Bucovina Profundă

7 Mai 2016

Rusia bolșevică și revoluția sexuală

Rusia bolșevică și revoluția sexualăbolsevic sexual revolution

Se stie putin ori chiar deloc despre faptul ca Revolutia Bolsevica inceputa in octombrie/noiembrie 1917 a adus cu sine si prima revolutie sexuala promovata oficial in istoria omenirii. Aceasta a degradat, intr-un timp relativ scurt, valorile traditionale precum familia, casatoria si sexualitatea fireeasca. A fost o revolutie radicala, dar din fericire si scurta: dupa doar citiva ani, bolsevicii si-au dat seama ca experimentele lor cu noile moravuri sexuale cauzeaza un declin social major si i-au pus capat. Nu acelasi lucru se poate spune despre guvernele occidentale contemporane, care si ele institutionalizeaza o „noua ordine sexuala”, insa fara a ia in considerare efectele ei distrugatoare. Dimpotriva, Occidentul de azi transforma noile moravuri sexuale in drepturi ale omului. Bolsevicii si-au invatat lectia devreme, si asta se manifesta si in pozitiile oficiale ale comunistilor rusi contemporani care s-au distantat de teoriile lui Marx si Engels privind familia si casatoria. Ei sunt, paradoxal, un bastion al casatoriei si familiei traditionale, in contrapondere cu confratii lor ideologici occidentali care sunt una din fortele motrice ale homosexualitatii si desfraului.

Wilhelm Reich si revolutia sexuala

bolsevic sex ferenzics

Aceste detalii prea putin cunoscute ale revolutiei sexuale bolsevice sunt explicate intr-o carte cu un titlu la fel de sugestiv, The Sexual Revolution („Revolutia sexuala”), publicata de germanul Wilhelm Reich in anii 1920, apoi revizuita in anii ’30 si ’40 ai secolului trecut. Reich a vizitat Uniunea Sovietica, in 1929, fiind unul dintre putinii occidentali care au avut „norocul” sa viziteze Uniunea Sovietica pe vremea lui Stalin si sa vada implementarea noii ideologii sexuale comuniste, iar mai apoi sa asiste la prabusirea ei. Despre Reich si revolutia sexuala intentionam sa scriem mai pe larg in lunile care urmeaza, cartea lui fiind fascinanta.

Reich aloca multe capitole ascensiunii si declinului revolutiei sexuale sovietice. Isi incepe observatiile deplangand faptul ca Stalin a re-incriminat homosexualitatea in 1934. Homosexualii, aflati mai mult in armata sovietica, au fost arestati si incarcerati. Pina in 1934, Stanga occidentala lauda Uniunea Sovietica pentru „progresismul” ei in materie de sexualitate – si de avort. La inceputul anilor 1920, bolsevicii au legalizat avortul, dar pina in anii stalinismului a fost restrictionat tot mai mult, pina cind a fost abolit in intregime. La inceput, femeile sovietice puteau sa-si „intrerupa” sarcina dupa voie. Insa u rapiditate avortul a devenit atit de raspindit incit, conform datelor statistice sovietice, anual doar in spitalul principal din Moscova se faceau 50.000 de avorturi. Unele femei avortau de 15 ori pe parcursul vietii, iar unele de cite 2 ori 3 ori pe an. Pentru sovietici,

avortul devenise o „metoda contraceptiva”.

Citește și: Epidemia de avorturi din Rusia Sovietică

Incepind cu anii 30 pozitia sovieticilor privind avortul s-a schimbat radical. Ideologii sovietici au inceput sa numeasca avortul un act „criminal si imoral”, o consecinta si reflectie a declinului moral si a libertinajului sexual al anilor 20. Au inceput sa atentioneze asupra daunelor fizice si emotionale cauzate femeilor de avort, sa publice date statistice privind mortalitatea sau infectiile si perforarea uterului. Datoria femeii sovietice, comentau ei, este sa fie mama si sa nasca copiii necesari constructiei socialismului. Argumentele ideologilor sovietici impotriva avortului au fost adoptate si de miscarile conservatoare, numite de Reich „reactionare”, ale Europei Occidentale ai anilor 30 si 40. In Germania, de exemplu, scrie Reich, femeile au strans milioane de semnaturi pentru o petitie impotriva legalizarii avortului.

„Desexualizarea” tineretului sovieticbolsevic rev homosexual

Daca la inceputul revolutiei bosevice tinerii se bucurau de „libertate sexuala”, treptat, pana in 1932, aceasta „libertate” a fost suprimata. O rezolutie a Congresului Partidului Comunist din 1932 cerea „desexualizarea” tineretului sovietic. Procesul acesta a adus cu sine si interzicerea avortului la prima sarcina si… re-incriminarea homosexualitatii. O evolutie interesanta: pe vremea Imperiului Tarist, homosexualitatea era pedepsita cu ani grei de terminta. Bolsevicii au pus capat sanctionarii acesteia, Rusia sovietica fiind prima tara din lume care a permis sodomia (a doua a fost Suedia, in 1944). Initial, bolsevicii au vazut in sodomie un act de interes stiintific, nu unul imoral ori impotriva naturii. Marea Enciclopedie Sovietica prezenta homosexualitatea ca un „act normal”, explicat din perspectiva lui Freud si a lui Hirschfeld.

Citește și: Mostre de erotică bolșevică. Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici

In martie 1934, insa, sodomia a fost din nou scoasa in afara legii si pedepsita cu intre 3 si 8 ani de inchisoare. Homosexualitatea era acum privita ca un act „barbar”, un indicator al „degenerarii tipice culturii burgheze”. In ianuarie 1934, conducerea sovietica a dat ordinul arestarii in masa a homosexualilor din Moscova, Leningrad, Kiev si Odesa. Printre cei arestati erau artisti, muzicieni, dramaturgi si ofiteri de armata. Presa a lansat o campanie de atacuri impotriva homosexualitatii, facind aluzie la „orgiile homosexuale” din lumea occidentala fascista. Maxim Gorky a scris si el asupra subiectului, comentind ca, in timp ce in „tarile fasciste, homosexualitatea distruge tineretul si se raspindeste fara a fi pedepsita”, in tarile in care proletariatul a ajuns la putere homosexualitatea a fost declarata o crima sociala si e pedepsita aspru.

La fel, daca in 1918 bolsevicii au pus capat „casatoriilor fortate”, pina in 1932 legislatia impotriva lor a fost abrogata. Deasemenea, daca la inceputul revolutiei bolsevice scolile devenisera responsabile pentru educatia sexuala a copiilor, spre sfarsitul anilor 20 educatia sexuala a revenit din nou in responsabilitatea parintilor. Intr-adevar, daca in primii ani ai revolutiei bolsevice copiii fusesera „confiscati”, educarea lor trecand in sarcina statului, practica a incetinit spre sfarsitul anilor 20. Reich deplange situatia si conchide ca „regresul revolutiei sexuale” a lasat loc unui autoritarianism moral si revenirii la anumite valori traditionale in Uniunea Sovietica.

Acest „viraj” al oficialilor bolsevici i-a influentat si pe comunistii francezi care, in anii 30, au respins si ei dogmele marxiste privind familia si sexualitatea, punind accent pe familia nucleara ca garant impotriva revansismului nazist. La fel, scrie Reich, bolsevicii au influentat gandirea nazistilor si a fascistilor italieni, care si ei la rindul lor promovau primordialitatea familiei si casatoriei si a valorilor sexuale traditionale pentru civilizatia europeana.

Dizolvarea familiei

Revolutia sexuala in Uniunea Sovietica a inceput, relateaza Wilhelm Reich, cu dizolvarea familiei ca institutie. Legislatia tarista era una cu radacini biblice evidente. Sotul avea obligatia sa-si iubeasca sotia ca pe propria sa persoana, sa traiasca cu ea in armonie, sa o ingrijeasca si sa o ajute in caz de boala. Sotia era obligata sa-si asculte sotul. Drepturile parentale erau garantate, parintilor recunoscindu-li-se drepturile in ce priveste educatia copiilor. Adolescentii rebeli care nu se indreptau in urma masurilor de disciplinare aplicate de parinti puteau chiar fi pusi in inchisoare pina la 4 luni.

In mod evident aceasta legislatie intemeiata pe dreptul natural a fost prima tinta a revolutionarilor rosii. In decembrie 1917, Lenin a publicat articolele „Despre disparitia familiei” si „Despre casatoria civila, copii si inregistrarea casatoriilor”. In lunile urmatoare, au fost abolite legile imperiale privind familia si relatiile intre parinti si copii. Barbatii au fost deposedati de pozitia lor dominanta in familie. Sotiei i se acorda dreptul sa-si determine singura numele, domiciliul ori cetatenia. Reich vedea in acest act „dizolvarea” autoritatii patriarhale.

Anul 1920 a adus noi schimbari: a fost legalizat divortul la cerere, iar casatoria si formarea familiilor nu mai erau acte publice, ci au devenit evenimente pur private. Barbatul si femeia puteau forma si dizolva o familie fara a fi obligati sa-si inregistreze casatoria la oficialitati. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate usor, la simpla solicitare a unei parti, iar dupa despartire inceta orice obligatie reciproca. Familia si casatoria au fost subminate si prin legalizarea adulterului – s-a renuntat la pedepsirea infidelitatii conjugale.

Detaliile sunt uimitor de similare cu cele ale „parteneriatelor civile” legalizate in tot mai multe tari din Europa in primele doua decenii ale secolului XXI, cu exceptia inregistrarii lor.

Adolescentii sovietici erau incurajati sa locuiasca in comunitati special constituite, unde aveau libertate sexuala totala. In aceste „colective sexuale”, cum le numeste Reich, nu existau parinti ori autoritati care sa spuna tinerilor ca relatiile sexuale impun si restrictii si responsabilitate. Familia a fost, asadar, practic abolita, asa cum o ceruse Marx, care vedea in aceasta destructurare un obiectiv primordial al revolutiei sociale. Viata sexuala in comunitatile pentru tineri devenise atit de dezorganizata incit chiar Lenin a ajuns sa o numeasca „haotica” si „dezastruoasa”, acuzandu-i pe tineri ca au transformat Uniunea Sovietica intr-o „casa de toleranta de tip burghez”. Noua normativitate a relatiilor sexuale la tinerii bolsevici „nu are nimic in comun cu libertatea de a iubi, asa cum noi comunistii o intelegem”, adauga ideologul-sef al bolsevicilor.

Reabilitarea casatoriei

„Copiii - bucuria familiei sovietice, viitorul țării noastre." Poster de propagandă din anii 1930
„Copiii – bucuria familiei sovietice, viitorul țării noastre.” Poster de propagandă din anii 1930

In fata cruntei realitati, casatoria si familia au inceput sa fie reconsiderate dupa 1925. A fost initiata o noua legislatie, iar propaganda oficiala a lucrat si ea pentru redresarea situatiei. Tinerilor care locuiau in „colective” a inceput sa li se vorbeasca despre bolile venerice, iar despre consecintele avortului si despre beneficiile nasterii. Legislatia s-a inasprit: femeile trebuiau acum sa faca cereri in scris pentru avort, care erau aprobate de comisii speciale.

Cinematografia sovietica a fost si ea chemata sa joace un rol. A produs filme care elogiau familia, precum „Viata privata a lui Peter Winogradow”, o cretie de succes a epocii despre fericirea vietii in casnicie. Pravda, ziarul oficial al comunistilor sovietici, a lansat o serie de articole care cautau sa promoveze familia sovietica. Revistele pentru tineri abundau de lozinci precum „doar un om dedicat familiei poate fi un bun cetatean”. A disparut din propaganda oficiala ideea ca familia ori casatoria sunt „institutii burgheze”, iar rolul sexualitatii a fost diminuat, recunsocandu-se ca la baza familiei sta de fapt afectiunea si dragostea. Din nou valori ca abstinenta, monogamia si relatiile sexuale firesti erau „la moda”.

Alianța Familiilor din România

sursa: culturavietii.ro

 

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: