Bucovina Profundă

1 Iunie 2017

DE CE VACCINAREA OBLIGATORIE FRIZEAZĂ ABSURDUL TOTALITAR. Câteva informații mai puțin cunoscute pe marginea siguranței și eficienței vaccinărilor explicate pe înțelesul publicului larg

Filed under: antivaccin,Bucovina profundă,interviu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:06

DE CE VACCINAREA OBLIGATORIE FRIZEAZĂ ABSURDUL TOTALITAR

Câteva informații mai puțin cunoscute pe marginea siguranței și eficienței vaccinărilor explicate pe înțelesul publicului larg

Bucovina Profundă mulțumește blogului MATRICS și Domnului Cătălin Dumitriu pentru ideea și realizarea acestui interviu.

(more…)

2 Decembrie 2016

Despre sensul mistic al Neamului – Părintele Gheorghe Calciu. Memorialul Durerii -VIDEO

Filed under: interviu,Parintele Calciu,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:21

Despre sensul mistic al Neamului 

Părintele Gheorghe Calciu50-2det-parintele-gheorghe-calciu-marturisitorii-ro

“Naționalismul este convingerea că neamul tău are o misiune sfântă dată de Dumnezeu (…) că neamul are o misiune în această lume și că dacă își îndeplinește misiunea se salvează – și tu cu el. Dacă nu își îndeplinește misiunea piere – și tu poți să pieri cu el sau, în orice caz, mântuirea ta nu este completă. Sfântul Apostol Pavel spune că la Judecată ne prezentăm ca neamuri, nu ca indivizi. Mântuitorul spune așa: “iar când va suna Îngerul trâmbița se vor aduna neamurile din toate părțile pământului. Neamurile. Putea să spună “oamenii”. N-a spus-o! Deci, pentru mine neamul este înțelegerea aspectului metafizic al Neamului, al ființei neamului. Nu adunarea de oameni, nu poporul. Ăstea sunt lucruri care țin de aspectul juridic sau social. Pentru mine, Neamul are un sens absolut mistic. Și așa am înțeles naționalismul și așa îl practic și azi. De aceea spun cu tărie: sunt naționalist. În sensul creștin al cuvântului. Și înțeleg că acțiunea aceasta de desființare a neamurilor, de desființare a entității naționale este o acțiune pusă de satana pentru dizolvarea ființei naționale a popoarelor, este o acțiune diavolească.  (more…)

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

14 Noiembrie 2016

Ultimul interviu a lui Ernest BERNEA. Cu Banu Rădulescu, din Revista Memoria nr. 2, august 1990

Ultimul interviu a lui Ernest BERNEA

Cu Banu Rădulescu, din  Revista Memoria nr. 2, pp. 26-33, august 1990

Textul alăturat e transcris după un interviu dat de profesorul Ernest Bernea la data de 12 august 1990 și el se află înregistrat pe casetă. La puțin timp după asta, profesorul s-a îmbolnăvit, a trebuit să se interneze în diverse spitale, de unde n-a mai ieșit. A murit la 14 XI 1990 și a fost înmormântat la Cernica.

ernest-bernea-indemn

Bine cunoscut în generația sa ca unul din sociologii și etnologii de frunte ai țării, această personalitate de vastă cultură era în aceeași măsură filozof și prozator și poet.

Opera lui ramificată în multe direcții de gândire, nu e nici pe departe cunoscută; nici de cei mai în vârstă chiar – și cu atât mai mult de cei tineri. Tomuri și tomuri de manuscrise refuzate sistematic de necruțătoarea cenzură comunistă au rămas în urma sa, încă nepublicate. Abia atunci când aceste lucrări vor ajunge la tipar, se va vedea că, în pofida detractorilor săi, esența gândirii profesorului Ernest Bernea nu s-a abătut de la creștinism, cu nici o iotă. Mai mult, nici în propria-i trăire n-a fost altfel.

Semnatarul acestei scurte note a avut privilegiul de a-l cunoaște în una din închisorile comuniste, la sinistrul Canal, în lagărul Peninsula. Zi de zi, unul lângă altul spărgeam împreună piatră. Un loc de iad, dar și un loc în care oamenii erau forțați să-și lepede aparențele și – vrând-nevrând – să-și dezvăluie bun sau rău, miezul gândirii și simțirii lor. Marele meu noroc (și există un noroc și în nenorocire) a fost că l-am cunoscut pe profesor. Lumina venea în sufletul meu seara, când alături unul de altul pe priciul neîncăpător, înainte de-a mă afunda în abrutizantul somn, ascultam glasul unui înger cu numele Ernest Bernea. Prin el ajungeau de la profesor la mine – învățăcelul, marile spirite ale lumii. Evocarea lor îmi dădea curajul și forța de-a nu dispera. Vorbea frumos, neînchipuit de frumos. Dar însăși ființa lui iradia bunătatea, cu neclintitul său îndemn – rostit de multe ori pe mutește, din priviri – de a nu ne prăbuși nicicând și nicicum în neomenia ce ne asalta de peste tot.

Acei ani au însemnat anii apropierii noastre, o prietenie – îndrăznesc să spun – care mai apoi, n-a încetat nici o clipă. Ne căutam reciproc , mai ales eu pe dânsul.

Și iată, că viața – ciudata viață – a făcut ca tocmai eu să fiu cel căruia profesorul să-i acorde ultimul interviu. Publicându-l într-o revistă pe care am proiectat-o împreună acolo, la Canal. Nu bănuiam atunci, când i-am luat interviul, că va fi ultimul.

Eram sigur că, mai înainte de a da textul la tipar, i-l voi putea supune atenției, cum și convenisem. El – exigent ca totdeauna – niciodată mulțumit cu ceea ce face. Dar … n-a fost să fie așa.

Iată, de ce acum, din interviu am suprimat întrebările mele (care se deduc totuși lesne din spusele profesorului), lăsându-l doar pe el să vorbească. Cititorul va înțelege de ce fac acest lucru. Am totuși, un mare regret: că nu l-am iscodit mai mult, fiind convins că mai avea multe și multe de spus, în argumentarea neobositului său … „îndemn la simplitate”.  (Banu Rădulescu)


 

… desigur, greu să-ți povestești viața într-un interviu. Pentru așa ceva ar trebui paginile unui roman. Se și spune asta, nu ? Că viața unui om e un roman. Ori mai multe romane. În cazul meu… știu și eu ?… un roman în mai multe volume. Poate, nu știu. Oricum, o să încerc să mă opresc asupra unor amintiri mai semnificative. Vreau să spun, cele din care să mă recunoască într-o oarecare măsură cititorul.

Sunt brăilean, născut în 1905. Tatăl meu era moldovean, din județul Galați, zis pe vremea aceea Covurlui, iar mama era venită din Ardeal. A coborât fiecare din părțile lui și s-au întâlnit la Brăila. S-au căsătorit și au avut copii. Dintre frații și surorile mele… majoritatea s-au dus. Interesant este însă, altceva: faptul că s-au întâlnit aici, la Brăila, două neamuri de oameni: mama ardeleancă și tata moldovean. Mama era o femeie exceptional de interesantă; deosebit de deșteaptă și pe deasupra și foarte frumoasă; avea numai patru clase primare. Ca și tata, de altfel. Oameni simpli, dar cu mare respect pentru cei instruiți, cei cu carte. Așa îmi explic eu, cum noi copiii am iubit cartea și am fost în școală – majoritatea – premianți. Tata a fost la început militar, reangajat cadru inferior; pe urmă a intrat să lucreze ca magazioner în port, la docurile Brăilei. (more…)

14 Septembrie 2016

Părintele Sofian Boghiu – Interviuri cu un sfânt

Filed under: interviu,Parintele Sofian Boghiu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:04

Părintele Sofian Boghiu – Interviuri cu un sfânt

„Ce m-a impresionat la Părintele Sofian, încă de la venirea mea la mănăstirea Antim acum peste 60 de ani, era acrivia cu care citea pomelnicele credincioşilor. Se identifica aproape cu omul necăjit care-i cerea să se roage pentru el sau pentru cei apropiaţi. Întâmpina pe fiecare cu multă înţelegere şi dragoste, şi-şi asuma durerea lui.

Am fost şi eu în obştea Rugului Aprins, mai mult făceam treaba Martei decât a Mariei, dar observam la Părinţii Daniil şi Sofian râvna lor de a deprinde rugăciunea, liniştirea şi trezvia minţii de la Părintele Ivan Kulâghin. Erau sporiţi şi statornici de pe atunci în această lucrare lăuntrică.

Uneori mi se părea că Părintele Sofian era exagerat când făcea milostenie, sau când prelungea timpul spovedaniei până după miezul nopţii, dăruind tuturor un ajutor, un sfat, o încurajare… L-am preţuit mult, el fiindu-mi duhovnic de atunci din anii ’46-’47. M-a primit din nou cu bucurie în obşte la Antim după ce am fost în puşcărie şi m-a sfătuit mereu cu înţelepciune, temperându-mi de fiecare dată revoltele şi firea mea iute. Cred că Dumnezeu i-a primit osteneala şi rugăciunile în care eram cuprins şi eu şi în care nădăjduiesc să fiu cuprins şi acum. Dumnezeu să-l aşeze între Sfinţii Lui… Iar pe noi să ne lumineze Domnul (more…)

31 Mai 2016

IPS Serafim de Pireu despre adunarea din Creta din 19 iunie 2016 – intreviu VIDEO

IPS Serafim de Pireu despre

adunarea din Creta din 19 iunie 2016

intreviu VIDEO

Intr-un interviu pentru TVR1, Mitropolitul Serafim de Pireu din cadrul Bisericii Ortodoxe a Greciei a sintetizat problemele teologice si dogmatice cu care se confrunta astazi Biserica Ortodoxa Universala. Inaltul prelat considera ca Marele Sinod care va avea loc in Creta luna viitoare trebuie sa abordeze cateva chestuni de maxima importanta teologica pentru Biserica Ortodoxa. Intre acestea: alegerea unui papa ortodox al Romei, acordarea autocefaliei bisericilor locale din Europa Occidentala, America si Canada si rezolvarea problemei calendarului.

.

– Inaltpreasfintia voastra, privitor la Marele Sinod care urmeaza sa aibe loc in Creta, intrebarea mea este: vedeti necesare modificari, fie referitor la subiectele ce vor fi abordate, fie la modul de organizare, asa incat acest Mare Sinod sa se bucure de statutul si autoritatea unui Sinod Ecumenic?

IPS Serafim de Pireu:

As dori, pentru inceput, sa-mi exprim marea recunostinta fata de Televiziunea tarii surori, Romania, pentru cinstea pe care mi-o face, dorind sa auda smeritele mele pareri referitoare la un subiect atat de grav si insemnat care priveste intreaga Biserica Ortodoxa Soborniceasca a lui Hristos. (more…)

7 Iulie 2015

Dialoguri de suflet românesc. Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu l-au vizitat pe ÎPS Justinian la Rohia

Dialoguri de suflet românesc

Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu l-au vizitat pe ÎPS Justinian la Rohia

Se spune că, întâlnirea dintre oameni este precum contactul dintre două substanţe chimice: dacă există o reacţie, fiecare suferă o transformare. Întâlnirea dintre Oameni este altfel: dacă există o reacţie, noi, ceilalţi, suferim o transformare. Iar ÎPS Justinian, Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu sunt nişte Oameni adevăraţi, cu majuscule. Nişte oameni care s-au înălţat, fie prin sfinţenie, fie prin eroism. Şi nu degeaba grecii folosesc acelaşi cuvânt pentru erou şi sfânt – heroes, pentru că ei, vorbesc aceeaşi limbă – cea a curajului şi sacrificiului. Foştii deţinuţi politici şi scriitori Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu l-au vizitat pe ÎPS Justinian la Rohia, în 13 iunie 2015. O întâlnire istorică şi un dialog monumental, pe care îl redăm integral şi care are rolul să ne transforme: să ne scoată din micisme şi mediocritate. Reacţia transfomării omului în OM.

Marcel Petrişor: Ştim că aveţi mulţi musafiri, dar am venit şi noi, în primul rând să vă vedem.

 
ÎPS Justinian: Mi-aţi făcut cea mai mare bucurie!
 

Marcel Petrişor: După câte bucurii vi se fac, cred că şi a noastră mai încape pe undeva, numai că ştim că e obositor.

 

ÎPS Justinian: Nu! Întâlnirea unui om cu un om este un mare eveniment.

 

Marcel Petrişor: Da, este adevărat! În cazul de faţă, dumneavoastră sunteţi OM şi, presupunem că şi noi suntem „om”, deşi noi avem şi aureolă de „bandiţi” (apelativ dat de comunişti n.red.).

 

ÎPS Justinian: Este însă un titlu ce vă onorează, domnule Marcel Petrişor! Depinde cine vă spune „bandiţi” şi cine vă spune OM! De multe ori mi-e ruşine că unor oameni le spune „om”. Dar să ştiţi că nici eu n-am scăpat de batjocuri, toată viaţa am avut parte de ele.

 

Marcel Petrişor: Ştiu, că ne-aţi povestit. Am venit să vă spunem că se pregătesc lucruri de mare prigoană împotriva naţionalismului şi a creştinismului. Aşa că, vă rugăm să puneţi gândul bun la Dumnezeu, că eu am pus, dar, ştiind de dumneavoastră, m-am gândit ca nu cumva rugăciunile mele să ajungă numai până în pod. De aceea venim la dumneavoastră, pentru că ale dumneavoastră se suie până mai sus.

 

ÎPS Justinian: Aşa voi face! Ştiţi de ce se întâmplă asta? Pentru că din stejar, stejar răsare, dar din drac răsare drac şi mai mare. Avem încă un examen de dat, dar să ne încredem în Dumnezeu! Mi-e teamă că răul rămâne rău. Noi nu avem răbdare, dar avem ceva: Speranţă! Speranţa este Cuvântul lui Hristos.

 

Marcel Petrişor: Da, am văzut asta, că eu mă apropii de 90 de ani, iar Demostene are 90.

 

ÎPS Justinian: Pentru om depinde cum trăieşti. Pentru că poţi să ai 100 de ani şi să nu aibă valoare nici un an, sau poţi să trăieşti într-un an cum trăiesc alţii în 100 de ani. Nu depinde cantitatea, ci calitatea, cum îţi trăieşti viaţa. Dumneavoastră, slavă Domnului, aţi trăit cât pentru 1000 de ani.

 
Demostene Andronescu: Nu avem niciun merit pentru asta.
 
ÎPS Justinian: Dar nici vină!

(more…)

13 Februarie 2015

Părintele Justin despre România şi geopolitica duhului

Filed under: interviu,Parintele Iustin — Mircea Puşcaşu @ 13:00

Părintele Justin despre România şi geopolitica duhului

Părintele Justin Pârvu: „Noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta decât numai în acoperământul Maicii Domnului”

 

Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă. Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.

 

În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele acestea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici… Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte. Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând. Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană. De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spovedim, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Aşa ca atunci, aşa e şi acum: în faţă mirosea a puşcă, în spate a crâşmă. Am ajuns la o aşa stare de lucru încât toate aceste nebunii nu le mai poţi opri. Mânia lui Dumnezeu va veni asupra noastră spre a ne aduce la pocăinţă.

Nu credeţi că este periculoasă poziţia României atâta timp cât suntem aliaţii Statelor Unite şi îi avem în coastă pe ruşi?

Asupra României se abate exact acelaşi pericol ca în secolul precedent. Vecinii noştri vor să ne sfâşie în bucăţi: Ungaria să ia Ardealul, Rusia Moldova. …Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă. …Un conducător, fiu al Bisericii, nu se aliază niciodată cu păgânii, sau împotriva unor state ortodoxe. Îl vedeţi pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Constantin Brâncoveanu aliindu-se cu turcii? Asta înseamnă să îţi vinzi credinţa şi neamul. Nu că ceilalţi ar fi mai ortodocşi. Pentru că ruşii, vă mai povesteam eu, din războiul trecut, tocmai de Paşti ne atacau sau de sărbătorile mai importante, chiar dacă era o convenţie între noi să nu atacăm în perioada sărbătorilor. Dar

(more…)

Film documentar despre Parintele Calciu – 7 CUVINTE. Prezentare, trailer, afis

Film documentar despre Parintele Calciu

7 CUVINTE

Prezentare:

„7 Cuvinte” este povestea unui om care a petrecut 21 de ani după gratii.
Gheorghe Calciu, student la Medicină, intră în închisoare în 1948, pentru „vina” de a-şi fi iubit ţara şi credinţa. Timp de 16 ani trece prin experienţe – limită: reeducarea de la Piteşti, cavoul morţii din Jilava, „ispitirile” de la Aiud.
După eliberare, într-o ţară îngrozită de teroarea Securităţii, rosteşte în Bucureşti, 7 Cuvinte către tineri, un îndemn la un „zbor înalt”, eliberator din sclavia materiei.  Este arestat şi condamnat la moarte, apoi expulzat în America.
Un destin cu pogorâri la iad, gesturi „nebuneşti” de jertfă şi înălţări taborice. Peste 30 de oameni depun mărturie despre viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, într-un documentar artistic căruia nu-i lipsesc verva, sensibilitatea şi umorul.

Trailer:

Afis eveniment:

16 Decembrie 2014

Revoluţia sexuală globală – Gabriele Kuby: „Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia.”

Revoluţia sexuală globală

Gabriele Kuby: „Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia.”

Anul acesta, în noiembrie, sociologul german Gabriele Kuby a venit în România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţii, printr-o serie de conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. Prezentam aici un interviu cu autoarea cartii:

Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce anume este atât de şocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un şoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluţiei sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reuşit să ofer o imagine completă a revoluţiei sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu ştiu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânţa de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate ţările occidentale şi se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproşându-vă că vă place teoria conspiraţiei.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conştientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o ţară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi ştiţi mai multe decât mine despre rezistenţă, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societăţii.

Puteţi face o comparaţie între felul în care comunismul a afectat familia şi felul în care o afectează feminismul anti-familie şi ideologia de gen? Vorbiţi-ne puţin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea şi libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinţilor de a-şi educa propriii copii, de a-i ţine într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertăţii. Subtitlul cărţii mele este „Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Şi cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comunişti, ci şi pentru (more…)

23 Septembrie 2014

Harul în cătuşe: Părintele Dimitrie Bejan – 3 episoade, Universul Credinţei, TVR

Harul în cătuşe: Părintele Dimitrie Bejan

3 episoade, Universul Credinţei, TVR

Episodul 1

Episodul 2 (more…)

18 Iunie 2014

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

 „Să ne naştem din nou spre Învierea de la Paşte“

Simona Chiţan | Adevarul.ro

 

Părintele Ioan Şişmanian, de la Mănăstirea Petru Vodă, vorbeşte despre ce mai înseamnă Învierea în societatea contemporană, despre iubirea ca jertfă, despre boală şi depresie, despre valorile predeterminării şi pericolul mersului la ghicitoare. Ieroschimonahul îi face un portret emoţionant părintelui Iustin Pârvu, mentorul său spiritual.

Mănăstirea Petru-Vodă, din judeţul Neamţ, se pregăteşte de primul Paşte fără ctitorul ei, Părintele Iustin (1919-2013). Părintele Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici, a pus piatra de temelie a mănăstirii Petru Vodă în 1991. Unul dintre cei mai apropiaţi de marele duhovnic, mâna sa dreaptă, a fost ieroschimonahul Ioan Şişmanian. Născut în Bucureşti, absovent de Cibernetică, după ce a studiat şapte ani limba chineză, sistemul taoist, acupunctura, Laureţiu Şişmanian l-a întâlnit în 1988 pe Părintele Constantin Galeriu (1918-2003), paroh din al bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti. „De ce îl porţi pe Buddha la gât?“, l-a întrebat părintele Galeriu, care i-a devenit şi primul duhovnic. Şi de atunci, a început pentru Laurenţiu, armean după tată, vremea descoperiri lui Dumnezeu în ortodoxie, vremea adevăratelor răspunsuri şi mai ales a schimbărilor radicale din viaţa sa.

După şapte de ani de căsnicie, a divorţat, s-a angajat în 1990 la „Viaţa Spirituală“ la TVR, după care a plecat într-un concediu la o mănăstire din Moldova. Nu avea să se mai întoarcă vreodată ca mirean în Capitală, unde are totuşi o mamă iubitoare, un frate şi mulţi prieteni.

S-a călugărit în 1990, la 34 de ani, fără să se uite în urmă. Doi ani mai târziu, întâlnirea cu părintele Iustin Pârvu i-a schimbat întreaga perspectivă asupra ortodoxiei. În 1997, a depus jurămintele de schivnicie, a devenit ieroschimonah (preot schivnic, ultima şi cea mai grea treaptă monahală) şi a primit numele de Ioan de la însuşi Iustin Pârvu.

Ioan, „călugărul din vechiul schit“, despre care s-a mai scris că poate arde cu privirea lui o întreagă pădure de fagi, recunoaşte că la Petru Vodă nu mai există forţa prezenţei Părintelui Iustin, însă spiritul marelui duhovnic a rămas prezent în mănăstirea din inima Moldovei şi ne veghează în continuare pe toţi.

„Weekend Adevărul“: Cât de important este postul în pregătirea Învierii?

Ioan Şişmanian: Postul e foarte important, pentru că fără post nu te poţi aşeza. Postul nu este o restricţie, postul este un mod de viaţă, o stare de fapt a sufletului.  De exemplu, ca atunci când un om are pe cineva apropiat de suflet, bolnav, în spital şi după zile de stat la căpătâiul lui, când intră în operaţie aşteaptă în continuare pe hol. Cei din jur insistă să facă o pauză de la vegherea lui, să se odihnească, să mănânce ceva, iar el răspunde: „Nu pot, cel mai bine în clipa asta e să stau aici, mă simt mai liniştit aşa“. Aşa e şi cu postul: nu poţi mânca.

Atunci când te gândeşti că Iisus e pe cruce sau în drum către cruce, nu poţi mânca. Sau poţi mânca… dar măcar partea ta conştientă să te îndemne să o faci cu măsură, să eviţi îmbuibarea.

Şi aş mai da un exemplu. O fetiţă de 6 anişori îmi spunea la spovedanie, la Paştele trecut, că într-o zi la grădiniţă a văzut că unii din colegii ei nu au ce mânca şi le-a dat pacheţelul ei. La Liturghie auzise de pilda cu înmulţirea peştilor şi a pâinii, şi i-a zis lui Dumnezeu: „Îţi dau sendvişul meu şi tu îl vei împărţi la toţi.” Copilul credea lucrul acesta. Unde era restricţia? Nu exista, era doar convingerea, credinţa. Asta e perspectiva, de fapt, a postului. Din păcate, nu ştim, nu cunoaştem bogăţiile lui, nu cunoaştem… Iubirea. Iar asta este ceva dincolo de viaţa creştină. E în adâncul chipului nostru existenţial.

Ce înseamnă Învierea?

Învierea înseamnă părtăşia la ieşirea din timp şi din spaţiu. Până la Învierea Domnului noi am trăit într-un ritm hebdomadar, de 7 zile, 6 de muncă şi una de odihnă. Dar odihna de care vorbeam atunci nu era (more…)

24 Aprilie 2014

Reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu – Monahul Teodot

Filed under: interviu,lupta impotriva uitarii,monahul Teodot,Parintele Calciu — Mircea Puşcaşu @ 00:11

Reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu

Monahul Teodot

<<Sa nu fim de partea arhiereilor care au afirmat acum 2000 de ani: „Puneti strajă la mormânt ca sa nu fie rātacirea de pe urmă mai mare decît cea din tai” >> Monahul Teodot despre reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu.

Operator Imagine Editor Montaj : Dacian Aniţei.

28 Septembrie 2013

Vaccinul, mit și adevăr – România, te iubesc – 9 iunie 2013

Vaccinul, mit și adevăr

ProTv – România, te iubesc

9 iunie 2013

2 Septembrie 2013

Despre Părintele IUSTIN PÂRVU, cu Ieromonahul Siluan Antoci, de la Agafton

Filed under: interviu,Parintele Iustin — Mircea Puşcaşu @ 00:46

„Acum, după ce a plecat la cele veșnice, tot el să se roage, tot el să facă?! Și noi așteptăm… Ce așteptăm? Trebuie să punem în practică ce ne-a învățat. Cei care l-am cunoscut avem mare răspundere, în fața lui Dumnezeu în primul rând. Toți cei care l-am cunoscut trebuie să împlinim milimetru ce ne-a învățat Părintele! Adică TOT. Altfel nu ne putem numi nici ucenici, nici fii duhovnicești, nu ne putem numi nici măcar români! Prin viața lui, prin trăirea lui, Părintele Iustin a arătat ce înseamnă să fii român adevărat: iertând, iubind, miluind, rugându-te…”. (Ieromonah Siluan Antoci, Mănăstirea Agafton)

Milostenie pentru Maica Domnului!

Înainte de 1990, pe când era la Mănăstirea Bistrița, la ușa chiliei Părintelui Iustin Pârvu a bătut o femeie sărmană. Venise la Părintele să ceară milostenie și bătrânul călugăr, în bunătatea sa, a milostivit-o pe femeie. „Povestea Părintele Iustin că, imediat ce i-a dat milostenie femeii, l-a cuprins o bucurie nemaisimțită până atunci, o pace și o liniște totală”, mărturisește astăzi Ierom. Siluan Antoci, de la Mănăstirea Agafton. Părintele Iustin a înțeles, în acea clipă, că femeia care îi intrase în chilie era chiar Maica Domnului. Dar femeia se făcuse nevăzută. A povestit Părintele apoi că i-a căutat îndelung urma, în chilii, în mănăstire, chiar și pe cărările din apropiere. Femeia nu a fost de găsit… Iată cum Părintele Iustin i-a dat milostenie Maicii Domnului, care probabil a vrut să îl încerce pe bunul nostru călugăr….

-Care este prima imagine pe care o aveți cu Părintele Iustin Pârvu? Ce impact a avut prezența acestui mare om asupra Sfinției Voastre?

-Ieromonah Siluan Antoci: Cu mare bucurie vorbim despre Părintele Iustin și gândul la el ne face să ne smerim, privind la el ca la un stejar, privind la el ca la un munte, privind la el ca la un mare Avvă pe care l-a avut Moldova noastră. Despre Părintele Iustin am auzit de la o vârstă fragedă – aveam 15 ani – de la un bătrân din satul Sulița, de la noi din Botoșani, moșul Toader Crețu. El mi-a spus: „Măi copile, în Neamț sunt mari părinți, sunt și din Botoșani, Părintele Cleopa… Dar la Petru Vodă este un părinte căruia călugării din obște îi spun Bătrânul. A făcut mulți ani de pușcărie”. Și am rămas cu gândul la Bătrânul, cum mi-a spus moșul Toader…

-În ce an se întâmpla asta?

-În anul 1995.

– Părintele Iustin era deja la Petru Vodă, era înființată mănăstirea…

– Era înființată mănăstirea… Era acolo, cu câțiva părinți. După ce am ajuns la Mănăstirea Pângărați, bineînțeles că am vrut să îl văd și eu pe Bătrânul de la Petru Vodă. Și imaginea despre Părintele Iustin este imaginea aceea despre Marele Bătrân luminos, dar în același timp privea la noi, copiii care eram de 15-16 ani, cu mult drag. Cred că privea la noi și se vedea pe Sfinția Sa. Pentru că și el a început călugăria foarte de tânăr, cum ne-a spus el, și o mare bucurie a avut când ne-a văzut în hainele călugărești. Nouă nu prea ne stăteau hainele călugărești bine, eram micuți, dar nu pot să uit chipul Părintelui plin de bucurie și de dragoste. Începând din acea toamnă – pentru că într-o toamnă am fost prima dată la Părintele Iustin, împreună cu părintele nostru stareț, Părintele Teofil, care era fiu duhovnicesc al Părintelui Iustin – din acea toamnă am început să merg mereu la Părintele, fiind și la Seminar mergeam de câte ori aveam ocazia. Și întotdeauna, Părintele fiind atunci și mai tânăr, am descoperit și am văzut la el pe Marele Bătrân și pe copilul fără de răutate. Asta este prima imagine. Au urmat multe discuții folositoare, multe întâlniri duhovnicești. Multe lucruri am învățat de la Părintele, în primul rând aplecarea spre jertfă și dragostea de om. Atâta răbdare întruchipată, atâta iubire, atâta îngăduință… Puteam să stăm la el o oră, două, trei… și nu se ridica să spună „Părinților, gata!”. Se bucura ca un copil, ne lua la trapeză, ne binecuvânta, ne mai făcea câte o rugăciune… Și toată starea de prezență a Părintelui Iustin ne făcea să fim ca în Grădina Raiului! Uitai de tine, uitai de timp, uitai de toate. Aproape uitai de ce ai venit. Numai ascultându-l, numai uitându-te la el, numai gândindu-te că undeva în Neamț, în munți, trăiește un Mare Bătrân care are deschisă ușa pentru tot omul! Care are bucuria jertfei… Pentru că bucuria jertfei pentru aproapele este o mare Taină a lui Dumnezeu. Părintele avea această bucurie. Și spunea un părinte odată: „Nu știu cum se face, că de câte ori mă apropii de Părintele Iustin Rugaciunea minții începe să curgă în inima mea! Numai cât mă apropii!”. Atunci nu mi-am dat seama, dar mai târziu am înțeles că Părintele avea această rugăciune pe care o rostea tot timpul și pe care, bineînțeles, a învățat-o în marea Academie a suferințelor – temnițele comuniste…


  „Măăăi, aici e ca în sânul lui Avraam!  Și căței, și purcei, și curcani, și copii, și bătrâni, și tineri, toți vin la Părintele Iustin!” 

-Era ca picătura aceea din ocean – care era în Părintele – și care se împrăștia, se manifesta în tot ce era în jurul lui?

-Adevărat. Nu uit un cuvânt al Părintelui Ioanichie Bălan… (Am avut fericita ocazie să merg la Părintele Iustin cu Părintele Ioanichie Bălan, cu Părintele Teofil, starețul Mănăstirii Pângărați, cu Părintele Vichentie de la Manastirea Secu, mai mergea Părintele Antim, care astăzi este la Bistrița…). Și la un moment dat, când am coborât din mașină, zice Părintele Ioanichie: „Măăăi, aici e ca în sânul lui Avraam!  Și căței, și purcei, și curcani, și copii, și bătrâni, și tineri, toți vin la Părintele Iustin”. Și cu adevărat, rugăciunea Părintelui Iustin însuflețea totul, împrietenea totul. Părintele Iustin era ca patriarhul Avraam… Un călugăr dacă era scos din mănăstire, știa că la dânsul găsește o bucată de pâine, găsește o chiliuță, găsește un cuvânt de întărire. Și îi dă nădejde. Mare lucru cineva să îți dea nădejde! O măicuță, un om bolnav, o femeie cu copii… Toți! Părintele Iustin, și cu dreapta și cu stânga împărțea. Un om al milosteniei extraordinar! Nu se uita când dădea. Zeci de cazuri am văzut când Părintele punea mâna în buzunar și cât scotea atât dădea. Nu se uita, scotea și punea în mâna ta. Eram la seminar și nu duceam lipsă, dar el tot timpul ne dădea un bănuț. Faptul că el avea dragostea asta pentru noi, de a fi ca noi. Deși îl priveam ca un munte, el era ca un frate, era printre noi, trăia tinerețea noastră, trăia începutul monahismului. Și vedeți că în jurul lui s-au dunat atâția părinți și atâtea măicuțe, pentru că Părintele s-a pus în viața fiecăruia. Și fiecare dintre părinți, dintre maici și chiar dintre credincioși l-a simțit pe Părintele prezent în necazul lui, prin rugăciune, l-a simțit pe Părintele Iustin prezent în nevoința fiecărui călugăr. Pentru că viața monahală este o viață care îl slujește pe Dumnezeu, și o viață frumoasă, și gândindu-te la Părintele Iustin mergeai mai departe. Chiar dacă mai scăpai Sfânta Cruce jos, o luai din nou numai gândindu-te la Părintele care atâția ani de zile a dus cu sine Crucea atâtor greutăți și atâtor nevoințe fără să cârtească. Părintele a fost acel stejar la umbra căruia am crescut cu toții și ne-am bucurat de umbra lui, de măreția lui, de trăinicia lui. Părintele era omul pe care l-aș putea numi un erou. Pentru că avea un eroism continuu al nevoințelor, al iubirii de neam, al iubirii de Hristos…

-Un eroism care ar trebui să fie starea noastră firească, a tuturor… 

-Lumea are nevoie de eroi! Trebuie să  (more…)

26 Iunie 2013

Monahul Teodot – Manastirea Petru Voda – Adevaruri tulburatoare

Monahul Teodot – Manastirea Petru Voda

Adevaruri tulburatoare 

23 Februarie 2013

Silvia Radu despre cazul MŢR-ACCEPT: „În acest caz, buturuga mică nu răstoarnă carul mare”

Filed under: atitudine,boicot,inginerie sociala,interviu,taina faradelegii — Mircea Puşcaşu @ 23:46

Silvia Radu despre cazul MŢR-ACCEPT

În acest caz,

buturuga mică

nu răstoarnă carul mare”

Stimată doamnă Silvia Radu, ce părere aveţi despre incidentul de la Muzeul Ţăranului Român legat de proiecţia filmelor de propagandă homosexuală?
Cred că ar trebui să ieşim cu toţii în stradă şi să facem o demonstraţie naţională. Mi se pare ceva foarte grav şi cred că în felul acesta lovim în fiinţa poporului român. Noi cine suntem în fond? Suntem un popor care a cărui strămoşi au fost ţărani. Mie îmi vine să plâng, nu se poate aşa ceva. Adică lovim noi în ceea ce avem mai curat, mai sfânt şi mai adevărat? Până aici am ajuns? Să lovim în strămoşii noştri, în dragostea şi credinţa lor?
Eu aş face o demonstraţie, aş strânge toţi oamenii din ţara asta şi aş face ceva uriaş. Să se trezească odată toată lumea şi să înţeleagă că poporul român este un popor creştin şi nu-şi poate permite nimeni să-l facă altfel. Nu am nimic împotriva acestor oameni care sunt homosexuali, îi priveşte cum sunt. Noi nu judecăm omul, ci spunem că acest lucru nu este bine, iar dacă vor să fie aşa să fie la ei acasă şi să ne lase în pace. Au nenorocit atâta lume, este un spectacol atât de penibil, de jalnic, iar acest lucru se întâmplă şi în state civilizate precum Franţa, Anglia şi Spania. Aceasta este Uniunea Europeană şi ştiţi cum se spune: Spune-mi cu cine eşti ca să-ţi spun cine eşti. Trebuie să le atragem atenţia şi să le spunem: Domnilor, ori vă treziţi voi ori plecăm noi. Nu putem accepta acest lucru.
Cred că 80% din poporul român, exceptându-i pe cei dezinteresaţi, nu sunt de acord cu acest ACCEPT. Am intrat într-o stare de apatie, dar trebuie să ne trezim. ACCEPT-ul este străin de noi şi nu îl acceptăm. Îi iubim, ne rugăm pentru întoarcerea lor la adevăr, dar să ne lase în pace cu credinţa noastră, cu ţăranul nostru şi să nu lovească în ce avem mai sfânt. Mi s-a spus că este un eveniment naţional organizat de Uniunea Europeană, de ambasade. Ambasadele să facă bine să priceapă cum stau lucrurile. Dacă Ambasada Franţei este de acord cu ce a făcut guvernul ei, este foarte rău. Noi nu suntem de acord cu aşa ceva. Dacă ei acceptă acest lucru, îi priveşte (more…)

10 Octombrie 2012

Despre sfârşitul lumii, Antihrist şi masonerie – Părintele Sofian Boghiu

Părintele Sofian Boghiu

Despre sfârşitul lumii,

Antihrist şi masonerie

 

– Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

– Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.
Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune.
Asa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!”
Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…
– “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”
– Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.
– După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?
– Nu! Nu mi se par exagerate!
Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă.
Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.
S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).
Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
– Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?
– Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat. (more…)

27 Iunie 2012

EcoScience – Webster Tarpley expune planul elitelor pentru exterminarea populatiei. Ecologia fara Dumnezeu – instrument de coercitie si genocid

EcoScience Webster Tarpley

expune planul elitelor pentru exterminarea populatiei

Ecologia fara Dumnezeu – instrument de coercitie si genocid

– John P. Holdren – directorul oficiului pentru stiinta si tehnologie, consultantul lui Obama pe teme de stiinta.

– un fanatic malthusian; este aderent al lui Bentham, Malthus si Darwin – principalii filosofi ai ; sinteza gandirii sale este ca “populatia este radacina tuturor problemelor omenirii”; printre amicii si mentorii lui Holdren se numara si Paul Ehrlich, cel care a scris cartea “Population Bomb” in care prevedea sfarsitul lumii din cauza suprapopularii la sfarsitul secolului al XX-lea; impreuna cu Ehrlich, Holdren a scris in 1970 cartea “Ecoscience: Population, Resources, Environment;” in care propun diverse masuri de control al populatiei printre care sterilizarea fortata precum si recomanda implementarea de metode … mai blande de influentare a natalitatii cum ar fi accesul facil la anticonceptionale si avort;

– iata ce scria Holdren intr-o carte din anii ’70: “unele tari au atata populatie incat ar trebui sa le triem; ar trebui sa nu le mai dam deloc nici un ajutor, nici credit, nici mancare; India si Bangladesh se aflau pe lista de “triaj” a lui Holdren; ideea ca tari intregi trebuie “exterminate” il pune pe Holdren deasupra lui Hitler, Stalin si Mao in privinta crimelor pe care ar fi dispus sa le puna in aplicare daca ar avea posibilitatea sa le puna in aplicare;

– tot acest alienat uraste stiinta si tehnologia si doreste sa le limiteze; le priveste ca o amenintare la ordinea sociala si propune “The Science Court” – un organism care sa decida ce inventii pot fi implementate sau nu; astfel, probabil niciodata inventii menita sa duca la dezvoltarea de tehnici de productie sustenabile sau de ce nu chiar colonizarea altor planete – care ar ridica orice limitare asupra numarului populatiei – nu ar putea fi dezvoltate; sa nu mai vorbim de medicamente care sa ajute la imbunatatirea sanatatii, prelungirea vietii si micsorarea ratei de mortalitate infantila; cu siguranta o astfel de curte nu ar permite asemenea dezvoltari;

– “populatia optima este de 1 miliard” – mai scria acest bolnav pe atunci ; va dati seama ce gandeste astazi; Holdrin crede ca exista o capacitate maxima pe care pamantul o poate sustine; aceasta idee vine (more…)

11 Iunie 2012

Marturisitorul Constantin Iulian – 3 inregistrari VIDEO de exceptie

1.

Prof. Dr. Ing. Constantin IULIAN

inchisoarea Pitesti, Camera 4 Spital

Martie 2012

Idei din interviu:

– detalii ale ororilor torturilor din experimentul Pitesti

– metode infailibile de aparare in greutati, torturi: credinta, rugaciunea

– rolul supravietuitorilor: marturisirea adevarului trait, rolul celor ce aud: marturisirea adevarului primit

– istoricii oficiali, in studierea evenimentelor de atunci, ignora sursele cele mai importante: supravietuitorii participanti directi la evenimente

– fostii detinuti sunt ignorati pentru ca sunt martori incomozi ai adevarului istoric

– exista trei teme care istoricii oficiali nu vor sa se aduca la lumina adevarului:

                – Miscarea Legionara

                – contributia directa a evreilor la crimele comunismului

                – influienta francmasoneriei si a ocultei iudaice in afacerile lumii de azi

– adevarul trebuie spus intreg, fara rest, iar supravietuitorii au dreptul la ultimul cuvant

– in arhivele Securitatii nu se afla tot adevarul, ci la luptatorii rezistentei anticomuniste

– in arhivele Securitatii se afla adevarul si minciuna amestecate (declaratii sub tortura, declaratii scrise de anchetatori si semnate sub chinuri de detinuti etc.)

– ar trebui luate si declaratiile calailor, gardienilor

– evrei tortionari sau coordonatori ai genocidului tineretului nostru: Jack Simon (tortionarul lui Steinhardt), Nicolschi (numele real: Boris Grunberg) [1], Teohari Georgescu (Burah Taschkovici) [2], Miron Constantinescu (Mehr Kohn)[3]

– adevarul spus pe jumatate este tot minciuna

2.

prof. dr. ing. Constantin Iulian 

Interviu despre miscarea legionara

emisiune-full, 56 min. -VIDEO (more…)

9 Iunie 2012

Constantin Iulian – 13 ani de temnita. Interviu autobiografic

Constantin Iulian – 13 ani de temnita

Interviu autobiografic

Rezumat de idei din interviu:

  • – arderea carţilor identitare româneşti de profesorii de marxism care erau evrei bolşevici – în ‘45
  • – rezistenţa româneasca anti-comunistă, salvarea şi studierea cărţilor interzise
  • – lupta pe doua planuri:
  1. – lupta pe plan istoric, cu răul din ţară
  2. – lupta interioară pe plan spiritual cu răul din noi, cu păcatele
  • – intrarea în Frăţiile de Cruce din liceu
  • – prima carte legionară, carte ce i-a schimbat viaţa:

Corneliu Z. Codreanu – Pentru legionari  (disponibilă gratis şi pe net)

  • – declanşarea luptei anti-comuniste din Pădurea Dobrina
  • – rezistenţa românească din Frăţiile de Cruce
  • – începutul marii prigoane: arestările masive din 14-15 mai 1948
  • – pribegie, arestarea, reţinerea, ancheta cumplită de la Suceava, prima condamare de 7 ani
  • – periplul detenţiei: Suceava-Jilava-Piteşti-Canal-Aiud-Jilava-Gherla
  • – Piteşti: experiment de reeducare prin tortură – încercarea de siluire a conştiinţei (more…)

23 Aprilie 2012

Părintele Justin Pârvu: Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimţirii noastre. Interviu – 30 martie 2012

Părintele Justin Pârvu:

Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimţirii noastre

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

 sursa: atitudini.com

– Părinte, cum vă explicaţi faptul că încă mai sunt azi duhovnici, preoţi care susţin că nu cunosc problema cipurilor şi ca atare nu găsesc răspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul că nu e treaba lor să cerceteze ce conţin aceste cipuri dau un răspuns evaziv celor ce îi întreabă cum să procedeze cu aceste acte biometrice.

– Dragii mei, ieşim de pildă la păscut cu o turmă de oi. Turma aceasta de oi e dirijată de cineva. De cine? De cioban. Cine este păstorul cel bun în viaţa noastră? E preotul. Preoţii, păstorii, de la mic, la mare, duc această răspundere a mântuirii turmei. În ce constă această răspundere? În propovăduirea adevărului, căci fără adevăr nu există viaţă: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – spune Mântuitorul. El e cel care continuă această propovăduire a Adevărului: preotul. Dar dacă preotul, încă din seminar, apoi în facultate, excelează mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce să mai ceri de la astfel de preoţi? Cum să conştientizeze ei că asistăm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? Şi, în afară de asta, sunt şi oameni, Dumnezeu să ne ierte, interesaţi. Le place să fie audiaţi de public în conferinţe şi din slavă deşartă tac şi fac pe plac mulţimii. Nu vedeţi că ei (conducătorii) vin cu o melodie aşa de plăcută pentru noi, creştinii, încât să primim cipul ca pe o mare realizare utilă umanităţii?
Au început de la animale – cipuri în urechi, le-au pus peceţile acestea, nişte clame agăţate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulaţiei sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat… Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populaţia prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din ţară şi s-au dus argaţi în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociţii copii care sunt aruncaţi pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poţi avea în braţele tale.
Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana să ajute, pentru că omul acesta devine o cifră, un număr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mână, i-l pui unde vrei şi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie ţara noastră? Noi avem de format caractere, avem de făcut educaţie spirituală pentru a realiza omul liniştii, omul păcii, al dragostei, al unităţii, omul bunătăţii, pentru a avea o societate sănătoasă bazată pe jertfă şi dăruirea creştină. Cu cipurile nu realizăm nimic decât să ne îmbolnăvim şi noi. Pentru că ei prin cipuri nu te stăpânesc ca pe animal, ci urmăresc să îţi stăpânească fiinţa, ca spirit, ca suflet. Te perverteşte încât nu mai gândeşti. E ca şi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aşezi pe scaun şi te aruncă de vreo trei, patru ori în sus şi în jos şi în felul acesta devii un om care ţi-ai pierdut şi memorie şi cap; nu mai ai nimic.
În 1949–1950 era o metodă venită din Răsărit, folosită la anchetele care se făceau în puşcării, căl punea pe scaunul electric pe deţinut şi acolo te trezeai că începeai fără să vrei să declari pe placul lor. Omul devenea o epavă, o cârpă care nu mai gândea, rob al unor atei comunişti. Acesta este scopul cipului: desfiinţarea gândirii omului în profunzime, să devină fără Dumnezeu, fără Hristos, adică omul satanizat. Un lucru trebuie judecat după scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rău în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. După scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic.

– Sunt unii care încă vă mai acuză că aţi fi zis că acest cip este pecetea finală şi urmează să vină Apocalipsa.

– Aceştia sunt doar nişte agitatori şi dezbinatori. Cine are bunăvoinţă să înţeleagă ce am spus eu, va înţelege. Scopul acestui cip este implantarea, ce va aduce cu ea şi pecetea Fiarei. Dar numai Dumnezeu ştie când va fi aceasta.

– Părinte, vorbeam dată trecută despre exploatările de la Roşia Montană prin care ni se fură aurul de către nişte firme străine. Acum, prin aceleaşi metode vor să ne fure şi cuprul şi, mai rău decât atât, au în proiect exploatarea de gaz de şist, o operaţiune foarte periculoasă pentru populaţie, prin fracționare hidraulică. Sunt dovezi din Statele Unite şi din alte părţi ale lumii cum exploatarea acestui gaz contaminează pânza freatică, otrăvind apa pe care o bem. Cum ne putem opune acestor proiecte?

– Cine au fost toţi cei care au exploatat adâncurile pământului şi bogăţiile noastre naţionale până acum? Tot străinii. Străinii luau veniturile, iar ţăranul nostru stătea şi trudea în adâncimea pământului. În 1949–1950, am intrat într-o zonă minieră. Eram vreo 800 de deţinuţi politici şi am văzut oamenii aceia slabi, cu ochii duşi în fundul capului, cu obrajii teşiţi. La un moment dat, (more…)

7 Aprilie 2012

DREPTUL LA ADEVĂR. Foştii deţinuţi politici au dreptul la ultimul cuvânt. Interviu realizat de Florin Dobrescu cu dl. Constantin Iulian

DREPTUL LA ADEVĂR

Foştii deţinuţi politici au dreptul la ultimul cuvânt

Interviu realizat de Florin Dobrescu cu dl. Constantin Iulian

preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

  – despre conflictul dintre istorici şi deţinuţii politici, importanţa acestora din urmă în restabilirea adevărului istoric, rezistenţa anticomunistă, Mişcarea legionară, antisemitism ş.a.

23 Februarie 2012

Mitropolitul Serafim de Pireu despre taina faradelegii. Bilderberg, premierii Greciei, Rockefeller, Rotschild, sioniştii masoni şi dictatura mondială – VIDEO+transcr.

Mitr.  Serafim de Pireu despre taina fărădelegii

Despre Bilderberg, premierii Greciei, Rockefeller, Rotschild, Comisia Trilaterala, Angela Merkel, sioniştii masoni şi dictatura mondială

Pentru emisiunea televizată ,,Makelaio” şi jurnalistului Stefanos Hios a vorbit  ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu.

Jurnalistul Stefanos Hios către invitaţii săi în emisiunea „Makelio” (canalul TV Kontra):

În Pireu există un cleric rasofor care face şi politică. Este Mitropolitul de Pireu Serafim. Eu am fost în biroul său şi am vorbit cu el. Vă aduc la cunoştinţă că este un voinic, un viteaz, un Făt-Frumos, că este omul care şi-a împărţit toată averea la săraci, că, deşi a fost avocat şi ar fi putut să-şi exercite profesia de avocat, s-a făcut preot. „Eu – îmi spune – sunt doar un preot” şi se pune cu întregul sistem politic. Urmăriţi un fragment din interviul pe care ni l-a oferit Înalt Preasfinţitul Serafim de Pireu, care desfăşoară o activitate filantropică uriaşă, de 30.000 de porţii de mâncare pe zi, acum, în aceste vremuri grele în care am ajuns.

Fragment din interviu:

Jurnalistul Stefanos Hios: V-aţi referit la Domnul Luka Papadimos. Mi-aţi spus că e o persoană respectabilă etc., însă cercul biografiei Domnului Papadimos se încheie acolo, în lobby, iar întrebarea este ce caută acest om aici în Grecia?

Mitropolitul Serafim: Eu cred că şi-a asumat o sarcină pe care trebuie s-o ducă la sfârşit, pentru ca să distrugă această ţară atât de uriaşă din punct de vedere spiritual, dar şi material – abia acum, cu totul paradoxal, încep să-şi amintească de AOZ [Αποκλειστική Οικονομική Ζώνη – Zona Economică Exclusivă] , acum îşi amintesc de despăgubirile  germane [ce le datorează de pe urma războiului], acum şi-au amintit de bogăţia minerală subterană, de zăcămintele de cărbuni, de zăcămintele de gaze naturale, de aur, de uraniu, de radiu; acum şi-au amintit de aşa-numitele resurse de energie reutilizabilă. Vreme de atâţia ani de ce au uitat de ele? De ce le-au îngheţat? Domnul Papandreou, imediat ce a ajuns la putere, primul ordin pe care l-a articulat a fost să îngheţe conducta Burgas-Alexandroupolis. Acum şi-au adus aminte de toate acestea? Nu se poate, domnule Hios, ca o ţară mică precum Cipru, astăzi, sub căngile ameninţătoare ale Turciei, să poată să joace atât de incredibil pe harta economică a planetei şi să aibă parteneri de joc americani, ruşi, israelieni; şi noi, Grecia marii civilizaţii, marii puteri, ţara care aparţine Europei şi se află în centrul ei de bază, să nu avem posibilitatea să exploatăm AOZ [Αποκλειστική Οικονομική Ζώνη – Zona Economică Exclusivă]  a 200 de mile marine şi să ne apărăm zăcămintele noastre şi să facem extragerea acestor zăcăminte în comunitatea internaţională şi să fim independenţi din punct de vedere economic. Pe de altă parte, să fim obligaţi să tăiem pensiile de 400 de euro, să dăm copiilor, care încep să zboare în viaţă liberi şi dinamici, ca nişte vulturi ce zboară la mari înălţimi, să le dăm o alocaţie ce nu le ajunge nici de micul dejun. Acestea sunt comicării ale oamenilor aserviţi sistemului. Deci, de aceea spun că şi domnul Papadimos, care nu vorbeşte despre aceste lucruri, se pare că şi-a asumat această sarcină precisă; ca şi politicienii de la putere, dar şi comunitatea mondială. Aşadar, cum să nu te nelinişteşti când şi Standard&Poor’s şi Finch şi Moodys [agenţii de rating – n. tr.] aparţin unui singur om, unei reţele conduse de un singur om, baronul Rotschild, element de bază al lobby-ului sionist al Americii? Cum să nu te nelinişteşti când şi prim-ministrul nostru – de altfel, demn de respect – domnul Lukas Papadimos, om serios, nu pot să am obiecţii aici, prim-ministrul Italiei – domnul Monti şi preşedintele Băncii Centrale Europene, sunt membri ai Comisiei Trilaterale, care a fost înfiinţată cu totul paradoxal – întâmplător, oare? – de celălalt baron al blocului sionist, domnul David Rockefeller. Acestea nu sunt teoria conspiraţiei. Situaţia este tragică. Aceste pieţe nu se interesează doar de creşterea economică a bogăţiei lor, ci prin ea urmăresc guvernarea mondială, puterea mondială, să instaureze pe planetă o dictatură a groazei şi a pan-religiei. Şi, sigur, anexele lor sunt lojile masonice răspândite în întreaga lume, de unde lent, metodic, în mod discret şi cu atenţie se lucrează planul (more…)

29 Ianuarie 2012

Părintele Justin: Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu Interviu cu Părintele Justin Pârvu, 25 ianuarie 2012

Părintele Justin: Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 25 ianuarie, 2012

Până nu vom avea un conducător cu frica lui Dumnezeu care să ţină drept predania Bisericii, nu vom putea ieşi din criza actuală.

Părinte, vă rugăm să ne spuneţi cum vedeţi protestele care au loc în Bucureşti. Ce alternativă politică consideraţi viabilă în această situaţie? Au românii ce să aleagă?

Din păcate nu avem din ce alege. Partidele care ni se prezintă astăzi sunt agăţate politic ori de Răsărit, ori de Occident, unde este acelaşi socialism şi într-o parte şi într-alta. Şi nouă, celor din închisorile comuniste, ne-a luat multă vreme să ne dumirim că în Occident era acelaşi socialism ca şi în Răsărit, decât îmbrăcat în altă uniformă.

Diferenţa dintre generaţia noastră şi această generaţie este că pe când aceşti oameni strigă în stradă pentru o bucată de pâine, pentru că le-a ajuns cuţitul la os într-adevăr, noi strigam pentru apărarea valorilor morale ale acestui neam. Noi aveam respect faţă de neam, pe care conductorii de azi l-au golit de toată bogăţia morală şi fizică. Credeţi că era puţin curaj să arunci tablourile lui Gheorghiu- Dej şi ale Anei Pauker sub bancă? Sau să calci pe tabloul lui Stalin? Românul a protestat mai eroic într-un stat comunist, în care teroarea era arma de bază a puterii, decât într-un stat democratic în care eşti liber să protestezi oricând. Dar acum, sărmanul, a ajuns la capătul puterilor, la capătul răbdării, pentru că nu mai are ce pune pe masă copiilor şi nu își mai poate trăi firesc existența în societate. Mă uit la bătrânii aceştia pensionari şi îi compătimesc cum strigă şi ei, sărmanii, în frig de nu mai au nici glas, fără niciun rost, bineînţeles. Pentru că în conjunctura actuală nu avem niciun partid care să le poată oferi mai mult. Atât guvernanţii cât şi poporul l-au scos pe Dumnezeu din calcul, au uitat să Îi mulţumească lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne-a părăsit pentru necredinţa noastră. Românul nostru e bun de gălăgie şi atât. Dar când e vorba să baţi din picior la el, nu mai mişcă un pas, atât durează curajul românului de azi. Pentru că totul este o manevră politică şi nu răzbeşti mai departe. E nevoie de o strategie, de oameni capabili care să îşi asume un rol eroic, un sacrificiu. Au atâta dibăcie în a manevra şi ameţi turma, încât şi norii ţi-i adună să plouă sau să ningă, pentru a împrăştia mulţimile. Metodele securistice de azi sunt mult mai avansate şi nu răzbeşti tu aşa uşor să schimbi un sistem politic. Realitatea este că românul nostru pleacă la război, dar nu are nici oameni, nu are nici arme, şi mai presus de toate nu are un lider, omul care să dirijeze.

Dar tânărul acesta locotenent, Alexandru Gheorghe, care a protestat eroic alături de mulţimile din Piaţa Universităţii, amintind atât de onoarea şi dragostea de neam cât şi de valoarea de creștin, nu credeţi că a mişcat ceva în conştiinţele românilor?

Tânărul acesta este un simbol al tineretului şi tinerii de azi ar trebui să ia aminte la curajul lui. Am întrezărit ceva din duhul tinerilor din perioada mea, care şi-au sacrificat viaţa pentru a elibera neamul de sub comunism. Pentru mine acest tânăr reprezintă graiul neamului care nu s-a stins şi nu se va stinge atâta timp cât vom avea oameni de sacrificiu şi de jertfă precum acest tânăr locotenent. Eu mă rog pentru el să aibă puterea mărturisirii până la capăt, fără să se compromită, şi asemenea lui să îi urmeze cât mai mulţi români care nu au dat uitării jertfele martirilor şi voievozilor acestui pământ.

A ieşit vreun preot să susțină aceşti oameni necăjiţi? Uite mireanul cum te roagă să ieşi în mijlocul lor, aşa cum a cerut acest tânăr locotenent. A ieşit vreo barbă deasă în faţa mulţimii? Nu! Eventual a ieşit în parlament în faţa stăpânirii, unde unul vorbeşte şi ceilalți dorm. Salariu bun şi unii şi alţii, unul cu Doamne miluieşte, celălalt cu prinde peşte. Nu zic să protesteze violent cu scandări, ci să facă un marş al păcii cu rugăciuni pentru popor. Însă e greu, pentru că dacă îţi asumi să spui ceva, trebuie să şi suferi oleacă. Noi predicăm despre eroism, adevăr, dragoste şi dreptate, dar unde este fapta noastră concretizată? Pentru ce mai există amvon dacă nu este folosit când e nevoie? Atunci nu mai ieşim deloc la amvon şi stăm aici şi facem pocăinţa tâlharului. Aşa după cum în parlament este un ton pe care îl dă guvernul, aşa şi omul Bisericii dă tonul din amvon. Şcoala, Biserica şi armata ar trebui tot timpul să fie în mijlocul unui popor – cele trei instituţii care conduc şi sprijină un stat. (more…)

23 Octombrie 2011

Părintele Justin: Să ne rugăm să înmulţească Domnul secerătorii, că sunt puţini

Părintele Justin:

Să ne rugăm să înmulţească Domnul secerătorii, că sunt puţini

realizat de monahia Fotini, 13 octombrie 2011

Părinte, ce ne puteţi spune despre Părintele Adrian Făgeţeanu, care de curând a trecut la Domnul? L-aţi cunoscut în închisoare?

Eu nu l-am cunoscut personal, nu ne-am întâlnit, dar auzisem de el. Părintele Adrian a fost o figură rară în cadrul neamului nostru, pentru că din fragedă copilărie acest om s-a arătat a fi ales de Dumnezeu, pregătit parcă pentru o misiune aparte pentru Ortodoxia românească. Încercările şi întâmplările miraculoase din copilăria lui vin să ne întărească această convingere. Părintele Adrian a fost ales din pântecele maicii sale să fie un ostaş luptător în armata lui Hristos, atât pe plan religios, cât şi pe plan cultural. A fost omul suferinţei, un corifeu al suferinţei, începând cu Antonescu şi până în prezent, el a fost mingea de lovitură a tuturor politicienilor. Este omul care a trăit o viaţă de ascet şi isihast şi a sfârşit ca un mucenic. De aceea pentru noi trecerea lui dincolo este totodată şi o mare bucurie, pentru că s-a dus în împărăţia sfinţilor să formeze buchetul de rugăciune alături de Corneliu Codreanu, pe care Părintele Adrian îl avea ca model, alături de Părintele Petroniu Tănase şi Părintele Arsenie Papacioc şi nu în ultimul rând alături de Părintele Daniil Sandu Tudor, povăţuitorul lui duhovnicesc şi de ceata tuturor sfinţilor români. El a fost un luptător de frunte nu doar pentru ortodoxia românească ci pentru toată Europa creştină. Este un Luceafăr duhovnicesc al pământului României. Şi de aceea Dumnezeu i-a dăruit lungime de zile, deoarece orice zi în plus a Părintelui Adrian era un câştig pentru neamul nostru, prin sfaturile şi rugăciunile cu care a întărit pe mulţi creştini. Mai ales că nu s-a temut de nimic pe lumea aceasta, şi a combătut prin faptă şi prin cuvânt atât ateismul comunist, cât şi ecumenismul, erezia zilelor noastre şi a tuturor rătăcirilor, sectelor care slujesc idealului antihristic new-age. Eroismul său asupra întunericului new-ageist să fie pildă tuturor credincioşilor care vor să înfrunte urgiile antihristice de azi şi de mâine. Pentru noi nu există criză. Singura noastră criză este că nu am fost veghetori ai neamului şi ai tradiţiei noastre ortodoxe, şi am lăsat să pătrundă în mijlocul comunităţii creştine lupi răpitori, fie ei politici, fie religioşi. Păstorii noştri au cam ameţit repede de slava lumească şi nu au putut să se impună în apărarea drepturilor Ortodoxiei, după cum s-ar fi cuvenit. Părintele Adrian îi va smeri în faţa Tronului Dumnezeirii. Noi am avut soarta aceasta (more…)

22 Septembrie 2011

Părintele Arsenie Papacioc: „Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum”? – interviu

Părintele Arsenie Papacioc:

„Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum”?

Părinte, se vehiculează nişte proorocii în legătură cu apropiatul sfârşit al lumii, sfinţia voastră ce spuneţi?

Eu spun una care e mai veche şi mai sigură: va fi sfârşitul lumii cândva! «Nu se mişcă, spune Mântuitorul, fir de păr fără voia Mea» şi degeaba ne zbatem noi făcând legătură cu nişte informaţii, poate chiar false. Deci să ne grăbim încet.

Cum vedeţi prigoana care va să vină, mai ales că suntem în pragul unei dictaturi biometrice şi electronice?

Prigoana a şi venit. Din momentul în care te-ai creştinat, trebuie să ştii că a început prigoana. Degeaba ne frământăm acum, dacă la momentul potrivit strigi: «aoleu, aoleu!» Să fim integri mereu, de la botez până la moarte! Noi una şi bună ştim: nu ne lepădăm! În problema asta mi-a plăcut răspunsul patriarhului Greciei: „Miroase a 666! N-a precizat data. Miroase a 666”. Pe urmă vin actele mai directe, până te prinde de tot. Şi dacă ştie că eşti împotrivă, te atacă mai greu, dar dacă vrei să mori, mori mai uşor. Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum? M-au ţinut 14 ani în închisoare numai în Zarcă, la Aiud, în regim de exterminare. Greu, foarte greu. Să nu-ţi dea să mănânci ca să mori şi te şi dezbrăca, şi era iarnă când te băgau acolo, ca să mori de frig. În trei zile după socoteala lor,verificat mureai. Eu n-am murit. Mi-au dat cinci, mi-au dat şapte ani la izolare şi n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Şi nu mi-ar fi ruşine să mă tem acum? Nici vorbă să mă lepăd de Hristos! Şezând pe poziţia aceasta poate veni şi decapitarea. Ştiţi că e cea mai uşoară moarte, să-ţi taie capul.

În ideea aceasta a prigoanei, mulţi se gândesc cum să se pregătească, ce strategii să găsească…

Ne-am învăţat să consumăm timpul în loc să îl folosim. Haideţi să ne facem crucea cum trebuie, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne înmoaie inimile, să ia de pe faţa pământului răul. Nu să stăm şi să aşteptăm prigoana. Prigoana trebuie să ne găsească luptând. Dar trebuie să ştii când să acţionezi (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: