Bucovina Profundă

17 August 2016

1969 -Arhim. Epifanie Theodoropulos: Scrisoare către Nicodim, zelotist athonit care intenționa să nu-l mai pomenească la slujbe pe patriarhul ecumenic Athenagora, pentru „acrobațiile” sale teologice (fragment)

Filed under: apologetica,articol,atitudine,conciliul cretan,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:28

1969 -Arhim. Epifanie Theodoropulos: Scrisoare către Nicodim, zelotist athonit

care intenționa să nu-l mai pomenească la slujbe pe patriarhul ecumenic Athenagora, pentru „acrobațiile” sale teologice (fragment)

 

epifanie theodoropulosIubite părinte Nicodime, trăim într-o vreme de înfricoşătoare zăpăceală. Atenţie să nu fim atraşi de mulţimea curenţilor. Suntem chemaţi să mergem pe sârmă. Atenţie să nu cădem nici la dreapta, nici la stânga. Aproape toate schismele în Biserică au fost pricinuite de încrederea în sine şi de graba nesoco­tită. Mâine patriarhul va pleca din lumea aceasta şi – cine ştie? – poate va urma după el un om înţelept. Atunci… se va termina cu isteria unionistă şi aiurelile filopapale… Dacă, însă, am creat schismă, cum vom cicatriza rănile Bisericii? Pe cât de uşor se creează schisma, pe atât de greu se repară. Citeşte istoria Bi­sericii şi te vei cutremura. Crezi că este uşor să ţinem piept curentului până la sfârşit? Este bine să nu des­chidem stăvilarul, căci odată deschis, curentul va scăpa de sub controlul nostru şi va inunda totul nestăpânit. Atunci când aprindem fanatismul mulţimii – este de ajuns o singură scânteie pentru crearea şi menţinerea schismelor – după aceea este cu nepu­tinţă să mai punem rânduială. De multe ori în istorie necuviinţele au ajuns până la profanări, până la încă­ierări, până la ucideri. Dacă va îndrăzni cineva din începătorii schismelor să recomande cumpătare şi împăcare, va fi considerat trădător şi va fi renegat pentru totdeauna mai mult de către incitatorii la dez­binare. De aici se pricinuiesc schisme înlăuntrul schis­melor, dezbinări, împărţiri, fragmentări, nemiloase războaie lăuntrice. Priveşte la iubiţii stilişti! Uniţi au fost numai atunci când s-au despărţit de Biserică, dar foarte curând s-au împărţit. Astăzi în câte grupări nu sunt împărţiţi? Poate în mai mult de şapte-opt. Şi deşi toți cugetă aceleaşi, fiecare grupare îi vede pe ceilalţi ca pe nişte trădători ai „Luptei”. Au ieşit din Biserica Greciei şi au fondat „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi”, deoarece „schimbarea calendarului a ve­nit în contradicţie cu Sfintele Canoane”.

Se aştepta de la ei respectarea cu multă evlavie a Sfintelor Ca­noane. Dar ei, pentru a-şi menţine „Biserica”, au încăl­cat o mulţime de Sfinte Canoane. (Adu-ţi aminte câte am scris că au fost încălcate numai prin hirotonia lui Acachie). Să se observe numai acest paradox: deşi stiliştii şi-au fondat „biserica” numai din dorinţa de a respecta Sfintele Canoane, totuşi atunci când apăra­rea ei (a „bisericii”) a cerut încălcarea Sfintelor Ca­noane, n-au ezitat deloc să le încalce. Aşadar, cu toa­te că această „biserică” a fost fondată ca un mijloc (mijloc de păzire cu acrivie a Sfintelor Canoane) a sfârşit prin a ajunge un scop. Să se păstreze „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi” fie chiar şi prin jertfi­rea scumpătăţii Sfintelor Canoane! Dar toate acestea cum le justifică iubiţii stilişti? Foarte simplu: prin ne­norocita „iconomie”. Dar ei au plecat din Biserica Greciei sub stindardul „scumpătăţii”. Dacă ar fi fost dispuşi să primească „iconomia”, mai ales într-o ast­fel de măsură în care o fac ei acum, nu ar fi existat motiv să plece din Biserica Greciei, ci ar fi putut rămâne în ea folosind mult mai puţină „iconomie”… Cu toate acestea, au plecat ca să nu jertfească puţin şi au fost nevoiţi după aceea să jertfească mult. O, fratele meu, înfricoşează-te şi te cutremură de salturi­le care te scot în afara Bisericii…

Însă trebuie să isprăvesc cuvântul, care deja s-a lungit foarte mult. Închei revenind la câteva din poziţiile mele din început, deoarece este foarte nece­sar. Nu asculta clevetirile unora care spun că Biserica Greciei este de acord cu patriarhul Atenagora. Dacă patriarhul va merge înainte, dacă va purcede la „uniri”, atunci vei vedea ce poziţie vor avea episcopii Bisericii Greciei, care astăzi tac şi suportă nu din frică, pre­cum susţin unii „viteji apărători ai Credinţei”, nici din pricina unei conştiinţe ortodoxe tocite, ci numai pentru că se îngrijesc de pacea Bisericii şi se gândesc cu frică la evoluţiile şi consecinţele schismelor. Episcopii Bisericii Greciei, în afară de foarte puţini, nu sunt filocatolici, nu sunt unionişti, nu sunt de acelaşi cuget cu patriarhul Atenagora. NU! Nu uita că Sfântul Chiril al Alexandriei, marele apărător al credinţei ortodoxe „iconomisea a nu se rupe de cei din Răsărit, care il aveau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, eretic fiind acesta”. Adică se împărtăşea, din iconomie, cu cei care aveau în diptice un episcop eretic.
[…]
Fratele meu, aceasta este eclesiologia ortodoxă. Celelalte, adică a se ridica persoane (clerici sau laici) şi a afurisi episcopi pe care-i primeşte Biserica Orto­doxă Universală, sunt curate protestantisme.

Aceasta desigur sub condiţiile – repet din nou – că credem în existenţa Bisericii Ortodoxe Soborniceşti în lume. Iar dacă credem că toţi sau aproape toţi epis­copii Bisericii au devenit trădători ticăloşi, atunci cele de mai sus se răstoarnă cu desăvârşire. Atunci Biseri­ca vom fi noi şi tot ceea ce facem este autoritar şi valabil. ,,Oricâte vom lega pe pământ vor fi legate şi în cer; şi oricâte vom dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”. – În tot cazul, departe este de mine gândul luciferic că Biserica a rămas numai în mine…

sursa:  Cele doua extreme. Ecumenismul și stilismul, arhim. Epifanie Theodoropulos, Editura Evanghelismos, București, 2006, pp. 82-119.

4 comentarii »

  1. Trimite te rog articolul asta si infierbantatilor de la apologeticum, saccsiv, sinodultalharesc si poate mai sunt si altii.
    Mie mi-au banat comentariile pentru ca le-am explicat ca interpelarea necuviincioasa a mitropolitului Teofan de catre cativa bizoni burtosi (in total contrast cu prezenta ascetica a ierarhului), nu este marturisire ci nesimtire.
    Ei poate cred ca sunt singurii preocupati de alunecarea catre ecumenism si corectitudine politica a unor ierarhi din Biserica noastra, dar nu realizeaza ca situatia nu este una care cere razvratire, ci frangerea inimii si rugaciune fierbinte pentru cei care din motive nestiute de noi par a fi la limita caderii …
    Nu trebuie sa ramanem indiferenti, desigur, dar pana la a „da cu barda”, mai sunt multi pasi decenti si fermi prin care sa ne aratam grija fata de mantuirea noastra, a neamului nostru si a urmasilor nostri.
    Dumnezeu sa ne lumineze !

    Apreciază

    Comentariu de UmbraSerii — 17 August 2016 @ 17:39 | Răspunde

    • Ia nu mai umbla cu cioara vopsita, daca intradevar nu mai poti de focul iereticilo, cauta si atragele atentia ca nu e bine ce fac pt ca daca le dai apa la moara cu iereziile lor mai rau le faci, ca vad ca pe voi schismaticilor (ca voi ati ales calea inhaitarii cu papistasi) dupa cum va asterneti asa dormiti, nu mai ascundeti gunoiul sub pres ca deja a dat pe afara, nu departe de ce a fost zilele trecute ca nu mai conteneau cu iereziile teofan la iasi cu papistasul acela , daniel la bucuresti cu papistasii si cu masoni roind de jurul imprejurul lor la ieretica aceea zisa si regina, da nu va este rusine obrazului sa aruncati si sa invinovatiti pe alti de schisma cand voi iereticilor va faceti vinovati de asa ceva?!

      Apreciază

      Comentariu de mihai — 17 August 2016 @ 22:39 | Răspunde

    • Dacă ești umbra seri,atunci nu ai nimic de aface cu Lumina și cu Adevărul!

      Fragmente din procesul intentat de Patriarhia Constantinopolului Sfântului Maxim Marturisitorul pentru ca a rupt comuniunea cu ea

      05.03.2016 | Părinţii Bisericii la straja credinţei!, Soborul Pan Ortodox

      sf-Maxim-MarturisitorulSfântul Maxim Mărturisitorul (+662)
      (fragmente din proces)

      Atunci când toţi Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi (eretici care mărturisesc că este numai o voinţă în Hristos), Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei.

      Când trimişii Patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice):

      – De care Biserică aparţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de eşti fiu al Bisericii Soborniceşti, intră neântârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi!

      Iar Sfântul a grăit:
      – Domnul Iisus Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:
      – Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se
      amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

      – Prin cuvintele pe care le spui , bagi dihonie în Biserică.

      ar Sf. Maxim a spus:
      – Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică? Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.
      Eu nu am o învățătură a mea, ci învățătura de obște a Bisericii Sobornicești. N-am formulat nici o părere a mea, ca să se poată spune că am scornit vreo dogmă.

      Mai apoi, când Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia?

      Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:
      – Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?
      Iară Sfântul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
      – „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.”

      Zis-au lui:
      – Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:
      – Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă(Galateni 1,8).

      Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim:
      – Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu?

      – Nu voi intra, a răspuns Sfântul.

      – De ce? a întrebat Eparhul.

      – Deoarece a încălcat hotărârile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat:
      – Dacă este aşa, cum se face că părinţii acelor sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre?

      – Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfântul. Nimic nu câştigaţi!

      Apoi trimișii Patriarhului i-au spus:
      -Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici. Atunci Sf. Maxim a spus:
      -Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului?

      Apoi ei au răspuns:
      -Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți.

      Sf. Maxim a zis:
      -Nimic nu este mai puternic decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată.
      Sursa:Măreția Ortodexiei-Ed. Egumenița 2009

      … „A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău”(erezie). (Vieţile Sfinţilor din greacă, 21 ianuarie).
      …Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești.
      Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.(Sf. Maxim Mărturisitorul)

      Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă și nevătămată a învățăturilor Dreptei Credinței Ortodoxe lăsate nouă de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți…și deci dezbinați de Biserică (schismatici) sunt toți cei ce cugetă osebit de Sfinții Bisericii…Hristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece ea păstrează Adevărul și Mărturisirea de credință.

      În Biserica Sobornicească noi trebuie să dăm atenție îndeosebi la a păstra ceea ce a fost crezut pretutindeni, în toate timpurile și de către toți. (Sf. Vichentie de Lerini)

      Apreciază

      Comentariu de Iubind Adevărul! — 18 August 2016 @ 12:20 | Răspunde

  2. Acest articol uita sa mentioneze unde ii incadreaza pe episcopii, preotii si monahii din Sfantul Munte Athos, care au rupt comuniunea cu patriarhul si nu l-au mai pomenit timp de 50 de ani. Din 1924 pana in 1974, tot Sfantul Munte Athos a intrerupt pomenirea patriarhului.
    Unde ii incadram pe toti cei din Sfantul Munte Athos? La schismatici sau la dreptcredinciosi care au pazit dreapta credinta?

    De prin anul 1970 au inceput sa fie adusi vietuitori indoctrinati la scolile teologice din apus, si uite asa, incetul cu incetul, ba cu vietuitori cu invatatura stramba, apuseana, ba cu multi bani europeni, ba cu amenintari … Sfantul Munte Athos s-a intors la comuniunea cu Patriarhul eretic.

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de Sluga netrebnica — 19 August 2016 @ 21:29 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: