Bucovina Profundă

13 martie 2015

Lupta impotriva uitării: Apel către Parlament: Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii! Vă îndemnăm să semnaţi acest apel. Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

m1

Apel către Parlament:

Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii!

Nu mutilaţi cultura română!

Vă îndemnăm să semnaţi acest apel.  Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

Din cauza incidentului de ieri (10 martie 2015), calificat în presă drept “scandal cu legionari la Parlament”, în dezbaterile asupra proiectului de lege antilegionar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor nu s-a mai ajuns la prezentarea următorului apel semnat de mai multe asociaţii şi fundaţii. Îl facem cunoscut pe această cale opiniei publice, în speranţa că societatea românească va înţelege care este adevărata miză a acestui proiect de lege şi gravele sale implicaţii asupra etosului românesc. Românii ar trebui să privească dincolo de apariţiile zgomotoase şi intens mediatizate ale unor grupuscule nereprezentative, care preferă ostentaţia unei participări prin argumente pertinente la o dezbatere pe o temă extrem de delicată.

Semnaţi şi petiţia online, AICI.

Conţinutul proiectului de lege (adoptat la Senat, în lucru la Camera Deputaţilor), aici.

 Apel

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelăm la conştiinţa dvs. într-o problemă de interes naţional: proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

m3

Şi anume, vă solicităm: Nu interziceţi din nou elita intelectuală interbelică! Nu-i condamnaţi încă o dată pe foştii deţinuţi politici! Nu-i batjocoriţi pe sfinţii închisorilor! Nu rescrieţi istoria după calapod comunist!

Intervenţia noastră poate apărea ca patetică. Dar, în fapt, proiectul de lege, în forma sa actuală, este anticonstituţional, nedrept şi condamnabil de către orice român.

Anticonstituţional pentru că încalcă drepturi şi valori fundamentale consfinţite de Constituţie: articolele 29 şi 30, care protejează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, precum şi articolul 40 privind libertatea de asociere. Restricţii ale acestor drepturi pot avea loc, conform aceleiaşi Constituţii, numai atunci când se prejudiciază demnitatea sau imaginea unei persoane, sau când, prin invocarea lor abuzivă, s-ar incita la “defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, respectiv „militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României”.

În condiţiile în care, în 25 de ani de democraţie postcomunistă, nici o persoană sau organizaţie care s-a revendicat de la ideile legionare nu a fost condamnată pentru fapte care ţin de formularea actuală a OUG 31/2002 sau care ar avea o natură anticonstituţională, considerăm că nu se poate vorbi de un pericol concret, care să motiveze extinderea legislaţiei actuale. Ea îşi poate afirma caracterul universal, condamnând explicit delictele de xenofobie, şovinism, rasism, incitare la ură de orice fel, fascism, negaţionism. Modificarea propusă vizează însă includerea suplimentară a unei concepţii particulare, specific româneşti, alături de aceste crime care sunt condamnate la scară universală. Este vorba de “legionarism”. Despre care, trebuie spus, nu a fost niciodată condamnat până acum ca idee sau doctrină de niciun tribunal democratic din lume (doar de cele comuniste, care condamnau însă orice ideologie diferită). Mai mult, Mişcarea Legionară a fost scoasă de pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg şi a colaborat cu democraţiile occidentale în lupta împotriva comunismului, după cum relevă literatura cu caracter istoric, confirmată şi de documentele recent declasificate din arhivele CIA (v. http://fgmanu.ro/Istorie/articol566).

Democraţia adevărată trebuie să fie bazată pe respect faţă de adevăr, pe principiile de drept şi pe respingerea arbitrariului în orice fel de acţiune politică. În opinia noastră, ceea ce se petrece acum în România sfidează în mod eclatant aceste norme cu caracter universal.

m2

Scriitorul francez Jean Sévillia cataloga procesul de intenţie practicat adesea în luptele de idei, după care “orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândeşte, ci pentru gândurile care-i sunt atribuite” drept o formă de “terorism intelectual”. De data aceasta asistăm la o depăşire clară a terenului ideatic înspre un “terorism” de o altă anvergură calitativă: tentativa de inculpare a unor oameni sau idei nu pe baza a ce gândesc sau cum se comportă ei cu adevărat, ci pe baza unor gânduri sau comportamente care le sunt atribuite în mod abuziv, menite să justifice o condamnare in corpore, printr-o lege cu dedicaţie – un principiu care din păcate e folosit extrem de des de clasa politică din România.

Consideraţi că poate fi votat un asemenea proiect de lege, care prevede includerea legionarismului în categoria infracţiunilor, atunci când în raportul Guvernului expunerea de motive a iniţiatorilor este desfiinţată prin argumentele de mai jos?

“Includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991. Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist. În motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică. (…) Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei.”

Prin urmare, cu toate că legislaţia internaţională s-a pronunţat într-un spirit liberal în favoarea înregistrării unui partid cu o ideologie considerată controversată, în cazul iniţiativei legislative de faţă este vorba de ceva mult mai grav: anume de tentativa de interzicere a tuturor modurilor de manifestare ale ideologiei legionare, inclusiv simpla exprimare a opiniilor. Acest fapt nu poate reprezenta prin urmare decât o încălcare şi mai evidentă a principiilor universale ale drepturilor omului recunoscute de instanţele internaţionale.

Nedrept pentru că elimină din (more…)

Fundaţia “George Manu” – Exilul legionar în arhivele CIA

Filed under: Horia Sima,istoria ascunsa,Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 09:55

Fundaţia “George Manu”

Exilul legionar în arhivele CIA

Partea declasificată şi disponibilă pe internet a arhivelor CIA oferă o serie amănunte interesante şi cu privire la istoria exilului legionar. Numeroase documente se referă la structura şi organizarea acestuia, la activităţile celor două grupări aflate în conflict: cea condusă de Horia Sima, respectiv aşa-numiţii „disidenţi“ conduşi de Constantin Papanace. Majoritatea acestor amănunte ne sunt de fapt cunoscute, şi încă într-un mod mai precis şi mai corect, în special din literatura legionară (publicată sau nu): cărţi, articole, corespondenţă, etc.. Foarte multe din informaţiile aflate în arhivele CIA provin de la surse aflate la o oarecare distanţă de subiectul lor. Redarea faptelor sau evenimentelor constituie o parte a rapoartelor, dar atunci când acestea sunt însoţite de judecăţi de valoare şi opinii personale, acestea poartă inevitabil pecetea subiectivă a atitudinii respectivilor informatori, în general ostilă legionarismului. O mostră în această privinţă. Scrisoarea care însoţea transmiterea către serviciile de informaţii americane a unei copii a cărţii „Menirea naţionalismului“ de Horia Sima, apărută iniţial în anul 1950 în limba franceză, specifică la final: „Este interesant de remarcat că un criminal de război dispune de mijloacele pentru a scrie şi a publica în Franţa o carte sub numele său real.“ [SIMA, HORIA   VOL. 1_0161]. Un răspuns plauzibil la această nedumerire ne este oferit de un alt document, care afirmă că Horia Sima “este privit favorabil de guvernul francez, care se află în contact cu el şi cu adepţii săi prin intermediul cercurilor gaulliste.” [SIMA, HORIA   VOL. 1_0017]

Dosarul lui Horia Sima conţine informaţii încă din perioada în care acesta conducea Guvernul de la Viena, colaborarea sa cu germanii atrăgând în mod firesc atenţia serviciilor secrete aliate. După război, activitatea lui Horia Sima şi a legionarilor săi a rămas mai departe sub observaţia acestora, la fel ca gruparea disidentă, „mexicană“, condusă de Papanace. Trebuie spus însă că informaţii provenind nemijlocit din partea grupării Horia Sima (prin intermediul unor informatori care au avut contact direct cu aceasta) sunt extrem de rare. Am găsit în acest sens un singur document relevant la care ne vom referi îndată. Majoritatea informaţiilor despre gruparea Comandantului provin fie de la o oarecare distanţă, fie din partea unor legionari din grupări rivale.

În documentul arhivat electronic sub numele [SIMA, HORIA   VOL. 1_0018] găsim un raport din anul 1948 intitulat „Situaţia Gărzii de Fier din exterior“, care este alcătuit de o sursă care se autodefineşte ca „neaparţinând niciunui grup legionar, dar având relaţii de prietenie cu unii din doctrinarii Gărzii de Fier“. Este practic singurul document găsit care redă informaţii din perspectiva oarecum echidistantă a cuiva care s-a aflat în contact nemijlocit cu grupurile legionare din exil. Raportul începe cu istoria refugiului legionarilor în Germania după ianuarie 1941, descriind conflictele care s-au ivit acolo între grupările care în cele din urmă aveau să se separe definitiv. Astfel, se vorbeşte de fapt de … trei grupuri, două din acestea unindu-se formând gruparea disidentă cunoscută sub numele de “Mexicani“. În primul rând ar fi gruparea de macedoneni din jurul lui Constantin Papanace,  caracterizaţi în raport ca având un trecut terorist, radical şi violent, acum însă fiind mai conciliabili. Papanace ar învinovăţi eşecul guvernării legionare datorită liniei conducerii (Sima) pe care o consideră moderată şi indecisă. Al doilea grup ar fi cel al “codreniştilor” Gârneaţă, Dumitrescu-Borşa, Ciorogaru, etc., grup care după moartea Căpitanului şi-a pierdut influenţa în Mişcare, privind cu invidie şi regret faptul de a fi fost deposedaţi de autoritatea sa. Pentru aceştia, declinul Mişcării şi-ar avea cauzele  în îndepărtarea lui Horia Sima de “testamentul lui Corneliu Codreanu”, iar în plan practic în neacordarea de suficientă încredere Germaniei.

Al treilea grup, cel rămas fidel lui Horia Sima, este caracterizat ca fiind cel majoritar, fiind compus din elemente mai degrabă moderate. Pentru ei declinul Gărzii şi-ar avea originea în grupări extremiste pe care Horia Sima nu le-a putut controla. Autoritatea sa asupra acestui grup s-ar

(more…)

30 ianuarie 2015

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

madgearu-iorga-asasinati

Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel. Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich. În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate (more…)

Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941. Cauze permergătoare, responsabilităţi şi desfăşurare

Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941

Cauze permergătoare, responsabilităţi şi desfăşurare

Scurta participare a Mişcării Legionare la guvernarea României (septembrie 1940-ianuarie 1941) nu a reprezentat decât un intermezzo între prigoana carlistă şi cea antonesciană. Ciocnirile sângeroase din 21-23 ianuarie 1941 au avut drept rezultat eliminarea legionarilor de la putere şi începutul unei noi epoci de prigoană, majoritatea legionarilor urmând să-şi petreacă anii următori fie în închisorile antonesciene, fie în lagărele germane. Rândurile care urmează încearcă o prezentare a cauzelor şi a evenimentelor care au dus la acest divorţ politic între legionari şi şeful statului, generalul Antonescu, care în acest conflict a beneficiat de susţinerea decisivă a Germaniei hitleriste.

Statul Naţional-Legionar

Statul Naţional-Legionar s-a instituit în urma abdicării regelui Carol al II-lea, provocată de manifestaţiile populare amorsate de legionari. O ţară întreagă era revoltată ca urmare a politicii sale externe falimentare şi duplicitare, soldată cu sfârtecarea teritoriului naţional în vara lui 1940. Basarabia şi Bucovina de Nord au fost încorporate Uniunii Sovietice, în vreme ce Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, în urma dictatului Puterilor Axei pronunţat la Viena. Odată cu alungarea regelui s-a prăbuşit şi regimul său de dictatură, care avea pe conştiinţă vieţile a sute de legionari din elita Mişcării ucişi cu bestialitate, în frunte cu însuşi Corneliu Codreanu, fondatorul acesteia. În acel moment, integritatea teritorială şi chiar existenţa însăşi a unui stat român suveran păreau serios periclitate fără o schimbare fundamentală a politicii sale externe, orientată conform noilor realităţi de pe un continent european care se afla sub dominaţia Puterilor Axei, de la Atlantic până la periferia sa estică, la graniţa cu imperiul bolşevic. (Aici se impune deschiderea unei paranteze înspre actualitate. Nu e lipsită de semnificaţie observaţia privind existenţa unor constante istorice, care transcend regimurile politice şi ideologiile temporare. Astfel, “Noua Europă” a acelei vremi acoperea practic aceeaşi zonă cu Uniunea Europeană continentală a zilelor noastre, plus ţări precum Ucraina, care încearcă acum, ca şi în timpul războiului, o eliberare din chingile ruseşti şi o orientare spre vest. Fireşte, se cuvine să amintim şi unele deosebiri importante, dar care ţin mai degrabă de structuri exterioare decât de o esenţă profundă. Astăzi continentul european nu mai este dominat de naţionalisme exacerbate, ci de regimuri democratice care se încadrează în standardele comune ale Uniunii Europene. Privind poziţia Marii Britanii de atunci şi de acum, există atât diferenţe, dar şi unele asemănări datorate aceloraşi constante istorice. Dacă în 1940 ea era în stare de război cu Europa continentală, astăzi face parte şi ea din aceeaşi Uniune Europeană, unde însă nu se simte deloc confortabil şi face în permanenţă o notă discordantă faţă de restul statelor.)
Deşi în mod principial trebuie respins caracterul de “nazist” sau “fascist” atribuit unei mişcări de înnoire fundamentată creştin cum era Mişcarea Legionară, existau totuşi o serie de puncte comune cu tendinţele naţionaliste care erau dominante la acea oră în Europa. Într-o discuţie din septembrie 1940, Horia Sima întrevedea pentru România un rol suveran în preconizata “Nouă Europă”, nicidecum acela de marionetă a Germaniei, şi punea aceste puncte comune, naţionalismul şi anticomunismul, mai presus de diferenţele de substanţă, cum ar fi raportarea la religia creştină [GK], p.45. (more…)

2 ianuarie 2015

Majadahonda 2015 – Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

Majadahonda 2015 

Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

sigla ionel-mota-si-vasile-marin

Programul manifestărilor în memoria martirilor Ion Moţa şi Vasile Marin, Majadahonda, ianuarie 2015:

Sâmbătă, 10 ianuarie 2015

ora 17.30: Omagiu la monumentul Moţa-Marin, în prezenţa dlui José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

ora 19: Conferinţa „Jertfă, istorie tradiţie” în sala Jazmín, Hotel Majadahonda, Parcul comercial El Carralero, Majadahonda.

Oratori:
Marcel Petrişor, Preşedintele Asociaţiei foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda
Pr. Mircea Bejenar, Fundaţia „George Manu”
Jules Dufresne, editor „La diffusion du Lore” (ladiffusiondulore.fr), Franta

 

Duminică, 11 ianuarie 2015

ora 10: Sfânta Liturghie arhierească urmată de slujba parastasului (ora 12) în memoria celor doi martiri ai neamului, oficiată la parohia românească din Villanueva de Cañada (în apropiere de Majadahonda) de un sobor de preoţi în frunte cu PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei.

După sfintele slujbe va urma o agapă creştinească în cadrul parohiei.

Mişcarea Legionară – Fundaţia “George Manu”

Afis conferinta Mota Marin-page-0mic

26 iunie 2014

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail. Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail

Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

87 de ani de PRIGOANE, TEMNITE SI MORMINTE – GARDA MERGE ÎNAINTE

Intemeietori Miscarea Lgionara - Legiunea Arhnaghelului Mihail

Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat.
Să rămână în afară cel ce are îndoieli.

Corneliu Zelea Codreanu

Aceste cuvinte au fost citite la câteva minute după ce au fost scrise de către Corneliu Zelea Codreanu, ca un Ordin de zi, numerotat cu Nr.1, într-o ședință a Naționaliștilor-Creștini, convocată la Iași, Str. Florilor, Nr. 20. Se întemeia astfel, în urmă cu 73 de ani, cadrul organizat al Naționaliștilor-Creștini din România, cunoscuți după aceea ca „Legionari”… Înainte de această dată, sub conducerea aceluiași Codreanu, liderul incontestabil al Naționaliștilor Români, lider a cărui lumină de martir strălucește peste ani în conștiințele Românilor, care, cu bună credință recunosc măreția „Căpitanului”, au mai fost însă și alte Ligi și Asociații cu caracter Naționalist, dat fiind perioada imediată după primul război mondial, când se făcea o politică ostilă neamului, în diverse domenii.
La 9 februarie, se tipărește la Iași „Garda conștiinței naționale”, gazetă în paginile căreia (more…)

26 mai 2014

Document: Preot Liviu Brânzas: Horia Sima, Comandantul – Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu, martie 1998

Preot Liviu Brânzas: Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturală a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptură

Horia Sima, Comandantul

Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu

martie 1998

 
Domnule Serban Milcoveanu,

De curând, am gãsit pe un stand trei cãrti semnate de dvs: Corneliu Codreanu altceva decât Horia Sima – douã volume – si Partidul Comunist si Miscarea Legionarã – un volum. Am stat în cumpãnã dacã ar trebui sã vi se rãspundã sau nu. O primã atitudine fatã de atacurile dvs. la adresa Comandantului Miscãrii Legionare ar putea fi cea de ignorare totalã. Într’adevãr, pe legionarii încercati prin lupte si închisori – în care multi au intrat încã din adolescentã -nu-i intereseazã obsesiile, resentimentele, calomniile si fanteziile dvs. Dar întrucât actiunea dvs. este pubilcã, a nu tine cont de ea este ca si cum am gãsi pe stradã flacoane de otravã, împachetate în ambalaj îmbietor, sub titlul de medicament tonic si le-am ignora, neavertizând pe tinerii care ar fi tentati sã le ia ca atare. Pentru ei scriem, de fapt, rândurile ce urmeazã.

***

Întrucât tot ceea ce ati scris dvs. este o însiruire de idei si întâmplãri prezentate de-a valma, este foarte dificil de a vi se rãspunde într’un mod care sã pãstreze o anumitã ordine si continuitate. Voi încerca sã fac, totusi, câteva puneri la punct privind unele probleme fundamentale, pornind de la afirmatiile dvs. Citatele din scrisul dvs. le-am pus între ghilimele. Voi cita acuzatiile dvs. – oricât de grave -fãrã nici o teamã, cãci din comentarea lor se va dovedi cât sunt de subrede si ireale, unele fiind doar interpretãri fortate, iar majoritatea calomnii, niciodatã dovedite, sau pur si simplu afirmatii gratuite si insinuãri revoltãtoare. Pentru a facilita dialogul cu dvs. voi scrie Horia Sima si nu Comandantul, asa cum mi-ar fi dictat inima.

***

Dintru început frapeazã strania dvs. (more…)

11 ianuarie 2014

10 ianuarie: Pomenirea Marturisitorului de viţă domnească Prinţul Alexandru Ghica

10 ianuarie:

Pomenirea Marturisitorului de viţă domnească

Prinţul Alexandru Ghica

(19.. – 1982)

 Un aristocrat în Gulagul Valah, cum îl denumea cineva, prinţul Alexandru Ghica a fost doctor în Drept, fruntaş al Mişcării Legionare, director în Siguranţa Statului Naţional-Legionar în perioada sept. 1940-ian. 1941.

Condamnat în 1941 la 12 ani închisoare. După 1944 este rejudecat de comunişti şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. Trece prin închisori cu o mare demnitate şi ţinută morală, cu toate pedepsele şi umilinţele la care este supus. Eliberat în 1964, îşi regăseşte familia, care suferise şi ea umilinţe şi nedreptăţi. Puţin după eliberarea lui, soţia se îmbolnăveşte de cancer iar el o îngrijeşte cu dragoste şi devotament până la sfârşitul ei. Trece la cele veşnice smerit, neştiut de nimeni, ca un sfânt, la 10 ianuarie 1982.

Mărturiile tuturor cunoscuţilor săi arată că a dus o viaţă de sfinţenie, a răbdat umilinţele, loviturile, bătăile, degradările fiinţei umane dar cu o demnitate de creştin exemplar. N-a făcut nici un compromis pentru a ieşi din închisoare ori a-şi uşura situaţia. Era de fapt un compromis cu satana, căci comuniştii sunt oamenii satanei, comunismul este religia satanei şi nu poţi face compromisuri cu ea. Din aceste motive considerăm că Alexandru Ghica poate fi trecut în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe.

„Au fost oameni care după primele 24 ore au cedat, dar să stai 24 ani, ultimii 18 în condiţiile în care te puneau asiaticii comunişti… Şi insultele, înfometarea, izolarea şi lanţurile; mai ales când ajungeai la izolare, de acolo ieşeai ori la spital – adică grav, grav bolnav – ori la cimitirul temniţei. Prinţul Ghica le-a înfruntat pe toate şi a ieşit aşa cum a intrat” (Dumitru Banea, „Acuzat, martor, apărător în procesul vieţii mele”, Sibiu, 1995, p.164)

„Dintre legionarii întâlniţi în închisoarea din Aiud, în decembrie 1941, prinţul Alexandru Ghica mi-a lăsat o amintire neştearsă. Era un bărbat impunător, cu trăsături regulate de efigie romană. Avea fruntea boltită, înaltă, cu ochii mari, cu privire adâncă, sprâncene stufoase. Părul începuse să-i încărunţească. Mergea spre patruzeci de ani. Se menţinea într-o permanentă rezervă şi vorbea rar.

Distincţia, pe care n-o afişa ostentativ, nu avea nimic cu distanţarea aristocratului tradiţional. Căldura sufletească şi-o manifesta cu discreţie, fără gesturi şi cuvinte mari. Micul grup de camarazi în care se integrase cu naturaleţe, Iuliu Stănescu, Măntăluţă, Comănescu, Caramalău, Mihai Sănătescu, Sanpietru, Ghiţă Stancu, îi apreciau modestia şi recunoşteau tacit distincţia acestui frate de suferinţă, atent şi curtenitor cu toată lumea.

Vorbea puţin, despre sine mai niciodată. Nu căuta să se impună. Când povestea, o făcea fără înfloriri de prisos. Ştiam că este urmărit de răzbunarea lui Antonescu, care nu putea să-i ierte că rămăsese credincios Legiunii şi lui Horia Sima. O singură dată a povestit despre procesul înscenat fără artă şi pricepere, care a dat dureri de cap completului de judecată. Era acuzat de răzvrătire care n-a avut loc. Şeful poliţiei statului a slujit cu (more…)

24 mai 2013

Horia Sima – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice

25 mai : Pomenirea lui

Horia Sima

Comandantul Mişcării Legionare

25 mai 1993 – 2013 : Se împlinesc 20 de ani de la plecarea la cele veşnice a

Comandantului Miscarii Legionare, Horia Sima.

O viaţă în slujba Legiunii

de Nicolae Roşca

Personalitate marcanta, om pe care o rânduiala deosebita în viata l-a purtat pe un drum aspru, dar luminos, acela de a duce mai departe povara legionara, de a face cunoscut în lume crezul lui Corneliu Zelea Codreanu si de a fi prezent pe scena politica româneasca în momentele grele ale istoriei ei.

Viata unui om nu este însemnata prin numarul de ani în care se consuma, ci prin intensitatea cu care arde, prin tensiunea tesuta în urzeala ei. A trai în indiferenta fata de cei din jur, rezolvând numai problemele existentei proprii, neimplicându-te în trebuintele societatii din care faci parte, sta la îndemâna oricui. Este, poate, destinul marei majoritati a oamenilor. Ei se nasc, cresc, se realizeaza profesional, procreaza, mor. Cursul acestor vietuiri este mai mult sau mai putin linistit, uneori chiar monoton.

Desigur este important sa te realizezi si sa-ti creezi un rost. Este chiar imperativ, de laudat . Dar nu este suficient. Minunatul suflu al vietii cu care am fost înzestrati ne cere mai mult decât atât. Ne cere o traire substantiala, cu miez germinativ, o traire darnica fata de societate. Ne obliga sa stimulam vocatia obsteasca care, de cele mai multe ori, lâncezeste în noi.

Sub acest aspect, cu aceasta încarcatura sociala si cu straduinta de a patrunde problemele nationale ale timpului sau , se petrece viata lui Horia Sima. Rostul lui printre noi a fost sa se implice fara rezerve în mareata opera începuta de Corneliu Zelea Codreanu, omul care a urnit si a tras dupa sine generatiile românesti dintre cele doua razboaie (si poate si altele) angajându-le într-un formidabil iures national.

Ridicând sabia cazuta , dar nu frânta, din mâna Capitanului , Horia Sima continua idealurile si lupta acestuia.

În istoria zbuciumata a Miscarii Legionare Corneliu Zelea Codreanu este Întemeietorul, Horia Sima esteContinuatorul si, daca Dumnezeu o va vrea, va apare într-o buna zi si Realizatorul tuturor dezideratelor si visurilor românesti pentru care atâta au trudit cei doi mari înaintasi.

În aceasta scurta expunere a vietii, cu rosturile ei, a Comandantului Miscarii Legionare, vom considera patru aspecte principale ale acesteia :

1. omul Horia Sima ;

2. legionarul Horia Sima ;

3. omul politic Horia Sima ;

4. scriitorul Horia Sima.

I. OMUL HORIA SIMA.

Nascut la 3 iulie 1906 în Bucuresti, urmeaza liceul Radu Negru din Fagaras si apoi Facultatea de Litere si filozofie din Capitala.

A ramas orfan de tata la o vârsta frageda, fiind obligat sa-si croiasca singur drumul în viata prin eforturi proprii si cu o tenacitate de invidiat. De-a lungul studiilor, atât liceale cât si universitare, el s-a întretinut practic din meditatiile pe care le dadea (uneori chiar colegilor lui de curs) si din bursele obtinute pentru studiile sale stralucite (more…)

28 februarie 2013

28 februarie: pomenirea marturisitorului Atanasie Ştefănescu (1919-2008)

28 februarie: pomenirea marturisitorului

 Atanasie Ştefănescu 

(1919-2008)

 

Oltean dârz din regiunea Corabiei, Alexandru (Sandu) Ştefănescu s-a născut în 1919 la Orlea (Oroles-Vulturul), judeţul Romanaţi, urmează liceul în oraşul Corabia şi este eliminat pentru organizarea unui grup FDC. Face parte dintr-o familie de legionari, tatăl său a fost aghiotantul Generalului Cantacuzino. Din 1937 este secretarul şefului de judeţ Alexandru Cristian Tell. Participă la tabăra de la Uria, având peste 100 ore de muncă la şantierul sediului din Gutenberg. La propunerea şefului de judeţ i se acordă gradul de legionar. După asasinarea lui Corneliu Codreanu este însărcinat să refacă legătura cu capitala. Urmărit în Bucureşti, se refugiază la Iaşi unde este arestat şi condamnat la 2 ani şi 6 luni. Este mutat la închisoarea pentru disciplinari Chişinău şi eliberat o dată cu cedarea Basarabiei. Participă la acţiunea de la 3-6 septembrie 1940, de răsturnare a regelui Carol II, în grupul de bucovineni. Trimis în judeţul Romanaţi, este numit şef de sector.

Este persecutat de colonelul Rioşanu, care se implică direct în ancheta din 1941, anul rearestării sale, fiind condamnat la 15 ani muncă silnică. Pedeapsa o execută la Aiud, fiind printre primii „beneficiari”. Datorită refuzului de desolidarizare de Mişcarea Legionară şi de Horia Sima, este dus la Zarcă unde stă până la venirea ruşilor. La Aiud a stat cu dr. Uţă şi cu Constantin Dumitrescu (viitorul monah Marcu de la Sihăstria) din grupul „misticilor”. În 1948 este eliberat, prin rejudecarea procesului. După eliberare, revine la Aiud şi se ocupă de memoriile generalului Petrovicescu. Ajută şi familia Coco Dumitrescu, tatăl lui Radu Gyr, soţia şi fiica lui. Rearestat în 1952 şi dus la Canal, lucrează pe şantier cu inginerul Nicola, şeful lui din judeţ. A trecut prin 6 lagăre. La Poarta Albă participă la greva-cursă întinsă de securişti pentru a-i selecţiona pe cei în stare de acţiune şi este condamnat din nou la 20 ani muncă silnică. În 1956 ia parte la Aiud la celebra grevă. În momentul reînceperii reeducării din Aiud, este trimis la Zarcă. În 1964 este eliberat cu ultimul lot. Până în 1989 mai este arestat de două ori şi (more…)

26 mai 2012

Film documemtar: HORIA SIMA in fata istoriei

Horia Sima in fata istoriei

Film documentar, realizat in 2009 la Editura Sanziana, in care se incearca abordarea obiectiva a unor aspecte controversate ale vietii si personalitatii lui Horia Sima, precum si aducerea la cunostinta publicului a unor episoade foarte putin cunoscute ale activitatii liderului legionar.

Vizionati si : (more…)

25 mai 2012

25 mai – pomenirea Comandantului Horia Sima

Filed under: Horia Sima,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 23:22
Tags:

25 mai – pomenirea

Comandantului Horia Sima

(1906–1993)

Horia Sima este urmaşul lui Corneliu Zelea Codreanu  la conducerea Mişcării Legionare, a fost persecutat cu sălbăticie de regimul lui Carol II, Antonescu şi comunişti, a avut parte şi după moarte de nedreptăţi. Foarte puţini îi cunosc mormântul; hulit de duşmanii neamului, dar şi de unii „legionari” care ascultând glasul Securităţii îl acuză, neştiind cine stă în spatele acestor perfide şi mincinoase acuzaţii.

Profesor de filosofie şi limba şi literatura română.  Între 1938 – 1940 face parte din  comandamentul legionar, luptând împotriva dictaturii carliste. După alungarea lui Carol II, devine în septembrie 1940 Comandantul Mişcării Legionare şi vicepreşedinte în guvernul condus de generalul Antonescu. O acţiune armată pornită în ianuarie 1941 de general, aruncă Legiunea într-o nouă prigoană, iar Sima e nevoit să ia calea exilului. Refugiat în Germania, este ţinut în lagăr şi apoi în închisoare până în august 1944, când eliberat, continuă lupta anticomunistă ca preşedinte al Guvernului român în exil, de la Viena. De atunci militează în Occident, în sprijinul cauzei româneşti. Autor al peste 20 lucrări de doctrină şi istorie politică publicate în diferite limbi.

Concepţia lui despre creştinism este una profundă, el scrie pagini adânci adevărate file de pateric. Creştinismul, după el, este ceva activ, duhovnicesc şi realist în acelaşi timp. De fapt acesta este creştinul autentic căruia îi pasă ce se întâmplă cu credinţa lui, cu neamul lui, cu valorile lui. Apărarea neamului e implicit, apărarea Crucii. De aceea ţara este în continuare vândută străinilor şi implicit credinţa ortodoxă este în pericol când ne invadează străinii iar mâine aceştia ne vor scoate din propria noastră ţară şi din propriile biserici.

Cititi si : (more…)

25 mai 2011

Virgil Maxim – Atitudinea faţă de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Atitudinea faţă de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Virgil Maxim – IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ (fragment)

Ar fi urmat Horia Sima la analiza. Noi, cei din Zarca, n-am avut prilejul sa stim ce s-a mai intamplat in Circul lui Erasmus , dar am auzit mai tarziu ca atacurile la adresa lui Mota si a Comandantului Horia Sima au fost primite cu zambete de discreditare. Colonelul Craciun ne zicea ca eram rupti de realitate, ca visam cai verzi pe pereti, caci sovieticii ne ocupasera tara, ne distrusesera forma de conducere nationala, ne daramau bisericile, ne prigoneau si ne ucideau pe strada, in temnite, in lagare de munca fortata, daca nu renuntam la marturisirea lui Dumnezeu si la dragostea de neam; aceasta era realitatea istorica. Iar comunistii autohtoni oportunisti si tradatori se faceau impreuna lucratori cu internationalistii, cu iudeo-masoneria care initiase acest holocaust al neamurilor. Incercau sa creeze o noua lume. In locul valorilor firesti ale vietii, randuite de Dumnezeu, aduceau valorile intunericului, randuite de satan : minciuna, desfraul, furtul, crima, ateismul si nihilismul. Utopia sta in negarea lui Dumnezeu, in incercarea de a-L inlocui in sufletele oamenilor cu dumnezeul crimei si al negatiei. Se implineste cuvantul Sfintei Scripturi care zice: ” Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau” Unii au cazut momiti de promisiunile de usurare a suferintei, altii, care detinusera grade si functii, crezusera ca vor putea duce Miscarea Legionara pe drumul Capitanului, ancorandu-se numai in viziunea politica si scapand din vedere ca linia politica a Miscarii trebuie integrata in linia de demnitate morala si jertfa pentru Adevarul revelat si pastrat in Biserica si in traditia domnitorilor romani si crestini. Au devenit politicieni si au iesit din unitatea de gandire si traire care le asigura , prin recunoasterea conducatorului, forta morala si politica in fata adversarului si implicit rezistenta fizica, cazand dezarmati la dusman. Datorita infatuarii, in care cazusera si o parte a celor din exil, s-au prins in plasa dizidentei si li s-a cerut sa loveasca in cei credinciosi ascultarii de Horia Sima.(…) Daca ar fi ramas in unitatea de ascultare n-ar fi avut curaj dusmanul sa ne loveasca asa cum ne-a lovit. Actiunea dusa impotriva hoardelor bolsevice cotropitoare a fost initiata, organizata si purtata de Horia Sima si de cei ce-au inteles sa moara, pentru a mentine treaza in constiinta neamului nostru si a lumii, ideea de jertfa pentru Adevarul Dumnezeiesc si national. La Pitesti, la Gherla, la Targsor,la Canal, la Aiud si pretutindeni in inchisori si lagare, legionarii loviti si ucisi erau cei ce se mentineau in unitatea de ascultare fata de Horia Sima. Pe el voiau sa-l distruga adversarii si de el voiau sa ne desolidarizam, stiind ca unitatea de lupta va fi anihilata. Este bine ca tinerii sa citeasca totul ! Absolut totul! Si Adevarul si  minciuna, ca sa se lamureasca cine se afla in adevarul de viata crestin- legionara si cine este inselator. (more…)

Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturală a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptură

Realitatea supranaturală a neamurilor

Mărturii din Sf. Scriptură

Horia Sima (+25 mai 1993 – 2011)

Urmand indicatiile lui Corneliu Codreanu, am cercetat si noi Scripturile, pentru a vedea in ce masura teza lui despre originea supranaturala a neamurilor isi gaseste puncte de sprijin in Biblie. Am gasit un numar considerabil de texte din Vechiul si Noul Testament care confirma existenta unei relatii directe intre popoarele lumii si Dumnezeu. Cum in Vechiul Testament, legatura aceasta se refera la un singur popor si deci ar putea fi interpretata limitativ, am renuntat la abundenta de izvoare din partea veche a Scripturii si ne-am marginit investigatiile la Noul Testament. Din Vechiul Testament reproducem doar doua locuri, care ni se par extraordinar de clare. In Deuteronom, gasim urmatoarele cuvinte rostite de catre Moise:

„Cand Cel Prea Inalt a dat neamurilor partile lor de mostenire si cand a osebit pe fiii lui Adam unii de altii, El a hotarat tinuturile popoarelor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu.” Fiecare popor, asadar, are un inger ocrotitor si Dumnezeu a fixat fiecaruia o parte din mostenirea pamantului, tinutul unde va trebui sa se stabileasca si sa-si traiasca viata.

In Psalmii lui David intalnim o alta confirmare a creatiei Divine a popoarelor:

„Toate neamurile pe care le-ai facut vor veni si se vor inchina inaintea fetei Tale, Doamne, si vor preamari numele Tau.” (more…)

14 octombrie 2010

CE ÎNSEAMNĂ A FI ROMÂN – Horia Sima – Tara si Exilul – februarie 1971

Filed under: articol,Horia Sima,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 21:55

CE ÎNSEAMNĂ A FI ROMÂN

Horia Sima

(Ţara şi Exilul,  februarie 1971)

Această întrebare nu e destinată maselor populare, tărănimii noastre multi-milenare si tuturor acelora care duc o viată legată de obiceiurile străbune . Multimile trăiesc românismul. Nu filozofează asupra lui. Multimilor anonime se datoreste existenta noastră ca neam pe acest pământ . Ele au oferit conducătorilor substanta primordială din care s-a slefuit apoi personalitatea lui istorică. Ele au plăsmuit lumea interioară, de imagini si viziuni, din care s-a făurit apoi cultura noastră natională.

Întrebarea se adresează oamenilor cu carte, acelora care, intrând în contact cu arii deosebite de spiritualitate, riscă să se înstrăineze de ethosul national si să piardă întelegerea românismului. Primejdia e atât de mare astăzi când un număr însemnat de români au fost asvârliti de soartă în mijlocul altor neamuri unde aud o altă limbă si trăiesc alte obiceiuri. Situatia nu e mai bună în tară, unde tinerii din scoli si universităti sunt crescuti în duhul monstruos al ruperii totale de trecutul neamului nostru.

Iată cum, din cauza invaziei comuniste, problema românismului se pune în termeni îngrijorători si merită să fie cercetată.

1. Elementele constitutive ale poporului românesc.

Pentru a întelege ce înseamnă a fi Român, trebuie să ne urcăm la origini pentru a ne reaminti componenta etnică a poporului nostru. Nu există nici un neam pe lume care să descindă dintr-o singură colectivitate, neamestecată si nealterată de alte grupuri sociale. Din aceste întrepătrunderi etnice se naste o nouă sinteză socială si un nou popor îsi face aparitia pe lume.

În cazul neamului nostru, peste fondul trac s-a suprapus ocupatia romană, iar prin secolele VI-VII Daco- Romanii au suferit o puternică invazie slavă. Elementul slav a fost deznationalizat de autohtoni si a participat la formarea poporului românesc. Dacă ne referim la proportia dintre cele trei elemente în componenta poporului nostru, bine-înteles că predomină fondul trac. Noi suntem Traci care ne-am pierdut limba în contact cu civilizatia romană, asa cum s-a petrecut si cu alte popoare cucerite de Romani.

Pentru a ne orienta în chestiunea românismului, trebuie să tinem seamă de aportul adus de fiecare din aceste elemente la formarea sufletului national. Popoarele, ca si indivizii, au un eu sau o constiintă colectivă. Ca să întelegem ce înseamnă a fi Român, trebuie să descompunem realitatea lui interioară în fasciculele lui componente. Ce-am mostenit de la Traci, ce-am mostenit de la Romani, ce-am mostenit de la Slavii primitivi ?

Se stie că Tracii au fost un popor de mari tensiuni spirituale. Cultura europeană îsi trage originile din spatiul locuit de acest popor. Vechea cultură greacă nu e altceva decât o variantă a culturii trace. Triburile grecesti care au creat srălucirea Eladei au coborât din nordul tracic. Cât priveste religia Tracilor, ea era atât de sublimă, încât fără exagerare poate fi numită un pre-crestinism. Dar Tracii, înclinati mai mult spre contemplare si dispretuind bunurile acestei lumi, n-au fost în stare să realizeze ceva mare pe plan istoric. Fiecare trib, fiecare cetate, fiecare vale, îsi trăiau viata lor singuratică si nu se trezeau la realitate decât atunci când erau atacati. O singură dată s-au asvârlit într-o mare întreprindere istorică, sub Alexandru cel Mare. Si, dacă n-ar fi fost asasinat Boerebista, cine stie dacă soarta spatiului răsăritean nu ar fi fost alta. Evident, când Tracii au fost surprinsi de puterea romană, s-au apărat vitejeste, dar era prea târziu ca să se mai poată sustrage unui destin implacabil.

Trebuie să cunoastem acum cum se manifestă tracismul în noi. „Românul e născut poet” a exclamat într-un moment de fericită inspiratie Vasile Alecsandri. Dispunem de uriase zăcăminte spirituale si în acelasi timp, de un extraordinar dar de a-l exprima în forme artistice. Am putea zice că nu e Român care să nu fi fost ispitit de a-si încerca talentul, în olărit , în lemn, cusături în arii sau poezie. Românul e poet chiar si când vorbeste. El inventează mii si mii de feluri de a întretine o conversatie banală. De la Traci am mostenit apoi simtul proportiilor, al armoniei si capacitatea vastelor sinteze creatoare. Geniul lui Brâncusi, care străluceste astăzi pe primul plan al sculpturii mondiale, nu e altceva decât triumful geniului trac. Desi trăind în Occident, el a rămas adâncit în contemplarea tainelor sufletului român si de aici a scos acele frumuseti nepieritoare. El si-a dat seama că orice influente străine , orice imitatie, nu poate da decât o artă bastardă. Lui Brâncusi, i se poate aplica admirabila (more…)

Tema Rubric. Blog la WordPress.com.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,385 de alți urmăritori

%d blogeri ca acesta: