Bucovina Profundă

5 Noiembrie 2015

Uneori moartea… Trei articole despre moarte de Savatie Baștovoi

Filed under: halloween,inginerie sociala,Savatie Bastovoi,taina faradelegii — Mircea Puşcaşu @ 17:54

Uneori moartea…

Trei articole despre moarte de Savatie Baștovoi

moloh

Despre Moloh și jertfele nevinovate

articol de Savatie Bastovoi

Diavolul este singura entitate care lucrează în lume și căreia îi convine uneori să nu existe. Diavolul nu poate fi numit deoarece nu are identitate. Așa cum Hristos pururea se împarte și niciodată nu se sfîrșește, diavolul este un mare gol care înghite și niciodată nu se umple.

Atunci cînd Dumnezeu ni l-a descris pe diavol, El l-a descris simplu: ”tată al minciunii și ucigaș de oameni”. Iată de ce închinarea supremă adusă diavolului este arderea de tot a unor oameni. Deoarece ura diavolului este îndreptată în primul rînd împotriva lui Hristos, el cere jertfe nevinovate. Istoria cunoaște obiceiul de a arde prunci de lapte într-un taur uriaș de aramă sub care se făcea focul. Acest taur era adorat ca un zeu și i se zicea Moloh.

Veți întreba, desigur, care este condiția pruncilor nevinovați arși în pîntecele de aramă a lui Moloh: ajung ei oare în brațele diavolului? M-am întrebat și eu și cred că nu.

Atunci cînd în București s-a aprins un club în care au ars de vii peste 30 de tineri, aproape că nu s-a vorbit de cauzele incendiului. Presa a decis din primele minute că e un accident, ceva ce se poate întîmpla oricui, oriunde. Ca să aflăm în cîteva zile că vinovatul a fost de fapt un personaj abstract numit Corupție. Eu țin să spun că Corupția e și ea un demon, un Moloh cu burta mare cît România în care ard zilnic jertfele nevinovate luate din acest popor.

Corupția a dat foc băieților și fetelor la Colectiv. Corupția este un demon. Sau poate nu? Ah da, demonii nu există pentru toți. Să știți că nici Corupția nu există pentru toți.

Diavolul acesta, numit Corupție, a corupt mințile comentatorilor TV ca să nu mai vorbească nimic despre Molohul care a înghițit viețile acelea, ci a preferat să se acopere cu nevinovăția lor. Așa ne-am trezit cum slugile diavolului, tot vorbind despre frumusețea și nevinovăția tinerilor, au început să pară și ei tineri și frumoși. Iar oamenii normali care nu încetează să întrebe ”cine a pus focul?”, sînt înfruntați pînă la demonizare.

Fraților, nu vă pierdeți în detalii. Știți cine se ascunde în detalii. Nici de această dată nu e altfel.

Uneori moartea capata prea multa indrazneala

Moarte de Halloween. De ce nu e bun mascatul

articol de Savatie Bastovoi

Halloween-2

De ce nu e bun mascatul? Mii de oameni se frămîntă acum ghicind dacă între un joc mascat cu draci și lumînări și moartea care intră brusc peste ei este vreo legătură.

Mascatul nu e bun de nici un fel. Există multe mărturii creștine din primele secole în care se condamnă jocul de-a preoția. Asta pentru că, chiar în joacă, lucrurile devin serioase. Altminteri, v-am propune să vă jucați de preoția și de-a îngerii, dar canoanele opresc îmbrăcarea veșmintelor preoțești de formă. Cu viața, ca și cu moartea, nu e de joacă.

Atunci cînd, în apus, catolicii au început să se mascheze în îngeri la Crăciun, să se îmbrace în Maica Domnului, să facă spectacole cu Hristos, ei au spulberat taina și au deschis drumul mascărilor de tot felul. Nu că ele ar fi fost închise, ele au existat în lumea păgînă, dar creștinismul le oprise pentru sine.

Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Slavă Domnului, îngerii ne păzesc și îi păzesc și pe cei care se joacă de-a jocurile morții. Uneori însă moartea capătă prea multă îndrăzneală, așa cum s-a întîmplat în București. Moartea e obraznică de felul ei. Unul Dumnezeu e timid, sfios în atotputernicia Sa.

Nu vă jucați cu moartea. Nu mimați nimic din ce este al morții. Sau n-ați înțeles că în această lume nu există simboluri, ci numai forme ascunse ale realității?

Rămîneți în lumină, jucați-vă de-a lumina, fiți lumină. Pentru a trăi.

Cu cît inima omului este mai mare, cu atît mai mulți morți încap în ea

Articol de Savatie Bastovoi

promoroaca1

În această noapte gîndul meu se îndreaptă spre miile de oameni care vor muri digerînd de frig, vor muri încet, sub ziduri, prin cotloanele gărilor, în grajduri părăsite, sub tufele cu promoroacă, pentru a fi găsiți și îngropați în saci de plastic, fără a li se anunța rudele, fără nume, fără vreo însemnare în registre. În această iarnă mii de oameni, bătrîni sau bolnavi, vor muri de frig chiar în casele lor sărăcăcioase, vor fi duși la morgă, vor fi vîrîți în saci de plastic și vor fi îngropați. Cadavrele multor dintre ei vor aduce o ultimă slujire societății: vor fi disecate de studenții la medicină, ca să se obișnuiască cu tăiatul, ca să învețe studenții să-și învingă tremurul și greața.

În această iarnă vor muri sute de femei la naștere și mii de prunci vor fi aruncați în conteinere, căci nu vor avea încă un nume, nu vor figura în nici un registru.

În această iarnă vor muri în foc pompieri, luptînd pentru viețile altora, polițiști pe care nu-i va vedea nimeni la televizor, soldați.

Mor încet pe paturile lor uitate oameni care au fost cîndva ceva: profesori, medici, preoți, actori, scriitori. Pe care nimeni nu-i mai arată la televizor.

Mor mii de oameni. În fiecare zi. Fiecare din ei va avea un cuvînt de spus, un suspin neîmpărtășit.

Cu cît inima omului este mai mare, cu atît mai mulți morți încap în ea.

Întristarea de moarte e atît de mare, încît nici o altă supărare nu mai încape. Omul îndurerat de pierderea cuiva apropiat nu mai poate primi nici un gînd străin. El nu se mai supără, nu se mînie, nu vorbește de rău, nu caută ale sale, nu înfruntă pe nimeni, căci inima lui e plină de durerea despărțirii și chipul celui pierdut luminează cu dragoste orice purtare și vorbă a sa.

Dacă este cineva creștin, dragostea lui se întinde peste toată lumea, astfel încît nici o nenorocire nu-i pare mai mare decît alta, el nefăcînd deosebire între suferința prietenilor săi și suferința care se abate asupra oricărui om. Din această stare el judecă totul cu seninătate, inima lui fiind întotdeauna încredințată de mila și judecata lui Dumnezeu.

Întindeți doliul vostru peste toți morții, ca jertfa voastră să fie primită. Nici un mort nu e mai mort ca altul. Cel care ieri te veseleai, astăzi ești tulburat de parcă ceva nou s-a întîmplat în lume și care mîine nu va mai fi. Aduceți-vă aminte că peste o vreme iar veți rîde, cum ați mai rîs și veți uita de moarte, croindu-vă o viață care întotdeauna vă va părea nouă și fără de sfîrșit.

Dacă mor, să mă îngropați într-o morișcă de vînt, spunea Garcia Lorca, probabil pentru a nu admite mitinguri la moartea sa. Nici zile de doliu. Moartea, ca și viața, întotdeauna e ceva mai mult.

sursa:  rucodelie.ro

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: