Timp de decenii, autoritățile de reglementare și oficialii din sistemul de sănătate publică au insistat că părinții greșeau dând vina pe vaccinuri când copiii lor mureau subit la scurt timp după vaccinare. Era o coincidență, se spunea, şi nimic mai mult, adăugând că decesele respective nu erau mai multe decât numărul celor așteptate să survină. Se pare însă că în tot acest timp autoritățile de reglementare a medicamentelor au eludat dovezi care le infirmau declaraţiile.

Un document confidențial al companiei farmaceutice GlaxoSmithKline de 1.271 de pagini, a cărui publicare a fost impusă recent de un tribunal italian, arată că mai multe vaccinuri au determinat morți subite în rândul copiilor. Este vorba de nişte rapoarte confidențiale, nepublicate anterior, ale GlaxoSmithKline către Agenția Europeană a Medicamentului din 2011 și 2012.

Acest document conține date despre decesele care au avut loc în urma administrării vaccinului Prevenar 13 (produs de Pfizer), Infanrix Hexa (produs de GlaxoSmithKline) și a încă câtorva alte vaccinuri. Prevenar 13 este administrat tuturor copiilor din Marea Britanie.

La începutul acestui an, o analiză folosind datele furnizate de GlaxoSmithKline Agenţiei Europene a Medicamentului a fost publicată pe pagina de Internet a Bibliotecii Naționale de Medicină a S.U.A, http://www.ncbi.nlm.nih.gov. Analiza este simplă şi pe înţelesul oricui. Datele pe care documentul le conține arată cum stau lucrurile, fără nici o îndoială.

Acesta este argumentul cheie din această analiză: „Dacă se analizează datele din Tabelul nr. 36 din Raportul de biosiguranță clinică și farmacovigilență al GlaxoSmithKline către Autoritatea de Reglementare urmărind decesele din primele zece zile de după administrarea vaccinului și se compară cu decesele din următoarele zece zile, reiese clar că 97% dintre decesele (65 de morţi) copiilor de sub 1 an au loc în primele zece zile și 3% (2 morţi) au loc în următoarele zece zile. Dacă aceste decese ar fi fost morţi coincidente provocate de SIDS (sindromul morţii subite la sugari), fără vreo legătură cu vaccinarea, numărul deceselor din cele două perioade de zece zile ar fi trebuit să fie același. În mod similar, la copiii mai mari de 1 an, 87,5% dintre decese (7 morţi) au avut loc în primele zece zile și 12,5% (1 moarte) au avut loc în următoarele zece zile”.

După cum oricine poate vedea, concentrarea deceselor în

apropierea datei administrării vaccinului demonstrează o legătură între vaccinare și moartea subită, arătând că aceasta nu survine din întâmplare, deoarece altfel decesele s-ar distribui în mod egal de-a lungul celor douăzeci de zile. În loc să arate numărul total de decese din fiecare zi, GlaxoSmithKline a mascat faptul că morţile se concentrează în jurul momentului vaccinării prin prezentarea numărului cumulat de decese: până în a nouăsprezecea zi după vaccinare, totalul prezentat de GlaxoSmithKline a fost de 67 de decese, dar dintre acestea doar 2 decese au survenit în ultimele zece zile, iar 65 de morţi au survenit din prima până în a zecea zi de la vaccinare. Este evidentă legătura dintre vaccinare şi morţile subite ale sugarilor.

Avem de-a face cu o problemă gravă. Acest gen de informații sunt furnizate în mod curent autorităților de reglementare precum MHRA (Agenţia de reglementare a medicamentelor şi a produse de îngrijire a sănătăţii din Marea Britanie), dar niciodată nu sunt făcute publice. Singura dată când un astfel de document a fost publicat (la cererea unui judecător dintr-un tribunal italian) a dat prilejul de a dovedi că vaccinurile pot cauza moartea subită a sugarilor. Pare să fie o carenţă serioasă a autorităților europene de reglementare, căci toate aceste agenţii din Uniunea Europeană au deţinut informaţia despre care vorbim de cel puţin trei ani, dar n-au reuşit să reacţioneze în vreun fel. Mai mult, cel puţin MHRA a semnat un acord cu industria farmaceutică de a nu da publicităţii astfel de informaţii, în ciuda prevederilor Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public.

În acest context, este important de observat că compania britanică GlaxoSmithKline a mai fost găsită vinovată în 2012 şi amendată cu sume substanţiale (3 bilioane de dolari S.U.A.) pentru abateri grave, într-unul din cele mai mari procese de fraudă în domeniul sănătăţii din istoria Statelor Unite ale Americii. Atunci, compania a pledat vinovat pentru că n-a raportat autorităţilor americane timp de şapte ani nişte probleme de siguranţă ale unui medicament pentru diabet, care a fost restricţionat în S.U.A. şi interzis în Europa după ce s-a descoperit că creşte dramatic riscul atacurilor de inimă şi al insuficienţelor cardiace. Încă din 2003 apăruseră informaţii din partea unor foşti angajaţi ai companiei în această privinţă, dar a durat aproape zece ani pentru luarea unei poziţii oficiale care să pună capăt acestei probleme.

Din păcate, informaţiile din documentul GlaxoSmithKline reprezintă doar o mică parte din problemele provocate de reacţiile adverse la vaccinuri.

Părinţilor li se spune că vaccinurile sunt absolut sigure, pe când în realitate nu sunt. În plus, vaccinurile sunt administrate unor copii a căror majoritate, mai ales în lumea occidentală, este extrem de improbabil să sufere de una din bolile împotriva cărora sunt vaccinaţi. Cu alte cuvinte, unor copii sănătoşi li se fac vaccinuri care i-ar putea ucide pe unii dintre ei, care altfel n-ar fi avut probleme cu bolile copilăriei, chiar dacă le-ar fi făcut.

Un alt aspect demn de menţionat este că nu există un tratament eficient pentru nişte boli ale copilăriei vechi şi binecunoscute. E ceva scandalos pentru secolul al XXI-lea, „secol al ştiinţei”. Dar dacă s-ar cerceta astfel de tratamente, n-ar mai fi nevoie de vaccinurile aferente acestor boli…

Vaccinarea – cazuri cunoscute de eşecuri

Vaccinurile pot oferi o imunitate temporară, dar uneori dau greş chiar şi în a oferi o protecţie pe termen scurt la infectare. Vaccinurile împotriva tusei convulsive, a gripei şi a oreionului sunt doar trei exemple. Copiii şi adulţii vaccinaţi pot transmite celor din jur toţi aceşti viruşi, precum şi alţii.

Într-o informare din 2013 a Centrului de Control a Bolilor din S.U.A. (CDC) se recunoaşte că „dacă într-o comunitate există o epidemie de tuse convulsivă, există posibilitatea ca o persoană complet vaccinată să poată contracta această boală extrem de contagioasă”. Conform CDC, „există o acoperire ridicată a vaccinării naţionale a copiilor” cu vaccinuri conţinând virusul tusei convulsive, în ciuda faptului că imunitatea obţinută astfel dispare la doi ani după vaccinare. În schimb, imunitatea la tuse convulsivă dobândită în mod natural are o durată mult mai mare. CDC spune că „dacă aveţi tuse convulsivă, organismul dumneavoastră va dezvolta o imunitate naturală în faţa infectărilor viitoare. Unele studii bazate pe observare indică că această imunitate poate rezista de la patru la douăzeci de ani”.

În 2012, la 95% dintre copiii de grădiniţă din S.U.A. li se făcuseră patru sau cinci vaccinuri anti-tuse convulsivă, iar în 2011 la aproape 80% dintre adolescenţi li se făcuse un al şaselea vaccin cu un dozaj ridicat (Tdap) după vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, oficialii CDC declarau în 2012 că persoanele nevaccinate „nu influenţează declanşarea la scară largă şi epidemiile” de tuse convulsivă din S.U.A., recunoscând indirect că epidemiile sunt declanşate şi alimentate de persoane deja vaccinate contra tusei convulsive.

Acelaşi Centru de Control a Bolilor informa populaţia în privinţa vaccinului antigripal: „Din nefericire, unele persoane pot contracta virusul gripei de care vaccinul ar trebui să-i protejeze în ciuda faptului că sunt vaccinaţi. Protecţia asigurată de vaccinul antigripal variază într-un grad foarte mare, parţial în funcţie de sănătatea şi vârsta persoanei care se vaccinează”.

Conform CDC, în 2012-2013 eficienţa vaccinului antigripal a atins nivele inferioare chiar şi de 9%, nedepăşind 56%, în funcţie de tulpina virală, iar persoanele în vârstă nu au avut nici o protecţie împotriva anumitor tulpini.

În ultimii cincisprezece ani, au existat epidemii de oreion în S.U.A. şi în alte ţări cu populaţie complet vaccinată, în condiţiile în care se făcuseră două doze de vaccinuri conţinând oreion (ROR) conform programului de vaccinare. În 2011-2012, la 95% dintre copiii de grădiniţă din S.U.A. şi la 90% dintre adolescenţi li se făcuseră două vaccinuri ROR. Cauza epidemiilor este considerată imunitatea de scurtă durată dobândită prin vaccin.

Riscurile, faţa nevăzută a vaccinurilor

Un adevăr necontestat, dar adesea eludat, este că orice vaccin, inclusiv cele recomandate de autorităţile de sănătate publică, deţine intrinsec riscul unor complicaţii care pot duce la afecţiuni cerebrale cronice şi la deteriorarea sistemului imunitar, sau chiar la moarte.

Există o gamă largă de complicaţii în urma vaccinării, identificate şi recunoscute în literatura medicală şi de către Institutul de Medicină şi Academia Naţională de Ştiinţe ale Statelor Unite ale Americii, printre care se numără: encefalopatie acută, disfuncţie cronică a sistemului nervos, anafilaxie, convulsii febrile, sindromul Guillain-Barre, nevralgie brahială, artrită acută şi cronică, trombocitopenie, moarte (în urma vaccinurilor de variolă, poliomielită şi pojar), precum şi sincope sau bursite deltoidiene.

În 2012, Institutul de Medicină al S.U.A. a dat publicităţii un raport intitulat „Efecte adverse ale vaccinurile – evidenţe şi cauzalităţi”, în care recunoaşte existenţa unor factori de risc ridicat încă neidentificaţi de ştiinţa medicală care pot creşte „sensibilitatea individuală” la vaccinuri: „Atât cercetările epidemiologice, cât şi cele mecaniciste indică faptul că majoritatea persoanelor care au manifestat o reacţie adversă la vaccinuri aveau o sensibilitate existentă. Aceste predispoziţii pot exista din mai multe motive – variaţii genetice (în ADN-ul uman sau microbian), expuneri la mediu, obiceiuri de viaţă, boli survenite sau stadiu de creştere, care pot interacţiona. Unele dintre aceste reacţii adverse sunt specifice unui anume vaccin, altele nu. Unele dintre aceste predispoziţii pot fi detectate înainte de vaccinare, dar altele nu”.

În condiţiile în care vaccinurile sunt prezentate ca un tratament lipsit de orice risc şi care poate aduce doar beneficii, aceste informaţii din surse oficiale şi incontestabile ridică cel puţin un semn de întrebare asupra seriozităţii şi integrităţii celor care fac în continuare astfel de afirmaţii categorice.

 Traducere de Radu Hagiu | Familia Ortodoxă

 

Bibliografie

1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24004825#cm24004825_8656

2. http://www.nvic.org/vaccines-and-diseases/Vaccinations–Know-the-risks-and-failures-.aspx#_edn9

3. http://childhealthsafety.wordpress.com/2015/01/13/vaccines-proven-to-cause-sudden-death-in-children-67-deaths-only-explicable-as-caused-by-vaccines-drug-safety-regulators-had-the-information-for-over-2-years-and-let-children-die/

sursa: revista Familia Ortodoxă, nr. 78 (Iulie 2015), pp. 26-29