Bucovina Profundă

30 August 2016

29 august: Cuviosul ANTIM Găină (1894-1974)

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:58

cuv_antim

29 august:

Cuviosul

ANTIM Găină

(1894-1974)

Viața

Parintele Antim a fost un calugar cu adinca traire duhovniceasca si unul din cei mai alesi ucenici ai marelui duhovnic Vichentie Malau.

S-a nascut in comuna Prisacani – Iasi si a imbratisat din tinerete viata calugareasca, impreuna cu tatal si cu bunicul sau. In anul 1920 a primit schima monahala in Minastirea Secu, iar dupa un an s-a invrednicit de treapta preotiei. Intre anii 1921-1928 a fost preot si duhovnic in minastirea de metanie. Apoi, timp de trei ani, a fost preot paroh in satul Plotun – Pipirig. Iar intre anii 1934-1956 a fost duhovnic la Minastirea Agapia.

Retragindu-se din nou la metanie, in anul 1974 s-a savirsit cu pace in adinca smerenie si lepadare de sine.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Spun ucenicii lui ca parintele Antim dorea mult sa se nevoiasea in Muntele Athos. Deci a zis duhovnicului sau:

– Parinte Vichentie, ma duc la Sfintul Munte.

– Nu-ti dau binecuvintare, a raspuns batrinul, ca nu vei putea trai acolo. Apoi mult rugindu-se l-a lasat zicind:

– Bine, du-te. Dar sa stii ca nu vei sta mult in Athos, iar la intoarcere va trece trenul peste sfintia ta.

Dupa citeva luni de zile, parintele Antim s-a intors in tara. Iar la Turnu-Severin, cind traversa linia ferata, l-a ajuns un tren si culcindu-se intre linii a scapat cu viata, prin rugaciunile parintelui sau.

2. In anul 1928, parintele Antim a fost trimis preot misionar in comuna Pipirig pentru indreptarea credinciosilor stilisti care refuzau sa asculte de Biserica. La inceput parintele nu primea. Apoi, cu sfatul duhovnicului sau, a primit ascultarea si in citiva ani a innoit desavirsit viata duhovniceasca in satul Plotun. Ca vazind oamenii blindetea si sfintenia vietii lui, s-au intors in sinul Bisericii lui Hristos. in sat a introdus o atmosfera crestineasca de armonie si unire, rar intilnita in alta parte. Apoi, pe multi i-a deprins cu postul, cu milostenia si cu lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus. Si astazi mai sint batrini care traiesc aceasta viata de rugaciune si bucurie de taina.

3. La Minastirea Agapia a fost, de asemenea, preot patruns de frica lui Dumnezeu si un duhovnic mult cautat. Mereu se socotea nevrednic de taina Preotiei si se cutremura de dumnezeiasca Liturghie. Cind slujea la biserica, petrecea numai in post si rugaciuni si nu statea de vorba cu nimeni.

4. Ca duhovnic, parintele Antim primea la spovedanie numai pe cei care doreau cu adevarat sa se mintuiasca. Era foarte atent la ginduri si cerea fiilor sai duhovnicesti sa iubeasca mai ales tacerea, ascultarea si rugaciunea lui Iisus. Pentru aceasta, ucenicii sai erau putini la rarniar, dar cu asezarea cea din afara si cu lucrarea cea dinlauntru erau mai sporiti ca ceilalti.

5. Spun ucenicii lui ca parintele Antim indeparta de la sine pe cei care zaboveau in aceleasi pacate si care nu-si implineau canonul de la spovedanie.

Unul din fiii sai duhovnicesti vorbea mult. Batrinul i-a dat canon sa vorbeasca putin si sa se roage. Vazind ca nu-l asculta, la a treia spovedanie i-a zis:

– Frate, acum vorbesti mai mult ca inainte ! De aceea nu te mai primesc Ia marturisire.

6. Se mai spunea despre dinsul ca daca ii cerea cineva cuvint de folos se gindea mult si cu greu raspundea. Uneori amina raspunsul pentru a doua zi si intarea cuvintul sau cu texte din Sfinta Scriptura si de la Sfintii Parinti.

7. Acest parinte era foarte lepadat de sine si de orice fel de materii. El nu primea nici un dar de la credinciosi in chilia sa. Nici, bani, nici min-care, nici imbracaminte. Tot ce i se aducea, dadea la obste si la saraci. Uneori alerga pe cale dupa saraci si le impartea tot ce gasea de prisos in chilie.

8. Spun parintii ca batrinul nu primea pe nimeni in chilie, afara de staret si de ucenic. Nici el nu voia sa intre in chilia altuia. Ci batea la usa si astepta afara. Iar cuvintul sau era intotdeauna intelept, scurt si foarte blind.

9. La biserica, parintele Antim statea in urma si niciodata nu se seaza in strana. Tinea permanent privirea in jos si rostea rugaciunea lui Iisus in tacere si liniste adinca. Iar in Sfintul Altar intra numai cind slujea si statea permanent cu fata spre sfintul jertfelnic.

10. Parintele Antim era un profund lucrator al rugaciunii lui Iisus. El purta in suflet bucurii de taina, straine celor multi. De aceea nu-l ispiteau cu nimic cele din afara. Nici florile, nici cintarile, nici hainele, nici mincarea, nici odihna, nici laudele oamenilor. Caci inima lui era ranita de dragostea lui Hristos.

11. Acest smerit parinte nu privea niciodata pe om in fata, nici nu osindea pe cineva, nici nu ingaduia cuiva sa vorbeasca de rau pe aproapele. Numai cind isi mustra ucenicii ii privea o clipa in fata, apoi ii libera.

12. Spun ucenicii lui ca batrinul nu intra in chilie cind era tulburat sau cind avea cineva suparare asupra lui. Caci sufletul sau nu avea odihna si nu se putea ruga. Ci, mai intii inconjura chilia de citeva ori, apoi isi cerea iertare de la cel pe care il suparase. Iar dupa ce intra in chilie se pedepsea pe sine cu post si rugaciune trei zile pina isi linistea constiinta.

13. Mai spun ucenicii lui ca parintele Antim era foarte nevoitor. Minca numai legume, o data pe zi, cu multa infrinare. Iar vin, brinza si lapte gusta de citeva ori pe an. Purta haine vechi si saracacioase, nu facea foc in chilie si nu avea nici o avere, decit un cojoc si trei carti: Ceaslovul, Psaltirea si Patericul.

14. O alta nevointa a parintelui Antim era privegherea de toata noaptea. Spun parintii ca batrinul nu dormea niciodata pe pat. Dupa ce-si termina rugaciunea de seara, facea sute de metanii, apoi atipea un ceas, doua, in genunchi sub icoane. Cind se destepta, isi continua rugaciunea de miezul noptii si iar atipea un ceas sub icoane.

15. Odata, a ramas peste noapte in Tg. Neamt la un fiu duhovnicesc al sau pe care il iubea foarte mult. Deci dupa ce i-a mingiiat pe toti cu alese cuvinte de la Sfintii Parinti, gazda i-a pi egatit patul si l-a lasat singur in camera. A doua zi dimineata patul era cu totul neatins. Parintele Antim priveghease toata noaptea inaintea sfintelor icoane.

16. Spun iarasi calugarii ca noaptea chilia parintelui Antim era permanent luminata si la orice ora il gaseai la rugaciune. Uneori, cind se ingreuia de somn, iesea afara, inconjura chilia de citeva ori si iar intra inauntru.

17. In ultimii zece ani, batrinul nu mai slujea Sfinta Liturghie, dar nu lipsea niciodata de la biserica. Odata 1-a intrebat unul din ucenici:

– Parinte Antim, da-mi ultimul sfat inainte de a ne desparti. Iar batrinul i-a raspuns:

– Sa nu pierzi niciodata slujba bisericii!

18. Ajungind la virsta de 80 de ani si imbolnavindu-se, parintele Antim si-a dat obstescul sfirsit la 29 august, cind se praznuia hramul minastirii, chiar in timpul Sfintei Liturghii. Alaturi a lasat o foaie cu marturisirea sa, cerind de la toti iertare si rugaciune.

Doamne, odihneste cu dreptii pe parintele Antim!

sursa: PATERICUL ROMÂNESC

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: