Bucovina Profundă

13 Februarie 2017

Chestiunea opririi pomenirii ierarhilor și aşa-numitul sinod din Creta. O epistolă a Mitropolitului Ieremia de Gortina

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:07

ieremia-de-gortina-mitropolitul-gortinos2Chestiunea opririi pomenirii ierarhilor și aşa-numitul sinod din Creta.  O epistolă a Mitropolitului Ieremia de Gortina

„Veştejeşte prin puterea virtuţilor tale pe cei ce împotrivă îţi dogmatisesc, şi nu prin puterea înduplecătoare a cuvintelor tale. Şi cu blândeţea şi cu alinarea buzelor tale astupă gura şi opreşte neruşinarea celor neplecaţi, şi nu prin grăire”. (Sfântul Isaac Sirul)

„Să fiu mărturisitor al credinței ortodoxe, dar cu smerenie și cu noblețe.” , „Mai mare pagubă și mai mare rău decât separarea nu există” (Mitropolitul Ieremia de Gortina).

 


Redăm în continuare un cuvânt al unuia dintre cei mai antiecumenişti Mitropoliţi ai Bisericii Greciei care exprimă o situaţie extrem de gravă pe care a indus-o în viaţa Bisericii noastre aşa-zisul sinod din Creta. Înaltpreasfinţitul Ieremia al Gortinei nu a participat la acest sinod, şi chiar l-a criticat aspru atât în întâlnirile presinodale cât şi după încheierea sa. Dar, totuşi, acest ierarh care în enciclica de la începutul anului 2016 ne atenţiona asupra pericolului ecumenismului, iată că acum ne atrage atenţia asupra unui fenomen la fel de grav, zelotismul. Deşi pentru mulţi, excesul în apărarea credinţei pare lăudabil în raport cu dezinteresul privind credinţa sau eterodoxia, în realitate marile erezii, precum nestorianismul, monofizitismul şi alte multe schisme, cum ar fi în zilele noastre stiliştii, s-au născut ca urmare a unei reacţii zelotiste, zis, de apărare a credinţei. Din prea multă râvnă, parabolanii lui Dioscor l-au omorât în bătaie pe Flavian patriarhul Constantinopolului. Şi exemplele pot continua.

Oricum, în ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni putem trage o primă concluzie: Antiecumenismul radical nu numai că face imposibil dialogul, dar şi pune într-o lumină proastă însăşi apărarea dreptei credinţe, care de acum înainte va putea fi foarte uşor stigmatizată ca zelotistă. Acest antiecumenism exagerat nu foloseşte decât duşmanilor Bisericii, pentru că polarizează în loc să contribuie la unirea care vine din credinţă. Să nădăjduim că acest cuvânt este încă o pricină de lămurire a noastră privind o corectă poziţionare, care numai în duhul păcii şi al Adevărului poate fi una plăcută lui Dumnezeu.


 

Mitropolitul Ieremia al Gortinei și Megalupolei:

Epistolă adresată protoiereului Nicolae Manolis, privitoare la chestiunea opririi pomenirii ierarhilor, 1 ianuarie 2017

 Iubiții mei frați împreună-liturghisitori și binecinstitori creștini ai Mitropoliei noastre! Urându-vă un an nou binecuvântat, vă rog să citiți această epistolă, pe care am scris-o cu durere și dragoste pentru voi, fiindcă se referă la mersul nostru duhovnicesc în Biserică pe calea dreaptă spre mântuire.

Cu privire la acțiunile filo-catolice și filo-ecumeniste pe care le vedem în zilele noastre – acțiuni care au pornit mai demult și pe care negreșit le osândim, fiindcă romano-catolicismul este erezie, iar ecumenismul panerezie –, unii clerici și laici dau dovadă de o râvnă lipsită de măsură, de judecată și de rânduială, atacându-i îndeosebi pe arhierei, cărora le adresează expresii jignitoare și îi înfățișează ca trădători ai credinței noastre și, prin urmare, nevrednici a-și păstori turmele. De spune vreun arhiereu în predică vreo propoziție ce nu le este pe plac, ei se agață de aceasta și-l prezintă pe arhiereu chiar și eretic pe site-urile lor.

Așa am pățit și eu,din pricina unui cuvânt ținut de curând în orașul Corint, unde am fost invitat de Păstorul locului, bunul frate și iubitul împreună-liturghisitor Dionisie. Și am zis la un moment dat în omilia pe care am încropit-o atunci: „Da, mai dă-i încolo, cu Papa și cu ce mai dogmatizează ei. Tot cu astea o să ne ocupăm? Să ne mai uităm oleacă și la sufletul nostru”. Urmarea a fost că un protoiereu al Mitropoliei Thessalonicului, Părintele Nicolae Manolis, a luat această spusă a mea, a pus-o pe site-ul Katanixi, unde el și cititorii lui au judecat-o și răsjudecat-o cu comentarii aspre – firește, defăimându-mă în fața poporului lui Dumnezeu și, mai ales, a celor păstoriţi aici de mine.

Cuvintele, dragii mei, le-am spus și nu mi le retrag, ci le repet și acum. Da! Nu ne putem ocupa unilateral doar cu erezia, ci ne vom îngriji mai întâi să ne curățim sufletele, pentru a primi harul lui Dumnezeu, așa încât cuvintele și luptele noastre pentru credință să fie binecuvântate.

Fraza aceasta, pentru care Părintele Nicolae Manolis simte „amărăciune și mâhnire”, mi-a fost însuflată de un scurt cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, care mi-a făcut o impresie grozavă. Iată-l: „Să dorim pacea… Să încetăm a cântări și a socoti cuvintele dogmei [de credință]. Să punem frâu voinței de-a fi învățători ai învățătorilor. Să urâm lupta în cuvinte, ce duce la pierzare pe cei ce o ascultă. Nu suntem păstori ai păstorilor, ci oi”[1]. În acest cuvânt al lui, pe care trebuie să-l fi rostit pe când era încă preot, Sfântul Părinte ne spune ceea ce am spus și eu după însuflarea lui: Să nu ne ocupăm de chestiunile dogmatice prin lupte de cuvinte, ci să urmărim pacea și dragostea între noi. Tot așa, și alți Sfinți Părinți nu s-au simțit mulțumiți când au fost nevoiți să se ocupe în amănunt cu formulări dogmatice. Sfântul Vasilie cel Mare, de pildă, spune că este de ajuns tradiția predată de Apostoli și simplitatea credinței; dar pentru că Evnomie s-a băgat în aceste probleme înalte, semănând zizanie, este nevoit la rândul lui să se ocupe de el[2]. Iarăși, Sfântul Isaac Sirul ne spune, cuvânt cu cuvânt: „Fugi de discuţiile despre dogme ca de un leu furios; să nu intri în acestea nici cu cei din Biserică, nici cu cei străini [de ea]”[3].

Așadar, cred că prin vorbele mele „Da, mai dă-i încolo, cu Papa și cu ce mai dogmatizează ei. Tot cu astea o să ne ocupăm? Să ne mai uităm oleacă și la sufletul nostru” am dat glas duhului Părinților, așa cum dovedesc cuvintele de mai sus.

„Cum mergeți fără arme la lupta anti-eretică?…”

Iubiții mei, dorința de a lupta este o harismă a Bisericii, dar ea nu se dă tuturor. Harismele le primesc cei curați la suflet. Să ne fie rușine să facem pe luptătorul câtă vreme suntem îngreuiați de felurite patimi! Luptele pentru credință îndeosebi trebuie duse cu smerenie, cu dragoste și cu îmbogățirea cunoașterii teologice. Dacă tu, Părinte, sau dacă tu, frate mirean care vrei să faci pe luptătorul, dacă, după cum vă știm, sunteți aprigi la mânie și orgolioși în sufletul vostru și dacă nu cunoașteți tâlcuirea Sfintei Scripturi, nici nu v-ați adâncit în teologia Părinților, cum mergeți fără arme la lupta anti-eretică? Poate, adică, să facă oricine pe chirurgul?

Spun astea, fraților, Părinților și creștinii mei, pentru ca să nu dați crezare oricărei voci pe care-o auziți și să nu urmați orice acțiune a oricăruia care, chipurile, se luptă. Să fiți înțelepți și să aveți minte luminată, și, după cum spune Apostolul și Evanghelistul Ioan, să cercați duhurile: care este de la Dumnezeu și care este de la cel viclean 1 Ioan 4:1 ș.c.l.. Fiți cu luare-aminte la cei ce se arată a fi „super-ortodocși”, la „prea-iubitorii-de-Dumnezeu și prea-iubitorii-de-Hristos”, după cum îi numește Sfântul Grigorie Teologul[4], care i-au fost cea mai mare piedică în lupta lui împotriva ereticilor. Fiindcă el, ca un sfânt ce era, se lupta cu rugăciune, cu dragoste și cu cuvintele teologiei, contrar felului în care voiau și vorbeau „super-ortodocșii”.

Poate că în chestiunea despre care vă vorbesc, prin pozițiile pe care le-am luat, socotite uneori extreme și prea apăsat rostite, v-am păgubit sufletește. Vă cer iertare dacă v-am păgubit. Însă vă adeveresc că rugăciunea și dorința mea este să fiu mărturisitor al credinței ortodoxe, dar cu smerenie și cu noblețe, iar în cuvintele mele să se vadă dragostea pentru eretici, nu ura și dușmănia față de ei; și lupta mea pentru credință să o duc punând înainte cunoașterea teologică, pe care mărturisesc că nu o am. Fiindcă lupta anti-eretică cere cunoștințe teologice anume, iar datoriile pastorale față de turma Mitropoliei mele cu greu îmi lasă timp pentru studiul teologiei anti-eretice. Mă străduiesc, însă, să-l găsesc. De aceea vă rog, Părinților și fraților, să-mi arătați încredere căci, deși sunt atât de păcătos și de neputincios în cele teologice, mă rog însă Preacuratei – şi cred că Stăpâna de-Dumnezeu-Născătoare nu mă va lăsa să cad în înșelare și să vă duc și pe voi, turma mea, pe calea greșită. Și cred că nu mă voi înșela, pentru că pun ca temelie „ceea ce zice Biserica”!

Fiți cu luare-aminte la acei „super-ortodocși” despre care v-am spus! Nu-i ascultați, pentru că vă va fi spre mare pagubă dacă vă vor scoate în afara zidurilor Bisericii. Într-acolo se îndreaptă ei – înspre separare. Mai mare pagubă și mai mare rău decât acesta nu există. Tare suntem împotriva separării! Vrem să rămânem înlăuntrul Bisericii noastre, iar când vedem greșeli ale celor ce conduc vom protesta cu durere, vom plânge – dar înlăuntrul Bisericii.

„Cercetați mai bine, şi veți vedea că vă suntem frați”

Cei care vorbesc, scriu și împing lucrurile spre separare o fac pentru că văd, după socotința lor, rătăcire și erezie la noi, cei ce suntem înlăuntrul zidurilor. Noi însă le spunem: Domnilor, cercetați mai bine cum stau lucrurile! Lăsați armele și amenințările, și priviți la noi cu ochi îndurător și teologic – şi veți vedea că vă suntem frați, nu dușmani.

Într-o pericopă din Vechiul Testament se istorisește că semințiile lui Israil Ruvim, Gad și jumătate din seminția lui Manase, care locuiau la miazăzi de Iordan – separați, adică, de restul semințiilor lui Israil, care locuiau în partea de miazănoapte a râului – pentru a nu apărea tăiate de semințiile cele mai multe și pentru ca feciorii lor să nu uite că au același Dumnezeu cu acestea, au zidit un altar uriaș care să le amintească de Dumnezeul lor. Era un altar simplu, iar nu unul pentru aducerea de jertfe, fiindcă tot Israelul trebuia să aibă un singur altar și un singur templu – Cortul Mărturiei. Au zidit, aşadar, un altar doar spre aducere-aminte de singurul și adevăratul Dumnezeu. Însă israeliții de la miazănoapte de Iordan au văzut noul altar de pe cealaltă parte a râului și, necunoscând scopul binecinstitor pentru care a fost ridicat, i-au socotit pe aceia trădători și propovăduitori ai altui dumnezeu, și și-au luat armele să pornească război împotriva lor. Mai apoi, însă, aflând de la aceia pricina pentru care au ridicat altarul, s-au îmbrățișat ca frații. Puțin a lipsit, deci, să izbucnească război între frați cf. Iisus Navi 22:1-34.

Întâmplarea aceasta din Vechiul Testament, iubiți Părinți și frați, este o învățătură bună pentru luptătorii în favoarea tradițiilor părintești. Se întâmplă de multe ori să vorbim, să scriem și să acționăm împotriva altora pentru că îi considerăm trădători și tăgăduitori ai sfintelor tradiții. Însă pericopa scripturistică de mai sus ne spune să cercetăm bine pricinile acțiunilor celorlalți. Oare nu cumva nu sunt eretici ori trădători? Oare nu cumva i-am înțeles greșit? Oare nu cumva sunt frații, nu dușmanii noștri?

„Nu este îngăduit să-i caracterizăm ca «trădători»…”

S-a vorbit mult despre Sinodul din Creta cum că a numit ereziile „Biserici”. Și eu mi-am declarat în scris dezacordul față de aceasta, și stărui în împotrivirea mea fiindcă, alături de mulți alții, nu aș vrea ca într-un text sinodal oficial să existe această expresie. Însă nu pot, și nu este spre folosul Bisericii Ortodoxe închinătoare, pe care o slujesc, ca din pricina acestei expresii să rostesc vorbele respingătoare pe care le auzim din gura unor fanatici: cum că toți reprezentanții Bisericii noastre, împreună cu Arhiepiscopul, au trădat credința, s-au dat după Apuseni și au recunoscut ereziile drept Biserici în înțelesul Bisericii celei Una și mântuitoare a lui Hristos.

După cum mulți arhierei ne-au explicat și ne-au asigurat în ședința Sinodului [Bisericii Greciei] din luna noiembrie 2016, expresia de „biserici” dată credințelor străine la Sinodul din Creta a fost folosită în mod arbitrar, cu sensul de „adunări”, și nu avea deloc înțelesul Așezământului mântuitor pe care l-a întemeiat Fiul lui Dumnezeu întrupat, care este Biserica Ortodoxă, cea Una. Lucrul acesta ni l-au spus limpede toți ierarhii. Deci, în urma interpretării și lămuririi de mai sus a sfințiților ierarhi, nu este îngăduit ca, pentru numirea credințelor străine cu termenul de „Biserici”, să-i caracterizăm ca „trădători”, așa cum s-a scris – deşi, repet, eu însumi aș vrea să fie evitată denumirea aceasta, deoarece favorizează ecumenismul.

Cuvântul acesta îmi dă prilejul să pun o întrebare: Înalt-Preasfinţitul Augustin, vrednicul de pomenire Mitropolit al Florinei, folosea în mod repetat în predicile și în scrierile lui expresia „Biserica Romei”. La fel și savantul Trembelas. La fel și Sfântul Nectarie. Vom îndrăzni, deci, a-i caracteriza pe acești sfinți Părinți și învățători ca lipsiți de știință teologică sau, mai rău, ca trădători pentru faptul că i-au numit pe catolici „Biserică”?

Iubiții mei, vă cer iertare pentru că v-am ostenit cu cuvântul meu, cuvânt pe care l-am scris din pricină că am fost atacat nemilos şi neîndreptăţit de Părintele Nicolae Manolis. Voi dezvolta într-o altă epistolă cealaltă jumătate a cuvântului Sfântului Ioan Gură-de-Aur: „Să punem frâu voinței de a fi învățători ai învățătorilor… Nu suntem păstori ai păstorilor, ci oi”.

Un An Nou bun și binecuvântat!

Cu alese urări,

Ieremia

Mitropolitul Gortinei și Megalupolei

 Traducere de Caliopie Papacioc

sursa: marturieathonita.ro

 

„Să fiu mărturisitor al credinței ortodoxe, dar cu smerenie și cu noblețe.” ,  „Mai mare pagubă și mai mare rău decât separarea nu există” (Mitropolitul Ieremia al Gortinei).

„Veştejeşte prin puterea virtuţilor tale pe cei ce împotrivă îţi dogmatisesc, şi nu prin puterea înduplecătoare a cuvintelor tale. Şi cu blândeţea şi cu alinarea buzelor tale astupă gura şi opreşte neruşinarea celor neplecaţi, şi nu prin grăire”. (Sfântul Isaac Sirul)

 

 NOTE:

[1] MPG 64,38.

[2] Cf. MPG 29,500ΑΒ; 32,949ΒC.

[3] Isaac Sirul, Opere, Asceticele (Athena, 1895), p. 35.

[4] Cuvântul 23, Pentru pace, 6, 3.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: