Bucovina Profundă

10 Februarie 2016

Cine interzice sfinții din Grădina cu îngeri?

Filed under: dictatura,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:22

b_300_472_16777215_0___images_stories_analize_inshr-florian

Cine interzice sfinții

din Grădina cu îngeri?

Deşi directorul ICR a participat la vernisaj, tablourile martirilor din închisorile comuniste, sunt interzise și scoase din expoziţie

articol de Ion Spânu – cotidianul.ro

Ultimele victime ale Legii 217/2015 sînt patru martiri ai închisorilor comuniste: Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan, ale căror portrete au fost scoase din expoziţia Silviei Radu la numai două zile de la vernisajul la care au participat Radu Boroianu, directorul ICR, şi actorul Dan Puric.

Expoziţia „Grădina cu Îngeri” a fost găzduită de Universitatea Politehnică din Bucureşti, în spaţiul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice între 1-5 februarie a.c. În ziua de 3 februarie, vizitatorii expoziţiei au constatat că de pe pereţi au dispărut 4 tablouri care-i reprezentau pa unii dintre cei mai cunoscuţi martiri ai închisorilor comuniste, care şi-au petrecut sau pierdut viaţa între zidurile celor mai de temut lagăre de exterminare a intelectualităţii româneşti:

Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică, mort în închisoarea de la Aiud în 1952, după ce contactase o pneumonie în urma unui gest de martir, cînd s-a aşezat pe ciment pe post de saltea pentru a salva viaţa unui tînăr! Lucrarea sa fundamentală, „Dimensiunea românească a fiinţei”, este una dintre cele mai importante cărţi de filosofie din cultura noastră.

Radu Gyr, poet, dramaturg, eseist și gazetar român, condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poem care era recitat în anii de după Revoluţie ca operă literară anticomunistă.

Valeriu Gafencu, mort în 1952 în închisoarea Târgu Ocna, numit de Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”, după ce  a renunţat la propriile medicamente pentru a salva viaţa pastorului Richard Wurmbrand, care se afla într-o stare gravă.

Costache Oprişan, mort în 1958 în închisoarea Jilava. Este unul dintre puţinii români care au studiat filosofia cu Martin Heidegger. Toţi martorii susţin că a fost cel mai persecutat deţinut. Se aşteaptă chiar ca Biserica Ortodoxă să-l canonizeze, mai ales după ce s-a constatat că moaştele lui izvorăsc mir. Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a stat la căpătîiul său în clipa morţii, scria: „Noi tot timpul îl păzeam: ziua, noaptea, pentru că nu ştiam când va muri. Marcel îl păzea (îmi amintesc foarte bine scena aceasta) şi la un moment dat l-am auzit spunându-mi în şoaptă: «Ghiţă! Costache moare». M-am repezit la Costache Oprişan şi l-am văzut. Dacă aţi văzut vreodată o pasăre cum moare… Se lasă un fel de ceaţă pe ochii păsării şi ochii îşi pierd strălucirea. Aşa era Costache. Ochiul lui pierduse strălucirea vieţii… Aşa a rămas. Cu o floare mică, albastră, pe pieptul lui. Ca un sfânt. Cred că este cel mai impresionant lucru pe care l-am văzut în viaţa mea”.

Iată o fotografie realizată la vernisajul expoziţiei, unde se vede că atunci tablourile celor patru martiri se aflau pe peretele din spatele participanţilor:

Postul de televiziune „Trinitas” a realizat un material cu acest prilej, unde apar Radu Boroianu, directorul ICR, şi actorul Dan Puric. Reportajul poate fi vizionat aici.

 

Jurnalistul Victor Roncea a contactat-o pe Silvia Radu, autoarea expoziţiei, care i-a declarat: „O singură dată am mai fost cenzurată în întreaga mea viaţă artistică: pe vremea comuniştilor, de Tamara Dobrin, care mi-a eliminat lucrarea, dintr-o expoziţie de grup”. Despre scoaterea tablourilor din expoziţie, Silvia Radu a spus: „Cu cât vor fi mai atacaţi cu atât vor lumina mai mult pe cerul românesc”!

Operaţiunea aceasta de cenzură, care pune din nou sub semnul întrebării Legea 217/2015, iniţiată de Crin Antonescu, se pare că s-a făcut la intervenţia lui Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, cel care, pentru că este fiul ideologului stalinist Radu Florian, în memoria tatălui său, ar trebui să fie mai rezervat atunci cînd face apologia justiţiei din anii ‘50!

Faţă de acest gest incalificabil de cenzură, întrucît este vorba despre unii dintre cei mai mari martiri ai României, aşteptăm reacţia prim-ministrului Dacian Cioloş, căci Institutul „Elie Wiesel” este chiar în subordinea Secretariatului General al Guvernului, la fel ca şi Institutul Cultural Român (ICR)! Or, dacă Radu Boroianu, directorul ICR, a fost cel care a inaugurat expoziţia, este absurd ca altă instituţie guvernamentală s-o cenzureze în numele unor sentinţe date de Tribunalele Poporului din perioada stalinistă, care au avut ca urmare distrugerea intelectualităţii româneşti!

Aşa cum a fost, cu bune şi rele, istoria României nu poate fi falsificată prin condamnarea unor ideologii pentru a face apologia altora! Mişcarea legionară a avut păcatele ei, dar nici Comunismul n-a fost mai puţin criminal! Or, prin acţiunile celor de la Institutul „Elie Wiesel” nu se face altceva decît legendarea sentinţelor date de comuniştii care au instalat ciuma roşie în România!

articol de Ion Spânu

cotidianul.ro

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: