Bucovina Profundă

27 Februarie 2016

Istoricul Mircea Stănescu despre Corneliu Niță, O VICTIMĂ PE CARE N-O VA COMEMORA NIMENI

Filed under: crimele comunismului,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:32

Istoricul Mircea Stănescu despre  Corneliu Niță,

O VICTIMĂ PE CARE N-O VA COMEMORA NIMENImircea stanescu - reeducarea -carte

„CORNELIU NIȚĂ a murit pe 26 februarie 1950, în jurul orei 1.00, la camera 4 Spital de la închisoarea Pitești[58].

Am scris despre el în vol. I din „Istoria Reeducării”. Iată mai jos episodul într-o variantă mai veche (cf. : http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2008/09/asupra-numrului-morilor-din-reeducarea_18.html).

El a fost bătut „cel mai mult şi mai groaznic din toată camera”[59], „din ordinul D-lui Marina Ioan”[60], ofițerul politic al închisorii. Toţi deţinuţii din grupul lui Ţurcanu l-au bătut „în manej”, după care Ţurcanu, Coriolan Gherman şi Victor Predescu l-au torturat într-um mod mai metodic. A fost ţinut suspendat, la orizontală, dezbrăcat, şi a fost lovit cu bâtele pe tot corpul. Ţurcanu, care a aflat de la alţi deţinuţi trecuţi prin demascare că deţinutul ascundea informaţii importante[61]. L-a lovit în abdomen, întrebându-l ce refuză să declare[62]. În cele din urmă, torturatul a spus în public că în toamna anului 1944 a participat la împuşcarea unui ostaş sovietic la Bacău, că între 1945 şi 1946 avea intenţia să atenteze la viaţa primului secretar al partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi că în aceeaşi perioadă a ascuns împreună cu alţii o anumită cantitate de muniţie a Mişcării Legionare[63]. Apoi a intrat în comă şi a început să delireze. Îngrijorat, Ţurcanu a cerut părerea foştilor studenţi la medicină dacă torturatul mai putea să fie salvat, însă el începuse deja să elimine sânge pe gură, semn că avea hemoragie internă şi ruptură de ficat. Niţă a murit într-adevăr, corpul său fiind plin de plăgi deschise şi de sufuziuni sanguine. Cadavrul a fost ridicat din cameră de sanitarul Ion Cioltaru, împreună cu alţi doi sau trei gardieni[64].

cornel nita - mormant

În tot acel timp, referentul politic se uita pe vizetă şi, conform declaraţiei directorului închisorii, Alexandru Dumitrescu, el a dat ordinul ca deţinutul să fie scos din camera de detenţie. Apoi Marina a trimis după medic, însă era prea târziu. La ordinul politicului, directorul, care locuia la circa 100 m de închisoare, a fost anunţat de moarte abia a doua zi, prin prim-gardianul Gheorghe Mândruţă. Directorul a mers la camera 1 Infirmerie, unde se găsea cadavrul deţinutului, şi unde sanitarului Cioltar i-a confirmat cele deja relatate. S-a dus apoi în birou, unde i-a telefonat lui Iosif Nemeş, șefu Securității închisorilor și agărelor, care i-a promis că va veni la închisoare[65].

Pe la orele 9.00 medicul a venit la infirmerie, unde se afla cadavrul deţinutului, prilej cu care i-a confirmat directorului că deţinutul „fusese lovit în coastă, care[,] rupându-se[,] i-a perforat ficatul[,] şi astfel a murit. Mi[-]a spus deasemenea cum a fost chemat de Marina noaptea, cum i-a făcut intervenţie deţinutului[,] care totuşi a murit[,] şi a încheiat spunându-mi – că chiar dacă îl împuşcă el nu semnează actele de înmormântare al[e] acestui deţinut, deoarece dacă la ceilalţi doi deţinuţi care s’au sinucis, nefiind bătuţi, a găsit motivări, la acesta nu poate semna, decât numai dacă spune adevărata cauză a morţi[i]. Faţă de toate cele spuse de Dr. Ionescu M. Ion[,] eu i-am răspuns că el să nu facă decât ceeace este legal, pentrucă nimeni nu-l poate forţa să facă altfel[,] şi dacă cineva insistă să facă un lucru nelegal[,] atunci să-i de-a în scris.”[66] Mergând spre biroul său, directorul l-a întâlnit pe Marina, pe care l-a întrebat ce s-a întâmplat cu deţinutul şi de ce nu l-a chemat în noaptea în care a murit. „Marina mi-a răspuns oarecum ironic, că ce a făcut a făcut şi că răspunde.”[67] Apoi politicul i-a întors spatele şi a plecat la infirmerie, unde a ordonat ca trupul deţinutului să fie dus în baia închisorii de la subsol.

Ion Cioltar relatează episodul de o manieră mult mai credibilă ca cea a directorului. El face însă o confuzie între Marina, ofiţerul politic al închisorii din timpul lui Iosif Nemeş, şi ofiţerii politici din timpul conducerii Securităţii închisorii de către urmaşul lui Tudor Sepeanu: „Ştiu că la cazul de deces al deţinutului care eu l-am scos noaptea din celulă, dr. IONESCU ION a raportat directorului DUMITRESCU ALEXANDRU[,] de faţă fiind lt. MIRCEA M[.] de la biroul inspecţii, lt. TOMA [Mircea] MIHAI[,] locţiitor politic şi slt. JUGĂRU [IAGĂRU] MARIN[,] cum că el nu poate să treacă un diagnostic întrucât murise din bătaie.- / Directorul penitenciarului[,]DUMITRESCU ALEXANDRU[,] i-a răspuns[:] «dacă ţi s’a urât cu binele, nu-i face bilet de înmormântare» şi mai apoi i-a spus: «fă ce ştii». În urma acestei discuţii[,] dr. IONESCU ION i-a pus un diagnostic fals.”[68] Acesta era „în legătură cu ficatul”[69].

Pe la orele 11.00, la închisoare au sosit col. Ion Baciu, şeful DGP, şi lt.-col. Marin Constantinescu, şeful Direcţiei Administrative din aceeaşi instituţie, care au început să inspecteze închisoarea[70]. Anunţat, directorul, care în acel timp se afla la atelierul de fierărie din spatele închisorii, i-a găsit pe oficiali la camera de detenţie 2 parter, unde stăteau de vorbă cu deţinuţii. Iată relatarea sa: „– Dl. Baciu întreabă pe deţinutul Moroianu: – «Cine te-a lovit la faţă»? (la parter celular în acel timp erau băgaţi deţinuţi care trecuseră prin aşa zisa acţiune de demascare[,] şi datorită faptului că fuseseră bătuţi aveau semne pe faţă – deci camerele pe care le inspecta Dl. Col. Baciu şi Dl. Lt.Col. Constantinescu erau ocupate de astfel de deţinuţi) – Deţinutul Moroianu: – «D-le colonel[,] am alunecat pe ciment[,] şi căzând m’am lovit de pat»–. – Datorită faptului că în acea cameră (No. 2) erau mai mulţi deţinuţi loviţi, cu semne pe faţă, Dl. Colonel Baciu[,] în mod ironic, a început să-i întrebe pe fiecare în parte (pe cei cu semne pe faţă)[,] fără ca să le dea timp să răspundă, dacă şi ei au alunecat pe ciment şi s’au lovit de pat[,] şi apoi[,] tot ironic[,] se întoarse spre Dl. Lt.Col. Constantinescu spunând: – «Nu mai frecaţi şi voi atâta cimentul ăsta[,] că o să cădeţi şi o să vă rupeţi gâtul».– După felul ironic cum a întrebat cele de mai sus pe deţinuţi[,] şi după felul şi mai ironic cum le-a făcut recomandarea deţinuţilor în legătură cu frecarea cimentului, cuvinte cu care ş[i]’a încetat discuţia râzând, mi-am dat seama că Dl. Colonel Baciu Ion şi Dl. Lt.col. Constantinescu, ştiu de ce erau loviţi deţinuţii.”[71]

În acel moment, Baciu a dat cu ochii de director, pe care l-a luat deoparte: „Dl. Col. Baciu: «Mă[,] ce se întâmplă aci»? – Eu: – «Cum[,] nu ştiţi[?]! –Dl. Col. Baciu: «Nu ştiu nimic»– Eu: – «Cum nu ştiţi nimic, că Dl. inspector general Nemeş Iosif mi-a spus să nu vă raportez eu, că să nu cadă raportul în mâna altcuiva[,] şi că vă raportează dânsul tot ce se petrece aci»– Dl. Col. Baciu: – «Nu mi-a raportat nimic»!– Eu: – «Aici se petrec lucruri mari[,] Dl. Colonel, a fost şi Dl inspector general Antipa Gh., nici dânsul nu v’a raportat»?– Dl. Col. Baciu: – «Nu».– Eu: – «Atunci permiteţi-mi să vă raportez eu»– Dl. Col. Baciu: – «Lasă[,] că-mi raportezi când mergem în biroul tău»– (…) Ajunşi în biroul meu, între mine[,] Dl. Col. Baciu Ion şi Dl. Lt.Col. Constantinescu Marin a avut loc următoarea discuţie: Dl. Col. Baciu: – «Ce se întâmplă aici[,] mă»?– Eu: – «Dl. director general[,] aci se întâmplă lucruri mari, aci mor deţinuţii, am în penitenciar unul mort de azinoapte, vă rog să merge-ţi să-l vede-ţi»– Dl. Col. Baciu: – «Lasă. Da dece mor»?[72]– Eu: – «Din bătaie»– Dl. Col. Baciu: – «Da cine îi bate»?– Eu: – «Se bat între ei»– şi în continuare i-am povestit acţiunea de aşa zisă demascare, care se efectua în penitenciarul Piteşti din ordinul Dl. inspector general Nemeş Iosif. / La o altă întrebare a Dl. Col. Baciu[,] care se referea la ce fel de demascări se fac în penitenciar, eu i-am răspuns următoarele: – [«]D-le colonel[,] nu ştiu ce fel de demascări se fac, însă ştiu că se scriu mii de coli de hârtie în urma bătăilor ce se petrec acolo»–. Dl. Colonel Baciu mă întreabă: – «Şi ce se scrie»?–. Eu: – «Dl. director general[,] eu nu ştiu ce se scrie, însă ştiu că tot acest material, se duce de către Marina Io[a]n la Bucureşti D-lui inspector general Nemeş Iosif.» –”[73]

Baciu ar fi schimbat apoi discuţia, întrebându-l pe director ce deţinuţi au murit. După ce i-a spus, acesta din urmă l-a întrebat, la rândul său, dacă Gheorghe Antipa nu i-a raportat. „– Dl. Col. Baciu: – «Nu».– Eu: – «Cum se poate să nu vă raporteze[?]. Dealtfel[,] aşa cum v’am mai spus, unul este mort în penitenciar, astă noapte (…) Vă rog să merge-ţi să-l vedeţi. Eu nu ştiu ce să mai fac în atare situaţie»–. Dl. Col. Baciu: – «Lasă[,] că lucrurile le lămurim noi la Bucureşti»– Şi cu aceasta s-a încheiat în mod brusc discuţia cu mine.”, fără ca cei doi „să-mi mai spună ceva sau să-mi dea vreun ordin”[74].

În tot acel timp, lt.-col. Marin Constantinescu nu a scos nici un cuvânt. Directorul era îngrijorat nu doar pentru că nu primise vreun ordin de la superiorii săi direcţi pe linia penitenciarelor, ci şi pentru că nu ştia ce să facă cu mortul. Lui Mihai Mircea, viitorul înlocuitor al lui Marina, directorul i-a relatat altfel episodul inspecţiei inopinate a lui Baciu: „Mi-a spus de un caz[:] cînd un deţinut era mort în urma bătăilor[,] s-a nimerit să vină în control fostul director al penitenciarelor[,] BACIU ION[,] care însă nu a văzut deţinutul mort deoarece l-au ascuns în baia penitenciarului.”[75] Informaţia este convergentă cu relatarea lui Baciu, care afirmă că directorul nu i-a arătat niciun mort. Baciu, care am văzut că nu era deloc inocent în materie de demascări, a văzut şi deţinuţii bătuţi scoşi de la 4 Spital, însă a refuzat să inspecteze camera centrală a demascărilor. Cu acelaşi prilej, conform relatării şefului DGP directorul i-a spus că „este recrutat de bir. de inspecţii ca agent [şi] că împreună cu cei dela bir[oul] de inspecţii au organizat acţiunea de demascare.”[76]

După circa două ore a sosit Iosif Nemeş, care înainte de toate a stat de vorbă cu referentul politic circa un sfert de oră[77]. Când a ieşit de la Marina, pe hol, inspectorul l-a întrebat pe director ce s-a întâmplat, „la care eu i-am răspuns, că lucrurile sunt extraordinar de grave, primind răspuns dela Dl. Nemeş că într’adevăr lucrurile au mers prea departe”[78]. Apoi discuţia a continuat în biroul directorului: „– Dl. Nemeş: «A fost Baciu pe aci?» –. Eu: – «Da. A fost.»– Dl. Nemeş: «Şi ce a făcut»?– Eu: – [«]A fost în penitenciar[,] la parter[,] în aripa celular[,] la camera 2».–– Dl. Nemeş: «Ştiu. Mi-a spus Marina că a făcut spirite cu deţinuţi[i]. Nu-i nimic[,] merg eu la Bucureşti şi îi arăt eu să se mai amestece în probleme ce nu-l privesc. Tu i-ai raportat ceva (se referea la demascări)?»– Eu: – «D-le inspector general, nu i-am raportat»–. Dl. Nemeş: «Sigur»?– Eu: – «Da. Sigur.».– Dl. Nemeş:«Bine ai făcut!»…. şi apoi[,] referindu-se la mort (Oroveanu) [Corneliu Niţă] Dl. Nemeş mă întreabă: – «Doctorul ce zice[?]»–. Eu: – «Nu ştiu. Nici n’am vorbit cu el»– Dl. Nemeş: «El (doctorul) este aci»?– Eu: – «Da. Este.»– Dl. Nemeş: «Ia chiamă-l încoace»–.”[79]

Directorul l-a chemat pe medic, pe care l-a introdus în biroul în care se afla şeful SO. După circa 10 minute, când a ieşit, Dumitrescu l-a întrebat ce a făcut. Acesta i-a răspuns că: „ce să facă, trebue să-l înmormânteze”[80] pe deţinut. Directorul a intrat apoi din nou în birou: „Aici l-am găsit pe Dl. Nemeş Iosif manifestând o stare de nervozitate. Cu toate acestea[,] m’am adresat din nou cu rugămintea la Dl. Nemeş să dea ordin să se încetez[e] cu bătaia, la care Dl. Nemeş mi-a dat ordin să-l chem pe Marina Io[a]n şi pe deţinutul legionar Ţurcanu Eugen[,] ceeace eu am şi făcut. (…) s’a început următoarea discuţie: – «Dl. Nemeş: – «Uite mă[,] Ţurcanule, trebuie oprită neapărat bătaia, pentrucă lucrurile au mers prea departe, voi nu a-ţi fost destul de vigilenţi şi bandiţi[i] şi[-]au făcut de cap[,] şi acum o să schimbăm metoda… . … o să le daţi cărţi să citească la cei care şi’au făcut demascarea, iar la ceilalţi nu, ca să se deosebească regimul»[81]…. şi apoi adresându-se mie – «D-le director[,] vei pune biblioteca la dispoziţia lui Marina să aleagă cărţile»…. şi apoi către Marina –«Să ai grije ca broşurile ce le alegi să aibă un caracter educativ[,] adică; din experienţa U.R.S.S., din lupta clasei muncitoare din ţara noastră etc.», …. apoi iarăşi către Ţurcanu – «Şi dacă pe ici[,] pe colo mai este nevoe să se dea câte o palmă, asta însă cu mare grije, dar asta nu însemnează că munca trebue să sisteze (se referea la acţiunea de aşa zisă demascare)[,] voi vă continuaţi mai departe acţiunea, însă nu mai folosiţi metoda bătăi[i] în masă»–.”[82] Apoi Nemeş, Marina şi Ţurcanu au continuat discuţia în biroul politicului preţ de alt sfert de oră.

În urma ordinului lui Nemeş, medicul i-a făcut deţinutului formele de înmormântare, trecînd la diagnostic: „mort de moarte naturală[,] suferind de Hepatită”[83]. Directorul afimă că nu s-a făcut nici un proces-verbal de deces, iar el nu a semnat nimic, de formalităţile înmormântării ocupându-se medicul[84]. Faptul nu este însă credibil, întrucât pentru înmormântare era necesară semnătura lui.

La rândul său, Nemeş a informat pe cale ierarhică: „Imediat am raportat şi acest caz la M.A.I., adică lui Birtaş, care mi-a spus că asemenea cazuri s-au mai întîmplat şi o să se mai întîmple. Dealtfel[,] această chestiune o cunoştea M.A.I., atît tov. Pintilie, cît şi Nicolschi[,] şi sunt sigur că şi Teohari Georgescu. Cred deasemeni – sunt sigur chiar, că şi pe linia ministerului se aflase înainte chiar ca eu să raportez. Deduc acest lucru deoarece cînd am venit şi am raportat lui Birtaş, acesta cunoştea. (…) Nu am primit nici un fel de instrucţiune cum să duc munca pe viitor[,] şi nici nu mi-a reproşat cineva de felul cum am muncit. Din contră[,] am observat o mulţumire, că vin materiale bogate şi bune.”[85]

Pentru a „justifica”[86] crima, în aceeaşi zi Ţurcanu le-a cerut deţinuţilor care făceau parte din comitetul de demascare – Gheorghe Roşca, Vasile Puşcaşu, Iosif Staer şi Ion Petrica (cel din urmă fiind cooptat recent) – să dea declaraţii scrise asupra informaţiilor pe care Corneliu Niţă le ascundea[87]. În aceeaşi zi, camera de demascare a fost „dizolvată”, iar deţinuţii au fost transferaţi în alte camere în funcţie de pedepsele pe care le aveau, inclusiv Ţurcanu[88]. Nemeş confirmă ordinul: „am dat ordin lui Marina să oprească metoda folosită şi să izoleze pe deţinuţi pînă la noui ordine. (…) Practic, deţinuţii au fost izolaţi, interzicîndu-se bătaia. Activitatea de culegere de informaţii trebuia făcută numai prin informatori. Am făcut acest lucru pentru a se stabili dacă metoda este bună sau nu[,] în care scop am întocmit şi un raport pe care l-am predat tov. Birtaş. La acest raport am făcut şi unele propuneri privitoare la schimbarea metodei[,] pentru a nu se mai ajunge la bătăi, sau alte acte de teroare. (…) Nu s-a luat nici o măsură. Nimeni nu mi-a spus dacă bine am procedat sau nu şi nici nu mi-a indicat vreo altă metodă.”[89] Intenţia de schimbare a metodei nu este confirmată prin nimic, ea având un rol pur justificativ.

După inspecţia sa, Baciu l-a trimis pe Epaminionda Tomorug, şeful Serviciului Medical din DGP, în inspecţie[90]. Directorul spune că şeful DGP era îngrijorat de faptul că „din cauza bătăi[i], s[-]a[u] consumat, pansamente şi medicamente foarte multe”[91]. Tomorug le-a spus directorului şi medicului Ionescu: „Dacă este vorba de Serv. Inspecţii[,] nu se poate discuta nimic, singurul lucru ce trebue făcut de D-ta [–] se adresează Dr. Ionescu M. Ioan [–] ieste să nu pregeţi şi să ai cât mai multă grije să nu mai ai morţi, de medicamente nu vei duce lipsă şi să-mi ceri ori ce fel de medicamente îţi trebue, chiar prin telefon[,] dacă este caz urgent şi-ţi lipseşte medicamentul[,] că ţi-l trimit.”[92]

În perioada respectivă demascările nu au încetat, ci doar ritmul bătăilor şi torturilor de masă a fost încetinit. Mai mult, referentul politic şi Ţurcanu au cerut aprobarea directorului pentru a face demascări individuale la camera 3 Spital. Ceea ce s-a şi petrecut, de altfel, fapt confirmat lui Dumitrescu de gardianul Nicolae Lăzăroiu. După ce erau demascaţi individual, deţinuţii îşi scriau demascările în faţa lui Ţurcanu la fosta cameră de baie[93].”

Multumim lui Schultz Neo Schultz pentru fotografia de la mormântul fără trup al martirului, care se află în Bacău.

2 comentarii »

  1. as vrea sa semnalez asta:
    http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=22708

    Cartea „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” poate fi descarcata integral in format pdf de la urmatoarea adresa:
    http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=22708

    Apreciază

    Comentariu de Sofia — 28 Februarie 2016 @ 01:55 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: