Bucovina Profundă

7 Iulie 2015

Prinţul Alexandru Cantacuzino: Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Filed under: apologetica,Miscarea Legionara,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 09:23

Diferentele dintre legionarism si

national-socialism sau fascism

articol scris de Prinţul Alexandru Cantacuzino,

diplomat, doctor in drept

Prințul Alexandru Cantacuzino este descendentul unei familii domnitoare românești, care a dat României numeroși domnitori și cărturari. A studiat la Paris și la Haga (Academia de Drept Internațional), obținând licența și doctoratul în drept la București. A optat pentru cariera diplomatică, debutând ca șef de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe al României (1926-1927), apoi, secretar de legație și însărcinat cu afaceri al României la Haga și Varşovia. Legionar, Comandant al BuneiVestiri, a colaborat cu revista „Axa”, editată de grupul de intelectuali legionari Ion I. Moța, Vasile Cristescu, Alexandru Constant, Mihail Polihroniade și Mircea Eliade.

Sunt unii care sunt ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana.

Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in misticismul crestin. Pregatirea sufletesca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice.

Dar ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare este neaparat sortit sa se naruie.

Acest sentiment ne face sa credem in fatalitatea biruintei binelui. Noi nu putem sufleteste avea incredere de exemplu, in suprematia fortei, a rasei ori a stiintei, decat daca sunt supuse unor legi transcendente morale. Noi nu credem in singurele avantaje ale progresului material sau ale perfectionarii fizice si nu vrem sa ne inchinam unui stat divizat si promovat drept infailibil, sub conditia sa nu pacatuiasca contra intereselor sale imediate.

Sentimentul acesta ne conduce sa judecam ca altitudinile morale sunt pentru o natie un avut mai pretios decat bogatia sa, decat echipamentul sau tehnic, decat comoditatea sa materiala, forta sa trecatoare si chiar prosperitatea sa fizica.

Noi credem in superioritatea legii morale. Suntem convinsi ca, mai puternica ca oricare tiranie, este cenusa omeneasca strigand razbunare pentru o moarte nedreapta.

Noi credem in virtutea mantuitoare a mormintelor.

Noi credem pozitiv, ca nu ajungi pe culmi decat prin rascumpararea pacatelor si urmand o linie de viata eroica.

Noi credem ca morala unui stat si a unei natiuni trebuie sa se supuna, sa fie subordonata constrangerilor onoarei si sa accepte marginile determinate de respectul ce se datoreaza demnitatii celorlalte natiuni.

Credem ca e o singura forta care, cu timpul, e mai puternica ca toate, este forta tacuta a lacrimilor ce au curs pe nedrept. Este forta oamenilor care stiu sa sufere cu noblete si este forta cutremuratoare a blestemului lor.

Pe scurt: tinerii italieni exalteaza mai cu seama tineretea lor, perpetua renastere si primenire a vietii, bucuria lor de a cuceri, dupa traditia spiritului roman. Strigatul lor este „a noi”, adica: noua ni se cuvine pamantul.

Tinerii germani exalteaza rasa lor, disciplina lor, puterea lor de dominatie.

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care toate impreuna ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna.

Fiindca nu se poate, gandim noi, ca insotiti de aceasta escorta de sacrificii, sa nu ne inaltam pe culmile morale unde devii invingator, intrucat ai putut sa te desfaci de micile lanturi pacatoase ale materiei. Elementul moral crestin, spiritualitatea interioara eroica si ascetica, sunt pietrele fundamentale ale operei legionare.

Hitlerismul vrea sa creeze un tip reprezentativ al rasei sale si un soldat folositor maririi si suprematiei germanismului in lume.

Fascismul vrea sa modeleze un om pionier, rezistent si desavarsit in aptitudini, pentru realizarile imperiale ce si le propune statul.

Noi sculptam un tip superior de umanitate dupa conceptiile crestine si o filosofie noua a vietii, conceputa ca un efort continuu, ca un impuls nerationat si persistent de a ne elibera de cerintele materiei, spre a servi pe Dumnezei si natiunea legionara. Din acest roman nepasator, nesatios de placeri si de bucurii, vrem sa facem un soldat, un om erou.

Alte neamuri au ajuns la maretie prin felurite aptitudini, prin inzestrari deosebite si vointa dominatoare. Noi pana astazi meritam respect, nu atat prin vitalitatea noastra creatoare, cat prin trecutul nostru de suferinta, indurat cu impacare si eroism. Meritam acest respect fiindca spre deosebire de aproape toate celelalte noroade, neamul nostru niciodata in viata sa istorica nu a savarsit o nedreptate. Fala noastra este ca am fost necontenit drepti, am stiut sa suferim si sa ne platim existenta in aceasta lume.

(…)

Nationalismul nostru accepta numai supraomul si supranatiunea, alese si insemnate prin har Dumnezeiesc si numai in functii de ispasire si de mantuire. Credem ca superioritatea unei natiuni este dobandita prin desavarsita implinire a datoriei sale de neam, astfel cum este inzestrat de Providenta pentru slujba pamanteana ce i s-a incredintat.

Superioritatea este obtinuta prin iubitoare intelegere fata de legile ceresti, iar nu prin orgoliul de a le infrunta.

Nationalismul nostru nu are teluri dictate de sangele nostru, nici teluri impuse de puterea de propulsiune nestavilita a dinamismului nostru.

Si nationalismul nostru urmareste inalte teluri pamantene pentru slava neamului romanesc, insa numai acele teluri dictate romanimei de ursita pentru care, nascandu-se, a impodobit-o Dumnezeu.

Noi cugetam ca succesul nu este o indreptatire suficienta, nici o margine statornica si nestramutata pentru a infrana pornirile unei natiuni.

Intr-adevar, Dumnezeu nu-si indeplineste scopurile numai prin cei buni, ci si prin mijloacele alese de cei rai. Astfel ca succesul favorizeaza deseori fapte josnice si oameni decazuti. Dar odata ce au fost atinse scopurile Dumnezeirii, cei care au urmat cararile gresite, fie ei oameni sau natiuni, ei totusi ispasesc pentru fapta lor rea.

La fel ca oamenii, neamurile pot cadea in pacat contra legilor Dumnezeiesti.

Iata ce nu vor sa admita fascistii si national-socialistii.

Dumnezeu ne-a dat viata individuala si viata nationala, ne-a dat multe minunate inzestratri ale naturii, daruri sufletesti si trupesti, etc. Dar e drept ca nu a facut sa fie tocmeala si tranzactie asupra acestor bunuri, intre oameni si natiuni ingrasate in trandavie.

Lumea aceasta in care vietuim nu este o bursa pentru invoieli: eu iau Romania, tu iei Ungaria; eu ma intind intr-o parte , tu intr-alta; sa fim cu grija sa nu ne ciocnim; te las in pace, daca nu-mi tulburi somnul.

Dimpotriva, legea vietii este lupta pentru intaietate, crestere, fecunditate, creatie, vointa si fapta fara mila. O natie trebuie sa-si dovedeasca vrednicia de a exista si o dovedeste razbind la lumina si doborand, strivind uneori in vecinatatea sa, tot ce-i opreste cresterea.

Insa cum, printre cele care stavilesc desavarsirea dezvoltarii noastre, ne vom opinti fireste impotriva colectivitatii nationale celei mai slabe, impotriva aceleia pe care am avea mai multe posibilitati as o sfaramam, vrednicia noastra nu se poate dovedi decat prin evidentierea slabiciunii altei natiuni.

Acesta este adevarul, insa pe planul animal.

Lasand astfel descatusat instinctul vital, lumea devine un taram de batalie, unde pentru biruinta se ia in seama numai vrednicia pamanteasca, dar nu si vrednicia cereasca.

Omul insa, de la Domnul nostru Isus Christos incoace, mai traieste si pe un alt plan, pe planul ceresc.

E bine sa ne reamintim ca un prim blestem Dumnezeiesc a aruncat pe om din Rai in lumea animala si in legile sale neiertatoare, dar sa nu uitam legile de iubire date noua prin mantuirea crestina si pilda de rascumparare sfintita prin chinurile de pe Golgota.

Spre a judeca purtarea unui om sau a unei natiuni, trebuiesc deci luate in considerare atat vrednicia pamanteana, cat si vrednicia cereasca.

Ori in raporturile dintre natiuni, la fel ca in raporturile dintre oameni, legea Dumnezeiasca este dragostea. Ea apara pe cei slabi si pune expansiunii celor puternici hotar de iubire; ea trebuie sa carmuiasca si sa indrume vrednicia noastra.

Acest adevar intreg nu-l prea pricep adeptii lui Nietzsche sau national-socialistii germani sau fascistii.

„Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala. Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia.

Dumnezeu ne-a dat nu numai un tel, dar inca ne-a poruncit sa ajungem intr-acolo pe liniile aratate de El.

Noi legionarii nu ne recunoastem dreptul sa biruim prin orice mijloace.

Suntem cu credinta si fanatism in slujba destinului nostru, insa nu intelegem pentru aceasta sa servim la ordinele oricaror patimi ale firii telurice.

Deci fiinta spirituala a unei natiuni incepe cu constiinta adevaratei sale meniri; aceasta fiinta spirituala se completeaza prin vrednicia sa, dar nu se desavarseste decat prin dragoste.

O natiune isi urmareste rostul ei dusa de instinctul sau de viata. Dar acest instinct este incatusat de scaderile vietii pamantesti. Un instinct de viata oricat de ascutit ar fi, are o prevedere limitata in timp, o viziune care nu poate cuprinde toata vesnicia unui neam.

Acest instinct el insusi trebuie carmuit.

In gandirea si in simtirea national-socialista si fascista, el este lasat liber.

La noi acest instinct este dirijat. El este calauzit de Dumnezeu.

–––––––––––––––––––––––––––-

Nota: Fragmentele de mai sus au fost preluate din volumul „Alexandru Cantacuzino – Opere complete”, Colectia „Omul nou”, 1990, si grupate tematic in vederea prezentarii de fata.

–––––––––––––––––––––––––––

Sursa online: fgmanu.ro

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: