Bucovina Profundă

17 August 2016

Întreaga Expunere a Protopresbiterului Theodor Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie din Tesalonic, asupra celor 10 teme inițiale de pe agenda Sfîntului și Marelui Sinod. Expunerea Pr. Theodoros Zissis este din octombrie 2015 și are valabilitate permanentă

Filed under: apologetica,conciliul cretan,conferinte,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:10

Întreaga Expunere a Protopresbiterului Theodor Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie din Tesalonic, asupra celor 10 teme inițiale de pe agenda Sfîntului și Marelui Sinod.

Expunerea Pr. Theodoros Zissis este din octombrie 2015 și are valabilitate permanentă

Trad.&Transcripția în lb. rom.,©Acta Diurna®                               sursa: Acta Diurna

[Această serie de prezentări a avut loc de-a lungul lunii octombrie a anului trecut [2015]; deși, din această cauză, unele elemente sînt acum datate, ansamblul prezentării constituie una dintre cele mai prețioase surse de informație (pentru cei ce doresc să cunoască de la izvoare autentice problematica pregătirii Sfîntului și Marelui Sinod din Creta și ecumenistă în general).

Inregistrarea a fost publicată de utilizatorul Mark Ephesus pe you tube la 28 ian 2016, cu următoarea descriere (trad. din engl. ActaDiurna): Pr Theodoros Zissis este Profesor Emerit de Patrologie, a fost Șeful Catedrei de Teologie Pastorală și Socială a Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea Aristotel -Tesalonic.]

Protopresbiter Theodoros Zissis (în continuare, Pr TZ): Nu voi intra în foarte mari detalii privitor la întîlnirile de pregătire a Sinodului, la unele dintre care, precum v-am mai spus, am participat personal. Am să vă spun doar că la cea de A 3-a Consultare Pre-Sinodală, penultima de pînă acum (s-a spus în oct. 2015) –  cea de A 4-a Conslutare Pre-Sinodală a avut loc în 2009, – imaginați-vă că cea de A 3-a Consultare Pre-Sinodală, la care am participat eu, a avut loc în 1986! Numărați cîți ani au trecut (1986-2009=26 ani) fără nici un fel de activitate preparativă.

Sala (în continuare, S) : Incredibil !

Pr TZ: S-a cofirmat lista celor 10 teme care se vor discuta la Sfîntul și Marele Sinod [redusă ulterior la doar 6] – doar 10 teme se vor discuta, căci în pregătirile anterioare pe listă se aflau o mulțime de teme, aproape toate domeniile dogmaticii și eticii au fost propuse spre dezbatere – ai fi zis că sîntem la cursurile vreunei universități, cu seminarii nenumărate la temă. Ar fi ținut (sinodalii) cursuri, așadar, pe toate temele de dogmatică și morală. Dîndu-și seama de asta, la cea Dintîi Consultare Pan-Ortodoxă pregătitoare a Sfîntului și Marelui Sinod toată această mulțime de teme a fost redusă la doar 10, și anume :

  1. Diaspora ortodoxă. Să vă explic pe scurt ce înseamnă asta: Diaspora Ortodoxă înseamnă toată lumea ortodoxă care viețuiește în afara granițelor bisericilor autocefale, locale. Avem de exemplu imigranți ortodocși în America, în Australia, în Noua-Zeelandă, etc. Asta înseamnă diaspora ortodoxă. Acolo unde nu există biserică ortodoxă autocefală, acolo unde ortodocșii veițuiesc departe de țările lor, de biserica lor autocefală, departe de Bulgaria, de Serbia, de Rusia, de România, de Grecia – acolo vorbim de diaspora ortodoxă. Și aci avem de a face cu o problemă deosebit de gravă, la care s-a găsit o soluție, o soluție care este mai curînd o cîrpitură, dar o soluție temporară s-a găsit (n.n.: e vorba de o sinaxă a episcopilor diferitelor etnii din respectiva țară, care să păstorească poporul ortodox aflător acolo). Prin urmare, care este problema Diasporei Ortodoxe ? Potrivit Canoanelor nu se justifică mai mult de o episcopie într-un loc unde viețuiesc creștini ortodocși. Să luăm Franța : toți ortodocșii de acolo : români, sîrbi, greci, nu ar trebui să aibă decît un singur episcop. Însă din pricini de țară de origine, fiecare etnie vrea propriul ei episcop : în Franța există un episcop grec, unul sîrb, unul român, unul rus !…Același lucru este valabil și în Anglia și în America – și asta înseamnă haos. Canonul care interzice multiple scaune episcopale în unul și același loc a fost dat la o parte cu desăvîrșire. Unde este respectul pentru cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel care zice : nu mai este nici evreu, nici elin, nici sclav, nici liber?! Dar o soluție canonică ne stă cît se poate de la îndemînă : Oricare dintre etnii este majoritară, aceeași să fie și etnia Episcopului! Etniile minoritare se vor afla sub păstorirea acestuia și nu vor fi vătămate cu nimic! Dar noi, noi toți, toate bisericile ortodoxe autocefale, și fiecare în parte ! – punem naționalismul mai presus de Canoanele Sfinților Părinți ! Fiecare vrea episcopul propriei sale etnii – pentru că nu avem la inimă învățătura creștină ! Căci dacă am avea-o, am merge la biserica păstorită de Episcopul Român chiar dacă sîntem greci sau sîrbi, și la cea păstorită de Episcopul Grec chiar dacă sîntem români sau ruși, și așa mai departe, și astfel ne-am înscrie în rînduiala noastră ortodoxă, a Canoanelor sfinte, care cere un episcop pentru una și aceeași obște! Treaba aceasta va fi greu de rezolvat. Soluția oferită de consultările pre-sinodale e aceea a unui fel de comitet al episcopilor, adică toți acei episcopi împreună să păstorească Biserica Ortodoxă din diaspora. Aceasta este o soluție cîrpită care merge contra sfintelor canoane. Deci așa stau lucrurile cu diaspora ortodoxă.
  2. Autocefalia și modul ei de proclamare. Ce înseamnă asta ? Atunci cînd Biserica Greciei a vrut să devină autocefală, adică să se desprindă de Patriarhia Ecumenică (Constantinopol), a avut nevoie de o acțiune administrativă, de un act oficial. Deci s-a pus problema criteriilor de obținere/acordare/proclamare a acestui act. Cum devine o biserică autocefală? Mare dezacord și pe tema asta. Să zicem că maniera rezonabilă de a rezolva problema este aceea de a ține cont cărei Biserici Autocefale aparține biserica care dorește să se desprindă și să devină la rîndul ei autocefală. Să luăm Grecia, ea a fost teritoriu păstorit de Patriarhia Ecumenică. Deci, în mod firesc, ea și-a obținut autocefalia prin acțiunea Patriarhiei Ecumenice, Patriarhia Ecumenică este cea care a proclamat autocefală Biserica Ortodoxă a Greciei (Eladei). Ce vom zice atunci despre Skopjie ? Cine ar fi chemat să proclame în mod legitim autocefalia Bisericii Macedoniei, presupunînd că aceasta nu ar fi schismatică (cum este în prezent)? Vreme îndelungată Skopjie a ținut de Biserica Serbiei. Biserica Mamă a obștii ortodoxe din Macedonia, cu alte cuvinte, este Biserica Ortodoxă Sîrbă. Cu asta dau doar un exemplu, căci și noi (grecii) am avut ceva jurisdicție acolo, și noi am avut popor grec acolo. Dar ținînd cont de situația majoră, nu cumva legitimitatea proclamării autocefaliei ținutului Skopjie aparține Bisericii Sîrbe ? Sau să luăm alt exemplu, ăsta….(își caută cuvintele)–S: episcopia de Ohrida–- Pr TZ : a, nu, la Ohrid e altă problemă… dincolo, la Amfilohie Radovici – aha, da : Să luăm exemplul Muntenegrului. Dacă ei ar voi să devină autocefali, nu cumva Biserica Sîrbă, ca Biserică Mamă a Muntenegrului, ar trebui să fie cea care proclamă autocefalia Muntenegrului ? Se ivește însă următoarea dispută : Patriarhia Ecumenică, care la un anumit punct în istorie a deținut întreaga zonă a Balcanilor în jurisdicția sa, și datorită faptului că mai toate bisericile autocefale respective și-au obținut autocefalia de la Patriarhia Ecumenică, – din aceste motive, deci, Patriarhia Ecumenică clamează pentru sine, în exclusivitate, dreptul de a acorda autocefalie bisericilor ortodoxe care doresc aceasta. „Eu sînt Biserica Mamă”, zice ea, „voi cu toții ați ieșit din mine, deci eu sînt cea care am dreptul oficial să vă acord autocefalia.” Iar dacă e să fim onești și realiști, Patriarhia Ecumenică a acordat autocefalia bisericilor Bulgariei, Greciei, României și Serbiei – și Rusiei. Da. Ea a acordat acestor biserici autocefalia. Dar iată că apare acum Rusia, care își spune a 3-a Romă și ridică obiecții la chestiunea aceasta. Lucrul este iscat de Metropolia (Biserica rusă din afara granițelor) care a dorit să fie autocefală. Deci cine ar fi trebuit să acorde autocefalie bisericii ruse din diaspora, avînd în vedere că reprezenta toată emigrația rusă – care provenea toată din trupul Bisericii Ruse? Biserica Rusă sau Patriarhia Ecumenică? La un moment dat în discuții, discuții la care am fost și eu însumi prezent, am fi ajuns la punctul în care să rezolvăm problema, și anume hotărînd că Biserica Mamă este legitimă în a acorda autocefalia, adică scaunul care te-a păstorit pînă la momentul desprinderii, acela trebuie să-ți acorde autocefalia. După care a apărut ideea că autocefalia trebuie să fie acordată de sinodul bisericii, împreună, democratic, sinodal, de către toți episcopii. În orice caz problema a rămas nerezolvată pînă azi (s-a rostit în oct. 2015, cf. descrierea filmului pe you tube).

3. Autonomia și modalitățile obținerii ei. Una este autocefalia și altceva autonomia. Ca să înțelegeți, să luăm exemplul Cretei, Biserica Ortodoxă a Cretei este o biserică autonomă, și nu autocefală. Ea nu este pe de-a întregul independentă, ci răspunde Patriarhiei Ecumenice. Are propriul ei sinod, dar acel sinod răspunde Patriarhiei Ecumenică. Asta înseamnă autonomie. Cine, care va să zică, acordă autonomie unei biserici? Și la punctul acesta sînt probleme.

4. Dipticele. Ce sînt dipticele? Deja cu tema asta, începeți și dvs să înțelegeți cam cu ce fel de probleme vrea să se ocupe acest Sinod! Acestea sînt teme?! Și mai ales „tema” dipticelor! Iertați-mă, este de rîs! Acum, ca să înțelegeți: Dipticele ne arată care este ordinea înșiruirii, sau menționării, în diverse contexte, a celor paisprezece biserici autocefale! Adică care este pomenită mai întîi, care mai pe urmă, și care la mijloc! Desigur că există niște criterii ale acestei ordini. În Biserica Primară, cele cinci Patriarhii: a Romei, a Constantinopolului, a Alexandriei, a Antiohiei, și a Ierusalimului, erau pomenite în ordinea aceasta tocmai înșiruită. Acum există ideea ca să se continue ordinea acestei pomeniri, cu celelalte biserici care au devenit între timp autocefale. Biserica Ciprului zice că ea se cuvine să vină pe locul al șaselea. Cerința este justificată, deoarece Biserica Ciprului e una foarte veche. Dar Biserica Rusiei s-a supărat : „Cum adică, Biserica Ciprului? Dintre bisericile devenite autocefale după perioada veche noi sîntem cei mai puternici! De ce să fie Biserica Ciprului pe locul al șaselea și nu eu?! Cipru nici nu este Patriarhie, e doar Arhiepiscopie.” Dar patriarhii sînt și România, și Bulgaria, și Serbia, de exemplu. Deci apare un nou criteriu: dacă se cuvine ca o Arhiepiscopie să fie menționată înaintea unei Patriarhii. Vedeți dvs ce problemă gravă ?! Dacă să fie o Arhiepiscopie menționată înaintea unei Patriarhii! Aflați așadar că problema dipticelor, adică a ordinii rangurilor ( !!) încă nu s-a rezolvat. Vă imaginați? Pe tema asta nici nu se mai duc dezbateri acum, nici nu va fi discutată la Sinod, pentru că nu sînt în stare să vină cu o soluție.

5. Acum, tema a cincea. Sînt zece, să știți. Continuăm și duminica viitoare, dacă ați obosit. Tema a cincea deci, este Calendarul, și tema conexă a Prăznuirii comune a Sfintelor Paști. La ce se poate gîndi cineva cînd vede această temă de discuție pe agenda Sfîntului Sinod? Eu cred că s-ar putea gîndi că schisma creată de Noul Calendar care a dezbinat familii – căci să știți că Noul Calendar și toată dezbinarea la care a dus el a creat mari convulsii și mari drame în sînul familiilor, al poporului ortodox! – ne-am putea gîndi deci, că iată, a venit vremea să regîndim lucrurile temeinic și serios, să vedem dacă și unde este greșeala, și apoi să reparăm în consecință! Și să știți că mulți Bătrîni, mulți Părinți Aghioriți, Părintele Filotheos Zervakos, de exemplu – am scris asta în cartea pe care v-am dat-o – Părintele Zervakos, deci, afirmă foarte clar că singura rezolvare a acestei probleme este venirea la Vechiul Calendar, pentru că impunerea Noului Calendar a fost o greșeală! Nici măcar nu vor să audă de așa ceva în acest Sinod! Nu vor sub nici o formă! Există într-adevăr unele biserici care zic totuși: „Dacă nu vreți să veniți la Vechiul Calendar, atunci cei de pe Nou să rămînă pe Nou, dar noi, cei care ținem Calendarul Vechi, pe el vom rămîne. Deci despărțirea aceasta va continua.” Rusia nici nu vrea să audă de trecerea la Noul Calendar. Nici Serbia nu vrea să audă, (adresîndu-se Părintelui care stă la stînga lui) nu-i așa, Părinte? Dar nici Sfîntul Munte nu vrea să audă! Credeți că Sfîntul Munte va trece pe Nou?! Și atunci nu s-ar cuveni ca noi toți ceilalți, Patriarhia Ecumenică, și Biserica Greciei, și cine mai este pe Nou (Biserica Ortodoxă Română este pe Calendarul Nou) – nu s-ar cuveni ca noi toți aceștia să recunoaștem că am făcut o greșeală cu Reforma Calendarului? Căci cine a pus la cale Reforma aceasta? Patriarhul-Mason Metaxakis a orchestrat acestea! Am făcut o greșeală cu nenorocita aceasta de reformă! Să o recunoaștem și s-o corectăm, iartă, acum este ocazia! Dar nu, dimpotrivă! Patriarhia Ecumenică și Noii Calendariști vor ca cei care țin Vechiul Calendar, să trecă ei la cel Nou! Adică nici mai mult nici mai puțin partida Patriarhiei Ecumenice vrea ca să aducă Biserica Rusiei, și Patriarhia Ierusalimului, și Muntele Athos(!!) la Noul Calendar! Dar opoziția la așa ceva este foarte puternică. Iar eu personal mă bucur, să știți, pentru că s-a afirmat clar – recent, în lucrările premergătoare – de către aceste Biserici : „Nu vă pierdeți vremea așteptînd să facem și noi Reforma Calendarului pentru că nu o vom face. Voi, cei care ați făcut reforma aceasta, trebuie să reveniți la Vechiul Calendar!” Dar să ne gîndim cîtă bucurie nu s-ar face – cîtă bucurie! – dacă s-ar repara această greșeală care a adus atîta sfîșiere și suferință în poporul ortodox, dacă printr-un act de pocăință adîncă s-ar reveni la Vechiul Calendar! Dacă s-ar pune metanie și s-ar striga „Iartă-ne, Doamne, iertați-ne, fraților, am făcut o greșeală, dorim să o reparăm!” Dar, vai, unde este pocăința noastră? Unde metania? Unde smerenia și smerita cugetare și evlavia? Două sau trei biserici autocefale au luat hotărîrea nenorocită, Patriarhia Ecumenică și Biserica Greciei (și a României) – și încă asta fără întrunirea vreunui sinod(ecumenic)! Însă iată, acum avem Sinod! Avem ocazia să corectăm greșeala! Să înceteze dezbinarea în lumea ortodoxă cu vechiul și cu noul calendar și cu toate schismele pe alocuri care decurg de aici! Dar acum vedem că nici asta nu este de ajuns. Căci, așa cum se dă la iveală, nu numai că nu vor să corecteze această greșeală, dar ei îi dau înainte cu agenda Noului Calendar și o împing spre celebrarea comună a Sfintelor Paști! După ce că pînă acuma am acceptat să prăznuim împreună Sfintele Paști, noi cei de pe Vechi împreună cu cei de pe Nou (și invers), ca să nu facem dezbinare de netrecut în Biserică, acum se ivesc aceștia (partida ecumenistă) care vor să ne silească să sărbătorim Paștile cu papistașii și cu protestanții! Sau cel puțin, dacă nu prăznuim (cu rugăciuni !!) împreună, cel puțin să ținem Paștile la una și aceeași dată. Și la punctul acesta, slavă lui Dumnezeu, opoziția este foarte puternică.

6. Impedimentele la cununie. Se ridică întrebarea: Criteriile ce constituie impedimente la cununie, le vom păstra așa cum sînt, sau le vom schimba, astfel încît să se poată căsători verii (primari?) între ei? (rumoare în sală) Vă rog. (rîde ușor) Vă rog (asta e nimic, adică). Veți vedea ce urmează – e un dezastru. Vă rog. Iar în legătură cu impedimentele la căsătorie, ei includ și discutarea problemei căsătoriilor mixte, adică între ortodocși și heterodocși (rumoarea în sală continuă reprimat, vocea părintelui domină). E cert că vor fi adoptate ca practică (căsătoriile între ortodocși și heterodocși, deja se practică în Germania, avem cazuri concrete, cu fotografii – n.n.). Li se va îngădui ortodocșilor să se căsătorească chiar și cu cineva care nici creștin nu-și spune (rumoare), pentru că nu va mai fi nici o lege care să interzică căsătoria dintre un ortodox și un musulman, sau papistaș, sau protestant. Nu va mai fi nici o lege care să interzică (căsătorii de acestea)! Dar Canoanele noastre bisericești sfinte interzic cu desăvîrșire acest lucru! (rumoare aprobatoare în sală)

7. Tema a șaptea. Răbdare, aproape am ajuns la sfîrșit. Ameliorarea regulilor privitoare la POST. Deci, postul în Biserica Orodoxă.Formularea aceasta („schimbare” „ameliorare”, „modernizare”) este cea folosită în 1986, cînd am participat și eu la lucrări. Dar noi atunci am schimbat-o, desigur, deoarece a produs scandal. Scandal uriaș: „Cum adică ameliorare/modernizare? Schimbăm acum și rînduiala postului?!” Căci titlul complet era : „Ameliorarea (adjustment, in subtitr. engl.) rînduielilor privitoare la post în acord cu cerințele timpurilor noastre.” Adică, cu alte cuvinte, mîncăm de toate! (rumoare în sală) Căci linia de gîndire a bisericilor care au introdus schimbarea aceasta este următoarea : „Oricum oamenii nu postesc! Așa că ce facem acum, îi lăsăm să se simtă mereu vinovați? O să le interzicem să se împărtășească deoarece n-au postit? O să punem în dreptarul de spovedanie întrebarea: Ai postit? O să obligăm mamele să-și pună copiii să postească? N-o să rezolvăm nimic, de aceea, ridicăm regulile, le dăm la o parte!” N-au îndrăznit totuși să meargă prea departe cu modernizarea postului, deoarece în clipa în care au ridicat problema aceasta, cele mai multe biserici au reacționat (dur). Doar vreo două sau trei biserici au fost în favoarea modernizării postului. Așa că încă din 1986, an la care m-am aflat acolo, la lucrări, noi am schimbat formularea acestui punct, am scris: „Importanța sfîntului post și a respectării/ținerii postului în zilele noastre”. Cu alte cuvinte, cum se cuvine ca să practicăm această asceză astăzi, în vremurile noastre. Ba încă am discutat atunci că nicidecum nu putem să umblăm la slăbirea postului, dimpotrivă, că mai ales în zilele noastre se impune să-l asprim!

8. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creșine. Acuma, băgați de seamă aci, căci ce urmează este de fapt miezul problemei, temele acestea, a 8-a și a 9-a. Ce a fost pînă acum e așa, un fel de înveliș. În temele 8 și 9 avem miezul și esența problemei. Anume, tocmai asta: relația cu restul lumii creștine. Adică, se reglementează legăturile pe care trebuie să le avem noi, creștinii ortodocși, cu papistașii, cu protestanții, cu monofiziții, cu anglicanii, cu reformații. Aici sugestia este că noi trebuie să ne unim cu toți aceștia, că diferențele dintre noi și ei sînt minuscule, că trebuie musai să continuăm să păstrăm legătura – ba chiar se caută justificări ale anulării regulilor care interzic rugăciunea împreună, dintre noi, și ei! Am să vă citesc textele și formulările care tocmai asta indică. Am să vă arăt ce se petrece în cadrul întrunirilor acestora de pregătire pre-conciliară, în care se caută a se justifica pînă și acest lucru (rugăciunea împreună cu ereticii)!

9. Iată și tema a noua, care și ea se află în miezul problemei, căci arată clar direcția (în care vor să meargă cu acest Sinod)! Este chiar tema fierbinte promovată de Metaxakis, care a depus toate eforturile să o pună în practică! El a impus toate lucrurile acestea : Noul Calendar, noile protocoale privitoare la cununie („the protocols regarding marriage”), toate acestea Metaxakis le-a promovat! El este cel care a voit trup și suflet „modernizarea”. El a recomandat preoților să umble fără rasă, să frecventeze teatrele și cinematografele, și așa mai departe. El a fost modernistul care a știrbit toate rînduielile! Deci tema a noua se intitulează chiar așa: Ortodoxia și mișcarea ecumenică. Și ce anume, mai clar, înseamnă aceasta? Mai clar, prin „mișcare ecumenică” se are în vedere anume Consiliul Mondial al Bisericilor, cel format și condus de protestanți. Vom (mai) continua să fim membri ai Consiliului Mondial al Bisericilor, ai mișcării ecumenice, adică, sau vom ieși fără întîrziere din el!? Noi cu toții dorim și ne exprimăm cu voce tare dorința de a ieși din acest Consiliu Mondial al Bisericilor, dar care dintre cei de la vîrf îndrăznesc să spună aceasta? Căci, fraților, ce treabă avem noi acolo? Ce treabă are Biserica lui Hristos să șeadă în sfatul a 340 de grupări protestante? Ce treabă?! Oare sîntem eretici, fraților?! Oare ne unim acum cu cei care umblă în sfatul necredincioșilor, și stau în calea păcătoșilor, și șed pe scaunul hulitorilor?! Ne adunăm acum cu ereticii?! Adică cu duhurile necurate al mondialismului? Și încă le mai numim „biserici”! Auziți, „consiliul mondial al bisericilor”! Ar trebui să le numim Consiliul mondial al celor 340 de erezii protestante ale Bisericii! Așa că, ar fi cazul să zicem corect nu „consiliul mondial al bisericilor”, ci Consiliul Mondial al Ereziilor și Înșelării demonice! Că iată-ne pe noi, Biserica Ortodoxă, la tratative de unire cu Consilliul mondial al ereziilor și înșlării demonice! Oare vom mai sta mult în situația aceasta? Multe și cumplite texte s-au formulat în acest consiliu (alal ereziilor și înșelării) ca rezultat al prezenței noastre, a creștinilor ortodocși, la acele lucrări! Gîndiți-vă la (întîlnirile ConsMond al Bis =CMBce au avut loc la) Busan, la Canberra, la Porto Allegre! Pe toate vi le-am prezentat și vi le-am analizat aci, la vremea respectivă. Acelea sînt texte ale trădării (de Biserică și de Hristos)! Pînă cînd vom mai merge și vom mai sta acolo (ca membri ai CMB)?! Este cert că acest consiliu va hotărî ca noi neapărat să continuăm a fi parte a lui! Este cu desăvîrșire cert!

10. Și acum tema a zecea, care a cauzat mare tumult la ultimele consultări pre-conciliare (cele din 2009?): Contribuția Bisericii Creștin-Ortodoxe la promovarea idealurilor creștine ale păcii, libertății, fraternității, dragostei între popoare, și abrogării oricăror distincții rasiale. Trebuie să vă spun că tema aceasta apare formulată aci deoarece la ora cînd a fost formulată inițial comunismul încă nu căzuse – țineți cont că preparativele pentru acest sinod au început în anii 1960, consultările propriu-zise la începutul anilor 1970, iar comunismul a căzut în 1990. Deci cînd s-a discutat tema aceasta comunismul cu Uniunea Sovietică erau încă extrem de influente. Și așa cum cei mai în vîrstă dintre dvs poate își mai amintesc, sovieticii sînt cei care au insistat mereu și au impus mereu pe diversele agende internaționale Mișcările pentru Pace. V-il mai amintiți (la noi, în Grecia), pe Lambrakis cu Mișcarea lui pentru Pace? Striga, precum toți comuniștii, Pace! Pace! Pace comunistă ! Pace internațională ! Sovieticii au fost cei care prin intermediul bisericilor (ortodoxe) din țările lor – adică Bisericile Slave – au vrut ca să impună și au impus tema păcii în Ortodoxie. Eu am participat la acele lucrări inițiale pe tema aceasta și mi-l amintesc pe Mitropolitul Efesului, cel care deținea președinția atunci, zicîndu-mi : „Frate Teodore, nu insista atîta, lasă, nu face atîta agitație pe tema asta, pentru că ei – delegația din Uniunea Sovietică, adică – nu au de gînd să cedeze deloc la punctul ăsta, pentru că așa le-a poruncit statul, să includă neapărat tema asta pe agenda discuțiilor! Li s-a spus clar să nu se întoarcă fără să fi introdus tema păcii mondiale pe agenda discuțiilor (pre-conciliare)!” Și într-adevăr, tema a trecut fără mari probleme. În orice caz, tema aceasta rămîne încă și astăzi de actualitate, căci priviți la partea a doua a formulării de acum: abrogările segregărilor rasiale. Într-o consultare pre-conciliară ulterioară acesteia tocmai pomenite, s-a aprobat încă și o adăugare la formularea aceasta : „…și a tuturor celorlalte segregări”. Ce înțelegem de aci? Că trebuie să abrogăm nu doar toate segregările/deosebirile/distincțiile rasiale, dar și pe cele religioase. Iar acum, la ora la care vorbim, cu ocazia preparativelor curente pentru acest Sinod, se fac simțite eforturile de a introduce „…și a tuturor segregărilor sexuale” în formularea acestei teme (rumoare în sală). Adică formularea completă se dorește ca să fie : „Abrogarea tuturor segregărilor: rasiale, religioase și sexuale” (rumoare în sală). Într-adevăr, chestiunea aceasta a creat scandal mare – și tot scandalul acesta a pătruns pe internet – căci în textul final ei doreau să includă doleanța ca Biserica Ortodoxă să admită homosexualitatea! Să n-o „segregheze”, adică! Și să scrie acolo lucruri care să vină în favoarea homosexualilor! Biserica Rusiei mai cu seamă nu numai că a ridicat o opozție foarte puternică la lucrul acesta dar, din lucrarea Mitropolitului Pergamului – pe care nu am timp s-o prezint astăzi, o voi prezenta duminica viitoare – iată ce zice capul consultărilor preconciliare (Mitropolitul Pergamului) la Fanar – o să vedeți (ridică sus hîrtiile cu textul lucrării) este extrem de interesant, vom studia lucrarea aceasta duminica viitoare – Deci iată ce reiese din această lucrare – sper că nu am înțeles noi ceva greșit, nu ne putem da seama deocamdată – reiese că Biserica Rusiei ar fi zis așa: „Dacă tot discutați tema aceasta, dacă tot insistați să aduceți minoritățile homosexuale pe agendă, atunci vom avea noi grijă ca să introducem în text un paragraf care să permită legitimarea folosirii forței în contra acestor minorități sexuale.” Căci peste tot în mass-media rușii și cu Putin sînt prezentați ca mari persecutori ai homosexualilor. Se afirmă în mass-media că în Rusia cine îndrăznește să zică cuvîntul „homosexual” este trimis imediat în judecată! Reiese din lucrarea asta cum că reprezentantul Bisericii Rusiei, cu amenințări, zice că el nu-i poate condamna pe cei care folosesc violența contra homosexualilor. Noi ca teologi creștin ortodocși nu putem agrea/găsi justificare pentru așa ceva. Categoric condamnăm homosexualitatea, dar nu ne apucăm să-i violentăm, sau să-i adunăm grămadă și să-i băgăm la închisoare – se știe pe de altă parte că în unele țări, unde țin absolut la moralitatea poporului lor, ei fac acest lucru (țări în care homosexualitatea este act penal, cum a fost peste tot în lume, inclusiv în România). Deci, cu aspectul acesta, v-am oferit o privire succintă asupra agendei Sfîntului și Marelui Sinod, asupra acestor 10 teme de pe listă, care se vor discuta la lucrările Sinodului, măcar că există multe altele care au fost pe listă, dar nu s-a putut cădea de acord asupra lor și au fost scoase. Vă voi mai spune doar atît, și voi încheia pe ziua de azi. Sinaxa noastră a Clerului Ortodox și Monahal, în dezbateri împreună cu unii ierarhi, am hotărît, în vederea Sinodului ce se apropie, să dăm un răspuns, o viziune/poziție a noastră, oficială, ca ortodocși Trup al lui Hristos, asupra acestor teme. În scopul acesta vom organiza o conferință la care vom invita zece vorbitori, fiecare dintre ei cu sarcina de a se ocupa de cîte un punct de pe ordinea de zi a Sinodului. Comitetul organizațional deja a avut prima lui întîlnire, și m-au delegat pe mine să hotărărsc și să formulez cum să sune cele 10 teme. Avînd în vedere însă că la convorbirile pre-conciliare temele astea și cu formulările lor se tot prefac și se tot transformă – că ei mereu schimbă și pitrocesc vechile texte, între care unele totuși erau cît se poate de bine formulate – le tot transformă, ca să le „actualizeze”, adică să le facă și mai ecumeniste, și mai eretice. Exact asta fac ei acum, chiar la ora la care vorbim. (Să nu uităm că la ora prezentărior Părintelui Theodoros Zissis curtea supremă de justiție a SUA legalizase homosexualitea deja de 4 luni). Căci repet, la unele dintre acele texte nu ar fi fost nevoie să se umble deloc. Dar ca să se poată împinge lucrurile în direcția pe care ei o doresc, ei schimbă și ceea ce noi, în 1986, am socotit valabil. Și în scopul ăsta au creat o comisie sinodală aparte. Începînd cu mîine ( ? s-a spus cîndva în octombrie 2015) comisia aceasta se întîlnește pentru deliberări la Geneva. Evenimentul se numește așa : A cincea și ultima Consultare pre-conciliară pan-ortodoxă, și va dura o săptămînă. Comisia asta va lua decizii asupra tuturor punctelor pe care le-am discutat noi aci pînă acum, și va stabili oficial agenda finală a Sfîntului și Marelui Sinod, care texte anume se vor discuta acolo. Și anume, acolo se vor discuta cele zece teme pe care le-am prezentat aci, în afară de două. Căci s-a ajuns la concluzia și s-a hotărît că două dintre cele zece teme nu se pot discuta. Care teme, întrebați? Autocefalia și Dipticele! Căci autocefalia e treabă grea, iar despre Diptice, ce să mai vorbim! Oare ne imaginăm în ce hal am ajuns?! Nu sînt în stare să se pună de acord cu o soluție la tema Dipticelor (rumoare în sală)! Nu pot cădea de acord cine să fie primul, care să fie cel mai mare! Pe cînd Sfînta Evanghelie ce spune? Cine vrea să fie primul, să se facă cel mai de pe urmă! Iar noi, auziți! Nu putem cădea de acord care să fie primul! Cel puțin pînă la ora de față nu au fost capabili să rezolve punctul ăsta.

Am să vă înșirui acum cele zece teme pe care le vom discuta noi, Sinaxa Clerului Ortodox și Monahal, la conferința pe care o pregătim, în care să ne exprimăm poziția, din punctul nostru de vedere creștin-ortodox cu privire la toate acestea. La cele zece teme noi am mai adăugat-o și pe a unsprezecea. (Conferința a avut loc în martie a.c., la Pireu, ea e relativ bine mediatizată în limba română, pe internet. Titlul a fost: Sfîntul și Marele Sinod, pregătiri mari, fără așteptări. La ea a participat și PS Longhin Jar, de la Bănceni. A tradus în limba greacă pentru PS Longhin – care și-a ținut cuvîntul în limba română – Pr Matei Vulcănescu, ale cărui eforturi de luptă și mărturisire misionară sînt  pilduitoare.)

Am să vă înșirui acum cele zece teme pe care le vom discuta noi, Sinaxa Clerului Ortodox și Monahal, la conferința pe care o pregătim (s-a spus în octombrie 2015), în care să ne exprimăm poziția, din punctul nostru de vedere creștin-ortodox cu privire la toate acestea (aspecte ale Sfîntului și Marelui Sinod preconizat). La cele zece teme noi am mai adăugat-o și pe a unsprezecea.

Iată care sînt cele 10 teme :

  1. A face pregătiri pentru un Sfînt Sinod creează probleme nemaiîntîlnite, avînd în vedere că o atare acțiune este cu totul străină tradiției sinodale a Bisericii  –Pur și simplu te pierzi în tot hățișul pe care ei îl aduc pe tapet! Comitete pre-concililare, consultări pre-conciliare, comisii speciale, … nici nu mai știi care cu cine are legătură! s-a creat așa, un fel de pînză de păianjen, un hățiș administrativ, de-a lungul a 55 (cincizeci și cinci) de ani! E imposibil să ieși din labirintul acesta.
  2. Procedurile Sinodale ale Bisericii, de la începuturi și pînă în prezent  Adică, modalitatea în care s-au desfășurat, condițiile în care au avut loc, în care au fost convocate Sfintele Sinoade ale Bisericii de-a lungul istoriei.
  3. Pașii prin care s-a hotărît existența unei agende a acestui Sfînt Sinod, adică catalogul temelor, și revizuirile lui – cînd a apărut, adică, o agendă prestabilită, un catalog al temelor de discutat, în vederea acestui Mare sinod al Bisericii? A început cu Metaxakis! Vom vedea și unde a dus catalogul acesta, în ce direcție s-a îndreptat…cineva ne va expune problema aceasta.
  4. Influența celui de al Doilea Conciliu de la Vatican asupra convocării acestui Sfînt Sinod și temelor pe care el le va angaja – trebuie să știm că noi ortodocșii am căzut sub influența Conciliului Vatican II.
  5. Participarea Episcopilor : vor participa toți Episcopii Ortodoxiei, sau vor fi aleși reprezentanți? Chestiunea aceasta este extrem de importantă. Cum vor alege reprezentanți, conform căror criterii? Îi vor numi sau vor trage la sorți? E pentru prima oară în istorie că se ivește ideea asta – a convoca doar un număr restrîns de episcopi la un Sfînt Sinod! La Sfintele Sinoade ale Bisericii participau toți episcopii diocezani (păstori ai unei eparhii)! Acum, cu ocazia acestui Sinod, ei spun că fiecare biserică va participa cu doar 24 de episcopi. Și restul? Cu alte cuvinte, din cei 80 de episcopi ai noștri (greci), vom trage concluzia că celor aproximativ 60 care nu vor participa le revine o porție mai mică de har arhieresc? sau sînt mai exonerați de răspunderile lor episcopale?! Mai clar, episcopii neparticipanți (marea masă, de fapt) sînt lipsiți de răspundere arhierească? Și, mai ales, cum au de gînd să-i selecteze pe cei 24? Conform căror criterii? Răspunsul din păcate e unul singur: pe baza criteriului simpatiei față de ecumenism! Pe criterii ecumeniste, adică.
  6. Va examina acest Sinod probleme dogmatice și de Credință?Niciodată în istorie nu a existat vreun Sinod Ecumenic care să nu fi examinat probleme dogmatice sau de morală (trăire ortodoxă)! A, dacă acest Sinod ar socoti Ecumenismul o problemă de dogmă, mai clar: o erezie, ar fi extraordinar! Erezia ecumenismului. Dacă ar trece pe lista discuțiilor tema EREZIA ECUMENISMULUI, atunci, da, am avea de a face cu o adevărată temă, și dogmatică și de credință! Dar nu să vedem în tema ecumenismului un fel de cadru în care stăm la discuții pe teme de „relațiile pe care le întreținem” cu grupări care – legitimate de acest cadru – își spun biserici creștine.
  7. În continuarea cărui Sinod Ecumenic vin lucrările acestui numit Sfînt și Mare Sinod? În continuarea celui de al Șaptelea, celui de al Optulea, sau celui de al Nouălea?
  8. Nici păstorii (Episcopii) nici turma nu au fost nici implicați, nici informați despre aceste pregătiri. Mai clar, nimeni nu știe ce se petrece acolo, nimeni nu știe ce se întîmplă. Credeți că ce vă expun eu aci veți mai auzi din altă parte? (rumoare în sală) Credeți că veți putea afla din altă parte despre lucrurile acestea? Care alte parohii, care alte enorii (afară de a noastră) credeți că a mai avut sau are ocazia să audă lucrurile acestea? Unde altundeva se mai comunică lucrurile acestea, cine credeți că mai știe de ele?! Dar sînt episcopi care sînt complet străini de ele, care habar nu au ce se întîmplă! (rumoare în sală). Acum, va trebui să spun ceva foarte rău : au fost înscăunați episcopi care nici măcar nu sînt în stare să înțeleagă, să pătrundă cu mintea importanța și miza lucrurilor pe care le prezentăm aci!(Părintele ridică sus și indică cu degetul foile conținînd problemele discutate – rumoare în sală, se aude un rîs dezaprobator). Căci, îmi pare rău s-o spun, dar (acești episcopi) sînt analfabeți, complet neînvățați. Criteriile pe baza cărora au fost selectați episcopii nu sînt acelea conform cărora episcopul trebuie să fie adînc cunoscător al dogmelor și credinței, astfel încît să-i poată vădi de păcat pe împotrivitori(i Ortodoxiei) – căci aceasta este învățătura Sf. Apostol Pavel în epistolele lui către Timotei și către Tit. Trebuie să fii om învățat și cunoscător al Scripturii, al Dogmelor, al Credinței și Evlaviei, ca să poți vădi un suflet de păcat și să-l poți îndrepta! Care dintre aceștia (acești episcopi) are capacitatea să vădească vreo persoană sau vreo idee, vreo concepție, de greșeală, de eroare sau de păcat, necum să mai învețe încă o turmă, o biserică întreagă?! Îi cunosc foarte bine pe acești episcopi! Pe destui i-am avut studenți la Școala Teologică! Nu ar fi avut ce căuta acolo din capul locului, necum să mai și promoveze anul (rumoare în sală)! Să știți că nu e răutate din partea mea, din păcate aceasta este realitatea. Căci nu se aleg bărbați evlavioși, vrednici, bine educați, învățați, și practicanți convinși ai Credinței, dogmelor și moralei Bisericii! Ei se aleg unii pe alții în funcție de cine e prieten cu cine, de care se cunosc între ei, de găști și de cercuri comune! Va să zică, aceasta este tema a opta : „Păstorii și turma nu au fost nici implicați, nici informați asupra acestor pregătiri”. De aceea mulți episcopi nu mă mai iubesc. Dar uneori, așa, ca să-i fac mai puțin gălăgioși, trebuie să spun și lucrurile acestea. Ba chiar mă gîndesc să alctătuiesc un mic compendiu privitor la învățătura Sfinților Părinți despre Episcopii nevrednici! Să auziți cuvintele de foc ale Sfîntului Ioan Gură de Aur sau ale Sfîntului Grigorie Teologul despre episcopii nevrednici! Da, știm, în toate timpurile au existat episcopi vrednici și episcopi nevrednici. Din păcate astăzi episcopii vrednici – care nu lipsesc dintre noi – sînt în minoritate. Marea majoritate, din nefericire, sînt nevrednici. Ei nici măcar nu știu că problmele (ale acestui Sfînt și Mare Sinod în primul rînd) sînt extrem de grave, dar noi știm.
  9. Probleme extrem de urgente ale Bisericii care ar fi putut fi luate în considerare și discutate la acest Sinod. Iată aci unele dintre ele:
  • Modalitatea de alegere a episcopilor. –Cum ne alegem episcopii? Nimeni nu vrea să intre în problema aceasta. Încă de pe vremea lui Hristodul, și încă mai dinainte, mulți arhiepiscopi au afirmat că modalitatea alegerii noilor episcopi trebuie modificată. Dar vine noul Arhiepiscop și nu intreprinde nimic în problema aceasta, nu modifică nimic! Pentru că e bucuros să-i tot aleagă pe cei care sînt în anturajul lui! Odată ajuns Arhiepiscop are prilejul să îndrepte lucrurile, dar el nu îndreaptă nimic!
  • Altă problemă extrem de arzătoare care ar fi putut fi discutată în acest Mare Sinod : Problema Calendarului (se iscă o discuție din sală) Desigur, statele vor urma calendarul lor civil, n-or să-l urmeze pe cel bisericesc, desigur–- Desigur, vom schimba eortologhionul, și vom urma, ca Biserică, Vechiul Calendar. Calendarul politic nu are decît să rămînă așa cum este, nimeni nu se atinge de el! În viața noastră socială și civilă sîntem pe Noul Calendar, dar în Biserică urmăm Calendarul Vechi!
  • Diaspora
  • Condamnarea ereziilor Papistă și Protestantă, precum și a Pan-ereziei Ecumeniste! – Da! Aceasta ar fost o formulare corectă pe ordinea de zi! iar nu așa-zisele „Relații ale Mișcării Ecumenice cu alte biserici!” Corect aceasta este formularea: „Condamnarea Ereziilor Papismului, Protestantismului, și a Pan-Ereziei Ecumenismului”!
  • Ruperea oricăror dialoguri teologice cu heterodocșii.
  • Ieșirea imediată a Bisericilor Ortodoxe din Consiliul Mondial al Bisericilor.
  • Căsătoriile mixte. – Înfricoșată problemă avem aici, să știți.
  • Botezul heterodocșilor. – Ce facem, vom recunoaște botezul heterdocșilor ca fiind valid?
  • Conamnarea uniatismului. – Da, fără nici o reținere, și hotărît: Condamnăm Uniatismul. Luăm această hotărîre și condamnăm Uniatismul.
  • Incinerarea morților. – Oare aceste lucruri cumplit de grave nu reclamă atenția imediată a unui Sinod? Nu trebuie să intre ele în preocupările noastre? Iar ei vorbesc despre Diptice și întîietăți! –

Atît, deci pentru astăzi (rumoare în sală) – A, da, a unsprezecea temă despre care am spus că o vom adăuga la cele 10 ale Conferinței noastre.(rumoare) – aha da, mulțumesc Atanasie, nu am menționat-o mai întîi pe a 10-a, ca cele de mai sus au fost sub-puncte la tema a 9-a. Deci, tema a zecea :

  1. Cum se va vota la acest Sinod, care va fi modalitatea votării? – că e o problemă și aici, să știți. La consultările pre-conciliare(/sinodale) care au avut loc pînă acum – nici măcar cei 24 care vor participa!—canonic este ca absolut toți episcopii prezenți să voteze. Toți episcopii trebuie să participe și toți episcopii trebuie să voteze. Hotărîrile trebuie să se ia pe baza majorității simple. E un principiu canonic acesta : „…votul majorității va hotărî lucrul” Deci, ceea ce votează majoritatea , aceea rămîne. Dar la acest sinod, știți dvs cum au hotărît să voteze? Nici măcar cei 24 nu vor vota! În loc de asta, fiecare Biserică participantă nu va avea decît un singur vot! Un vot Biserica Greciei, un vot Biserica Bulgariei, și tot așa! Și mai imaginați-vă că au decretat ca toate hotărîrile să se facă în unanimitate (ca în comunism, n.n.)! Adică toți trebuie să fie de acord cu absolut tot ceea ce se hotărăște! – este posibil așa ceva?! Dar nici la Sinoadele Ecumenice nu a existat așa ceva! Căci asta contravine principiului….de aceea am spus că trebuie să punem problema formulată astfel pe listă : Modalitatea exercitării votului la Sfîntul și Marele Sinod!
  2. Iar a unsprezecea temă a Conferinței noastre preconizate, temă pe care am fost rugat să o adaug: Oportunitatea unui Sinod astăzi: este el necesar? –E de dorit, este necesar un astfel de Sinod astăzi? – Căci, la ora la care au început discuțiile pe tema unui Sinod pan-ortodox, Sfîntul Iustin Popovici a spus că nu e deloc vreme potrivită să organizăm un sinod ecumenic. Oricum, aceasta este tema pe care am fost rugat să o adaug– și știți de ce într-adevăr nu e deloc de dorit să aibă loc acest Sinod? Pentru că Ecumeniștii sînt acum la putere peste tot, în locurile cele înalte! Și toate hotărîrile pe care le vor lua vor fi ecumeniste, moderniste, dărîmătoare ale Sfintei Tradiții Ortodoxe! Atît pentru azi.

2 comentarii »

  1. Faptul de a tăcea când erezia este ratificată, când ecumenismul este pus în legalitate, reprezintă a treia formă de ateism după Sf. Grigorie Palama. Sf. Grigorie Palama spune: prima formă de ateism este negarea existenţei lui Dumnezeu, a doua este erezia care desfigurează adevărul despre Dumnezeu iar a treia este tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism[2].

    mai mult pe site-ul http://www.apologeticum.ro/2016/08/ierom-grigorie-cu-obstea-manastirii-lacul-frumos-de-ce-intrerupt-pomenirea-chiriarhului/

    Apreciază

    Comentariu de Radu Iacoboaie — 20 August 2016 @ 08:36 | Răspunde

  2. […] Întreaga Expunere a Protopresbiterului Theodor Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie … […]

    Apreciază

    Pingback de Pr. Theodoros Zissis – Despre ecumenism si intalnirea din Creta, despre pomenire, ascultare si schismă, despre UE și presiunile anticreștine. Interviu realizat pe 22 august 2016 de pr.dr. Ciprian Staicu | Bucovina Profundă — 5 Septembrie 2016 @ 14:45 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: