Bucovina Profundă

14 Septembrie 2017

Starețul Iosif Vatopedinul – Despre descurajare. ”Curajul este puterea principală a sufletului”

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:29

Starețul Iosif Vatopedinul – Despre descurajare

”Curajul este puterea principală a sufletului”

Anunțuri

29 August 2017

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:39

sf ioan botezatorul ---99054_3

”Ce te vom numi, Proorocule: 

înger, apostol sau mucenic?

Înger, că ai viețuit ca fiind fără de trup;

apostol, că ai învățat pe păgâni;

și mucenic, că ți s-a tăiat capul pentru Hristos?

Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.”

Stihiră la Litie

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul

Prin toată viaţa sa, de la început până la sfârşit, Sfântul Înainte-Mergător le dă tuturor lecţii bune

 

Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul Domnului, este cel dintâi model de viată călugărească. Aşa îl şi socoteau primii asceţi creştini şi se îmbărbătau în chip deosebit cu pilda lui în ostenelile sihăstreşti. De la el învăţau însingurarea, fiindcă el din copilărie a petrecut în pustie. De la el învăţau postirea, pentru că el se hrănea cu plantele peste care dădea întâmplător în pustie. De la el învăţau simplitatea în îmbrăcăminte, pentru că haina lui era din peri de cămilă şi era încins cu cingătoare din piele. De la el învăţau necăsătorirea, lepădarea de sine, smerenia, devotamentul faţă de Dumnezeu, necruţarea propriei vieţi, spre mântuirea proprie şi a altora – virtuţile ale căror trăsături sunt atât de vădite în viaţa lui. Ca înainte-mergător al harului celui nou, ca propovăduitor al pocăinţei, ca arătător al rânduielilor după care ajunge omul să placă lui Dumnezeu şi călăuza către Hristos, el le este însă model şi îndrumător tuturor creştinilor în viaţa mântuitoare. Toate vârstele, toate clasele sociale şi toate felurile de meserii vor găsi destul spre zidire fie în faptele lui, fie în feluritele împrejurări ale vieţii lui. (more…)

Sfântul Ioan Botezătorul – Tăierea cinstitului său cap. Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:03

sf ioan botezatorul -120096_4

Sfântul Ioan Botezătorul 

Tăierea cinstitului său cap

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

 Precum un barbat iubitor de pustie, ajuns intr-un loc cu dumbrava, la umbra copacilor, la chemarile pasarilor si racoarea apelor, isi simte lina si netulburata cugetarea mintii si se arata cu fire blanda, catre toti oamenii, asa si noi, in zilele trecute, fiind mangaiati de suflarea Duhului, cea blanda, va vorbeam voua despre milostenie. Iar cand Evanghelia ne vorbeste despre nebunia lui Irod, inversunarea femeilor, ospatul barbarilor nebuni si masa cea pangarita, darul cel fara de lege, lucrul cel necuvios si ingroparea trupului preacinstit, simt ca ma fac alt om, fiindca incremenit ma simt, iubitilor, cand, inaintea mea, aduc faptele facute de Irod, de este ingaduit a le numi fapte si nu ucideri, ale celui ce a facut niste lucruri ca acestea. Ca, zice Evanghelistul Matei: „In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul, el s-a sculat din morti, si de aceea, se fac minuni prin el” (Matei 14, 1-2). Marturiseste uciderea Proorocului si nu poate minti, ca a stiut, pe cel ce l-a omorat ca este Prooroc si barbat drept. Ca, de nu ar fi cunoscut acest lucru, nu ar fi zis ca el s-a ridicat din morti si pentru aceasta se fac minumi printr-insul. Si, pentru care pricina a ucis pe Prooroc? Pentru ca acesta a fost propovaduitorul adevarului. Si voia, prin vadire si mustrare, sa curme fapta cea fara de lege si sa fie, precum i se cadea, ca imparat, pazitor al poruncilor lui Dumnezeu, el, care, prin sminteala cea desfranata a dulcetilor, strica legile. Ca acela este imparat, care da legi cu dreptate, implinindu-le, mai intai el insusi, iar nu schimbandu-le. Ca, in ce alt chip s-ar fi putut pune randuiala, in lumea pe care o stapanea, daca nu prin legile cele dupa dreptate, infranand neamul oamenilor, cel greu de tinut in frau. Dar Irod era imparat, nu al popoarelor, ci al desfatarilor si rob al patimilor. El nu numai legea lui Dumnezeu o strica, ci si ucidere pe nedrept facea. Si pe cine a ucis? Pe un barbat drept, decat care, mai mare intre cei nascuti din femei, nu s-a ridicat, precum si Domnul a marturisit. Pe un barbat care locuia in pustiu, nu fugind de neamul oamenilor, ci de faptele cele rele si scârnave ale lor. (more…)

28 Februarie 2017

Despre post – Cuvintele Părinților

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:56

Despre post – Cuvintele Părinților

Părintele Constantin Galeriu:  Postul e înălțarea dincolo de trup

 

Părintele Justin: Postul este scară către cer

Părintele Justin Pârvu – Despre rânduiala Postului

(more…)

Postul Mare – Teologia postului

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:49

Postul Mare – Teologia postului

 

Sfântul Ioan Cassian – Despre post (more…)

28 Ianuarie 2017

Părintele Proclu a plecat la Domnul

Filed under: cuvintele sfintilor,Părintele Proclu,sfinti contemporani,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:34

proclu-parintelePărintele Proclu a plecat la Domnul, astăzi 28 ianuarie 2017, la ora 16.15, în ziua de pomenirea Sfinților Isaac și Efrem Sirul.

Suntem triști pentru că am pierdut un sfătuitor și un părinte duhovnicesc harismatic, dar suntem și plini de nădejde că am dobândit un sfânt rugător în Împărăția Cerurilor, un sfânt care ne cunoaște frământările și necazurile.

Ne rugăm lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-l așeze cu sfinții și pe noi să ne miluiască pentru rugăciunile Părintelui Proclu!

Înmormântarea va avea loc marți dimineața la 10.30 la Sihăstria Putnei.


„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”

Un cuvânt al Părintelui Proclu

„Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Şi i s-a arătat îngerul şi i-a zis: „Aşa să te mântuieşti, dacă cugeţi astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… (more…)

28 Decembrie 2016

Tâlcuire mistică la Nașterea Domnului – Sfântul Teolipt al Filadelfiei

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:35

Tâlcuire mistică la Nașterea Domnului

Sfântul Teolipt al Filadelfiei

nasterea_domnului_00006_1

Invatatura catre monahii – armonizand in chip ales cu vietuirea monahala taina Nasterii lui Hristos

1. Surorilor si maicilor, chiar daca cu trupul sunt departe de voi, dar cu duhul sunt intre voi; caci Dumnezeu Care ne-a plasmuit in mila Sa a facut in multe feluri modul unirii, ca nu cumva din pricina saraciei faptelor bogatia unirii noastre sa ne scape. Caci unirea se face nu numai prin prezenta personala, ci lucrul unirii potrivit lui Dumnezeu se face si prin faptul de a avea acelasi gand, prin rugaciune, prin iubirea unora fata de altii, prin scrisorile trimise si prin convorbirea prin cuvinte. Toate acestea s-au savarsit in trecut.

2. Dar acum, chiar daca prezenta trupului si invatatura prin viu grai nu se mai savarsesc, rugaciunea pentru voi si iubirea datorata potrivit lui Dumnezeu sunt lucratoare. De aceea, am hotarat asadar, ca astazi sa vorbesc cu voi prin cateheza de fata, miscandu-ma spre aceasta nasterea dupa trup a Domnului, a carei taina zugraveste in ascuns caile mantuirii noastre si ne povatuieste in chip preaintelept la cetatenia cereasca pe noi cei ce am fagaduit sa-I urmam Lui.

3. Nascut din Tata fara mama, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu Se naste si din mama fara tata, pentru ca tu, lasand tata, mama si toata rudenia, si alipindu-te de Domnul, sa canti necontenit: „Tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat” (Ps 26, 10). Hristos S-a nascut din fecioara si a facut-o pe Maica Sa fecioara si Maica Sa a ramas fecioara – amandoua lucruri uimitoare (paradoxale) si care depasesc legea omeneasca – ca tu, care te-ai intors de la unirea casatoriei si te-ai retras din contactul cu lumea, sa fii fecioara nu numai la trup, ci si la duh. Si asa cum ai lepadat placerile trupesti cu fapta, asa sa departezi si poftele sufletesti care vin prin ganduri, nemaifacandu-ti in cuget insotirea cu lumea, ci aratandu-te monahie si cu trupul si cu sufletul, salvand cu adevarat definitia vietii monahale (singuratice) atat in chipul din afara, cat si in cugetul dinauntru. (more…)

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”

Filed under: cuvintele sfintilor,icoana,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:00

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”

nasterea_domnului-6852

CRĂCIUNUL = VENIREA LUI DUMNEZEU ÎN LUME
CRĂCIUNUL = NAŞTEREA LUI HRISTOS DIN FECIOARĂ
CRĂCIUNUL = SE ARATĂ LUMINA LUMII
CRĂCIUNUL = SE DESCOPERĂ SENSURILE EXISTENŢEI UMANE ŞI SENSURILE ÎNTREGULUI UNIVERS
CRĂCIUNUL = MARE MINUNE SE ARATĂ: PRIMUL OM ÎNDUMNEZEIT, PRIMA DATĂ CÂND DUMNEZEU SE ARATĂ ÎN PERSOANĂ
CRĂCIUNUL = ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎNOMENIREA LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎMPLINIREA PROROCIILOR
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU ÎŞI ASUMĂ ŞI ÎŞI ÎNSUŞEŞTE (ŞI) FIREA UMANĂ
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU SE FACE (ŞI) OM
CRĂCIUNUL = FIREA UMANĂ ŞI FIREA DUMNEZEIASCĂ SE AFLĂ NEDESPĂRŢITE, ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ, ÎN INTERIORUL UNEI SINGURE PERSOANE, IISUS HRISTOS

CRĂCIUNUL = ÎNGERII, MAGII, PĂSTORII, COPIII DE ACUM DOUĂ MII DE ANI ȘI DE AZI VESTESC LUMII ACESTEA PRIN COLINDE CE SUNT PRECUM NIȘTE PSALMI POPULARI

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.” – Sf.Athanasie cel Mare

De acestea să ne bucurăm de Crăciun!
Celelalte sunt fie superficiale şi ne importante, fie baliverne de nu le cred nici ţâncii !

8 Noiembrie 2016

Sfântul Iustin Popovici – Despre finețea sufletească

Filed under: cuvintele sfintilor,poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:39

sf-iustin-popovici

.+.+.+.

 


Sfântul Iustin Popovici

Despre finețea sufletească:

„fiecare suflet

este atât de sensibil,

încât trebuie

să te apropii de el

cu pași de porumbel”.


.+.+.+.

31 August 2016

Jean-Claude Larchet: Cum se raportează Biserica Ortodoxă la celelalte confesiuni creştine

Filed under: apologetica,conciliul cretan,cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:30

Documentele din Creta in special documentul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” afirmă concepții eclesiologice străine de Predania bimilenară și revelată a Bisericii, invocând texte eretice ale ”Consiliului Mondial al bisericilor” precum Declarația de la Toronto. Redacția Bucovina Profundă recomandă textul de mai jos, semnat de marele teolog ortodox Jean-Claude Larchet, text ce se arată a fi o lectură necesară și edificatoare.

Jean-Claude Larchet:

Cum se raportează Biserica Ortodoxă la celelalte confesiuni creştine

manastirea_afteia

Potrivit mai multor principii examinate [în capitolele precedente] – în mod particular credinţa Bisericii Ortodoxe că Biserica nu poate fi decât una şi universală, şi convingerea ei că ea însăşi este această Biserica una şi universală (ca una ce este întemeiată de Hristos şi de Apostoli şi a păstrat nealterate credinţa şi vieţuirea propovăduită de ei, şi deci ca una ce este sfântă şi apostolică) -, Biserica Ortodoxă se consideră unica Biserică a lui Hristos şi nu poate recunoaşte celorlalte confesiuni creştine calitatea de Biserică.

Aceasta a fost dintotdeauna şi întotdeauna poziţia Bisericii Ortodoxe.

Ea continuă să fie susţinută şi în ziua de azi de ecleziologii şi teologii ortodocşi. Astfel, Părintele Georges Florovsky spune că Biserica Ortodoxă „se ştie pe sine a fi păzitoarea credinţei apostolice şi a Tradiţiei în deplinătatea lor şi, în acest sens, adevărata Biserică, ca una ce posedă tezaurul harului dumnezeiesc prin continuitatea slujirii preoţeşti şi a succesiunii apostolice”[1]. „Biserica Ortodoxă are […] conştiinţa de a fi singura adevărată Biserică”, scrie Părintele Meyendorff,[2] adăugând: „Faţă de protestanţi şi faţă de Biserica Romano-Catolică, Ortodoxia se afirmă ca adevărata Biserică, de care creştinii din Apus s-au despărţit”[3]. Părintele Placide Deseille, la rândul său, spune: (more…)

15 August 2016

O perlă a literaturii doxolologice din patrimoniul patristic: Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:21

O perlă a literaturii doxolologice

din patrimoniul patristic:

Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

 

149676_adormirea_fecioarei_maria

Din Sfântul Nicolae CabasilaTrei omilii la Nasterea, la Bunavestire si la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Ed. ICOS, 1999

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU (sec.XIV)

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia? N-ar fi de bun simţ să te ascunzi în faţa înfrângerii, după ce vei fi fost pus în faţa unor lucruri atât de înalte, căci acolo unde nimeni nu poate izbândi, nimeni nu poate fi învinuit de nebăgare de seamă. Şi pentru că mi-am potrivit cuvântul cu puterile mele, mă îndrept spre cântările de proslăvire, adăugând doar pe acestea, pe care nu le încerc spre a face cunoscute ascultătorilor darurile celei pe care o cânt, şi care lor le scăpaseră — căci nimeni nu trece cu vederea ceea ce este bine al tuturor — dar este spre folosul sufletului meu faptul că încerc să-mi amintesc, atât cât este cu putinţă, începătura mântuirii mele. Căci aceasta este pricina, mi se pare pentru care toţi o cântă pe Preasfânta. Nimeni n-a putut pune la cale această faptă plină de slavă, fără a urmări, în vreun fel acest scop, căci nu doar că Ea este acum vrednică de toate cântările noastre, pentru Cel pe Care L-a zămislit, ci era vrednică de acestea chiar mai înainte de a-L fi dăruit oamenilor.

Netăgăduit că Fecioara este cea pe care o cântaseră proorocii în cântările lor de Dumnezeu insuflate. Dintotdeauna a ales Dumnezeu un lucru vrednic de cinstire: (more…)

2 Februarie 2016

Omilie la Întâmpinarea Domnului, la Născătoarea de Dumnezeu şi la dreptul Simeon a Sfântului Grigorie de Nyssa

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:35

Omilie la Întâmpinarea Domnului, la Născătoarea de Dumnezeu şi la dreptul Simeon a Sfântului Grigorie de Nyssa

front x

Cel înălţat la cele cereşti prin cugetare[1], care prin dispreţuirea[2] celor pământeşti s-a ridicat întru înălţimi, Pavel, mintea cea aleasă şi primitoare de Dumnezeu[3], limba cea de Hristos mişcată, preafrumosul condei al scriitorului ce scrie degrab (Psalmul 44:2), care a caligrafiat Bisericii dogmele adevărului, săgeata de aramă din mâna Celui Puternic, care a dat o rană de moarte în inima stăpânitorului întunericului lumii acesteia, fulgerul care s-a arătat de la Ierusalim şi până în Iliric sau, mai bine-zis, până la marginile lumii, glasul curat şi puternic al tunetului dumnezeiesc din roata tainică a Evangheliei, care s-a rostogolit în întreaga lume[4], acesta [Pavel], grăind ca din înseşi adâncurile raiului, unde a auzit cuvinte de nespus, sau, mai bine-zis, grăind ca de la însuşi Tronul cel înalt al slavei, lângă care şi stă, gătind o cinstită înainte-prăznuire pentru sfântul şi împărătescul praznic de azi spre întâmpinarea Împăratului slavei, pregăteşte poporul Bisericii, preoţia cea împărătească, precum ar spune cineva, ca pe o preatainică adunare, pregăteşte ordinea, ritmul şi buna armonie a vieţuirii frumoase şi zice: „Fraţilor, nu fiţi copii cu mintea, ci cu răutatea, la minte însă fiţi desăvârşiţi“ (I Corintheni 14:20). Căci aşa vom deveni contrupeşti[5] şi împreună-părtaşi (Efeseni 3:6) Dumnezeului celui desăvârşit şi veşnic, Care a arătat firea desăvârşită a virtuţii în Trupul Său omenesc şi Căruia astăzi Îi săvârşim praznicul. El, în vremurile din urmă, S-a arătat în trup şi Prunc, din Care e tot darul şi desăvârşirea şi spre a Cărui cinstire şi slavă Biserica se adună. Cuvântul prorocesc rostit în chip adumbrit descrie arătarea Sa trupească de nou-născut prin trăsăturile desăvârşirii Lui dumnezeieşti. Fiindcă zice: „Înainte ca Pruncul să cunoască binele şi răul, va lepăda viclenia, va alege binele“ (Isaia 7:16), care este semnul de recunoaştere al celui mai înalt şi desăvârşit discernământ şi al celei mai adevărate chibzuinţe. Marele apostol, când rosteşte cuvântul său de Dumnezeu insuflat, amintit mai înainte, ne îndeamnă către asemănarea cu El, fiindcă prin El ajungem să recunoaştem facerea noastră de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui şi să cunoaştem sfinţenia covârşitoare a frumuseţii Prototipului.

Căci, precum în oastea împăratului, când acestuia i se pregăteşte o gardă, se cuvine ca soldaţii să fie măreţi, acoperiţi cu coifuri de aur şi aleşi să poarte la vedere chipul lui, tot aşa e nevoie ca şi noi să ne preschimbăm prin înnoirea minţii noastre şi prin lepădarea omului nostru celui vechi, şi prin

(more…)

25 Martie 2015

BUNAVESTIRE

Filed under: cuvintele sfintilor,Evanghelia,praznicar,sinaxar,tropar — Mircea Puşcaşu @ 01:23

BUNAVESTIRE

 „Floare neveștejită”, irmos calofonic la Bunavestire, gl. 4 aghia, autor: Macarie Ieromonahul, în interpretarea lui Adrian Stolnicu, lampadarului Catedralei Patriarhale

Bunavestire – Predica Sf. Nicolae Velimirovici

“Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: «Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.»

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. «Binecuvântată eşti tu între femei.» Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.» Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?» Şi răspunzând îngerul, i-a zis: «Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.» Şi a zis Maria: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» Şi îngerul a plecat de la ea.”

(Luca 1, 24-38)

Soarele se oglindeşte în apa cea limpede şi cerul în inima curată.

Dumnezeu Duhul Sfânt are multe sălaşuri în această lume întinsă, dar inima neprihănită a omului este locaşul în care Îi este cel mai bine-plăcut să Se sălăşluiască. Acesta este adevăratul Lui sălaş; toate celelalte sunt numai locuri în care Îşi face lucrarea.

(more…)

1 Ianuarie 2015

Actualitatea lui Moţa: NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL – Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

Actualitatea lui Moţa:

NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL

Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

mota
Sa nu se creada – în urma faptului ca noi combatem ideile de umanitarism, de libertate, egalitate si fratie în felul cum le interpreteaza si cauta sa le aplice Jidanii – ca noi am fi dusmanii acestor nobile idei în acceptiunea lor ideala.
Toate aceste idei sunt derivate ale învataturilor lui Iisus. A le respinge înseamna a te lepada de Hristos. Noi le admitem si le primim, însa numai vazute prin prisma posibilitatii lor de realizare folositoare în împrejurarile de astazi.
E cu totul deosebit felul de interpretare si aplicare ce-l dau jidanii acestor idei, pe care le-au batjocorit, folosindu-le ca o arma pentru cucerirea puterii mondiale jidanesti. Ei s-au servit în mod neonest de aceste idealuri nobile bazându-se pe puterea fascinatoare care se leaga de ele si pe care, printr-o interpretare gresita, o faceau sa actioneze tocmai împotriva scopului pe care-l urmareste acceptiunea lor just interpretata.
Astfel, în loc sa spuna ca libertate însemneaza putinta de a te manifesta liber atâta timp cât nu atingi egala libertate a altuia, ei atâtau poporul la revendicarea unei libertati tot mai neînfrânate, tot mai injuste si mai periculoase. În loc sa spuna ca egalitate însemneaza dreapta retribuire a recompenselor dupa merite, ei atâtau pe cei mai putin merituosi sa ceara recompense „egale” cu cei mai merituosi, uitând ca în orice organism exista o talpa si un creer, un brat vânjos si un ochi fin si ca unul fara altul nu poate trai (si mai ales cel de la extremitati nu poate trai fara cel din centru însarcinat cu o munca mai putin musculara). Exploatând în acest fel frumoasa idee a egalitatii ei au adus organismul social într-o stare de nemultumire haotica, a mâinii contra stomacului, a piciorului contra creerului, distrugând armonia necesara unei bune functionari colective bazate pe justa recunoastere a valorii fiecarui organ deosebit. De aceasta stare de lucruri profitau apoi numai ei, Jidanii, înaintând în mod vertiginos spre realizarea planului lor criminal de stapânire mondiala. E prea banal sa mai spunem ca atunci când doi se cearta totdeauna al treilea câstiga. Nu e nici prea greu de înteles metoda aceasta, simplista dar foarte rodnica, a Izraelitilor.
În fata acestei stari de lucruri ce atitudine urmeaza sa luam noi? Una destul de grea: trebuie dintâi sa descoperim lumii intentiunile ascunse si criminale ale Jidanilor, falsitatea operei lor sociale de suprafata, sa demonstram apoi multimii gresala în care a cazut, sa trezim din betia salbatica pe cei ametiti de posibilitatea unei potoliri imediate a egoismelor vesnic nesatisfacute, sa oprim din calea lor pe cei porniti sa ucida pe „cel de sus” si sa se puna el în locul lor, sa oprim talpa de a distruge capul crezând apoi ca se poate pune ea în locul lui. O reactiune, o stavila se impune deci împotriva raului stârnit de interpretarea perfida a acestor idei.
Nu e mica dificultatea operei noastre. Trebuie sa dezvatam ce au învatat rau altii. Suntem pusi în contact cu mentalitati aproape înnebunite de excitatia patimii injectate de catre Jidani si se vor cere multe jertfe si multa staruinta pentru a birui definitiv. Dar ce lucru bun nu cere jertfe?
Aceasta reactiune nu se poate înjgheba decât pastrând cu gelozie si fanatism cadrele sanatoase nationale, adica o clasa conducatoare româneasca. Nu ne putem supune mai bine învataturilor crestine decât luptând pentru ridicarea morala a natiunii.
Nationalismul radical trebuie sa ne fie calauzitorul.
De aceea pentru noi e o fala iubirea de neam, e vrednic de lauda eroismul celui ce moare aparându-si neamul si credem ca nu ne calcam datoria de crestini adevarati aparându-ne natiunea cu cea mai mare ardoare.
Pe cei care contravin acestui nationalism radical, fie abuzând de el, fie lepadându-se de el, fie uneltind împotriva lui, îi socotim ca vrajmasi si vom întrebuinta în lupta contra lor armele necesare. (more…)

6 Septembrie 2014

Sionism, masonerie, ecumenism – Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului. IPS Serafim de Pireu: Sursa ecumenismului este masoneria, după cum sursa masoneriei este sionismul

Sionism, masonerie, ecumenism

Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului

IPS Serafim de Pireu: Sursa ecumenismului este masoneria, după cum sursa masoneriei este sionismul

 Sursa și matricea ecumenismului este masoneria, care promovează prin ecumenism religia universală a luciferismului, după cum sursa și matricea masoneriei este abominabilul Sionism internațional, care a transformat teismul Vechiului Testament și al Prorocilor în cel mai josnic luciferism, prin Cabala demonică și trivialul Talmud, opere ale rabinilor demonizați ai iudaismului căzut și ale obsesiei lor de stăpânire și guvernare mondiale prin pseudo-Mesia pe care continuă să îl aștepte.

 

pope-mitor1[1]

RELAȚIILE PAPISMULUI CU MASONERIA ȘI ISLAMUL. CONCILIUL II VATICAN. CE SPUNE DESPRE CONCILIUL II VATICAN ȘI DESPRE OCCIDENT SFÂNTUL CONTEMPORAN IUSTIN POPOVICI.

  • Ecumenismul consfințește toate ereziile, lezează dogmele Ortodoxiei și reprezintă în esență cea mai mare erezie ecleziologică a tuturor timpurilor, pentru că pune semnul de egalitate între toate religiile și credințele. • Pentru a-și materializa scopurile, ecumenismul scornește tot felul de teorii, precum ”teologia baptismală”, ”Biserica universală nevăzută”, ”teoria ramurilor”, ”teoria celor doi plămâni”, a ”minimalismului dogmatic”, a ”teologiei postpatristice”, ”neopatristică”, a ereziei contextuale, a ”teologiei euharistice” etc. • Prin Uniație, Vaticanul promovează unitatea papistașilor și a ortodocșilor, nu pe baza credinței și a adevărului, ci a unei contopiri de tip sincretist, care are ca scop absorbirea Ortodoxiei de către Papism, fără ca acesta din urmă să se lepede de înșelările sale eretice. • Toate Bisericile Ortodoxe au condamnat Uniația. Orice fel de disculpare a acestui ”Cal Troian” al Papismului și recunoașterea bisericească a lui constituie o mizerabilă disprețuire a hotărârilor panortodoxe care condamnă Uniația. Activitatea uniaților în Grecia ortodoxă. • Uniația și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. • De ce este periculoasă Uniația pentru grecii ortodocși. • ”Preoții” uniați sunt lupi în piei de oaie, după cum a declarat Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea. • De ce activitatea Uniației constituie un scandal în Atena. Premisele pentru unirea Bisericilor. • Ce dezvăluie planul de pseudo-unire al Vaticanului. • Rolul ecumenismului laic. Ridicarea anatemelor este anticanonică. Majoritatea ortodocșilor nu va accepta pseudo-unirea.

În numărul de azi al ”Orthódoxos Týpos”, care apare în ajunul întâlnirii ereziarhului Papă Francisc cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la Ierusalim, publicăm pasaje extinse din scrisoarea de 121 de pagini a Mitropoliților Andrei al Konitsei și Serafim al Pireului către conducătorul Statului Vatican. Fragmentele acestea vizează întâi de toate pan-erezia ecumenismului, care este odraslă a Conciliului II Vatican, și de asemenea, se referă și la demonica Uniație. În epistolă există și alte capitole, care privesc pozițiile eretice catolice referitoare la primatul Papei, la infailibilitate, la Sfintele Taine etc., pe care ”Orthódoxos Týpos” le-a prezentat de multe ori și le prezintă în detaliu în coloanele sale, de la începuturile editării sale până azi, și de aceea, din lipsă de spațiu, nu le mai reluăm. În epistola sa, ereziarhul este numit ”Prealuminat” șef al Statului Vatican și aceasta pentru a nu i se acorda ipostas bisericesc. Ori de câte ori este folosit cuvântul ”Papă” este pus în ghilimele tocmai pentru a nu-i acorda recunoaștere ca lider bisericesc. Fragmentele din epistolă sunt următoarele:

Promovarea pan-ereziei ecumenismului

Este cunoscut, Prealuminate, că, spre a promova ecumenismul Vostru papal, Vă sprijiniți pe deciziile Conciliului II Vatican și anume pe ”Dispoziția cu privire la Ecumenism” (Unitatis Redintegradio) și pe Enciclica papală ulterioară din 1995 a ”Papei” Ioan Paul al II-lea, intitulată ”Ca toți să fie una” (Ut unum sint).

Această extinsă enciclică papală se împarte în trei  capitole principale, cu o introducere și un epilog incitante. Primul capitol se referă la angajamentul ecumenic al Papismului (L’engagement œcumenique de l’Eglise Catholique). Al doilea capitol valorifică rezultatele Dialogurilor Teologice din cadrul Mișcării Ecumenice contemporane (Le fruits du Dialogue). Al treilea capitol caută o cale mai eficientă de dialog pentru urgentarea refacerii comuniunii bisericești dintre ”Bisericile” creștine (Quanta est nobis via). Toate cele trei capitole fac referire foarte frecventă la hotărârile cu privire la aceste subiecte de la recentul ”Conciliu” II Vatican și mai ales la Dispoziția cu privire la Ecumenism (Unitatis Redintegradio), dar și la îndrumările ”Directivei papale cu privire la ecumenism”, la enciclicele papale privitoare la acest subiect și la alte asemenea texte.[1]

Sfântul Iustin Popovici despre ecumenism

Pentru noi, ortodocșii, ecumenismul a fost de-a dreptul desființat ca pan-erezie de către Sfântul contemporan, Părintele duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori – pe are a întemeiat-o Sfântul Sava – și Profesor de Dogmatică și Învățător a-toată-lumea, Cuviosul și de Dumnezeu Purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în excepționala sa scriere ”Biserica Ortodoxă și Ecumenismul”, atrage atenția că: ”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creștinismele și pseudo-bisericile Europei Occidentale. În ecumenism se află inima tuturor umanismelor europene avându-l în frunte pe Papă. Toate aceste pseudo-creștinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic comun este pan-erezie”[2].

(more…)

15 August 2014

Adormirea Maicii Domnului – Omilia Sfantului Grigorie Palama La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria – Omilia 37

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,icoana,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 17:53

Adormirea Maicii Domnului

Omilia Sfantului Grigorie Palama

La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria – Omilia 37

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile pururea Fecioarei şi Maicii Domnului. Iar cât priveşte dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela mă înalţă şi mă cheamă şi îndeamnă, iar datoria neabătut mă constrânge, căci singur cuvântul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabătut la soare. Apoi, iarăşi, deşi nu se cade a grăi cele ce sunt mai presus de cuvânt, însă, pentru iubirea de oameni, ni se îngăduie totuşi să slăvim pe cele slăvite, şi deşi trebuie ca cele ce sunt de neatins să rămână neatinse, putem, prin cuvinte, să ne plătim datoria şi să ne exprimăm acest dor către Maica Domnului, cântând-o după putere.
2. Şi dacă „cinstită este moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu laudă” (Ps. 115:6) oare cu cât mai mult se cuvine să facem, cu cele mai înalte cuvinte de laudă, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei şi Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, din care purcede toată sfinţirea către sfinţi? Precum şi facem, când o prăznuim, astăzi fiind Sfânta Adormire şi mutare la viaţă a Maicii Domnului. Maica Domnului, fiind cu puţin micşorată faţă de îngeri, este fără de asemănare mai presus de îngeri, de arhangheli şi de toate puterile cele mai presus de lume, prin apropierea de Dumnezeu mai presus de toate, şi prin minunile ce din veac sunt scrise despre aceasta şi săvârşite în ea.
3. Căci pentru ea mai dinainte s-au vestit dumnezeieşti profeţii ale profeţilor celor inspiraţi de Dumnezeu. Minuni mai dinainte au închipuit (more…)

7 Iunie 2014

Hierotheos Vlachos – POGORAREA SFANTULUI DUH

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,Hierotheos Vlachos,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 14:07

Hierotheos Vlachos

POGORAREA SFANTULUI DUH

 Cincizecimea

Inainte de a Se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca, dupa Inaltarea Sa, acestia sa se intoarca la Ierusalim si sa astepte acolo pana ce vor fi invesmantati cu putere din cer. Asadar, El le-a fagaduit ucenicilor ca vor lua Duh Sfant, despre Care a vorbit in timpul vietii Sale.

Fagaduinta lui Hristos s-a implinit la cincizeci de zile dupa Paste si la zece zile dupa Inaltarea Sa la ceruri. Atunci, Biserica praznuieste Cincizecimea, prin care este cinstita Sfanta Treime, dupa care, in ziua urmatoare, este sarbatorit si slavit Duhul Sfant. Prin urmare, praznicul Cincizecimii este o sarbatoare a Sfintei Treimi.

Analizand sarbatoarea Cincizecimii, nu ne vom referi in amanunt la cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi, adica la Duhul Sfant, ci vom sublinia doar acele fapte si acele invataturi ale Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti care se refera la Hristos. Prin urmare, vom pune mai mult accentul pe faptele hristologice care au legatura cu Duhul Sfant. Dar pentru ca nu exista hristologie in afara triadologiei, trebuie sa ne referim si la dogma legata de taina Sfintei Treimi.

Sarbatoarea Cincizecimii a fost inclusa intre cele douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii pentru ca este ultima sarbatoare a sfintei iconomii. Intruparea lui Hristos a avut drept scop biruinta asupra mortii si venirea Preasfantului Duh in inimile oamenilor. De altfel, se cunoaste faptul ca scopul vietii bisericesti si duhovnicesti este de a ne face madulare ale Trupului lui Hristos si de a lua Duh Sfant. Acestea doua sunt indisolubil legate intre ele.

Cuviosul imnograf spune ca Cincizecimea este ultima sarbatoare din cele care se refera la reinnoirea omului:

Praznicul cel dupa praznice si cel mai din urma sa-l praznuim noi, credinciosii, in chip luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea fagaduintei si a sorocului“.

Astfel, daca Bunavestire a Maicii Domnului este inceputul sfintei iconomii si al intruparii Cuvantului, ziua Cincizecimii este punctul final, pentru ca atunci omul s-a facut prin Duhul Sfant madular al Trupului inviat al lui Hristos.

Acestea sunt coordonatele intre care se incadreaza Cincizecimea, alaturi de toate celelalte fapte legate de Duhul Sfant si de Hristos, pentru ca nu putem concepe hristologia in afara pnevmatologiei (invataturi despre Duhul Sfant), si nici pnevmatologia in afara hristologiei.

1. Cincizecimea iudaica era preinchipuirea Cincizecimii din Noul Testament

Pogorarea Sfantului Duh s-a facut in zi de duminica. Din acest fapt intelegem importanta duminicii, pentru ca cele mai mari evenimente imparatesti au avut loc in aceasta zi. Dupa cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul, in prima zi, adica duminica, a inceput (more…)

17 Martie 2013

Plângerea lui Adam – fragment din Sfântul Siluan Athonitul

Filed under: cuvintele sfintilor,rugaciune,sfinti contemporani — Mircea Puşcaşu @ 22:50

Plângerea lui Adam 

fragment din Sfântul Siluan Athonitul

Adam, parintele intregii lumi, a cunoscut in rai dulceata iubirii lui Dumnezeu si de aceea, atunci cand pentru pacat a fost izgonit din rai si a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic si cu geamat mare suspina in toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: “Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc“. Nu-i parea rau atat de rai si de frumusetea lui, cat de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care in fiece clipa si nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Asa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, dar mai apoi a pierdut harul, face experienta chinului lui Adam. Sufletul e bolnav si ii pare tare rau atunci cand intristeaza pe Domnul Cel Preaiubit.

Adam tanjea pe pamant si suspina cu amar, si pamantul nu-i mai era drag. Suspina dupa Dumnezeu si graia:

“Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si Il caut cu lacrimi. Cum sa nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel si linistit, si vrajmasul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel rau a pus stapanire pe mine, si el tulbura si chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mangaie cu nimic, ci vrea sa vada din nou pe Domnul si sa se sature de El. Nu-L pot uita nici macar pentru un singur minut si sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine:

Miluieste-ma, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea cazuta!“

Asa hohotea Adam si lacrimile lui curgeau de pe fata lui pe piept si pe pamant, si toata pustia rasuna de gemetele lui; dobitoacele si pasarile taceau lovite de durere si plangeau, iar Adam hohotea, caci pentru pacatul sau toate au pierdut pacea si iubirea.

Mare a fost intristarea lui Adam dupa izgonirea din rai, dar cand a vazut pe fiul sau, Abel, omorat de fratele sau, Cain, intristarea lui s-a facut si mai mare, si cu sufletul chinuit de durere hohotea si gandea: “Noroade vor iesi si se vor inmulti din mine si toate vor suferi si vor trai in dusmanie si oamenii se vor ucide unii pe altii”. Si aceasta intristare a lui era mare, ca marea, si o poate intelege numai cel al carui suflet a cunoscut pe Domnul si stie cat de mult El ne iubeste.

Si eu am pierdut harul si strig impreuna cu Adam:
“Milostiv fii mie, Doamne! Da-mi duh de smerenie si iubire.”
O, iubirea Domnului! Cine te-a cunoscut te cauta neincetat, ziua si noaptea, si striga (more…)

21 Ianuarie 2013

Săptămâna de rugăciune împotrivă*

Săptămâna de rugăciune împotrivă*

*)  Împotriva cui ? A Sfintei Tradiţii, a Sfinţilor Parinţi şi a Sfintelor Canoane.

(Denumirea oficială este Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştină şi înseamnă în fapt săptămâna de urâtă unire pentru rugăciune neîngăduită a creştinilor ortodocşi cu ereticii.)

Biroul de presa al Patriarhiei ne anunta cu seninatate un lucru mai mult decat trist: In saptamana 18-25 ianuarie, Patriarhia organizeaza rugaciuni si slujbe impreuna cu cohorte de eretici din toate tagmele.

Papistasi de diverse rituri greco-romane, anglicani, luterani, calvini, monofiziti armeni s-au dus la Catedrala patriarhala ortodoxa si au participat la slujbă, fiind mintiti in faţă în numele “iubirii” despre lucruri fundamentale ale conditiei lor soteriologice. Li s-a spus ca si ei sunt “Biserici”, ca sunt slujitori ai misiunii Bisericii lui Hristos, ca sunt frati crestini cu ortodocsii si altele asemenea, in general sugerandu-li-se indirect falsa idee ca ei nu se afla in inselare si, prin urmare, nu trebuie sa se intoarca la Adevar.

Zilele urmatoare continuandu-se periplul pestriţ prin cladirile cultice ale celorlalţi, cu rugaciuni si ritualuri straine de Adevarul lui Hristos si de Traditia revelata a Bisericii celei Una. Toate acestea impachetate publicitar, deci mincinos in termeni gaunos-sentimentali, prefacut-lacrimogeni, dar mai ales politic  corecti, precum: iubire, unitate, pace, rugaciune, cooperare, reconciliere, apropiere, fratietate.

Intalnirea are ca motto textul „Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” din Miheia VI, 6 organizatorii mizand pe raspunsul dat in acelasi capitol, doua versete mai jos „dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!”, dar neluand in seama sensul conextului care indemna (sub amenintarea unor grele pedepse) neamestecarea cu randuilele si faptele viclene si patimase ale rau credinciosilor vremii (Omri si Ahab [1]): „Căci voi aţi luat aminte la rânduielile lui Omri şi la toate faptele casei lui Ahab şi v-aţi purtat după sfaturile lor, ca să vă dau pustiirii şi pe locuitorii tăi, batjocurii. Pentru aceasta veţi avea în sarcina voastră ocara poporului Meu!”

Sa ne rugam sa nu cada acele blesteme pomenite in cartea porocului Miheia [2],  asupra tarii sau asupra organizatorilor acestui nefericit eveniment. Nadajduim ca printre ei sunt multi oameni luati de val care nu au facut acestea din convingere.

Acestea nu le zic dupa ureche sau din ranchiuni personale, ci sunt pornite din spaima ce mi-a pricinuit-o anuntul acestor manifest si discrepanta intre principiile ce ii motiveaza pe organizatori si principiile statornicite de Dumnezeu prin glasul sfintilor de-a lungul veacurilor, ce a ramas mereu acelasi :

  • Canonul 10 al Sfintilor Apostoli:  “Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”
  • Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: “Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”
  • Canonul 64 al Sfintilor Apostoli:  “Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
  • Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343): “Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”
  • Sfîntul Efrem Sirul (+379): „Vai acelora care se întineazã cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cîti murdãresc sfînta credintã cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii! […]Sã fugi de purtarea familiarã fatã de schismatici si eretici! ” (more…)

21 Noiembrie 2012

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Cuvant din Proloagele de la Ohrida

Filed under: cuvintele sfintilor,Evanghelia,icoana,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 21:21

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Cuvant din Proloagele de la Ohrida

 Împlinind Preasfînta Fecioară Maria vîrsta de trei ani, sfinţii ei părinţi loachim şi Ana au adus-o pe ea de la Nazaret la Ierusalim spre a o închina slujbei Templului, aşa cum făgăduiseră lui Dumnezeu mai înainte de naşterea ei. De la Nazaret la Ierusalim se mergea cale de trei zile, dar Sfinţilor Părinţi loachim şi Ana calea aceasta nu le-a părut deloc împovărătoare, căci ei mergeau să împlinească o lucrare foarte plăcută lui Dumnezeu. La Ierusalim s-au strîns multe rudenii ale Sfinţilor Părinţi care au dorit să fie de faţă la această mare sărbătoare, la care nevăzut participau cu bucurie şi îngerii cei din cer. Procesiunea de mergere la Templu era condusă de fecioare ce purtau în mîini făclii aprinse. După ele venea Preasfînta Fecioară, avînd de o parte pe tatăl său iar de cealaltă, pe maica sa. Fecioara era îmbrăcată în strai de o bogăţie şi strălucire imperiale, aşa cum se şi cuvenea „Fiicei împăratului şi Miresei lui Dumnezeu” (cf. Psalmul 44: 13-15). În (more…)

26 Septembrie 2012

26 septembrie – Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Sfaturile Măriei Sale

Filed under: cuvintele sfintilor,România Profundă,sfintii români,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 13:40

Sfântul Voievod

Neagoe Basarab

 

Sfaturile Măriei Sale

 

Iar din ţara voastră să nu eşiţi, ci să şădeţi cu dânşii în hotarăle voastre, în niscare locuri ascunse şi de taină, unde vor fi priiateni de-ai voştri buni şi adevăraţi. Că vrăjmaşii voştri, carii vor fi venit asupra voastră, nu vor putea şădea mult în ţară, ci să vor întoarce înapoi, iar pre domnul care-l vor fi adus ei îl vor lăsa acolea, făr’ de oști. Deacii voi să luaţi numele lui Hristos într-ajutor și să vă porniţi asupră-i cu oaste, că am nădéjde pre Dumnezeu, că tot cel ce să va smeri înaintea lui îi va ajuta şi va supune vrăjmaşii voştri suptu picioaréle voastre.

 

Din invataturile Sf. Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie

24 Iulie 2012

Carti recomandate – carti necesare: SBORNICUL – Lucrarea minţii – DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS – fragment

Filed under: carte,cuvintele sfintilor,România Profundă,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 13:14

Carti recomandate – carti necesare:

SBORNICUL

Lucrarea minţii

DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS

 Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi  şi din îndrumările oamenilor încercaţi, care au pus rugăciunea în lucrare.  (fragment,  pp. 4 si urm.)

DESPRE RUGĂCIUNEA OMULUI CARE  S-A ÎNSINGURAT ÎN CĂMARA INIMII SALE,  ÎNVĂŢÂNDU-SE ŞI RUGÂNDU-SE  ÎN TAINĂ

 Printre dumneavoastră se află mulţi, care nu ştiu în ce anume stă lucrarea cea lăuntrică a omului cugetător de Dumnezeu precum nu înţeleg nici ce este cugetarea de Dumnezeu. Aceştia nu  ştiu nimic despre rugăciunea ce se face cu mintea, socotind că se cuvine să ne rugăm numai cu acele rugăciuni care se  află scrise în cărţile bisericeşti. Cât despre tainica vorbire pe care o săvârşeşte omul cu Dumnezeu  în adâncul inimii sale şi despre foloasele care decurg dintr-însa, aceştia, câtuşi de puţin nu le cunosc şi nici n-au gustat această dulceaţă duhovnicească. Precum este un orb din naştere care doar aude despre lumina soarelui, dar nu ştie ce anume este această lumină, asemenea sunt şi cei care numai aud despre învăţăturile cele cugetătoare de Dumnezeu  şi despre rugăciune, dar de înţeles nu le înţeleg. Din pricina grosimii simţirii lor, ei se lipsesc de multe bunătăţi duhovniceşti  şi rămân în urmă pe calea acestor fapte bune, care duc spre o stare desăvârşită, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, spre îndrumarea celor simpli, înfăţişăm aici câteva lămuriri despre învăţătura lăuntrică  şi  despre rugăciunea cea cugetătoare de Dumnezeu, pentru ca  doritorul unor asemenea lucruri să înceapă, cu ajutorul Celui Prea Înalt, să le înveţe, fie câtuşi de puţin. Învăţătura duhovnicească a omului celui dinlăuntru începe cu următoarele cuvinte ale lui Hristos:  „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău Celui într-ascuns” (Mat. VI, 6).

CAPITOLUL I

DESPRE ÎNDOITUL ÎNŢELES AL OMULUI, AL ÎNVĂŢĂTURII, AL RUGĂCIUNII  ŞI AL  CĂMĂRII

Omul este o doime: cel din afară şi cel lăuntric, al trupului şi al duhului. Cel din afară este văzut, trupesc, iar cel lăuntric este nevăzut, duhovnicesc sau potrivit cuvântului Apostolului Petru: „omul cel ascuns al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând şi liniştit” (I Petru 3, 4). şi Sfântul Pavel lămureşte îndoita fire omenească, spunând: „cu toate că omul nostru cel dinafară se strică, omul nostru cel  dinlăuntru se înnoieşte zi de zi” (II Cor.  4,16). Aici Apostolul vorbeşte lămurit despre omul cel dinafară  şi cel dinlăuntru. Astfel, omul cel dinafară se întocmeşte din mai multe mădulare, pe câtă vreme cel lăuntric ajunge la desăvârşire prin minte, prin luarea aminte la sine, prin frica lui Dumnezeu şi prin darul Domnului. Faptele omului cel dinafară sunt văzute, iar cele ale celui dinlăuntru rămân nevăzute; potrivit Psalmistului: „o prăpastie este lăuntrul şi inima omului!” (Psalm 63, 7). Tot astfel vorbeşte  şi Apostolul: „cine dintre oameni  ştie ale omului, fără numai duhul omului care este întru el?” (I Cor. 2,11). Singur doară Cela ce ispiteşte inima  şi rărunchii, cunoaşte toate tainele omului lăuntric.

De aceea şi învăţătura este o doime; cea dinafară şi cea lăuntrică întru cugetarea de Dumnezeu; de afară în înfloriturile meşteşugului vorbirii, dinlăuntru în rugăciuni; dinafară în minte ascuţită, dinlăuntru în focul duhului, de afară în lucrări iscusite ale frumuseţii, dinlăuntru în privirea celor nevăzute; de afară cunoştinţa care îngâmfă (I Cor. 8, 1), pe cînd dinlăuntru cea care se smereşte; într-adevăr, cunoştinţa cea dinafară este iscoditoare, vrând să afle toate, pe când cea lăuntrică ia aminte de sine  şi nimic altceva nu doreşte, decât să-L cunoască pe Dumnezeu, Căruia poate să-I spună ca David: „ţie inima mea pururea  ţi-a vorbit; pentru Tine căuta-tu-te-a faţa mea; faţa Ta, Doamne neîncetat o caut” (Psalm 26, 13). şi apoi: „precum cerboaica doreşte apa izvoarelor, tot aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalm 41,1).

Rugăciunea de asemenea este o doime – dinafară şi lăuntrică; cea care se face la arătare şi cea care se face în taină; cea care se săvârşeşte în adunare şi cea care se rosteşte în singurătate; rugăciunea făcută ca o (more…)

27 Februarie 2012

POSTUL CEL MARE

Filed under: cuvintele sfintilor — Mircea Puşcaşu @ 01:20

 

21 Noiembrie 2011

Interviu cu Parintele IUSTIN Parvu la 1tv Neamt (nov. 2011) despre starea poporului roman, moastele lui Mihai Viteazul etc. -VIDEO

Interviu cu Parintele IUSTIN Parvu

la 1tv Neamt, nov. 2011

Despre starea poporului roman, amintiri din mina, pamantul sfintit al neamului, moastele lui Mihai Viteazul, atacurile asupra neamului romanesc de-a lungul istoriei  etc.

15 Iulie 2011

PSALTIREA BINECUVÂNTĂRILOR – Sf. Arsenie Capadocianul

Filed under: cuvintele sfintilor,Cuviosul Paisie Aghioritul — Mircea Puşcaşu @ 15:33

PSALTIREA BINECUVÂNTĂRILOR

Sf. Arsenie Capadocianul

PSALTIREA CA O CARTE A TREBUINTELOR

potrivit practicii Sf. Arsenie Capadocianul, asa cum ne este inmanata de Cuviosul Paisie Aghioritul

Tradusa pentru Biblioteca Sf. Pahomie din greaca de Vassilios Kollias  si apoi in romana de Radu Hagiu. Acest document este in domeniul public. Copierea este incurajata.

NOTA: Sfantul Arsenie obisnuia sa foloseasca Psalmii pentru binecuvantari, indeosebi atunci cand nu se afla vreuna prescrisa unei anumite ocazii. In Partea Intai se gaseste corespondenta intre psalmi si diferite ocazii. Lista originala greaca poate fi gasita in „O Geron Paisios”, a Ieromonahului Hristodul, Agion Oros, 1994. In Partea a Doua, am prevazut un index (mai degraba sarac); poate altcineva se va ingriji sa intocmeasca unul mai bun.

Dincolo de toate consideratiile religioase, aceasta „Carte a Trebuintelor” este un o portret fascinant al vietii rurale din Anatolia, la inceputul celui de-al douazecilea veac: de reflecta mai mult „indelunga durare”a istoriei bizantine sau dificultatile particulare ale timpului Sf. Arsenie, nu ne simtim indeajuns de informati chiar si sa presupunem. Cu siguranta nu gasim aici o idealizare a conditiilor rurale: este demna de retinut mai ales grija deosebita pentru alinarea ranilor psihologice, cat si a celor fizice, si mentionarea a ceea ce am numi astazi „tulburare tensionala post-traumatica”.

Pentru noi, cel putin, motivatia precisa din spatele alegerii de catre sfant a unui anumit psalm pentru o trebuinta data, nu este intotdeauna vadita; aceasta poate si pentru a incuraja o meditatie mai adanca asupra cuvintelor. Ortodoxia nu este magie, si un document precum acesta nu este o incuviintare a „superstitiilor taranesti”; este mai degraba un canal prin care Dragostea lui Dumnezeu poate intra in fiecare aspect al societatii omenesti.

PARTEA INTAI:

O lista a psalmilor spre folosinta ca binecuvantari, oranduita dupa ordinea din Psaltire:

1  Atunci cand un pom sau o vita-de-vie este plantata, ca sa poata aduce roada.

2  Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce se duc la intalniri si soboare.

3  Pentru ca rautatea sa iasa de la oameni, ca sa nu isi mai chinuiasca cu nedreptate semenii.

4  Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii cei simtitori, ce se imbolnavesc de deprimare din pricina purtarii oamenilor cu inima impietrita.

5  Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca ochii cei raniti, (more…)

28 Ianuarie 2011

Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte filocalice

Filed under: cuvintele sfintilor — Mircea Puşcaşu @ 15:54
  • Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.
  • Dacă smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.
  • Adevarata rugaciune e plinatatea iubirii.
  • Crucea este poarta tainelor.
  • Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Liniştea este misterul lumii ce va veni.
  • Dumnezeu este iubirea pe care cerul o coboară pe pământ; iar omul este iubirea care înalţă pământul la cer.
  • Nu orice om care petrece în linişte este smerit cugetător, dar orice smerit cugetător petrece în linişte.
  • Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vor împăca cu tine.
  • Rugăciunea este o bucurie care înalţă mulţumire.
  • Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!
  • Dragostea e din rugăciune.
  • Fiţi însetaţi de Hristos şi El vă va împlini cu dragostea Sa.
  • Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toată făptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şi pentru toată zidirea.
  • Omul smerit are întotdeauna odihnă, fiindcă nimic nu poate să-i tulbure ori să-i clătească mintea.
  • Apropie-te de cei drepţi şi prin ei te vei apropia de Dumnezeu.
  • Să nu ne întristăm când lunecăm în greşeală, ci când stăruim in ea.
  • Nimic nu se poate apropia de Dumnezeu dacă nu se va îndepărta de lume.
  • Darul iubirii in rugaciune e tacerea Duhului;intr-adevar, cand mintea e unita cu Dumnezeu, se abtine de la cerere si de la rugaciune.
  • Pacea gandurilor e un semn al nepatimirii sufletului, dulceata e un semn al indurarii, indurarea e un rod al smereniei; daca cineva nu coboara din inaltimea intelegerii sale, nu se va putea arata dulce si bland fata de cei pe care-i intalneste.
  • Rugaciunea necontenita sta in aducerea-aminte necontenita de Dumnezeu.
  • Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenţii ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care ţâşneşte din pământ; curge mereu, nesfârşit.
  • Măsura face orice lucru frumos!
  • Înaintea Harului păşeşte smerenia.
  • Lacrimile sunt semne în trup despre aşezarea minţii.
  • Scara ce duce în Împărăţie este ascunsă în sufletul tău.
  • De voieşti să afli în tine viaţă, ţine în minte credinţa şi smerenia.
  • Mai mare este ajutorul ce-ţi vine din păzire, decât ajutorul din fapte.
  • Adunarea celor smeriţi este iubită lui Dumnezeu, precum adunarea serafimilor.
  • Dumnezeu ne dăruieşte harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli.
  • Doar cel care a înţeles hotarul acestei vieţi, poate pune hotar păcatelor sale.
  • Să fii pomenitor de rău şi să te rogi e ca şi cum ai semăna pe mare şi ai aştepta recolta.
  • Smerenia este haina lui Dumnezeu. Căci, Cuvântul Întrupându-Se, pe ea a îmbrăcat-o şi prin ea ne-a vorbit nouă, în trupul nostru.
  • Este nedrept a spune că Dumnezeu este drept. Trebuie să ne temem mai mult de mila lui Dumnezeu decât de dreptatea Lui. Trebuie să te porţi cu mai multă grijă faţă de un om care te iartă decât faţă de unul care te pedepseşte, pentru că primului îi rămâi datornic.
  • Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har.
  • Fii persecutat, mai decât să fii persecutor. Fii crucificat, mai bine decât să fii crucificator. Fii nedreptăţit, mai bine decât să fii nedrept cu altcineva. Fii oprimat, decât să fii zelos. Preferă bunătatea în locul dreptăţii.
  • O disciplină redusă dar întotdeauna perseverentă este o forţă puternică; pentru că o picătură care cade uşor dar cu încăpăţânare, sparge o stâncă tare.
  • Ziua Domnului este o taină a cunoaşterii adevărului care nu este primit prin sânge şi trup şi care transcende orice speculaţii. În vremurile acestea, nu există ziua a opta şi nici sabatul adevărat. Pentru că cel care zice `Domnul s-a odihnit în ziua a şaptea,’ s-a referit la scăparea [firii noastre] din blestemul acestei vieţi, deoarece mormântul are şi o fire trupească şi aparţine acestei lumi. Şase zile sunt împlinite în economia vieţii prin intermediul ascultării poruncilor; a şaptea este petrecută în întregime în mormânt; iar a opta este plecarea din acesta.
  • De ce te nelinişteşti pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca apropierea de un om în pragul morţii să fie un învăţător pentru plecarea ta de aici.
  • Înţelepciunea Crucii se ascunde în suferinţa pe Cruce.
  • Omul care îl urmează pe Hristos în plângere însingurată este mai mare decât cel ce Îl propovăduieşte pe Hristos printre comunităţi de oameni.
  • De ce îţi întăreşti legăturile? Ia viaţa în propriile mâini înainte ca lumina ta să înceapă să pălească şi să începi să cauţi un ajutor pe care nu îl găseşti. Viaţa aceasta ţi-a fost dată pentru pocăinţă; nu o irosi pentru căutări în van.

21 Noiembrie 2010

21 noiembrie, pomenirea Parintelui Gheorghe Calciu, marturisitor in prigoana comunista

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,Parintele Calciu,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 00:12

Astazi, 21 noiembrie, la implinirea a 4 ani de la trecerea sa in Ceata Sfintilor, Parintele Gheorghe Calciu striga din vesnicie: Oare cand Patriarhia Romana va canoniza martirii neamului?

„Oare cand va iesi Patriarhia Romana de sub servitutea statului laic demonizat, orientat spre o Europa Unita plina de duhul antihristului, si ii va canoniza pe martirii neamului romanesc si ai Bisericii? Biserica Rusa a facut martiri din toti cei care au fost ucisi in inchisori, chiar daca au dus o lupta politica, fiindca toti au luptat impotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfintii sunt renegati de Biserica din motive politice si din lasitate duhovniceasca. Nu a auzit Sfantul Sinod romanesc despre puterea crucii: “Si a facut din pescari Apostoli si din pagani mucenici!”? Nu a auzit ca pocainta si curatirea launtrica sunt cea mai sigura poarta de intrare in rai? Nu a auzit ca bunul trai este dusmanul lui Hristos in inima ierarhilor care sacrifica sfintii din inchisori in cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale? Dar dincolo de orbire si dincolo de lasitate, sfintii din inchisori vegheaza peste Biserica Romana, peste sinodalii prinsi in plasa sclaviei statului ateu si peste neamul romanesc, mai reali decat toate treptele ierarhice care neaga sfintenia celor morti in inchisori, chiar si peste diocezele in care, prin dispozitiile ierarhului locului, liturghia devine o anexa la pregatirea clerului pentru intrarea in basilica “ecumenica” a satanei… „

(fragment din introducerea la Intoarcerea la Hristos, a lui Ioan Ianolide, via Apologeticum)

24 Octombrie 2010

Tropar de Duminică, icoană din Bucovina Profundă, cuvinte sfinte şi tâlcuiri româneşti

Filed under: Bucovina profundă,cuvintele sfintilor,de la Bogdan,icoana,tropar — Mircea Puşcaşu @ 23:30

„Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea;

în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele.

Sus ostaşii au străjuit mormântul,

jos pe morţii cei din veac i-ai înviat;

întru tot puternice şi necuprinsule Doamne, slavă Ţie!”

(Sedelnele Glasului 5, de rând în această Duminică, a 23-a după Rusalii).

O reprezentare deosebită a Punerii in mormânt in pictura paleologă târzie a bisericii Sfânta Cruce din Pătrăuţi – Bucovina Profundă.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Cele două sute de capete teologice, I, cap.66 şi 67 (Filocalia românească, vol. II)

(în tâlcuire românească şi cu notele Părintelui Dumitru Stăniloae, trecute în paranteze)

66. Taina întrupării Cuvântului cuprinde în sine înţelesul tuturor închipuirilor şi tipurilor din Scriptură şi ştiinţa tuturor făpturilor văzute şi cugetate. Căci cel ce a cunoscut taina crucii şi a mormântului a înţeles raţiunile celor mai-nainte spuse; iar cel ce a cunoscut înţelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai-nainte (Întruparea Domnului este centrul, sensul şi scopul lumii (more…)

21 Septembrie 2010

Cuviosul Paisie Aghioritul : ” Chiar şi atunci când primeşte buletinul electronic, tot se leapădă de Hristos.”

Parintele Paisie, afirma ca ” Cei care primesc pecetluirea se leapădă de Hristos. Chiar şi atunci când primeşte buletinul electronic, tot se leapădă de Hristos.”.

Aici se refera la primirea buletinului ELECTRONIC, nu doar la prezenta numarului fiarei pe vreun act.

El justifica in prealabil caracterul demonic al controlului persoanelor prin cipuri electronice integrate in acte, mai intai, si in corpul uman, pe mana sau frunte, in final. Se refera si la numarul 666, dar nu numai la asta.

Caracterul cipului de sine qua non in tranzactile comerciale, juridice, institutionale (fara de el nu vei putea cumpara sau vinde), fac din cipul din acte, un element de baza din infrastructura antihristica prin care functioneaza, se implineste sub ochiii nostri taina faradelegii, profetita in Apocalipsa.

„Părintele Paisie: Noi oamenii dăm examene în aceşti ani grei, ca să se vadă ce face fiecare. Dar văd multă nepăsare. Nu vor să audă că se va face a Doua Venire, ca să nu se mâhmească şi să poată petrece… Ai înţeles ce se întâmplă ? Acesta este motivul… Să nu audă ceva…

Mai demult, când auzeau, de pildă: ”Va trece o cometă”, îndată oamenii se cutremurau şi-şi spuneau: „Se poate să murim. Aşadar să ne pregătim, să ne spovedim, să facem vreo faptă bună”. Şi începeau să facă ceva, se pregăteau… S-au când auzeau: „Va fi război”, se pregăteau…

Acum să nu audă de a Doua Venire, să nu audă că va veni cândva antihrist…De ce? Ca să petreacă. Ai înţeles ce se întâmplă ? Nu suportă pentru că le strică dispoziţia… Evenimentele care se petrec, oamenii nu le pun în valoare pentru mântuirea lor…

Întrebare: Gheronda, această schimbare ce se face acolo în Europa, cum o vedeţi?

Părintele Paisie: Ascultă… Această Uniune Europeană este… În spatele ei se ascunde dictatura acestora… a sioniştilor! Ai înţeles ce se întâmplă ? Dar Dumnezeu îl va transforma în bine ()*. Adică se vor dezmembra şi aceştia. Şi comuniştii câţi ani au fost la putere ? S-au pregătit şaptezeci şi cinci de ani, dar nu au rămas la putere nici măcar şaptezeci – şaptezeci şi doi de ani… Sioniştii, ştiţi de câţi ani de pregătesc ? De două sute conzeci ani! Însă aceştia nici măcar şapte ani nu vor stăpâni…

Întrebare: Nouă, grecilor ortodocşi, ne este de folos să intrăm în Comunitatea Europeană, căci urmează ca şi Cipru să intre în ea?

Părintele Paisie: Cine ne va asculta pe mine sau pe tine ? Chiar dacă îţi comvine sau nu, cine te va asculta ?

Întrebare: Dacă noi vom rămâne credincioşi tradiţiilor noastre se poate ca aceştia să se folosească duhovniceşte ?

Părintele Paisie: Ascultă! Ştii ce se întâmplă ? Răul este următorul: Aceştia nu te vor lăsa liber, ci vor strânge „menghina”.

Îţi vor spune: „Crede orice vrei”, dar te vor pune în „coşul” lor şi te vor duce acolo unde vor ei. Aşadar, tu intră în „coşul” lor şi crede orice vrei. Eu te duc acolo unde vreau, iar tu crede ce vrei. Da, da! Mai târziu vor strânge „menghina”. Acest sistem este satanic. În spatele lui se ascunde dictatura sioniştilor. Aceştia de ani de zile se pregătesc să conducă lumea. Prin masonerie se fac toate acestea…

Bine! Până acum să presupunem… Acum însă, cu răspândirea vădită a lui 666 şi cu toate cele care se fac făţiş, nu îşi fac puţin probleme de conştiinţă ?…Deoarece, vezi acestea, şi cei trei de şase pe care îl au, nu sunt, aşa cum pretextează ei, ceva cere îi ajută la computer. Mai spun că cifra şase ar deveni şi nouă.

Dar japonezii au găsit un cub care are un randament de cinci ori mai mare la computer…Cu toate acestea se prefac că asta nu i-ar ajuta. Însă, un om credincios, având în vedere situaţia generală, ar trebui să înţeleagă ce se întâmplă cu cei trei de şase, chiar dacă Sfântul Evanghelist Ioan nu ar fi descris că sunt ai lui antihrist.

Aceştia acum vor să aibă economia în mâna lor! Prin îndosariere – la Bruxelles au această „fiară”, pe care şi ei înşişi o numesc „fiară” şi cu care pot să îndosarieze şase miliarde de oameni. Cât are lumea astăzi ? Patru – cinci. Aşadar au şi loc liber. Ne vor avea pe toţi în evidenţa lor – vor avea şi toată economia în mâna lor –, iar prin pecetea pe care încet, încet o vor pune, ne vor urmări. Ei pot urmării prin satelit până şi peştii de treizeci de centimetri în care ocean se duc. Auzi ? Peşti de treizeci de centimetri ! … Prin urmare, vor putea urmări fiecare om, şi unde se află şi toate tranzacţiile lui …O astfel de dictatură pe care vor să o instaureze, numai diavolul putea să o gândească. Ai înţeles ce se întâmplă ? În cele din urmă însă antihrist va lua o palmă puternică şi va fi distrus. Numai trei ani şi jumătate va fi greu. Trei ani şi jumătate vor fi uşori. Va fi zdrobit!…

Uite, acum în America, mulţi câini sunt pecetluiţi şi urmăriţi. Cei care sunt pecetluiţi au emiţător: tac, tac, tac… stiu unde se află fiecare câine. Când vor, pot să-l omoare. Şi la oameni !!!… Şi vor şti unde se află fiecare om, deoarece va avea emiţător, fie la mână, fie la frunte: tac, tac, tac… Prin urmare, toate datele vor fi îndosariate. O astfel de dictatură numai diavolul putea să o conceapă.

Aşadar, vor acum prin acest sistem, codul barat, aşa cum zice şi Evanghelistul, să nu poţi vinde, nici cumpăra.
Vor anula banii. Lucrezi? Tac, un buton ca să iei suma din cont şi, de acolo, în alt cont… Şi apoi. să presupunem, după introducerea cartelei vor spune: „Cartela se pierde, o fură, o falsifică…Deci este mai bine pe frunte sau pe mână”.

Întrebare: Părinte, s-o spunem mai simplu. Toate acestea arată prezenţa lui antihrist ?

Părintele Paisie: Nu. Ascultă… Vezi, aici aceştia folosesc mecanisme ca să sufoce lumea. Vor să pecetluiască lumea. Să pună pecetea lui antihrist. Ai înţeles ? Să o supună. Aşa cum atunci când se face război, caii sunt însemnaţi cu un fier înroşit. Ai înţeles ?

Întrebare: Adică se uşurează lucrarea lor prin pecetluirea persoanelor dorite de ei ?

Părintele Paisie: Se leapădă de Hristos. Cei care primesc pecetluirea se leapădă de Hristos. Chiar şi atunci când primeşte buletinul electronic, tot se leapădă de Hristos. Dacă, de pildă, nu mi-ar fi cerut să semnez pe buletin, pot să spun că…mi-ar fi dat o hârtie.

Ţi-ar fi spus: „Acesta este buletinul tău”. Să zicem că nu ar fi contat. Dar atunci când are pe el simbolul diavolului şi este vorba de identitatea mea, oare voi semna ? Iar aceasta nu este un lucru neînsemnat. Prin urmare, arăt că primesc acest lucru. Dar Evanghelistul Ioan ce spune ? Sfinţii Părinţi ce spun ? Ai citit cât de puţin ? Lucruri foarte clare! Este lepădare!

Întrebare: Oare este posibil ca un număr să joace un rol atât de important în mântuirea omului ?

Părintele Paisie: Bre, fiul meu! Ia ascultă! De vremea ce acesta este simbolul diavolului şi Evanghelistul Ioan spune că acesta este pecetea lui, tu îl primeşti pe buletin îmi spui că nu are rol în mântuirea ta ?

Oare până acum am dat importanţă acestui lucru ? Dar acum, când vedem că îl pun acolo…, fac astfel încât să nu poţi cumpăra, nici vinde… vor anula banii… toate acestea… pregătesc…

Uite, acum doi trei ani am spus ceva unuia din America, profesor universitar şi, desigur, i-am şi scris vreo două trei pagini şi i le-am dat. Iar acum opt luni de zile acela mi-a zis într-o scrisoare: „M-am întors de la un congres din Europa şi de îndată ce am ajuns la Toronto, mi-am amintit de ceea ce-mi spuneaţi acum doi-trei ani în urmă. Acum, în loc de cartelă, ne cer semnele distinctive de la mână şi la frunte”. Ştii acest lucru ? Dacă tu acolo nu le ştii, de ce atunci nu te laşi convins şi contrazici ?

Acum într-acolo merg… ceea ce spuneam… Veţi vedea, vor spune la televizor: „Acum s-a pierdut cartela unuia…a furat-o celălalt…” şi aşa mai departe, ca oamenii să caute mai mută siguranţă, să alerge acolo ca să primească pecetea. Adică s-o aibă ca o înlesnire. Ai înţeles ce se întâmplă ?

Sfântul Evanghelist Ioan a spus aceasta limpede, ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi scris ?

O, fiul meu! Pecetea diavolului… Te lepezi de pecetea Sfântă ! De botez ! Pui altă pecete, fiul meu ! Te lepezi de Hristos şi primeşti pe cea a diavolului, fiul meu !

()* – am eliminat parantezele introduse de editorii cartii, pentru a pastra acuratetea  cuvintelor Parintelui Paisie

SURSA pasajului din interviul Parintele Paisie: „Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”,  p.85-91, apud SACCSIV, apud PrieteniiSfMunteAthos, apud VestitorulOrtodox


11 Septembrie 2010

Perspectiva ortodoxa asupra lumii – Parintele Serafim Rose

Perspectiva ortodoxa asupra lumii

de Parintele Serafim Rose

  • Introducere
  • Viata cotidiana a devenit nefireasca
  • Doua abordari gresite ale vietii duhovnicesti
  • Ce putem face
  • Perspectiva Ortodoxa asupra lumii
  • Concluzie

Introducere

Inainte de a incepe conferinta, va voi spune un cuvant sau doua despre cat de important este sa avem o perspectiva ortodoxa asupra lumii si de ce este mai dificil de elaborat una astazi decat in secolele trecute.

In secolele trecute – de exemplu, in Rusia secolului al 19-lea – perspectiva ortodoxa asupra lumii era o parte fundamentala a vietii ortodoxe si era sustinuta de viata dimprejur. Nici macar nu era necesar sa se vorbeasca de ea ca fiind ceva separat – traiai Ortodoxia in armonie cu societatea ortodoxa ce te inconjura, si aveai o perspectiva ortodoxa asupra lumii asigurata de Biserica si de societate. In multe tari, chiar guvernul marturisea Ortodoxia, care se gasea in centrul functiunilor publice, iar regele sau conducatorul insusi era, din punct de vedere istoric, primul laic ortodox, avand responsabilitatea de a oferi un exemplu crestin tuturor supusilor sai. Fiecare oras avea biserici ortodoxe, si in multe din ele se tineau slujbe in fiecare zi, dimineata si seara. Se gaseau manastiri in toate marile localitati, in multe orase, in afara oraselor, si la tara, in pustiuri si in salbaticie. In Rusia existau peste 1000 de manastiri organizate oficial, pe langa multe alte grupari neoficiale. Monahismul era o parte acceptata a vietii. Multe familii chiar aveau in randul lor o sora sau un frate, unchi, nas, var sau pe cineva care era calugar sau calugarita, adaugandu-se celorlalte feluri de viata ortodoxa: oameni care peregrinau din manastire in manastire, si nebuni pentru Hristos. Intregul mod de viata cuprindea genurile ortodoxe de oameni, dintre care, desigur, monahismul este cel principal. Obiceiurile ortodoxe faceau parte din viata cotidiana. Majoritatea cartilor celor mai citite erau ortodoxe. Viata de zi cu zi era dificila pentru majoritatea oamenilor: ei trebuiau sa munceasca din greu pentru a supravietui, speranta de viata nu era mare, moartea era o realitate intalnita des – toate acestea intarind invatatura Bisericii asupra realitatii si vecinatatii celeilalte lumi. Trairea unei vieti ortodoxe in astfel de conditii era de fapt acelasi lucru cu a avea o perspectiva ortodoxa asupra lumii, si nu era mare nevoie sa se discute un astfel de subiect.

Astazi, pe de alta parte, toate acestea s-au schimbat. Ortodoxia noastra este o insulita in mijlocul unei lumi care opereaza dupa principii complet diferite – si cu fiecare zi aceste principii se schimba in mai rau, instrainandu-ne tot mai mult de ea. Multi oameni sunt ispititi sa isi imparta vietile in doua categorii distincte: viata cotidiana pe care o ducem la servici, cu prietenii lumesti, in afacerea noastra lumeasca, si ortodoxia, pe care o traim Duminicile si in alte zile ale saptamanii, cand avem timp pentru ea. Dar perspectiva unei asemenea persoane asupra lumii, daca o urmariti indeaproape, este adesea un amestec ciudat de valori crestine si valori lumesti, care in realitate nu pot sta laolalta. Scopul acestei conferinte este sa vedem cum pot incepe oamenii din ziua de azi sa isi elaboreze, dintr-o singura bucata, perspectiva lor asupra lumii, sa aiba o perspectiva in totalitate Ortodoxa. (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: