Bucovina Profundă

11 Ianuarie 2017

80 de ani de la jertfa Moța-Marin. Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

timbre-mota-si-marin

80 de ani de la jertfa Moța-Marin 

Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

Activitățile comemorative închinate lui Ionel Moța și Vasile Marin se vor desfășura după cum urmează:

Sâmbătă, 14 ianuarie 2017, Majadahonda
Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda
Ora 15 – Masa la Hotel Majadahonda
Ora 17 – Conferința „Espíritu Majadahonda. El legado de una generación”, Hotel Majadahonda

Duminică, 15 ianuarie 2017, Biserica Sfântul Ioan Casian Guadalajara
Ora 09:00 – Utrenie și Sfânta Liturghie
Ora 12:00 – Parastas pentru Ionel Moța și Vasile Marin
Ora 12:30 – „Modele de jertfă pentru Hristos” – prezentarea cărților editate de Fundația George Manu și Editura Evdokimos
Agapă

În București parastasul pentru Ionel Moța și Vasile Marin, va avea loc sâmbătă 14 ianuarie 2017, ora 09:30, la Biserica Sfântul Ilie Gorgani.

Vă așteptăm!

Fundaţia George Manu
(more…)

12 Ianuarie 2016

Moţa – Marin, martirii de la Majadohonda

ionel-mota-si-vasile-marin

Moţa – Marin,

martirii de la Majadohonda

articol de Silviu ARONEŢ

 

Motto:

Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Putem noi să stăm nepăsători? […] Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele.  Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!

(Ion I. Moţa)

N-am făcut actul acesta din disperare sau aventură, ci perfect lucid.

Era o datorie de onoare care apăsa pe umerii generaţiei noastre.

L-am făcut cu acelaşi drag ca şi când ar fi fost vorba de ţara mea.”

(Vasile Marin)

 

De ce nevoia de a ne cinsti înaintaşii? De ce nevoia de a-i cinsti pe cei care au sfinţit cu suferinţele şi jertfele lor însângeratul şi greu încercatul veac al XX lea?

Pentru că trăim într-o lume a minciunii şi dezinformării, a minciunii oficializate, deşi se clamează sus şi tare că poporul românesc se poate împăca cu el însuşi doar pornind de la adevăr, de la cunoaşterea adevărului istoric.

Pentru că nu trebuie să ne facem părtaşi la o altă ucidere a lor, a sfinţilor mucenici şi mărturisitori ai neamului românesc din al XX lea veac, „în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale”, după cum spunea vrednicul de pomenire Părintele Gheorghe Calciu.

Pentru că nu Sinodul Bisericii face sfinţi ci Dumnezeu şi poporul. „Dumnezeu pentru că le recunoaşte sfinţenia şi poporul pentru că păstrează în memoria sa faptele lor”, spunea PS. Sebastian, episcopul Slatinei şi Romanaţilor.

Dar până să vedem cine erau Moţa şi Marin şi cei care au fost şi au luptat cu ei în Spania, şi au murit în apropiere de Madrid, să vedem pe scurt, care era contextul european al vremii. După ce poporul rus a căzut în robia comunistă1 – „experimentul cel mai nimicitor care a fost vreodată altoit pe trupul şi sufletul vreunei comunităţi omeneşti”2 -, la sfârşitul Primului Război Mondial, ideologii, teoreticienii şi practicienii comunismului au încercat să preia puterea în Ungaria (Bela Kun), în Germania (Republica de la Weimer) şi, după eşecul acestor tentative, în Spania.

În anul 1930, după (more…)

30 Septembrie 2015

Primăria Majadahonda a decis demolarea Monumentului Moţa-Marin

Filed under: crimele comunismului,Horia Sima,Ionel Moţa,Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 22:14
Monumentul Mota Marin majadahonda - detaliu

Primăria Majadahonda a decis demolarea Monumentului Moţa-Marin

Marţi, 29 septembrie 2015, Consiliul Local al Primăriei Majadahonda, Spania, a hotărât demolarea Monumentului ridicat în memoria eroilor martiri Ionel Moţa şi Vasile Marin.

Potrivit articolelor apărute în presa spaniolă şi a postărilor de pe site-ul Primăriei solicitarea demolării Monumentului a fost făcută de către reprezentanţii PSOE (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol), Somos Majadahonda (Suntem Majadahonda) şi Izquierda Unida (Stânga Unită). Reprezentanţii locali ai Partidului Popular, aflat încă la guvernare, deşi majoritari în componenţa Consiliului Local, au hotărât să se abţină de la votarea acestei moţiuni. Astfel, prin voturile grupărilor de stânga propunerea a fost adoptată.

În textul solicitării se cere demolarea Monumentului în cel mai scurt timp posibil, cel târziu până la finele anului 2015. Totodată se vorbeşte despre construirea unui alt monument sau despre amplasarea unei plăci comemorative închinate „păcii” într-un alt loc, mai potrivit.

Monumentul se află într-o

(more…)

16 Ianuarie 2015

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015 – Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin – FOTO – Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015

Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin

Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Manifestările comemorative anuale din Spania menite să evoce jertfa celor doi WP_20150110_049martiri căzuţi pentru Hristos, Ion Moţa şi Vasile Marin, au avut de data aceasta, din mai multe puncte de vedere, un caracter aparte. Spre deosebire de anii anteriori, s-au adus şi o serie de elemente noi. Dată fiind istoria acestor comemorări din ultimul deceniu şi chiar mai mult (prezentarea fiecăreia putând fi citită în revista „Permanenţe“ sau pe pagina de internet a Fundaţiei „George Manu“), cei care le-am organizat anul acesta în zilele de 10-11 ianuarie considerăm că avem toată îndreptăţirea morală de a ne transmite în continuare mesajul, aşa cum am făcut-o până acum ani de-a rândul. Dar apelând şi la cadre noi, dacă realităţile concrete o impun.

Pe de-o parte au existat unele împrejurări obiective, a căror acceptare ne-ar fi pus în situaţia de a deveni simpli spectatori la un eveniment pe care până acum l-am considerat a fi, în chip firesc, “al nostru”. Dar aceste amănunte sunt secundare şi nu mai insistăm pe seama lor.

Ceea ce ne-a determinat să alcătuim programul despre care vom relata în continuare sunt de fapt noile realităţi de la faţa locului. Ele ţin de prezenţa unei numeroase comunităţi româneşti, cu înfiinţarea de noi şi noi parohii, care în contextul exilului nu sunt doar centre de viaţă religioasă, ci şi  focare de păstrare a identităţii şi a culturii româneşti. Pe de altă parte, sunt şi numeroşi tineri spanioli interesaţi de valorile creştine şi de adevărul istoric de multe ori ocultat la nivel oficial. Iată elemente care ar fi impus oricum cu necesitate extinderea şi completarea comemorării tradiţionale de la monumentul Moţa-Marin şi cu alte forme de manifestare. Organizarea acestora a fost posibilă tocmai datorită implicării cu trup şi suflet a unor români din comunitatea de acolo, alături de prietenii lor spanioli. Tuturor acestora le mulţumim pe această cale din tot sufletul pentru concursul pe care şi l-au dat. Efortul şi implicarea lor a fost o formă de jertfă personală şi un gest nobil de cinstire a jertfei supreme a celor doi martiri ai creştinătăţii.

Şirul manifestărilor a început sâmbătă 10 ianuarie în Majadahonda, la monumentul înălţat de către Mişcarea Legionară în memoria lui Ion Moţa şi Vasile Marin. Ne-am bucurat să constatăm o numeroasă prezenţă românească, mult mai consistentă ca în alţi ani. La eveniment au participat în jur de 30 de membri şi prieteni ai Fundaţiei “George Manu” din ţară, din Spania, cât şi veniţi din alte zări. Ni s-au alăturat câteva zeci de prieteni spanioli, în prezenţa d-lui José Luis Jerez Riesco, preşedintele de onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

După un moment religios, de pomenire şi rugăciune, au urmat câteva cuvântări. Şirul acestora a fost deschis de dl Pedro Pablo Peña, liderul grupării spaniole Alianza Nacional. Într-o exprimare de o deosebită claritate şi precizie, cuvântul său a trasat o paralelă –cu asemănări şi diferenţe- între situaţia de acum opt decenii, când creştinismul era atacat într-un mod brutal, şi cea de azi, când atacurile nu mai sunt violente, dar nu mai puţin intense şi concertate. E acelaşi spirit al iluminismului ateu care a bântuit atunci şi care bântuie şi acum, însă doar în haine şi în forme schimbate. În contextul tragicelor evenimente din Franţa, vorbitorul a menţionat că acest ateism agresiv este de fapt mult mai ostil la adresa valorilor creştine decât chiar religia islamică. (more…)

2 Ianuarie 2015

Cuvânt cu putere multă : „Jertfa este măsura creştinătăţii noastre.” Ion Moţa – Măsura creştinătăţii noastre – Articol publicat in „Cuvantul Studentesc”, 1 ianuarie 1936

Cuvânt cu putere multă: „Jertfa este masura creştinătăţii noastre.

mota - ml

Măsura creştinătăţii noastre

Ion Moţa

Articol publicat in „Cuvantul Studentesc”, 1 ianuarie 1936

 
Stam iarasi in preajma Craciunului.
Ne-am apropiat oare noi sufleteste de el?
Asemenea masuratori de distante sufletesti nu ne pot fi indiferente, daca avem o cat de mica credinta in Dumnezeu si in adevarul ca rosturile si bucuriile vietii nu pot fi temeinic implinite decat in masura apropierii de Dumnezeu, in masura in care procesul de asimilare cereasca a facut ceva spor inlautrul fiintei noastre omenesti.
Sa ne intrebam, cum bogatul din Evanghelie intreba pe Mantuitorul: ce trebuie sa fi facut noi pentru a putea zice azi ca de Craciunul acesta ne-am apropiat nu numai prin epuizarea foilor calendarului din acest an si prin ispravile gastronomice de care ne pregatim, ci si printr-o oranduire noua a sufletului, a adevaratei noastre vieti?
Iar raspunsul nu poate fi numai un interogatoriu asupra formelor si legilor respectate, un examen tehnic asupra conformarii la ceea ce e mia mult exteriorul doctrinei crestine: ai furat, ai nedreptatit, ai respectat poruncile in ceea ce au ele oarecum formal, normativ, de reglementare a raporturilor cu semenii? Ci vom fi intrebati daca a fost ceva viu sufleteste in noi, vom fi intrebati ce disolutii sufletesti adanci s-au intamplat in noi si ce reconstructii interioare pe un alt plan, de jertfa si de prefacere vie. Cineva care ar cerceta apropierea noastra sufleteasca de Mantuitorul, ne-ar cobori in acele adancuri de rana vie in care a fost coborat bogatul caruia Mantuitorul ii cerea o totala disolutie a structurii lui launtrice, vanzarea tuturor bogatiilor, aratandu-i ca simpla conformare oarecum contractuala fata de porunci, simpla atitudine aparent corecta dar lipsita de prefacerea vie interioara, nu poate apropia pe om de cer si de mantuire.
Viu, sufleteste viu, ce s-a elaborat in viata noastra interioara? Ce biruinte asupra poverilor omenesti am repurtat noi, spre a putea sa ne simtim astazi mai apropiati de Mantuitorul care se naste?
Nu stiu ce vor zice teologii, despre a caror stiinta n-am multa cunostinta, dar masura crestinatatii noastre vii eu o vad mai ales in masura jertfei pentru binele altora; a unei jertfe personale, liber, cu dragoste si cu elan consimtite, fara gand la respectarea formala a nu stiu caror reglemente bilaterale dintre noi si Dumnezeu.
Jertfa aceea care e dezlantuita in noi din dragoste, dintr-o dragoste pentru altceva decat fiinta noastra, jertfa aceea care ne inunda pustiindu-ne asezarea omeneasca a vietii dar ne incalzeste totodata cu satisfactii pe care nu le poate cuprinde graiul omenesc, aceasta jertfa e faptul care smulge de pe fiinta noastra omeneasca carapacea nesimtirii fata de cele dumnezeiesti, si transformandu-ne in rana vie (de „soare si sange”, cum ar zice Radu Gyr), ne pune in directa comuniune cu Dumnezeirea care patrunde navalnic si deadreptul in sufletul nostru. Si devenim astfel vii sufleteste, mai vii, mai crestini.
Jertfa este astfel masura crestinatatii noastre.
Cine a jertfit ceva, in acest fel, intelege si vede mai bine pe Mantuitorul care se naste, si se bucura mai mult, caci simte o apropiere, o comunitate intre o particica a structurii lui si Dumnezeul cel viu care coboara printre (more…)

Majadahonda 2015 – Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

Majadahonda 2015 

Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

sigla ionel-mota-si-vasile-marin

Programul manifestărilor în memoria martirilor Ion Moţa şi Vasile Marin, Majadahonda, ianuarie 2015:

Sâmbătă, 10 ianuarie 2015

ora 17.30: Omagiu la monumentul Moţa-Marin, în prezenţa dlui José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

ora 19: Conferinţa „Jertfă, istorie tradiţie” în sala Jazmín, Hotel Majadahonda, Parcul comercial El Carralero, Majadahonda.

Oratori:
Marcel Petrişor, Preşedintele Asociaţiei foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda
Pr. Mircea Bejenar, Fundaţia „George Manu”
Jules Dufresne, editor „La diffusion du Lore” (ladiffusiondulore.fr), Franta

 

Duminică, 11 ianuarie 2015

ora 10: Sfânta Liturghie arhierească urmată de slujba parastasului (ora 12) în memoria celor doi martiri ai neamului, oficiată la parohia românească din Villanueva de Cañada (în apropiere de Majadahonda) de un sobor de preoţi în frunte cu PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei.

După sfintele slujbe va urma o agapă creştinească în cadrul parohiei.

Mişcarea Legionară – Fundaţia “George Manu”

Afis conferinta Mota Marin-page-0mic

1 Ianuarie 2015

Actualitatea lui Moţa: NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL – Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

Actualitatea lui Moţa:

NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL

Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

mota
Sa nu se creada – în urma faptului ca noi combatem ideile de umanitarism, de libertate, egalitate si fratie în felul cum le interpreteaza si cauta sa le aplice Jidanii – ca noi am fi dusmanii acestor nobile idei în acceptiunea lor ideala.
Toate aceste idei sunt derivate ale învataturilor lui Iisus. A le respinge înseamna a te lepada de Hristos. Noi le admitem si le primim, însa numai vazute prin prisma posibilitatii lor de realizare folositoare în împrejurarile de astazi.
E cu totul deosebit felul de interpretare si aplicare ce-l dau jidanii acestor idei, pe care le-au batjocorit, folosindu-le ca o arma pentru cucerirea puterii mondiale jidanesti. Ei s-au servit în mod neonest de aceste idealuri nobile bazându-se pe puterea fascinatoare care se leaga de ele si pe care, printr-o interpretare gresita, o faceau sa actioneze tocmai împotriva scopului pe care-l urmareste acceptiunea lor just interpretata.
Astfel, în loc sa spuna ca libertate însemneaza putinta de a te manifesta liber atâta timp cât nu atingi egala libertate a altuia, ei atâtau poporul la revendicarea unei libertati tot mai neînfrânate, tot mai injuste si mai periculoase. În loc sa spuna ca egalitate însemneaza dreapta retribuire a recompenselor dupa merite, ei atâtau pe cei mai putin merituosi sa ceara recompense „egale” cu cei mai merituosi, uitând ca în orice organism exista o talpa si un creer, un brat vânjos si un ochi fin si ca unul fara altul nu poate trai (si mai ales cel de la extremitati nu poate trai fara cel din centru însarcinat cu o munca mai putin musculara). Exploatând în acest fel frumoasa idee a egalitatii ei au adus organismul social într-o stare de nemultumire haotica, a mâinii contra stomacului, a piciorului contra creerului, distrugând armonia necesara unei bune functionari colective bazate pe justa recunoastere a valorii fiecarui organ deosebit. De aceasta stare de lucruri profitau apoi numai ei, Jidanii, înaintând în mod vertiginos spre realizarea planului lor criminal de stapânire mondiala. E prea banal sa mai spunem ca atunci când doi se cearta totdeauna al treilea câstiga. Nu e nici prea greu de înteles metoda aceasta, simplista dar foarte rodnica, a Izraelitilor.
În fata acestei stari de lucruri ce atitudine urmeaza sa luam noi? Una destul de grea: trebuie dintâi sa descoperim lumii intentiunile ascunse si criminale ale Jidanilor, falsitatea operei lor sociale de suprafata, sa demonstram apoi multimii gresala în care a cazut, sa trezim din betia salbatica pe cei ametiti de posibilitatea unei potoliri imediate a egoismelor vesnic nesatisfacute, sa oprim din calea lor pe cei porniti sa ucida pe „cel de sus” si sa se puna el în locul lor, sa oprim talpa de a distruge capul crezând apoi ca se poate pune ea în locul lui. O reactiune, o stavila se impune deci împotriva raului stârnit de interpretarea perfida a acestor idei.
Nu e mica dificultatea operei noastre. Trebuie sa dezvatam ce au învatat rau altii. Suntem pusi în contact cu mentalitati aproape înnebunite de excitatia patimii injectate de catre Jidani si se vor cere multe jertfe si multa staruinta pentru a birui definitiv. Dar ce lucru bun nu cere jertfe?
Aceasta reactiune nu se poate înjgheba decât pastrând cu gelozie si fanatism cadrele sanatoase nationale, adica o clasa conducatoare româneasca. Nu ne putem supune mai bine învataturilor crestine decât luptând pentru ridicarea morala a natiunii.
Nationalismul radical trebuie sa ne fie calauzitorul.
De aceea pentru noi e o fala iubirea de neam, e vrednic de lauda eroismul celui ce moare aparându-si neamul si credem ca nu ne calcam datoria de crestini adevarati aparându-ne natiunea cu cea mai mare ardoare.
Pe cei care contravin acestui nationalism radical, fie abuzând de el, fie lepadându-se de el, fie uneltind împotriva lui, îi socotim ca vrajmasi si vom întrebuinta în lupta contra lor armele necesare. (more…)

13 Ianuarie 2014

Mircea Eliade – Comentarii la un jurământ – Vremea, 21 Februarie 1937, nr. 476

Mircea Eliade

Comentarii la un jurământ

 Vremea, 21 Februarie 1937, nr. 476

 De la frontieră si până la mausoleul din Bucurestii Noi, multe zeci de mii de oameni, întâmpinând sicriele lui Ion Mota si Vasile Marin, au ascultat si s-au legat prin acest jurământ: Mota si Marin, jur în fata lui Dumnezeu, în fata jertfei voastre sfinte, pentru Hristos si Legiune, să rup din mine bucuriile pământesti, să mă smulg din dragostea omenească si, pentru învierea Neamului meu, în orice clipă să stau gata de moarte!

Rareori o miscare tinerească, născută din vointa de a face istorie, iar nu politică – s-a exprimat atât de total ca în jurământul acesta. Cine crede că s-a schimbat ceva în tara românească, si că ne apropiem de timpul când vom putea face istorie pentru că actiunea noastră este controlată si orientată de către spiritualitate, iar nu de politică – de la acest jurământ trebuie să se inspire. Sensul politic al luptei cade pe un plan cu totul secundar. Lupta, actiunea, efortul – toate gesturile care implicau „politicul”, pentru că nu se puteau înfăptui decât renuntând la ceea ce se numeste contemplatie – îsi capătă acum un sens nou, crestin, mistic. Primatul actiunii, desigur – dar nu primatul politicului. Actiune înteleasă ca o luptă dârză pentru desăvârsirea de sine, adică pentru renuntarea de sine. Actiune în sens mistic: luptă împotriva omenescului, pregătire de moarte. Semnificatia acestui jurământ este coplesitoare. Măsura în care va fi el împlinit si fructificat va dovedi si capacitatea de înnoire spirituală a României. Ceea ce loveste în primul rând pe (more…)

13 ianuarie: pomenirea martirilor Ion MOŢA şi Vasile MARIN – 77 DE ANI DE LA MAREA JERTFA

Filed under: Ionel Moţa,Miscarea Legionara,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 01:30

13 ianuarie: pomenirea martirilor

Ion MOŢA şi Vasile MARIN

77 DE ANI DE LA MAREA JERTFA

mm2014

Sambata 11 ianuarie si duminica 12 ianuarie  vor fi comemorati in Romania si Spania cei doi martiri crestini cazuti in 1937 in lupta cu fiara rosie bolsevica. Cati dintre romani cunosc ca in Spania exista un monument grandios la Majadahonda, langa Madrid construit in cinstea lor?

Redam mai jos cateva citate zguduitoare ale celor doi eroi si a catorva personalitati impunatoare ale spiritualitatii si culturii romane:mmui0ti4

“Caci iata, mânia Diavolului a pornit în zilele noastre cel mai crâncen razboi împotriva Bisericii întemeiate de Domnul nostru Iisus Hristos. Niciodata, de când a coborât Mântuitorul printre noi, nu s-a ridicat o parte a omenirii, cu atâta ura si pornire, pentru a darâma asezarea, rânduiala crestina a lumii, ca în zilele noastre. Mor oameni cu zecile de mii, unii pentru a izbuti sa darâme altarele Bisericilor lui Hristos, iar altii pentru a le apara. Comunismul este ca cea fiara rosie din Apocalips, care se ridica pentru a izgoni pe Hristos din lume.” Ion Mota – Testament

“Simple cranii de lemn.Dar si fariseii spuneau la fel despre Mântuitorul rãstignit: Sã mai pofteascã! Sã pofteascã acum si sã mai facã ce a fãcut, sã se coboare de pe cruce si sã se învie pe el însusi! Apoi râdeau satisfãcuti de isprava lor; erau siguri cã pe aceastã cale l-au biruit pe Dumnezeu, cã sistemul a fost bun: sã mai pofteascã el acum! Nouã ni se spume azi tot asa: sã mai poftiti! Cu toatã infinita distantã dintre jertfa lui Dumnezeu-Iisus si a noastrã, bieti oameni cari, prin pãcatele omenesti, isbutim însã a ne mentine într’o luptã pentru binele altora, – mentalitatea celor cari ne spun: sã mai poftiti! este aceeasi cu a Fariseilor ucigasi ai lui Cristos: siguranta cã, prin violentã si prin desfiintarea fizicã a adversarului, va fi strivitã ideea lui, lumea nouã si mai bunã pe care el o doreste, pentru care el luptã si moare.
Si ar avea biruintã adversarul nostru pe aceastã cale, dacã n’ar fi cu noi adevãrul si dreptatea româneasca, daca noi am fi, cum ni se spune, distrugatorii unui viitor mai bun al acestui scump neam românesc.
Dar nu suntem.” Ion Mota

“Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alcatuiesc punctele cardinale pentru geografia spiritualitatii romanesti. La capataiul lor, sub umbra crucii stramosesti, vin zilnic pelerinii legionari ca sa reinnoiasca legamantul de jertfa si sa se improspateze cu forte noi de viata. (more…)

14 Ianuarie 2013

Nicolae Iorga: DOI BÃIETI VITEJI – 13 ianuarie 1937: Jertfa neomartirilor Ioan Mota si Vasile Marin

13 ianuarie 1937: Jertfa neomartirilor

Ioan Mota si Vasile Marin

Cu toate supãrãrile sale trecãtoare care îl fac sã fie câteodatã nedrept, Nicolae Iorga rãmâne marea autoritate a neamului. Cuvintele sale grele ca acele pe care le scrie istoria însãsi, recunosc si consacrã totdeauna orice faptã mare si nobilã româneascã…
Iatã rândurile pe care le-a scris Nicolae Iorga despre „cei doi bãieti viteji” din Spania în „Neamul Românesc” dela 19 Ianuarie:

DOI BÃIETI VITEJI 

Nicolae Iorga

Ianuarie 1937

Luptând pentru credinta lor crestinã si pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump si curat în latinitatea nebolsevisatã, doi tineri Români, doi bãieti viteji, Mota si Marin, au cãzut înaintea Madridului apãrat de Rosii.
Când, în zilele din urmã, îndepãrtam stirile de o monotonie desãvârsitã, în ciuda mãcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnã, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam cã între aceia care si-au dat viata luptând pentru cauza cea bunã erau si acesti doi fii ai tãrii noastre.
Prinsi de un entusiasm care se cere condus si nu înãbusit, pentru cã altfel rãmâne celalt entusiasm, contra cãruia Statul nu poate lupta îndeajuns si mai ales singur, încãlziti de o ideie cãreia i se închinaserã întregi, ei si-au zis cã e preferabil, decât sã facã în România însãsi o agitatie care nu-i aduce totdeauna bine, sã meargã acolo unde nu sunt discursuri si demonstratii de stradã, ci omul stã în fiecare clipã în fata mortii pentru ce crede el cã e sfânt si mare. Si -au cãzut.
Cine stie ce va iesi din cumplita furtunã care s’a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam. Dar, dacã vre-o datã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduiosatã mândrie, cã pentru aceasta au curs câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru. (more…)

25 Ianuarie 2011

Cale spre mântuire – 17 Ianuarie 2011 – Comemorare la Majadahonda

Filed under: articol,Ionel Moţa,Miscarea Legionara,praznicar,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 03:40

17 Ianuarie 2011 – Comemorare la Majadahonda

 

mausoleul-mota-marinCale spre mântuire

articol de Bogdan Munteanu

Şi în acest an, la monumentul de la Majadahonda, ridicat pe locul jertfei lui Ion Moţa şi Vasile Marin, s-au adunat pe data de 16 ianuarie legionari şi nelegionari, români şi spanioli, alături oaspeţi de alte naţionalităţi, pentru a cinsti aniversarea unui eveniment care a însemnat o piatră de temelie în istoria României din secolul trecut. Cei doi legionari români căzuţi pentru Hristos au fost înaintemergătorii unui lung şir de martiri creştini aduşi ca jertfă de neamul românesc în lupta sa cu molohul comunist. La comemorare au participat şi preoţii Mircea Bejenar şi Marius Vişovan, care a deschis şirul cuvântărilor. L-a urmat comandantul legionar Nicolae Roşca, a cărui lungă existenţă în exilul spaniol s-a identificat de la bun început cu implicarea sa alături de Horia Sima pe întregul front al luptei legionare. Participarea sa la această manifestare a fost şi mai este o constantă a unei vieţi ajunsă la o vârstă venerabilă, a cărei energie iradiază încă nestinsă şi azi, după atâtea decenii de luptă dusă pentru neam şi Legiune. Blas Pinar, o adevarată legendă vie a naţionalismului creştin spaniol, care în anii trecuţi electriza asistenţa prin cuvântările sale de o intensitate remarcabilă, şi-a trimis de data aceasta cuvântul spre a fi citit adunării de către nepotul său. Chiar şi aşa, printre rândurile scrise, s-a mai transmis, şi încă nu puţin, ceva din vigoarea şi convingerea cu care acest mare prieten al Legiunii s-a implicat dintotdeauna de partea valorilor spirituale, într-o luptă neîntreruptă pentru afirmarea lor fermă în răspărul curentului dizolvant al societăţii moderne a viţelului de aur. La final s-au intonat, ca de fiecare dată, imnurile Legiunii şi a Falangei Spaniole, într-o atmosferă solemnă, străjuită de drapele.

Caracterul de unicitate şi de piatră de temelie pe care îl are jertfa lui Ion Moţa şi Vasile Marin nu poate să nu ne smulgă din orice fel de ispită de a reduce amintirea ei la rutina unui simplu ritual fără miez. Jertfa lor ne pune în faţă un model pe care nu ştim cine sau câţi îl vor mai putea urma vreodată.

Sunt învăţaţi în ale teologiei, chiar (more…)

20 Ianuarie 2011

Remember Majadahonda!

Majadahonda, pildă şi reper

Fiecare început de an calendaristic este străjuit de figura profilată în veşnicie a eroilor martiri români, prin jertfa lor deveniţi universali, Ion Moţa şi Vasile Marin. Căzuţi în Spania la 13 ianuarie 1937 în războiul civil pentru apărarea crucii Lui Hristos împotriva hoardelor întunericului bolşevic, cei doi reprezentanţi ai tineretului interbelic românesc ne sunt până astăzi pildă şi reper.

A vrut Dumnezeu ca neamul nostru să nu rămână anonim în istorie şi după ce l-a proslăvit cu domnitori viteji şi gânditori evlavioşi presăraţi în cam fiecare secol al existenţei sale, i-a dăruit apoi o întreagă generaţie de tineri de excepţie sub scutul Arhanghelului Mihail şi povaţa unui Căpitan desprins parcă din armatele marelui Arhistrateg Ceresc. Iar acestei generaţii şi celor de după ea i-a dat pe Moţa şi Marin.

Sacrificiul suprem de pe câmpul de lupta de la Majadahonda al celor doi a produs instantaneu, aşa cum fulgerul se năpusteşte din cer şi arde tot ce întâlneşte în cale, o reacţie nemaiîntâlnită probabil nicăieri în lume şi niciodată în istorie: cei mai buni dintre cei buni de acasă au jurat a-şi urma eroii şi a muri odată cu ei pentru lume. Au jurat în faţa Lui Dumnezeu să se rupă de bucuriile pământeşti, să se smulgă din dragostea omenească şi să fie gata oricând de moarte pentru neamul românesc.

La aproape trei sferturi de secol de la acel moment măreţ şi în acelaşi timp tragic (more…)

13 Ianuarie 2011

Mircea Eliade – Ion Moţa şi Vasile Marin – VREMEA, 24 ianuarie 1937

Ion Moţa şi Vasile Marin

Mircea Eliade, VREMEA, 24 ianuarie 1937

(Articolul “Ion Mota si Vasile Marin” a fost scris de Mircea Eliade si publicat in Vremea, an X (1937), ianuarie 24, nr. 472, p.3.)

Rareori se întâlneste în istoria unui neam o moarte atât de semnificativã ca moartea acestor doi fruntasi legionari, cãzuti pe frontul spaniol. În rãzboiul civil din Spania – devenit repede un rãzboi între ideologii politice si interese economice extra-nationale – au murit, fãrã îndoialã, sute de mii de oameni, de ambele pãrti; oameni si mai buni si mai rãi, desperati sau mercenari, eroi sau asasini. E greu de crezut, totusi, cã printre acele câteva sute de mii de morti de pe fronturile spaniole – se mai pot numãra jertfe atât de voluntare ca a lui Ion Mota si Vasile Marin.

Revolutia nationalistã – ca si rezistenta guvernului democrato-comunist – a gãsit desigur, încã din primele zile, aderente fanatice. S-au înscris voluntari pentru ambele tabere si din toate tãrile. Dar plecarea celor sapte comandanti legionari români în Spania – unde au luptat ca simpli voluntari în trupe de soc – a fost simbolicã. Simbolicã ar fi fost de asemenea înrolarea contelui Ciano, a lui Litvinof sau a Generalului Goering – într-una din acele trupe de soc care au 70 la sutã pierderi…

Problematica moralã a unui sef este întotdeauna mai durã ca a unui simplu fanatic. De foarte multe ori un sef nu are dreptul sã se jertfeascã direct, personal, misticei pe care o promoveazã. Atât Ion Mota cât si Vasile Marin dãduserã nenumãrate probe de spiritul lor de jertfã: închisori, suferintã, prigoanã moralã; o tinerete trãitã eroic, responsabil, ascetic.

Aceastã ultimã si fatalã încercare – plecarea în Spania – si-o aleseserã ei singuri, ca o supremã dovadã de credintã si eroism crestin. Nici cea mai asprã moralã omeneascã nu-i silea sã se jertfeascã; pentru cã tineretea lor fusese o jertfã continuã si fanatismul lor crestin si nationalist fusese de nenumãrate ori încercat. Semnificatia mortii lor trece, deci, deasupra valorilor si eroismului viril. Moartea voluntarã a lui Ion Mota si Vasile Marin are un sens mistic: jertfa pentru crestinism. O jertfã care sã verifice eroismul si credinta unei întregi generatii. O jertfã menitã sã fructifice; sã întãreascã crestinismul, sã dinamizeze un tineret.

Ion Mota avea adversari, dar nu avea nici un dusman. Era un tânãr palid, calm, concentrat; nici un gest frenetic, nici un fel de eroism ostentativ în cuvintele si privirile lui. Avea priviri limpezi, orizontale. Ghiceai însã o lungã si nedomolitã maceratie lãuntricã; siguranta lui în lumea de dincolo, în viata sufletului dupã moarte, îl fãcea sã sufere si mai mult de putinãtatea acestei scurte vieti pãmântene. Nu se temea de moarte, a dovedit aceasta cu mult înainte de plecarea lui în Spania. Astepta nerãbdãtor sã se jertfeascã, sã învete pe altii drumul unei vieti eroice, impersonale. “Martir” înseamnã “martor”; cel care moare pentru o credintã mãrturiseste pentru ea, dovedeste celorlalti cã o asemenea credintã te mântuieste de spaima mortii, cã în ea gãsesti un sprijin, dupã ce ai gãsit un sens al existentei. Ion Mota dovedise de mult cã îsi gãsise (more…)

SCRISOAREA LUI ION MOTA CATRE PARINTII SAI – 1 Decembrie 1936

SCRISOAREA LUI IONEL MOŢA CĂTRE PĂRINŢII SĂI

Pe vaporul „Monte Olivia” spre Portugalia – 1 Decembrie 1936

Iubiti parinti,

 

Suntem de patru zile pe un vapor, iar mâine debarcam la Lisabona, în Portugalia, de unde apoi plecam în Spania…

…Desigur ati aflat ca dorim sa luam si noi parte câtva timp la lupte, cam o luna de zile, caci pe atât ne-a tarmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire crestina a inimilor a doua neamuri.

Cea mai mare grija si tulburare sufleteasca a mea, în acest admirabil si maret drum, este grija de scumpa mama si iubitul tata.

Ma tem ca prea va veti lasa coplesiti de îngrijorari si, negresit, dupa o viata destul de încercata, numai asemenea poveri sufletesti nu ar trebui sa mai aveti. As fi cel mai fericit sa pot avea de la iubitii parinti o veste ca grijile mele nu sunt întemeiate si ca, razimati pe dragostea pentru Cruce si crestinatate, gasiti îndestulatoare putere sufleteasca pentru a putea purta grija aceasta ce nu se poate înconjura, dar a fi chiar multumiti ca fiul vostru se afla pe un asemenea drum de onoare si de datorie…

La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste pentru Hristos, vom fi fericiti a afla ca si ai nostri iau parte prin barbatia de a trece prin câteva zile grele si a nu se lasa coplesiti, caci ar parea ca ne-au facut sa uitam datoria noastra catre Dumnezeu, în al carui obraz se trage azi cu mitraliera si datoria fata de neamul nostru, a carui soarta atârna si ea atât de mult de lupta hotarâtoare care se desfasoara azi în Spania…

Nelinistea mea (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: