Bucovina Profundă

21 Decembrie 2016

Despre Lucian Boia și fasificarea istoriei. Mihai Viteazul alături de sfinții din icoane. Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop. VIDEO

Filed under: lupta impotriva uitarii,România Profundă,sfintii români,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:39

Mihai Viteazul alături de sfinții din icoane

Acad. Prof. Univ. Dr.

Ioan-Aurel Pop

 


Despre Lucian Boia și fasificarea istoriei

Acad. Prof. Univ. Dr.

Ioan-Aurel Pop (more…)

1 Decembrie 2016

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938. Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938

Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

din Ziarul „Buna Vestire”, 9 noiembrie 1940

czc-30-nov-38


„…în zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunși la închisoare, am fost băgați toți jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu și Macoveanu ne-au dat instrucții asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe șoferul mașinii, i-a aruncat un ștreang după gât pe la spate, arătând cât de ușor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieșit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii și fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt.

Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în mașini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din față, în așa fel ca să nu se poată mișca nici într-o parte, nici în alta. Așa au fost legați 10 legionari într-o mașină și 4 în alta. Eu am fost în prima mașină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului și fiecare jandarm era așezat în spatele legionarului ce-i fusese încredințat. În mâini aveam ștreangurile. Am pornit. (more…)

28 Noiembrie 2016

Ziua Bucovinei. Cum s-a unit Bucovina cu Patria Mamă în 28 noiembrie 1918

Filed under: Bucovina profundă,lupta impotriva uitarii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:49

unirea-bucovinei-cu-romania

Ziua Bucovinei

Cum s-a unit Bucovina cu Patria Mamă în 28 noiembrie 1918

În toamna anului 1918 s-a prăbușit monarhia Austro-Ungară. Profitând de acest fapt, locuitorii din statul dualist au făcut uz de dreptul la autodeterminare al popoarelor proclamat în declarația celor 14 puncte a președintelui american Woodrow Wilson. Croații, cehii, slovacii, polonezii, bosniacii și românii au manifestat în sensul desprinderii de Viena.

Pe 17 octombrie 1918 deputații români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Național Român din Austria, iar pe 22 octombrie apărea la Cernăuți primul număr al gazetei Glasul Bucovinei. În paginile sale se scria: “Vrem să rămânem români pe pământul strămoșesc și să ne cârmuim singuri, cum o cer interesele noastre românești”. Pe 27 octombrie Adunarea Constituantă a Bucovinei a decis “Unirea Bucovinei cu celelate țări românești într-un stat național independent”. A fost ales un Consiliu Național ca organ reprezentativ al Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor. Ca urmare a abdicării împăratului Carol I, în Austro-Ungaria s-a instaurat anarhia. Pentru a împiedica acțiunile teroriste ale ucrainenilor și a stopa pericolul bolșevic, Consiliul Național Român a solicitat trupe române pentru a restabili ordinea. Regele Ferdinand încuviițează această cerere. (more…)

8 Noiembrie 2016

Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor. Fundația George Manu la Târgul Național de Carte și Revista Religioasă

Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor

Fundația George Manu la Târgul Național de Carte și Revista Religioasă de la Sibiu din noiembrie 2016

fgm-afis_lansare_sibiu16

Fundația George Manu și Editura Evdokimos-București  Lansarea cărților:

Sfinții Închisorilor – 28 de biografii exemplare de Cezarina Condurache,

Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor de Cezarina Condurache

Lacrimi și morminte de Petru C. Baciu

Memorii – Secvențe din anii vieții mele de Alexandru Pantea

Pelerin prin iadul roşu. Calvarul unui ofiţer român în Gulagul sovietic de Ioan Teodorescu


12 August 2016

Un erou uitat: Valeriu Carp, salvatorul Putnei

Un erou uitat:

Valeriu Carp, salvatorul Putnei

”Din ordinul meu şi pe a mea răspundere, deschideţi focul!”

 Maiorul Valeriu Carp a murit, aşa cum îi şade bine unui erou, în luptă cu bolşevicii la Focşani în 1944. Dacă nu murea atunci probabil că ar fi fost omorît în bataie la penetenciearul Jilava aşa cum a fost omorît şi bravul geneal Radu Korne omorît de către gardienii ţigani Maromet şi Ivănică. Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici şi a rămas până astăzi… criminal de război!
da7463afdb173626cddd8a049d458a13
La 23 august 1939, împăraţii Răsăritului şi Apusului şi-au dat mâna încheind, prin intermediul miniştrilor lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, un “pact de neagresiune” care prevedea, în secret, împărţirea Europei. Unul (Adolf Hitler) îşi adjudeca, în numele “uniunii europene” naţional-socialiste, partea occidentală şi centrală a continentului, celălalt (I.V. Stalin), în numele “uniunii europene” comuniste, Răsăritul şi partea central-răsăriteană. O frontieră a ruşinii brăzda harta Lumii Vechii, de la Nord spre Sud, smulgând Finlandei regiunile estice, desfiinţând Ţările Baltice, împărţind Polonia în două şi pulverizând România Mare. Ruşii pretindeau (more…)

27 Iunie 2016

Sinod Ecumenic sau adunarea necredincioşilor? Actualitatea unei scrisori vechi. Sfântul Iustin Popovici către Sinodul Bisericii Sârbe, 6 mai 1977

Sinod Ecumenic sau adunarea necredincioşilor?

Actualitatea unei scrisori vechi

Sfântul Iustin Popovici către Sinodul Bisericii Sârbe, 6 mai 1977

 Referitor la convocarea aşa-zisului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe,  Sfântul Iustin Popovici, pe atunci arhimandrit și duhovnic al mănăstirii Celie-Valievo (Serbia), a trimis următoarea scrisoare Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe. În prezent, la cele mai înalte foruri reprezentanţii aşa-numitei Ortodoxii oficiale fac iarăşi declaraţii asupra necesităţii convocării unui nou Sinod Ecumenic, anunţând şi termenii convocării acestuia, în legătură cu aceasta scrisoarea reprodusă mai jos devine iarăşi actuală.

Scrisoarea Sfântului Iustin Popovici către Sinodul Bisericii Sârbe

6 mai 1977

justin-popovici-7

La Chambesy, lângă Geneva, recent a avut loc „întâia conferinţă presinodală” (21 – 28 noiembrie 1976). Luând cunoştinţă de protocoalele şi hotărârile acestei conferinţe, publicate de Secretariatul însărcinat cu pregătirea sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe la Geneva, am resimţit o necesitate evanghelică imperioasă, izvorâtă din conştiinţa mea de mădular al Sfintei Biserici Ortodoxe Soborniceşti, deşi nu sunt decât un umil slujitor al ei. Iată de ce mă adresez cu următoarea petiţie către sfântul Sinod Arhieresc al Bisericii Sârbe, pentru a înfăţişa dezolantele mele opinii, amarele mele constatări, cât şi neliniştea privitoare la pregătirea viitorului Sinod. Rog pe Sanctitatea Voastră şi Preasfintiţii Arhierei să mă asculte cu toată râvna evanghelică şi să cerceteze acest strigăt al unei conştiinţe pravoslavnice, care, slavă Domnului, în zilele noastre nu e singurul şi nici răzleţ în lumea ortodoxă, atunci când vine vorba de Sinod.

  1. Din protocoalele şi hotărârile aşa-numitei „Prime conferinţe ortodoxe presinodale”, întrunită nu se ştie de ce la Geneva, unde cu greu pot fi adunate câteva sute de credincioşi ortodocşi, se observă că aceasta a pregătit şi a stabilit deja noul catalog tematic al viitorului „Mare Sinod” al Bisericii Ortodoxe. Această conferinţă n-a fost una din aşa-numitele Conferinţe pan-ortodoxe, ca cea din Rodos şi cele ce au urmat; n-a fost nici sinodul premergător, despre care s-a tot discutat până în prezent, ci întâia conferinţă presinodală, care a inaugurat faza pregătirii nemijlocite a convocării Sinodului ecumenic. De altfel, conferinţa nu şi-a început lucrările, reieşind din catalogul tematic din Rodos, 1961 şi prelucrat până în 1971, ci l-a revizuit pe acesta, înaintând noul său catalog tematic pentru Sinod. După cum se vede însă, acest catalog nu a fost definitivat, şi urmează a fi modificat şi completat mai departe. Conferinţa deasemeni a reexaminat metodologia elaborării catalogului adoptată până acum, cât şi a definitivării tematicii pentru Sinod, prescurtând întregul „proces” din cauza celor ce se grăbesc să convoace Sinodul cât mai repede. Deoarece, conform declaraţiei mitropolitului Meliton, preşedintele acestei conferinţe, Patriarhia Constantinopolului şi mulţi alţii „se grăbesc să convoace” şi să conducă viitorul Sinod. Pe lângă aceasta, după spusele lui Meliton: „Sinodul va fi de «scurtă durată» şi se va ocupa de «un număr limitat de întrebări»”; „Sinodul trebuie să studieze chestiunile arzătoare ce împiedică un şir de structuri ale Bisericilor locale să funcţioneze ca o singură Biserică Ortodoxă…” („Protocoale…”; pag. 55). Toată această febrilă activitate ne obligă să ne punem întrebarea: ce vor să însemne aceste proiecte? De ce atâta grabă şi, în sfârşit, unde-o să ajungem?
  2. Chestiunea pregătirii şi convocării unui nou Sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe nu este de dată recentă, nefiind nici ultima încercare de acest gen în secolul nostru de istorie bisericească. Ea fusese propusă pe când trăia încă nefericitul patriarh al Constantinopolului Meletie (Metaxakis), cunoscutul modernist şi reformator [1] , cel care a provocat schisma în Ortodoxie, la aşa-zisul Congres pan-ortodox de la Constantinopol, în 1923. (Pe atunci (more…)

28 Ianuarie 2016

Geții, care se cred nemuritori – Mărturiile contemporanilor lor

Filed under: istoria ascunsa,lupta impotriva uitarii,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:10

Geții, care se cred nemuritori

articol de Ion Cojad6f6b1825109bf8a78b79c96695d545d

 Geții care se cred nemuritori, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, neamul cel mai numeros din lume după acel al inzilor… Astfel sună – în istoriile lui Herodot – prima menţiune amănunţită ce se face despre geto-daci, cei aflaţi sub stratul roman al etnicităţii noastre        şi pe care conştiinţa românească i-a recunoscut şi revendicat dintotdeauna drept începători şi întemeietori ai istoriei naţionale.

Geţii care îşi spun nemuritori, repetă Herodot, insistând asupra credinţei dacilor în nemurirea sufletului, credinţă ce va fi însemnat, la vremea aceea, o mare îndrăzneală a spiritului aplecat asupră-şi, construcţie sublimă a gândului izvoditor de faptă, căci această ipoteză dacii nu au formulat-o doar, ci au şi practicat-o, cu toţii, sub semnul ei desfăşurându-şi, plini de glorie, Istoria. O istorie ale cărei începuturi urcă în timp până dincolo de epoca războiului Troiei, aşezare întemeiată ea însăşi, se pare, de către un trac.

Cu gândul la această credinţă a strămoşilor noştri am adunat o parte din textele care ni s-au părut semnificative pentru prestigiul aparte în antichitate al traco-geţilor, dar mai ales pentru originalitatea culturii şi istoriei acestora. De la Herodot şi Strabon la Tacit şi Suetoniu, de la Platon şi Menandru la Ovidiu şi Horaţiu, iar de la aceştia la o mulţime de autori mai mult sau mai puţin necunoscuţi, antichitatea greco-romană a comentat fenomenul geto-dacic cu un interes mereu viu şi, credem, special.

Generozitatea „României literare” având limite (tipografice), multe texte importante rămân aici nepomenite. Ele pot fi însă cu folos găsite, împreună cu tot aparatul critic, în cele două volume de Fontes historiae daco-romanae, Editura Academiei, 1964 şi 1970, din care am operat şi noi selecţia prezentă. Ne-am îngăduit unele comentarii atunci când am crezut că ele permit sugestia ori dovada continuităţii în spirit a celor ce de două mii de ani şi mai bine locuim aceste ţinuturi ale lumii. Iar această continuitate, ce se proiectează prin noi, cei de azi, în zarea nesfârşită a istoriei viitoare, stă tot sub semnul nemuririi, nu a fiecăruia, ci a tuturor, nemurirea a ceea ce ne dă identitate ca popor cu un suflet propriu, aparte, distinct, acesta nemuritor!

În căutarea acestei continuităţi, începutul a fost făcut de cel deopotrivă savant şi vizionar de geniu care a fost Vasile Pârvan. Pilda sa nu trebuie uitată, pentru a păstra rigoarea temeiului ştiinţific chiar şi atunci când ne trezim visând în marginea textului străvechi.

Literatura noastră, atât de legată de istoria naţională încă de la origini, când primii scriitori erau mai întâi istoriografi – cronicarii, n-a epuizat izvorul nesecat de inspiraţie pe care îl reprezintă istoria, trecutul de gândire şi faptă al înaintaşilor noştri.

Celebrarea acestui trecut e mai mult decât o datorie. Este una din raţiunile de a exista ale culturii, ale literaturii române.

                                                                                                                                                           Ion Coja

 

 „ÎNCEPÂND de la Herodot, care numeşte pe geţi „cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”, literatura antică ne-a păstrat un şir întreg de mărturii foarte onorabile despre acest popor. Înainte de toate, credinţa lor în nemurirea sufletelor, care îi desparte de toţi ceilalţi traci şi de greci. Apoi, o orânduire şi o cuminţenie a vieţii lor sociale şi politice, care se manifestă într-un chip surprinzător în mai toate împrejurările grele ale istoriei lor. Astfel, împotriva tuturor aparenţelor, ei se arată ca un popor sedentar şi liniştit, care nu cere decât să fie lăsat în pace […]. Nu vom mai repeta aici însemnătatea în viaţa acestui popor a marei preoţii a Zeului Zamolxis, de un aşa accentuat caracter moral şi patriotic, nici rolul pe care se arată a-l fi avut ordinul călugăresc getic al „Întemeietorilor”. Spiritul de disciplină manifestat de acest popor, fie sub Dromichaites, fie sub Oroles, fie sub Scorilo, fie mai ales sub Burebista, când i se cere să distrugă toate viţele, ceea ce era şi o mare pagubă materială, în sfârşit vitejia tenace şi solidar disciplinată din răsboaiele lui Decebal cu romanii, îi ridică mai presus de toţi ceilalţi barbari, fie ei traci din sud, germani din nord, ori celţi din vest. Cu dreptate istoricii antici şi moderni şi-au arătat mirarea şi admiraţia pentru apariţia acestui popor aşa de deosebit în mijlocul celorlalţi barbari. Romanii, biruitorii dacilor, au fost în această privinţă de un perfect cavalerism, recunoscând atât pe Coloana lui Traian, cât şi altfel, toate calităţile, nu numai de eroism sălbatec, dar şi de respectabilă civilizaţie ale geto-dacilor.

                                                                               Vasile Pârvan (Getica)

IORDANES (sec. Vl)

GEŢII n-au fost deci lipsiţi de oameni care să-i înveţe filosofie. De aceea geţii au fost totdeauna superiori asupra tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio, care a compus analele lor în limba greacă. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dînşii se alegeau şi regii, şi preoţii.

CLEMENS  din Alexandria (sec. II-III)

Geţii, un neam barbar care a gustat şi el din filosofie, aleg în fiecare an un sol semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul dintre apropiaţii lui Pitagora. Aşadar este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofía (s.n.). Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând „că au fost lipsiţi de un prilej fericit “.

(more…)

26 Ianuarie 2016

21-23 ianuarie 1941: Rebeliune legionară sau lovitură de stat antonesciană? Audiatur Et Altera Pars: Horia Sima – Era Libertății. + Mircea Nicolau despre rebeliunea ”legionară”

Mircea Nicolau despre rebeliunea ”legionară”

 

21-23 ianuarie 1941:

Rebeliune legionară sau lovitură de stat antonesciană?

Audiatur Et Altera Pars

Horia Sima – Era Libertății

LOVITURA DE STAT A GENERALULUI ANTONESCU

1. Originile loviturii de Stat

N-a existat o rebeliune legionara, cum au difuzat „urbi et orbi” sursele antonesciene. A fost o lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra Actului Constitutional din 14 Septembrie 1940. Ce-a urmat dupa aceea, rezistenta maselor populare, n-a fost decât reactia natiunii la lovitura de Stat a Generalului Antonescu. Poporul, neîndemnat de nimeni, a sarit în ajutorul Legiunii, pentru a apara fiinta Statului National-Legionar.

Cauzele care l-au determinat pe Generalul Antonescu sa recurga la forta pentru a-i expulza pe legionari din incinta Statului, calcând ordinea constitutionala în vigoare, sunt multiple si variate. Enumeram cele mai importante:

1. Firea lui orgolioasa. Nu putea suporta pe nimeni lânga el care sa-i îngradeasca exercitiul puterii lui. Nu era capabil de o colaborare loiala, de o împartire a raspunderilor, caci odata ajuns la un rang în Stat, tintea la o pozitie mai înalta. Pentru a-si atinge telul, n-avea nici un scrupul. Era capabil de toate crimele si tradarile. Pactul cu Miscarea era o solutie provizorie, impusa de necesitatea de a-si consolida puterea, dar, din primul moment, s-a gândit sa depaseasca aceasta faza, fie aservind Miscarea, fie înlaturând-o.

2. O cruzime înnascuta. Nu iubea poporul si varsa sângele lui cu usurinta. El credea numai în stat, iar poporul nu era altceva decât un fel de materie prima, destinata sa întretina Statul cu sacrificiile lui. Era un patriot sui-generis, întelegând prin patriotism supunerea celorlalti propriei lui persoane.

3. Bun militar, dar nu om politic. Nu era capabil sa se orienteze în timp, sa vada dincolo de interesele imediate, care se confundau cu propriile lui interese de dominatie personala. A mers în 1940 cu Axa, pentru ca numai cu sprijinul german putea sa ajunga la putere si sa se mentina. Dar când frontul din rasarit a început sa se clatine, si-a uitat de vechile lui declaratii de loialitate fata de Hitler si a început sa sondeze partea cealalta, pentru a se desprinde de Axa la momentul oportun.

4. O noua camarila. În jurul Generalului Antonescu s-a constituit un alt anturaj, de aceeasi extractie infama ca si a Regelui Carol II. Camarila îl împingea la o ruptura cu Miscarea. Setea de putere, banii si alte interese s-au întretesut, formând platforma politica a noii camarile. Între anturajul antonescian si Miscare s-a produs o rivalitate crescânda, care nu putea duce decât la otravirea relatiilor noastre cu Conducatorul.

5. O camarila înstrainata de neam. Anturajul Generalului Antonescu nu era animat de sentimente nationale ca sa-si dea seama de raul ce-l poate face tarii. Era o camarila deschisa infiltratiilor straine, din care n-au lipsit nici agentii puterilor ostile Axei: englezi, americani, bolsevici. Obiectivul acestor infiltratii din imediata apropiere a Generalului era sa provoace ruptura Generalului de Miscare, caci odata ramas singur în fruntea Statului, usor putea fi manevrat.

 

2. O formidabila coaliție

Pentru a patrunde în esenta evenimentelor de la 21-23 Ianuarie 1941, trebuie sa luam în considerare fortele care în acel moment s-au coalizat, pentru a provoca darâmarea Statului National-Legionar. (more…)

19 Decembrie 2015

Mai e careva „charlie” ?

Mai e careva „charlie” ?anonymous-charlie-hebdo1

Articolul ce urmează a fost scris de Marius Ianuş in ianuarie 2015, dupa seria de violenţe ideatice (şi nu numai) legate de revista CHARLIE HEBDO.

Prin extirparea inteligenței umane s-a realizat o nouă specie: „charlie”

Nu credeam că degradarea intelectuală a lumii o să ajungă vreodată până aici. Am văzut cu ochii mei cum a decăzut presa românească, cum s-a vândut, și-a abandonat convingerile și s-a lăsat „împrospătată” de oameni care n-ar impresiona prin inteligența lor nici măcar la crâșmele de mahala… Dar ce s-a întâmplat în Franța, unde procesul de imbecilizare a atins, se pare, culmi care frizează nebunia, mi se pare de neînțeles.

Să recapitulăm: o fițuică mizerabilă și blasfemiatoare de la Paris publică de Crăciun o caricatură care reprezintă o bătaie de joc la adresa Măicuții Domnului și a Domnului Hristos. Dumnezeu îi lasă în pace până după Bobotează, iar apoi le trimite pe cap câțiva musulmani, revoltați și ei din pricina batjocoririi liderului lor spiritual, așa-zisul „profet” Mahomed, iar acești musulmani le dau răsplata cuvenită pentru blasfemiile lor.

În câteva zile după această judecată Dumnezeiască dreaptă, lumea se umple de o nouă specie, cu mari deficiențe la nivel rațional: charlie-ul. Șefi de state și de guverne, oamenii de presă și publicații întregi se declară… „charlie”. Adică, toți aceștia se declară, de fapt, mizerabili, proști și blasfemiatori.

În loc să învețe din ce s-a întâmplat la săptămânalul francez și să se pocăiască, acești „charlie” își clamează peste tot „dreptatea” milimetrică și „libertatea” mincinoasă și ard de nerăbdare să se întoarcă la păcatele și blasfemiile lor.

Caricaturiștii stupizi de la acea foaie mizerabilă au devenit, peste noapte, „celebri caricaturiști francezi”, așa-ziși „martiri ai libertății”, iar ateii, cu mințile lor întunecate, au început să tragă clopotele bisericilor „în amintirea” acestor „charlie” blasfemiatori!

Dar ce se întâmplă cu cei care nu suntem „charlie”, ci preferăm să rămânem oameni cu mintea limpede? Dar cu cei care

(more…)

5 Decembrie 2015

EMINESCU ÎNTRU ADEVĂR – Theodor Codreanu şi Mugur Vasiliu la Suceava

EMINESCU ÎNTRU ADEVĂR

Theodor Codreanu şi Mugur Vasiliu la Suceava

Afiș 2 lansare de carte Suceava dec 2015 - mic

Conferinţa cu tema  EMINESCU ÎNTRU ADEVĂR va fi susţinută de

eminescologul Theodor Codreanu şi scriitorul Mugur Vasiliu

Se vor lansa cărţile:

  • Eminescu incorect politic, A doua schimbare la față şi Dialogurile unui „provincial” de Theodor Codreanu
  • Refuzul sfințeniei şi Raportul orbului de Mugur Vasiliu.

Organizatori sunt asociaţia Bucovina Profundă, asociaţia Sfinţii Români, editura Scara si ASCOR – Suceava.

Evenimentul va avea loc la Universitatea ”Ştefan cel Mare” Suceava, Corpul E , în Aulă, joi, 10 decembrie 2015, ora 18.00 .

 NOU! Filmări de la eveniment:

Cartea «Eminescu incorect politic»

scrisă de Theodor Codreanu

ARGUMENTUL AUTORULUI

Se cuvine să-i aduc mulțumiri pentru titlul acestei cărți d-lui Horia-Roman Patapievici, care, într-un articol, publicat în revista Flacăra (nr. 1-2/2002), intitulat, provocator, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale, scria adânc: „pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «corect politic», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din «țările progresiste» a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect». Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet național Eminescu nu mai poate supraviețui deoarece noi azi ieșim din zodia naționalului.“
Indubitabil, opinia eminentului eseist al Grupului pentru Dialog Social este o mostră emblematică de „corectitudine politică“ pe care, altminteri, i-o cunoșteam de multă vreme, ideologia aceasta făcând gloria imposturii intelectuale postdecembriste, ceea ce le-a înlesnit noilor ariviști ocuparea nu numai a instituțiilor culturale, dar și privilegiul unic de a prăbuși vertiginos România.
Dincolo de precaritatea stilistică a textului patapievician, izbesc două mistificări specifice „inteligențelor” confuze. Fenomenul a fost descris, percutant, încă din 1935, de Mihai Ralea. Într-un eseu inclus în volumul Valori, Ralea definea inteligența (more…)

27 Iulie 2015

Rescrierea istoriei de către hoardele cotropitoare. Evreul Mihail Roller, bestia din spatele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Rescrierea istoriei de către hoardele cotropitoarebrucan-legitimatie

articol de Mircea Puşcaşu

Rescrierea / distrugerea Istoriei unui neam de catre hoardele cotropitoare nu e o practica nouă. Azi un institut evreiesc, imputernicit de guvernul nostru aservit cotropitorilor, instituie prin lege care variantă a istoriei este cea dezirabilă şi corectă politic şi ameninţă cu puşcăria pe cei ce zic altfel, fie ei istorici, profesori universitari, martori direcţi ai acelei istorii, victime sau urmaşi ai acestora.

Nu foarte demult alt evreu modifica istoria oficială a românilor terorizând profesorii de istorie şi ţara intreagă utilizând (ca împuternicit al statului, şi atunci) violenţa, tortura, anihilarea fizică şi morală.

Eu ştiu că evreii ca naţie sun foarte inteligenţi, pricepuţi şi sunt convins că evreii de rând sunt, ca mine şi ca tine, oameni normali. Dar o seamă dintre ei dau dovadă nouă românilor, de vreo 250 de ani încoace, de un antiromânism patologic. Această minoritate intre evrei, această sectă iudaică, se vădeşte că ne aplică nouă percepte religioase talmudice, străine de Legea Veche, de cele lăsate lor prin Moise, străine de Cele Zece Porunci, străine de orice compasiune umană şi înţelepciune paşnică utile bunei conveţuiri.

Cum poate inţelege cineva raţiunea acelor evrei atunci când îi scot in afara legii acuzându-i de fascism(!) şi genocid pe legionari , care au fost la putere 4 luni de zile in 1940, după care o mână de evrei instaurează regim bolşevic totalitar, iar din ’48 bagă la puşcărie toţi opozanţii de idei, având o predilecţie pentru legionari, instaurând condiţii speciale de exterminare cu închisori, lagăre, deportări, execuţii sumare, ucideri în anchete, în vânătoarea de partizani din munţi, cu foamete, colectivizări, domiciliu forţat, asupra a peste două milioane de români [1], din care peste două sute de mii de români [2] au murit în toate aceste forme de tortură. Apoi după ’89 , urmaşii bolşevicilor se dau victime ţipând că se tem să nu îi violenteze legionarii şi după incă 25 de ani îi scot in afara legii (prin complicitatea Statului), că „legionarii e fascişti” şi „veolenţi”, cică a citit un dipotat, securist recondiţionat şi el, sărmanul [3], scormonind in dex-uri expirate [4] si manuale de clasa XII-a de istorie scrise a la Roller . Culmea tupeului!

Mai jos un articol despre năravuri vechi antiromâneşti ale altuia de tristă amintire: Mihail Roller.

alexandru+florian_188050-mic

Evreul Mihail Roller, bestia din spatele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

de Anca Sevastre / adevarul.ro
Unul dintre cele mai crude personaje ale istoriei, care s-a ocupat de anihilarea fizică şi morală a elitei româneşti în perioada regimului lui Gheorghe Gheorghiu- Dej este evreul Mihail Roller.

Supranumit „Controller” sau „Micul Stalin”, Mihail Roller a fost un ideolog înflăcărat al stalinismului din România. El s-a născut pe 6 mai 1908, în comuna Buhuşi din Neamţ. Din tinereţe a fost atras de regimul comunist, dar abia în 1926 a devenit membru al partidului, întâi al Partidului Comunist German, apoi al Partidului Comunist Francez.

În Partidul Comunist Român intră în 1931, când revine din străinătate, de la studii. Va ocupa mai multe funcţii în partid, dar una dintre cele mai importante este cea de redactor al revistei „Scânteia”.

„Inginerul Roller” sau „Rolea” a fost arestat de trei ori, dar nu a fost condamnat din cauza lipsei dovezilor. În anul 1940 s-a dus în Basarabia sovietică şi a intrat în Partidul Comunist de la Moscova, devenind coleg de echipă cu Ana Pauker, în cadrul „Institutul de Cercetare Ştiinţifică nr. 205”. În perioada războiului Mihail Roller a făcut Facultatea de Istorie a Universităţii de la Moscova. Întors la Bucureşti în 1944, a urcat rapid în ierarhia partidului. După trei ani, sub redacţia sa, a apărut prima sinteză marxistă de Istorie a României.

Roller era obsedat de ideologia comunistă şi de creşterea vigilenţei pe plan istoric. Istoricii din România tremurau de spaimă la auzul numelui său. S-a ocupat de demascarea devierilor de la liniile partidului, de zdrobirea unor destine şi de falsificarea unor adevăruri istorice.

Nume mari din Istoria României au fost scoase din învăţământul superior, unii dintre ei sfârşind în chinuri în lagărele comuniste. Printre aceştia îi amintim pe Gheorghe Brătianu şi pe Ion Nistor. Opera lor a fost trimisă în fondurile speciale ale bibliotecilor.

În 1949 a fost ales membru al Academiei Române şi laureat al „Premiului de Stat”. A fost unul dintre făuritorii Muzeului Româno- Rus deschis în Bucureşti, şi al Institutului de Învăţământ Superior „Maxim Gorki”.

Sprijinit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Miron Constantinescu şi Leonte Răutu, lua decizii importante în ceea ce priveşte cazurile care necesitau tortură, anihilare fizică şi morală. Mii de oameni au avut de suferit din cauza obsesiei lui (more…)

26 iulie – pomenirea martirului Constantin Oprişan. Părintele Gheorghe Calciu: „Constantin Oprişan – un om deosebit, un adevărat sfânt”

Acolo unde a fost unire, credință adâncă și rugăciune, s-a rezistat. Securitatea ne-a împărțit în așa fel încât în fiecare celulă să fie un om destructiv, fie moral, fie fizic. La noi l-au băgat pe Costache Oprișan, care-și scuipa plămânii – nu fac o figură de stil, realmente în fiecare dimineață scuipa cheaguri de sânge și bucăți de plămâni. În a doua celulă erau doi nebuni, în a treia, la fel, unul cu instabilitate psihică. În celula cu cei doi nebuni au murit toți! Noi am rezistat fiindcă ne-am grupat în jurul lui Constantin Oprișan, care a fost un om deosebit, un adevărat sfânt!

– Era și una din cele mai cunoscute figuri legionare la acea vreme, nu?

Da, era șeful Frățiilor de Cruce pe țară. Era un fel de inteligență genială. Omul acesta, tot ce făcea, făcea la perfecție. Trecuse prin Pitești. Fusese distrus fizicește. Probabil că și sufletește, dar în orice caz, se refăcuse. Avea o credință așa de adâncă și o seninătate așa de puternică, încât răspândea lumină în jurul lui ca sfinții! Era desprins de toate cele lumești și trăia într-o rugăciune aproape permanentă, întreruptă numai de convorbirile cu noi. Niciodată nu s-a plâns pentru boala lui, niciodată nu a acuzat pe nimeni pentru ceea ce i s-a făcut. Pe toți i-a iertat și mereu ne vorbea de iertare și dragoste. Mi-aduc aminte că acolo, la Casimcă, în timpul experimentului acestuia pe care îl făcea Securitatea cu noi, cu sufletele și trupurile noastre, veneau din când în când, de la Securitate sau de la partid, nu știu de unde, oameni îmbrăcați civil, cu niște figuri reci, care deschideau ușa și se uitau la noi timp de zece minute, un sfert de oră, o jumătate de oră! Nu spuneau nici un cuvânt, ne cercetau doar din priviri, cum cercetează un medic bolnavul și pe urmă plecau. Lăsau în urmă un fel de groază și simțeam ceva demonic în ei. Și când noi, tulburați, începeam să vorbim despre asta, Costache Oprișan ne spunea:”Și păcătoșii se mântuiesc, și criminalii se mântuiesc! Lăsați-i în pace!”. Și atitudinea lui convertea cu adevărat sufletele noastre – fiindcă tot am vorbit mai înainte de convertiri…

– Cum rezista el, așa bolnav, în Casimcă?

Practic el fusese adus aici ca să moară. Condițiile erau clar de exterminare. Apa curgea pe pereți, umezeala era permanentă, saltelele putreazeau sub noi. Iar Costache era în stare gravă

(more…)

9 Iulie 2015

Academia Română: Mişcarea Legionară nu a fost “fascistă”

Filed under: crimele comunismului,lupta impotriva uitarii,Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 01:18

Academia Română:

Mişcarea Legionară nu a fost “fascistă”

Legea “antilegionară”, o operaţiune împotriva poporului român

https://i0.wp.com/www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2015/07/academia-romana-miscarea-legionara-fascism-eliade-nae-ionescu-tradu-gyr-tutea-crainic.png

A C A D E M I A   R O M A N A
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI

Proiect de lege iniţiat de parlamentarii PNL
Proiect adoptat de Senat la 8 aprilie 2014

Observaţii

Mişcarea Legionară este o organizaţie care aparţine extremei drepte din România, creată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail (şi NU Arhanghelului).

Ea se încadrează în contextul general al refacerii şi reformării societăţii româneşti după 1918, manifestându-se cu deosebire în marile oraşe, cu aderenţă în rândurile studenţilor, a unei părţi a intelectualităţii, a clerului ortodox şi a micii burgehzii.

Întemeietorii Legiunii nu au elaborat o doctrină, un program în sensul deplin al termenului. În lucrarea sa, Pentru legionari (1936), Corneliu Zelea Codreanu arată că piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic.

Accentul se pune pe crearea elitei politice ca proces de acumulări lente şi pe educarea tineretului în spiritul naţionalismului, al promovării vechilor tradiţii ale poporului român, antibolşevismul, reformarea economică, socială şi politică a societăţii româneşti, avînd o componentă religioasă puternică, aceasta din urmă conferind un caracter original Mişcării Legionare în contextul mişcărilor de extremă dreaptă europene ale vremii.
Prin valorile promovate, Mişcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“, încă nedefinit complet şi perceput astăzi ca „depersonalizat” la scară europeană pentru că se nesocotesc trăsăturile fundamental naţionale.

Aversiunea faţă de bolşevism şi lupta împotriva acestuia apropie Mişcarea Legionară de specificul epocii, de fascismul italian şi de naţional-socialismul german, dar fără a permite înglobarea sa într-una dintre aceste doctrine. Elementele de doctrină legionară apără şi promovează tradiţionalismul, specificul şi realităţile româneşti, apărarea creştinismului ortodox, cerinţa instaurării unui stat autoritar, formarea unei elite disciplinate, naţionaliste, care să educe masele în acelaşi spirit, revoluţia spirituală, care să conducă la formarea „omului nou”, cetăţean având calităţi superioare, devotament şi spirit de jertfă pentru interesul naţional.

Persecutată de la înfiinţare, scoasă în afara legii de mai multe ori pînă la interzicerea din 1937, Mişcarea Legionară a avut, ca membri şi simpatizanţi, parte importantă a elitei intelectualităţii interbelice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Christescu, Constantin Noica, Dan Barbilian, Petre Tuţea, Radu Demetrescu-Gyr etc.). Aceleaşi persecuţii continuă în perioada regimului antonescian şi comunist. (more…)

13 Martie 2015

Lupta impotriva uitării: Apel către Parlament: Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii! Vă îndemnăm să semnaţi acest apel. Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

m1

Apel către Parlament:

Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii!

Nu mutilaţi cultura română!

Vă îndemnăm să semnaţi acest apel.  Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

Din cauza incidentului de ieri (10 martie 2015), calificat în presă drept “scandal cu legionari la Parlament”, în dezbaterile asupra proiectului de lege antilegionar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor nu s-a mai ajuns la prezentarea următorului apel semnat de mai multe asociaţii şi fundaţii. Îl facem cunoscut pe această cale opiniei publice, în speranţa că societatea românească va înţelege care este adevărata miză a acestui proiect de lege şi gravele sale implicaţii asupra etosului românesc. Românii ar trebui să privească dincolo de apariţiile zgomotoase şi intens mediatizate ale unor grupuscule nereprezentative, care preferă ostentaţia unei participări prin argumente pertinente la o dezbatere pe o temă extrem de delicată.

Semnaţi şi petiţia online, AICI.

Conţinutul proiectului de lege (adoptat la Senat, în lucru la Camera Deputaţilor), aici.

 Apel

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelăm la conştiinţa dvs. într-o problemă de interes naţional: proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

m3

Şi anume, vă solicităm: Nu interziceţi din nou elita intelectuală interbelică! Nu-i condamnaţi încă o dată pe foştii deţinuţi politici! Nu-i batjocoriţi pe sfinţii închisorilor! Nu rescrieţi istoria după calapod comunist!

Intervenţia noastră poate apărea ca patetică. Dar, în fapt, proiectul de lege, în forma sa actuală, este anticonstituţional, nedrept şi condamnabil de către orice român.

Anticonstituţional pentru că încalcă drepturi şi valori fundamentale consfinţite de Constituţie: articolele 29 şi 30, care protejează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, precum şi articolul 40 privind libertatea de asociere. Restricţii ale acestor drepturi pot avea loc, conform aceleiaşi Constituţii, numai atunci când se prejudiciază demnitatea sau imaginea unei persoane, sau când, prin invocarea lor abuzivă, s-ar incita la “defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, respectiv „militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României”.

În condiţiile în care, în 25 de ani de democraţie postcomunistă, nici o persoană sau organizaţie care s-a revendicat de la ideile legionare nu a fost condamnată pentru fapte care ţin de formularea actuală a OUG 31/2002 sau care ar avea o natură anticonstituţională, considerăm că nu se poate vorbi de un pericol concret, care să motiveze extinderea legislaţiei actuale. Ea îşi poate afirma caracterul universal, condamnând explicit delictele de xenofobie, şovinism, rasism, incitare la ură de orice fel, fascism, negaţionism. Modificarea propusă vizează însă includerea suplimentară a unei concepţii particulare, specific româneşti, alături de aceste crime care sunt condamnate la scară universală. Este vorba de “legionarism”. Despre care, trebuie spus, nu a fost niciodată condamnat până acum ca idee sau doctrină de niciun tribunal democratic din lume (doar de cele comuniste, care condamnau însă orice ideologie diferită). Mai mult, Mişcarea Legionară a fost scoasă de pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg şi a colaborat cu democraţiile occidentale în lupta împotriva comunismului, după cum relevă literatura cu caracter istoric, confirmată şi de documentele recent declasificate din arhivele CIA (v. http://fgmanu.ro/Istorie/articol566).

Democraţia adevărată trebuie să fie bazată pe respect faţă de adevăr, pe principiile de drept şi pe respingerea arbitrariului în orice fel de acţiune politică. În opinia noastră, ceea ce se petrece acum în România sfidează în mod eclatant aceste norme cu caracter universal.

m2

Scriitorul francez Jean Sévillia cataloga procesul de intenţie practicat adesea în luptele de idei, după care “orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândeşte, ci pentru gândurile care-i sunt atribuite” drept o formă de “terorism intelectual”. De data aceasta asistăm la o depăşire clară a terenului ideatic înspre un “terorism” de o altă anvergură calitativă: tentativa de inculpare a unor oameni sau idei nu pe baza a ce gândesc sau cum se comportă ei cu adevărat, ci pe baza unor gânduri sau comportamente care le sunt atribuite în mod abuziv, menite să justifice o condamnare in corpore, printr-o lege cu dedicaţie – un principiu care din păcate e folosit extrem de des de clasa politică din România.

Consideraţi că poate fi votat un asemenea proiect de lege, care prevede includerea legionarismului în categoria infracţiunilor, atunci când în raportul Guvernului expunerea de motive a iniţiatorilor este desfiinţată prin argumentele de mai jos?

“Includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991. Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist. În motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică. (…) Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei.”

Prin urmare, cu toate că legislaţia internaţională s-a pronunţat într-un spirit liberal în favoarea înregistrării unui partid cu o ideologie considerată controversată, în cazul iniţiativei legislative de faţă este vorba de ceva mult mai grav: anume de tentativa de interzicere a tuturor modurilor de manifestare ale ideologiei legionare, inclusiv simpla exprimare a opiniilor. Acest fapt nu poate reprezenta prin urmare decât o încălcare şi mai evidentă a principiilor universale ale drepturilor omului recunoscute de instanţele internaţionale.

Nedrept pentru că elimină din (more…)

13 Februarie 2015

Film documentar despre Parintele Calciu – 7 CUVINTE. Prezentare, trailer, afis

Film documentar despre Parintele Calciu

7 CUVINTE

Prezentare:

„7 Cuvinte” este povestea unui om care a petrecut 21 de ani după gratii.
Gheorghe Calciu, student la Medicină, intră în închisoare în 1948, pentru „vina” de a-şi fi iubit ţara şi credinţa. Timp de 16 ani trece prin experienţe – limită: reeducarea de la Piteşti, cavoul morţii din Jilava, „ispitirile” de la Aiud.
După eliberare, într-o ţară îngrozită de teroarea Securităţii, rosteşte în Bucureşti, 7 Cuvinte către tineri, un îndemn la un „zbor înalt”, eliberator din sclavia materiei.  Este arestat şi condamnat la moarte, apoi expulzat în America.
Un destin cu pogorâri la iad, gesturi „nebuneşti” de jertfă şi înălţări taborice. Peste 30 de oameni depun mărturie despre viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, într-un documentar artistic căruia nu-i lipsesc verva, sensibilitatea şi umorul.

Trailer:

Afis eveniment:

6 Februarie 2015

5 februarie: pomenirea sfintei muceniţe Lucia Grecu – Cum a fost asasinată LUCIA GRECU

5 februarie: pomenirea sfintei muceniţe Lucia Grecu

Cum a fost asasinată

LUCIA GRECU

 (fragment din „Martirii ne vegheazã din ceruri” de Nicolae Nitã)

    …O tragedie care îl zguduia si acum pe Radu, rãmânându-i de-a lungul anilor întipãritã în memorie, ca o imagine vie, se întâmplase la începutul anului 1939, în plinã prigoanã carlistã, pe vremea când întâlnirile cu fratii lui de cruce aveau loc în mare secret în pãdurea Bãneasa de lângã Bucuresti.
   Isi amintea bine data: era aproape de patru si jumãtate, în dupã amiaza zilei de Duminicã, 5 Februarie. Tocmai restabilise legatura cu Comandamentul Legionar din prigoanã si aflase cã Lucia Grecu
1) din „Cetãtuile de Fete” fusese arestatã de Sigurantã. Era nedumerit pentru cã doar cu o sãptãmânã înainte, o întâlnise si-i predase informatiile pe care le avea privind reorganizarea subteranã, în clandestinitate, a cuiburilor si frãtiilor de cruce. A fost o întâlnire scurtã, numai 5 minute, în tramvaiul 7. Trei statii, apoi ea a coborît la Mântuleasa, fãcându-se nevãzutã pe strada cu acelasi nume. Mãsurile de precautie erau extreme. Nu observase nimic suspect. Lucia cunostea bine orasul si stia sã se debaraseze de eventualii urmaritori, agenti ai Sigurantei. Era o fire precautã si sursa cea mai importantã de informatii a Comandamentului din prigoanã în legãturile cu lumea legionarã rãmasã prin minune încã liberã. Centrul legionar Bucuresti trebuia reactivat în tainã si numai aceste legaturi secrete depindeau de reusitã, în mijlocul miilor de agenti porniti la vânãtoare de legionari sau, numai de suspecti  legionari!
Incepuse sa se însereze si

(more…)

30 Ianuarie 2015

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului

madgearu-iorga-asasinati

Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel. Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich. În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate (more…)

Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941. Cauze permergătoare, responsabilităţi şi desfăşurare

Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941

Cauze permergătoare, responsabilităţi şi desfăşurare

Scurta participare a Mişcării Legionare la guvernarea României (septembrie 1940-ianuarie 1941) nu a reprezentat decât un intermezzo între prigoana carlistă şi cea antonesciană. Ciocnirile sângeroase din 21-23 ianuarie 1941 au avut drept rezultat eliminarea legionarilor de la putere şi începutul unei noi epoci de prigoană, majoritatea legionarilor urmând să-şi petreacă anii următori fie în închisorile antonesciene, fie în lagărele germane. Rândurile care urmează încearcă o prezentare a cauzelor şi a evenimentelor care au dus la acest divorţ politic între legionari şi şeful statului, generalul Antonescu, care în acest conflict a beneficiat de susţinerea decisivă a Germaniei hitleriste.

Statul Naţional-Legionar

Statul Naţional-Legionar s-a instituit în urma abdicării regelui Carol al II-lea, provocată de manifestaţiile populare amorsate de legionari. O ţară întreagă era revoltată ca urmare a politicii sale externe falimentare şi duplicitare, soldată cu sfârtecarea teritoriului naţional în vara lui 1940. Basarabia şi Bucovina de Nord au fost încorporate Uniunii Sovietice, în vreme ce Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, în urma dictatului Puterilor Axei pronunţat la Viena. Odată cu alungarea regelui s-a prăbuşit şi regimul său de dictatură, care avea pe conştiinţă vieţile a sute de legionari din elita Mişcării ucişi cu bestialitate, în frunte cu însuşi Corneliu Codreanu, fondatorul acesteia. În acel moment, integritatea teritorială şi chiar existenţa însăşi a unui stat român suveran păreau serios periclitate fără o schimbare fundamentală a politicii sale externe, orientată conform noilor realităţi de pe un continent european care se afla sub dominaţia Puterilor Axei, de la Atlantic până la periferia sa estică, la graniţa cu imperiul bolşevic. (Aici se impune deschiderea unei paranteze înspre actualitate. Nu e lipsită de semnificaţie observaţia privind existenţa unor constante istorice, care transcend regimurile politice şi ideologiile temporare. Astfel, “Noua Europă” a acelei vremi acoperea practic aceeaşi zonă cu Uniunea Europeană continentală a zilelor noastre, plus ţări precum Ucraina, care încearcă acum, ca şi în timpul războiului, o eliberare din chingile ruseşti şi o orientare spre vest. Fireşte, se cuvine să amintim şi unele deosebiri importante, dar care ţin mai degrabă de structuri exterioare decât de o esenţă profundă. Astăzi continentul european nu mai este dominat de naţionalisme exacerbate, ci de regimuri democratice care se încadrează în standardele comune ale Uniunii Europene. Privind poziţia Marii Britanii de atunci şi de acum, există atât diferenţe, dar şi unele asemănări datorate aceloraşi constante istorice. Dacă în 1940 ea era în stare de război cu Europa continentală, astăzi face parte şi ea din aceeaşi Uniune Europeană, unde însă nu se simte deloc confortabil şi face în permanenţă o notă discordantă faţă de restul statelor.)
Deşi în mod principial trebuie respins caracterul de “nazist” sau “fascist” atribuit unei mişcări de înnoire fundamentată creştin cum era Mişcarea Legionară, existau totuşi o serie de puncte comune cu tendinţele naţionaliste care erau dominante la acea oră în Europa. Într-o discuţie din septembrie 1940, Horia Sima întrevedea pentru România un rol suveran în preconizata “Nouă Europă”, nicidecum acela de marionetă a Germaniei, şi punea aceste puncte comune, naţionalismul şi anticomunismul, mai presus de diferenţele de substanţă, cum ar fi raportarea la religia creştină [GK], p.45. (more…)

Mareşalul Ion Antonescu către W.Filderman, liderul evreilor din România

Mareşalul Ion Antonescu către W.Filderman,

liderul evreilor din România

1

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sunteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decât aceea de a fi evrei“.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg.

Wilhelm Filderman a supraviețuit războiului, murind în 1963

Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov? Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi

(more…)

16 Ianuarie 2015

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015 – Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin – FOTO – Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015

Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin

Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară

Manifestările comemorative anuale din Spania menite să evoce jertfa celor doi WP_20150110_049martiri căzuţi pentru Hristos, Ion Moţa şi Vasile Marin, au avut de data aceasta, din mai multe puncte de vedere, un caracter aparte. Spre deosebire de anii anteriori, s-au adus şi o serie de elemente noi. Dată fiind istoria acestor comemorări din ultimul deceniu şi chiar mai mult (prezentarea fiecăreia putând fi citită în revista „Permanenţe“ sau pe pagina de internet a Fundaţiei „George Manu“), cei care le-am organizat anul acesta în zilele de 10-11 ianuarie considerăm că avem toată îndreptăţirea morală de a ne transmite în continuare mesajul, aşa cum am făcut-o până acum ani de-a rândul. Dar apelând şi la cadre noi, dacă realităţile concrete o impun.

Pe de-o parte au existat unele împrejurări obiective, a căror acceptare ne-ar fi pus în situaţia de a deveni simpli spectatori la un eveniment pe care până acum l-am considerat a fi, în chip firesc, “al nostru”. Dar aceste amănunte sunt secundare şi nu mai insistăm pe seama lor.

Ceea ce ne-a determinat să alcătuim programul despre care vom relata în continuare sunt de fapt noile realităţi de la faţa locului. Ele ţin de prezenţa unei numeroase comunităţi româneşti, cu înfiinţarea de noi şi noi parohii, care în contextul exilului nu sunt doar centre de viaţă religioasă, ci şi  focare de păstrare a identităţii şi a culturii româneşti. Pe de altă parte, sunt şi numeroşi tineri spanioli interesaţi de valorile creştine şi de adevărul istoric de multe ori ocultat la nivel oficial. Iată elemente care ar fi impus oricum cu necesitate extinderea şi completarea comemorării tradiţionale de la monumentul Moţa-Marin şi cu alte forme de manifestare. Organizarea acestora a fost posibilă tocmai datorită implicării cu trup şi suflet a unor români din comunitatea de acolo, alături de prietenii lor spanioli. Tuturor acestora le mulţumim pe această cale din tot sufletul pentru concursul pe care şi l-au dat. Efortul şi implicarea lor a fost o formă de jertfă personală şi un gest nobil de cinstire a jertfei supreme a celor doi martiri ai creştinătăţii.

Şirul manifestărilor a început sâmbătă 10 ianuarie în Majadahonda, la monumentul înălţat de către Mişcarea Legionară în memoria lui Ion Moţa şi Vasile Marin. Ne-am bucurat să constatăm o numeroasă prezenţă românească, mult mai consistentă ca în alţi ani. La eveniment au participat în jur de 30 de membri şi prieteni ai Fundaţiei “George Manu” din ţară, din Spania, cât şi veniţi din alte zări. Ni s-au alăturat câteva zeci de prieteni spanioli, în prezenţa d-lui José Luis Jerez Riesco, preşedintele de onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

După un moment religios, de pomenire şi rugăciune, au urmat câteva cuvântări. Şirul acestora a fost deschis de dl Pedro Pablo Peña, liderul grupării spaniole Alianza Nacional. Într-o exprimare de o deosebită claritate şi precizie, cuvântul său a trasat o paralelă –cu asemănări şi diferenţe- între situaţia de acum opt decenii, când creştinismul era atacat într-un mod brutal, şi cea de azi, când atacurile nu mai sunt violente, dar nu mai puţin intense şi concertate. E acelaşi spirit al iluminismului ateu care a bântuit atunci şi care bântuie şi acum, însă doar în haine şi în forme schimbate. În contextul tragicelor evenimente din Franţa, vorbitorul a menţionat că acest ateism agresiv este de fapt mult mai ostil la adresa valorilor creştine decât chiar religia islamică. (more…)

2 Ianuarie 2015

Cuvânt cu putere multă : „Jertfa este măsura creştinătăţii noastre.” Ion Moţa – Măsura creştinătăţii noastre – Articol publicat in „Cuvantul Studentesc”, 1 ianuarie 1936

Cuvânt cu putere multă: „Jertfa este masura creştinătăţii noastre.

mota - ml

Măsura creştinătăţii noastre

Ion Moţa

Articol publicat in „Cuvantul Studentesc”, 1 ianuarie 1936

 
Stam iarasi in preajma Craciunului.
Ne-am apropiat oare noi sufleteste de el?
Asemenea masuratori de distante sufletesti nu ne pot fi indiferente, daca avem o cat de mica credinta in Dumnezeu si in adevarul ca rosturile si bucuriile vietii nu pot fi temeinic implinite decat in masura apropierii de Dumnezeu, in masura in care procesul de asimilare cereasca a facut ceva spor inlautrul fiintei noastre omenesti.
Sa ne intrebam, cum bogatul din Evanghelie intreba pe Mantuitorul: ce trebuie sa fi facut noi pentru a putea zice azi ca de Craciunul acesta ne-am apropiat nu numai prin epuizarea foilor calendarului din acest an si prin ispravile gastronomice de care ne pregatim, ci si printr-o oranduire noua a sufletului, a adevaratei noastre vieti?
Iar raspunsul nu poate fi numai un interogatoriu asupra formelor si legilor respectate, un examen tehnic asupra conformarii la ceea ce e mia mult exteriorul doctrinei crestine: ai furat, ai nedreptatit, ai respectat poruncile in ceea ce au ele oarecum formal, normativ, de reglementare a raporturilor cu semenii? Ci vom fi intrebati daca a fost ceva viu sufleteste in noi, vom fi intrebati ce disolutii sufletesti adanci s-au intamplat in noi si ce reconstructii interioare pe un alt plan, de jertfa si de prefacere vie. Cineva care ar cerceta apropierea noastra sufleteasca de Mantuitorul, ne-ar cobori in acele adancuri de rana vie in care a fost coborat bogatul caruia Mantuitorul ii cerea o totala disolutie a structurii lui launtrice, vanzarea tuturor bogatiilor, aratandu-i ca simpla conformare oarecum contractuala fata de porunci, simpla atitudine aparent corecta dar lipsita de prefacerea vie interioara, nu poate apropia pe om de cer si de mantuire.
Viu, sufleteste viu, ce s-a elaborat in viata noastra interioara? Ce biruinte asupra poverilor omenesti am repurtat noi, spre a putea sa ne simtim astazi mai apropiati de Mantuitorul care se naste?
Nu stiu ce vor zice teologii, despre a caror stiinta n-am multa cunostinta, dar masura crestinatatii noastre vii eu o vad mai ales in masura jertfei pentru binele altora; a unei jertfe personale, liber, cu dragoste si cu elan consimtite, fara gand la respectarea formala a nu stiu caror reglemente bilaterale dintre noi si Dumnezeu.
Jertfa aceea care e dezlantuita in noi din dragoste, dintr-o dragoste pentru altceva decat fiinta noastra, jertfa aceea care ne inunda pustiindu-ne asezarea omeneasca a vietii dar ne incalzeste totodata cu satisfactii pe care nu le poate cuprinde graiul omenesc, aceasta jertfa e faptul care smulge de pe fiinta noastra omeneasca carapacea nesimtirii fata de cele dumnezeiesti, si transformandu-ne in rana vie (de „soare si sange”, cum ar zice Radu Gyr), ne pune in directa comuniune cu Dumnezeirea care patrunde navalnic si deadreptul in sufletul nostru. Si devenim astfel vii sufleteste, mai vii, mai crestini.
Jertfa este astfel masura crestinatatii noastre.
Cine a jertfit ceva, in acest fel, intelege si vede mai bine pe Mantuitorul care se naste, si se bucura mai mult, caci simte o apropiere, o comunitate intre o particica a structurii lui si Dumnezeul cel viu care coboara printre (more…)

Majadahonda 2015 – Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

Majadahonda 2015 

Comemorarea sfinţilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin

sigla ionel-mota-si-vasile-marin

Programul manifestărilor în memoria martirilor Ion Moţa şi Vasile Marin, Majadahonda, ianuarie 2015:

Sâmbătă, 10 ianuarie 2015

ora 17.30: Omagiu la monumentul Moţa-Marin, în prezenţa dlui José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.

ora 19: Conferinţa „Jertfă, istorie tradiţie” în sala Jazmín, Hotel Majadahonda, Parcul comercial El Carralero, Majadahonda.

Oratori:
Marcel Petrişor, Preşedintele Asociaţiei foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
José Luis Jerez Riesco, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda
Pr. Mircea Bejenar, Fundaţia „George Manu”
Jules Dufresne, editor „La diffusion du Lore” (ladiffusiondulore.fr), Franta

 

Duminică, 11 ianuarie 2015

ora 10: Sfânta Liturghie arhierească urmată de slujba parastasului (ora 12) în memoria celor doi martiri ai neamului, oficiată la parohia românească din Villanueva de Cañada (în apropiere de Majadahonda) de un sobor de preoţi în frunte cu PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei.

După sfintele slujbe va urma o agapă creştinească în cadrul parohiei.

Mişcarea Legionară – Fundaţia “George Manu”

Afis conferinta Mota Marin-page-0mic

1 Ianuarie 2015

Actualitatea lui Moţa: NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL – Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

Actualitatea lui Moţa:

NECESITATEA NAŢIONALISMULUI RADICAL

Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923

mota
Sa nu se creada – în urma faptului ca noi combatem ideile de umanitarism, de libertate, egalitate si fratie în felul cum le interpreteaza si cauta sa le aplice Jidanii – ca noi am fi dusmanii acestor nobile idei în acceptiunea lor ideala.
Toate aceste idei sunt derivate ale învataturilor lui Iisus. A le respinge înseamna a te lepada de Hristos. Noi le admitem si le primim, însa numai vazute prin prisma posibilitatii lor de realizare folositoare în împrejurarile de astazi.
E cu totul deosebit felul de interpretare si aplicare ce-l dau jidanii acestor idei, pe care le-au batjocorit, folosindu-le ca o arma pentru cucerirea puterii mondiale jidanesti. Ei s-au servit în mod neonest de aceste idealuri nobile bazându-se pe puterea fascinatoare care se leaga de ele si pe care, printr-o interpretare gresita, o faceau sa actioneze tocmai împotriva scopului pe care-l urmareste acceptiunea lor just interpretata.
Astfel, în loc sa spuna ca libertate însemneaza putinta de a te manifesta liber atâta timp cât nu atingi egala libertate a altuia, ei atâtau poporul la revendicarea unei libertati tot mai neînfrânate, tot mai injuste si mai periculoase. În loc sa spuna ca egalitate însemneaza dreapta retribuire a recompenselor dupa merite, ei atâtau pe cei mai putin merituosi sa ceara recompense „egale” cu cei mai merituosi, uitând ca în orice organism exista o talpa si un creer, un brat vânjos si un ochi fin si ca unul fara altul nu poate trai (si mai ales cel de la extremitati nu poate trai fara cel din centru însarcinat cu o munca mai putin musculara). Exploatând în acest fel frumoasa idee a egalitatii ei au adus organismul social într-o stare de nemultumire haotica, a mâinii contra stomacului, a piciorului contra creerului, distrugând armonia necesara unei bune functionari colective bazate pe justa recunoastere a valorii fiecarui organ deosebit. De aceasta stare de lucruri profitau apoi numai ei, Jidanii, înaintând în mod vertiginos spre realizarea planului lor criminal de stapânire mondiala. E prea banal sa mai spunem ca atunci când doi se cearta totdeauna al treilea câstiga. Nu e nici prea greu de înteles metoda aceasta, simplista dar foarte rodnica, a Izraelitilor.
În fata acestei stari de lucruri ce atitudine urmeaza sa luam noi? Una destul de grea: trebuie dintâi sa descoperim lumii intentiunile ascunse si criminale ale Jidanilor, falsitatea operei lor sociale de suprafata, sa demonstram apoi multimii gresala în care a cazut, sa trezim din betia salbatica pe cei ametiti de posibilitatea unei potoliri imediate a egoismelor vesnic nesatisfacute, sa oprim din calea lor pe cei porniti sa ucida pe „cel de sus” si sa se puna el în locul lor, sa oprim talpa de a distruge capul crezând apoi ca se poate pune ea în locul lui. O reactiune, o stavila se impune deci împotriva raului stârnit de interpretarea perfida a acestor idei.
Nu e mica dificultatea operei noastre. Trebuie sa dezvatam ce au învatat rau altii. Suntem pusi în contact cu mentalitati aproape înnebunite de excitatia patimii injectate de catre Jidani si se vor cere multe jertfe si multa staruinta pentru a birui definitiv. Dar ce lucru bun nu cere jertfe?
Aceasta reactiune nu se poate înjgheba decât pastrând cu gelozie si fanatism cadrele sanatoase nationale, adica o clasa conducatoare româneasca. Nu ne putem supune mai bine învataturilor crestine decât luptând pentru ridicarea morala a natiunii.
Nationalismul radical trebuie sa ne fie calauzitorul.
De aceea pentru noi e o fala iubirea de neam, e vrednic de lauda eroismul celui ce moare aparându-si neamul si credem ca nu ne calcam datoria de crestini adevarati aparându-ne natiunea cu cea mai mare ardoare.
Pe cei care contravin acestui nationalism radical, fie abuzând de el, fie lepadându-se de el, fie uneltind împotriva lui, îi socotim ca vrajmasi si vom întrebuinta în lupta contra lor armele necesare. (more…)

16 Decembrie 2014

Pr. Mihai-Andrei Aldea – Răspuns naţionaliştilor ruşi

pr.-aldea-1-1024x763Răspuns naţionaliştilor ruşi

Pr. Mihai-Andrei Aldea

 Eu le-as transmite nationalistilor rusi, care au formulat nişte propuneri României,  urmatoarele:

Nationalismul sanatos, în care dragostea fata de propriul neam se face sub lumina lui Dumnezeu si cu respect fata de celelalte neamuri este singura cale pe care se poate construi întru adevar.
Respectând propunerea voastra ca pe un pas istoric pentru întelegerea adevarata dintre Rusi si Români, doresc sa va înfatisez urmatoarele:

1. Înainte de a fi Moldova au avut centrul în spatiul astazi moldovenesc doua state, al Berladnicilor (cu capitala la Bârlad) si al Brodnicilor, la nord de primul. Amândoua aceste state se întindeau din Carpati pâna la Nipru si dincolo de el.
2. Sfârsitul Evului Mediu si începutul Evului Modern gaseste Zaprojia legata strâns de Moldova. Domnitorii si boierii moldoveni erau strâns înruditi cu hatmanii Zaporojiei, foarte multi dintre acestia fiind români recunoscuti si respectati ca atare.
3. În întelegerea dintre Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir, Rusia recunostea ca hotar între ea si Moldova râul Bug si gura Niprului. Nistrul nu a fost niciodata limita spre rasarit a Moldovei decât în conceptia unor state vecine lacome ca Ungaria sau Polonia evului mediu. În 1917-1918, când popoarele din Imperiul Rus au primit dreptul la autodeterminare, Transnistria s-a unit cu România. Invazia germana – cu ocuparea Odesei si altor parti din Transnistria – a împiedicat aceasta unire fireasca.
4. Pâna la începutul secolului al XIX-lea Românii din Rusia au avut dreptul la o anume autonomie locala, la folosirea limbii române în scoli, biserici, periodice etc.
5. Dupa aceasta epoca a început o tot mai aspra persecutare a Românilor, lucrându-se tot mai mult la deznationalizarea lor. Românii din Crimeea si Caucaz, din Cuban si Zaporojia, din Siberia sau Cazahstan sau din alte parti ale Imperiului Rus, ca si cei din Moldova, au fost tot mai lipsiti de drepturi si supusi rusificarii sau rutenizarii fortate. Ei au încetat de atunci a mai vedea în Rusia fratele ortodox iubit de pâna atunci, tara înrudita cu ei prin Stefan cel Mare, a carui fiica a fost tarina, prin

(more…)

23 Noiembrie 2014

VIDEO: Conferinta SFINŢENIE ŞI NEAM – Sfinţii Închisorilor şi Mişcarea Legionară – pr. Fabian Seiche si monahul Teodot

VIDEO: Conferinta SFINŢENIE ŞI NEAM

Sfinţii Închisorilor şi Mişcarea Legionară

 pr. Fabian Seiche si monahul Teodot

Publicăm inregistrari video de la conferinta tinuta la Suceava, anuntata aici.

Video 1

Video 2

(more…)

13 Noiembrie 2014

SFINŢENIE ŞI NEAM – Sfinţii Închisorilor şi Mişcarea Legionară

Conferinta la Suceava:

SFINŢENIE ŞI NEAM

Sfinţii Închisorilor şi Mişcarea Legionară

SFINTENIE SI NEAM -v.5.2----page-0

 .

Puteti vedea inregistrari din cadrul conferintei aici:

VIDEO: Conferinta SFINŢENIE ŞI NEAM – Sfinţii Închisorilor şi Mişcarea Legionară – pr. Fabian Seiche si monahul Teodot

 .

Radu Gyr – Voi n-ati fost cu noi in celule

Voi n-ati fost cu noi în celule
sa stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde sa urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fara stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii. (more…)

29 Octombrie 2014

Petre Ţuţea şi Mişcarea Legionară

Petre Ţuţea şi Mişcarea Legionară

tutea +

Vorbind despre românismul generatiei  interbelice, marele intelectual l-a definit simplu: ” A însemnat să fim noi înşine…”

În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale.

După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor indurate: ” Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”.

Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii: „Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. „Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică” . Pentru ca să adauge: „– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român.”

Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului „Christiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: „Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu: „Român absolut, asta înseamnă!” (more…)

21 Octombrie 2014

Sfintii Închisorilor – 23 octombrie: pomenirea Sfintitului Mărturisitor Părintele Constantin Sârbu (1905-1975)

pr constantin sarbuSfintii Închisorilor

23 octombrie: pomenirea

Sfintitului Mărturisitor

Părintele Constantin Sârbu

(1905-1975)

 

Născut la 10 ianuarie 1905 într-un sat de lângă Galaţi şi rămas orfan de mic, este crescut de bunica sa, femeie săracă dar credincioasă, care-i sădeşte în suflet dragostea de Biserică. A terminat seminarul şi Facultatea de teologie din Bucureşti şi a devenit preot, sub înrâurirea vestitului duhovnic şi predicator pr. Toma Chiricuţă de la biserica Zlătari.

Ctitor al azilului de bătrâni de la episcopia Huşilor şi al bisericii Sf. Împăraţi – Bariera Vergu, Bucureşti, a fost arestat la 10 ianuarie 1954. La 9 octombrie 1954 era condamnat prin sentinţa 2168 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 8 ani închisoare şi 3 ani interdicţie corecţională, pentru „uneltire contra ordinii sociale” şideţinere şi necedare către RPR a valutei”, alături de alţi 23 de persoane participante la mişcarea de rezistenţă „Salvatorii Neamului”. La 10 decembrie 1954 se respingea recursul părintelui.

Părintele Sârbu a trecut pe la Jilava (1954-1955), Dej (1955), Gherla (1956-1962), lagărele de la Poarta Albă (1955-1956) şi Salcia (1959). La Gherla era văzut ca un veritabil legionar, fiind pedepsit la 15 februarie 1957 cu 6 luni cu ridicarea dreptului de a primi pachet, deoarece la o percheziţie în celulă i se găsise „obiecte interzise”, iar la 14 iunie 1958 cu 7 zile izolare, pentru „un carnet scris”. Părintele mărturiseşte: „M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut dar le-am spus: «Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos»”.

Din cauza regimului crunt, părintele se va îmbolnăvi la Gherla, în 19 septembrie 1961, diagnosticat cu boală ulceroasă duodenală. La Poarta Albă a primit pachete de la fiicele sale Ana şi Irina Sârbu, la 23 iunie, 22 oct. şi 23 nov. 1955. Deşi trebuia eliberat la 8 ianuarie 1962, la 4 decembrie 1961 va fi trimis în domiciliu obligatoriu la Viişoara, pentru 24 de luni. Aflat în noua detenţie, părintele va solicita tratarea reumatismului care îl supăra, printr-o cură balneară la Govora. Nu i se va aproba decât pentru Amara pe o perioadă de 21 zile.

Despre perioada Viişoara mărturiseşte părintele Calciu: „Nu cunoşteam pe nimeni. Jandarmul m-a dus (more…)

23 Septembrie 2014

Harul în cătuşe: Părintele Dimitrie Bejan – 3 episoade, Universul Credinţei, TVR

Harul în cătuşe: Părintele Dimitrie Bejan

3 episoade, Universul Credinţei, TVR

Episodul 1

Episodul 2 (more…)

22 Septembrie 2014

GLASUL CRUCILOR VERZI de Zosim Oancea – Revista “Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Nov. 1940.

GLASUL CRUCILOR VERZI

de Zosim Oancea

Revista “Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Nov. 1940.

ArhangheleLa Predeal, în ziua reîntoarcerii în pământul strămoşesc a martirilor dela Vaslui, n’a vorbit nimeni şi s’a cântat puţin. Au cântat doar preoţii prohodul iar legionarii: “Cântecul legionarilor căzuţi” şi “Drapelul sus”. Ne-au sfâşiat inima bocetele mamelor istovite, însoţite de dangătul înfiorător al clopotelor şi urletul sinistru al sirenei. Si dacă n’a vorbit nimeni dintre cei vii, au vorbit mult, mult de tot, crucile verzi.
Au vorbit crucile verzi strămoşilor, lui Ionel Moţa, Vasile Marin, Căpitanului şi tuturor celor căzuţi “pentru lupta sa cea dreaptă”, nouă celor de faţă şi de pe întreg cuprinsul românesc, precum şi întregii viitorimi.
Le-au spus strămoşilor că cei pe care-i străjuiesc ele le-au ascultat, le-au înteles şi le-au urmat glasul. I-au spus lui Horia, lui Cloşca, lui Crişan, lui Tudor Vladimirescu, lui Avram Iancu şi tuturor marilor noştri nebuni pentru Neam şi Lege, care şi-au semănat sângele pentru o biruinţă pe care nu nădăjduiau s’o trăiască, dar pe care o vedem profilându-se măret în zarea îndepărtată a viitorului, că sfânta lor nebunie n’a murit, că legionarii le-au purtat torţele biruitoare prin cele mai groaznice întunecimi de răutate, de ură, de trădare, de cruzime, de bestialitate satanică. Simţeam şi parcă vedeam cum se liniştea somnul strămoşilor, în pământul frământat cu atâta sânge, mândri de crucile verzi.

Crucile verzi spre cimitirul legionar dela PredealI-au spus lui Moţa, lui Marin, Căpitanului, lui Ion Banea şi tuturor camarazilor căzuţi, că legionarii, cei mai mulţi dintre ei răsăriţi din umile bordeie ţărăneşti, şi-au ţinut cu sfinţenie jurământul: “să rup din mine bucuriile pământeşti… şi în orice clipă să fiu gata de moarte”.
Ne-au vorbit nouă celor de faţă despre marea lor dragoste pentru Neam, pentru credinţă şi pentru Căpitan. Căci: “Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi”. (Ioan XV 13).
Numai cine a văzut icoana durerii părinteşti dela Predeal, pe ţăranul frânt de durere, care a făcut trei închinăciuni în faţa crucii verzi sub care-i doarme feciorul, plânsul sfâşietor al mamei lui Virgil Teodorescu, sau pe ţăranca înebunită, care din geamăt de plâns a isbucnit în hohot de râs, îşi poate da într’o oarecare măsură seama de prăpăstioasa lor dragoste pentru Neam, Lege şi Căpitan, care a fost în stare să-i rupă din familiile şi dintre rudeniile lor. (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: