghimpată, scuipîndu-i
    şi umilindu-i înainte de a-i împuşca.
    * Bondarenco Pantelimon (Pantiuşa) – general. A fost şeful D.G.S.P.
    din august 1948, ministru adjunct şi locţiitor al ministrului de
    Interne (1949-1956).
    Responsabil de moartea a peste 400.000 de victime anti-comuniste din
    închisori şi lagăre. L-a arestat pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Singurul
    asasinat care i se atribuie personal este cel al lui Ştefan Foriş, în
    subsolul unei clădiri de pe Aleea Alexandru, în 1946. Ajutat de
    şoferul lui, Dumitru Neciu, Pantiuşa l-a ucis cu o rangă de fier, apoi
    l-a aruncat într-o groapă săpată, în prealabil, în aceeaşi curte,
    acoperindu-l cu moloz.
    * Fuchs (Fux) Iani – maior, Fălticeni – arestase copii de 12 ani,
    fiindcă se jucaseră de-a partizanii la marginea unei păduri, cu arme
    de jucărie. Conform documentelor interne ale Securităţii, pe aceşti
    copii i-a torturat într-un mod barbar. Tot la Fălticeni, superiorii
    lui, veniţi în control, au relatat despre starea îngrozitoare a unei
    femei arestate de circa opt luni. Reţinută într-o celulă al cărei pat
    nu avea scînduri, cu răni grave la şoduri, stătea direct pe ciment,
    unde îşi făcea şi nevoile. De jur-împrejurul ei forfoteau viermii, iar
    mirosul era insuportabil. Femeia înnebunise deja, urlînd de disperare
    cînd i s-a deschis uşa. Irina Itu, curiera personală a lui Iuliu
    Maniu, şi-l aminteşte şi ea pe „fiorosul maior Fux”, care i-a smuls
    unghiile cu cleştele.
    * Feller Moritz – locotenent, Botoşani. Torţionar sadic, l-a torturat
    pe tatăl lui Ilie Alexoaie, folosind curentul electric, de peste 80 de
    ori, pe Gh. Anghelache l-a bătut cu funia udă şi l-a scuipat. Conform
    mărturiei lui Emanuel Babii, Toderiţă Fediuc a decedat în urma
    bătăilor aplicate de Feller.
    Lista este lungă şi cuprinde încă 211 nume de evrei-comunişti din
    posturile-cheie ale Partidului Comunist Român.
    O rugăm pe Excelenţa Voastră să primească expresia înaltei noastre consideraţii.
    semneaza:

    Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, prin
    preşedinte Viorel ENE
    Asociaţia Baricada Inter 1989, prin preşedinte ec. Ion IOFCIU
    Mişcarea pentru Libertate, prin preşedinte av. Mihai RAPCEA
    Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor,
    prin vicepreşedinte Mircea Surdu

    Apreciază

    Comentariu de radu iacoboaie — 31 Ianuarie 2015 @ 00:58 | Răspunde

  3. […]    Iata ce putem citi la Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ulu…: […]

    Apreciază

    Pingback de CORNELIU COPOSU: Pe VIRGIL MADGEARU germanii l-au ucis, nu legionarii | Saccsiv - Weblog — 4 Februarie 2015 @ 07:57 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: