Bucovina Profundă

13 Martie 2011

Noii urlători de serviciu – articol de Fabian Seiche

Noii urlători de serviciu

de Fabian Seiche

Sunt unii intelectualişti care recent se căznesc să atace creştinismul Mişcării Legionare de parcă ar fi descoperit călcâiul lui Ahile, lovitura de graţie înmormântării acesteia. Ei desigur au studii în străinătate şi nu oricum, ci cu burse evreieşti şi cu profesori atei, cosmopoliţi şi necredincioşi.

Ne dau lecţii de ortodoxie, de mistică şi de patriotism. Pentru ei un părinte Iustin e un „kamikaze legionar”  (vezi articolul recent a lui Mircea Platon – Gogosica sefului de cuib ) deci incompatibil cu Ortodoxia (vezi primul aliniat din articolul Consideratii de prisos despre o tema imaginara ).

Ei vorbesc de „fanatism conspiraţionist„, „bubulism„, „programe secrete„, „primatul vicarial al Căpitanului„, „stahanovismul legionar„, „parazit religios al Ortodoxiei„, „druidul şef” (Codreanu) cu „tribul său„.

(poate nu ştie autorul expresiilor că „tribul” lui Codreanu a dat aproape toţi Sfinţii închisorilor comuniste; sau ştie dar n-o recunoaşte!?)

Limbajul expresiilor de mai sus mi se pare însă foarte cunoscut. Nu e o noutate.

Aceleaşi atacuri abjecte foloseau anchetatorii anilor 50 cu deţinuţii: „kamikaze„, „violenţe legionare„, „fascişti„, „terorişti„, „bandiţi şi duşmani ai poporului„.

Cu deosebire că ăia se chemau Nicolski (Grunberg), Vasile Luca sau Teohari Georgescu (jidani), iar ăştia se cheamă un Mircea Platon, Fedorovici, Racu et.comp.

Bine v-aţi găsit perechea domnilor tovarăşi!

Puneţi şi voi umărul la denigrarea mişcării ce a dat Sfinţii închisorilor comuniste, alături de evreii ce-au sărit ca arşi de cântecul recent al maicilor de la Petru Vodă.

Dar ce e şi mai interesant e faptul că atacurile voastre murdare şi lipsite de orice seriozitate ştiinţifică – nu mai vorbesc de bun simţ – vin în urma lansărilor de carte, interviurilor şi conferinţelor avute de unii bătrâni legionari adevăraţi sfinţi în viaţă. Aceste mizerii aruncate peste jertfele curate ale celor morţi în închisori şi peste obrazul brăzdat al celor ce încă trăiesc, vă descalifică din orice treaptă de gânditori creştini. Locul vostru e lângă eşafodul moral al marilor criminali din spatele torţionarilor. Cel puţin Eugen Ţurcanu şi-a cerut iertare înainte de a fi împuşcat, victimelor sale, Sfinţii legionari de la Piteşti.

Diferenţa acestor cârtiţe de azi de cei de ieri, e argumentul „creştin” ce-l folosesc. Dacă ieri legionarii erau acuzaţi că sunt creştini până la moarte şi nu se leapădă de Hristos nici cu preţul vieţii (vezi cazul lui Niţă Cornel din Piteşti), azi sunt acuzaţi de urmaşii torţionarilor că… nu sunt creştini!

Nu ştiu de când Mircea Platon dă lecţii de creştinism şi teologie ortodoxă legionarilor bătrâni. Bănuim însă că străinătatea, banii şi puterea i-au iradiat gândirea, căci acum 10-15 ani nu gândea aşa (v. cartea lui „Teologie şi haiduci„, 1998).

Auzi, cică legătura dintre legionarism şi ortodoxie „este imaginară întrucît legătura nu există în realitate, ci doar în imaginaţia unora dintre susţinătorii, fie interesaţi, fie sinceri – dar deopotrivă vinovaţi – ai acestei relaţii” (M. Platon).

Nu vă temeţi!… Creştinismul Mişcării Legionare va dăinui mereu ca fundament al ei, iar mărturie avem moaştele dezgropate de la Aiud şi nedezgropate de aiurea, martore ale sfinţeniei legionare în închisori.

Câtă legătură e între legionarism şi creştinism ne vor spune mai jos foşti deţinuţi sfinţiţi de suferinţă. Pe lângă aceştia, şleahta de urlători la comanda stăpânilor lor, sunt nişte pigmei (cum ar zice pr. Brânzaş).

Acestor lamentabili creştini cu aură de doctrinari moralişti, li se potriveşte urarea monahului Atanasie Ştefănescu de la Petru Vodă, un sfânt legionar al închisorilor: „Marş de-aici!„.

Dumitru Bordeianu („Mărturisiri din mlaştina disperării”):

„Comuniştii lui Stalin, oculta internaţională, precum si cea nationala, ne cunosteau prea bine si nu erau deloc de acord cu conceptia noastra. De aceea au vrut sa ne distruga. Miscarea Legionara îsi are originea în conceptia crestina despre lume si viata si, atât timp cât va dainui Biserica Crestina pe pamânt, atât va dainui si Miscarea Legionara. Ea a voit sa transpuna conceptia crestina în politica, baza relatiilor dintre oameni constituind-o dragostea, onoarea, unirea si buna convietuire.

Miscarea Legionara a vrut sa creeze un tip de om crestin, de felul lui Mota, care în toate manifestarile si actiunile sale sa nu faca decât ceea ce-i place lui Dumnezeu. Ea a luat nastere si a pornit de la Icoana. „Am iubit pe Hristos si am mers bucuros la moarte pentru El”, marturisea Mota, pe drumul jertfei de sine. (more…)

Anunțuri

15 Septembrie 2010

Mircea Platon – Homeschooling: învăţământ de rezistenţă

Filed under: articol,homeschooling,Mircea Platon,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 14:09

Şcoala de acasă: învăţământ de rezistenţă

În cadrul dezbaterii iniţiate de Think Outside the Box despre şcoala de stat vs şcoala de acasă, Mircea Platon pledează pentru homeschooling.

După 1989, în loc să reclădim un sistem de învăţământ

clasic, al cărui scop ar fi educarea elevilor în spiritul a ceea ce are mai bun tradiţia culturală românească şi universală, s-a trecut la un învăţământ alternativ, facultativ, futurist şi vag. Şcoala de acasă e o alternativă la „alternativa“ care, după 1989, a transformat sistemul de învăţământ românesc într-o centrifugă furnizoare de vată de zahăr pe băţ. Şcoala de acasă e o formă de rezistenţă şi de protest împotriva unui sistem de educaţie care nu îşi mai îndeplineşte menirea.

În condiţiile existenţei unui învăţământ normal, bazat pe un curriculum şi pe metode pedagogice clasice, pe gramatică, logică, retorică, istorie universală, limbi clasice, aşa cum era şcoala în România anului 1947, şcoala de acasă nu şi-ar avea rostul decât în cazul unor comunităţi etnice, religioase sau ideologice închise, care ar dori în acest fel să-şi perpetueze identitatea. Dar acolo unde şcoala promovează continuu, deliberat sau involuntar, prin programa sau prin atmosfera din şcoală, analfabetismul şi imoralitatea, atunci şcoala de acasă devine un mod legitim al majorităţii de a protesta împotriva căderilor sistemului educaţional public şi de a asigura transmiterea acelor valori care ajută la perpetuarea unei naţiuni de oameni integri. Şcoala de acasă e deci o formă de protest şi un remediu. Ea nu poate înlocui sistemul de învăţământ public, dar, ca formă de învăţământ privat, poate ajuta copiii să scape urmărilor nefaste ale unui sistem de învăţământ public nociv din punct de vedere intelectual şi moral. Şcoala de acasă nu e un mod de a dezerta de la bătălia pentru un sistem de învăţământ public sănătos. Din contra, şcoala de acasă e un mod de a rupe cercul vicios care susţine învăţământul public de proastă calitate.

Sistemul în care (more…)

26 Aprilie 2010

Mircea Platon- Religia in scoli

Filed under: atitudine,boicot,Mircea Platon,secularizarea — Mircea Puşcaşu @ 03:21

(sursa: http://www.ziuaveche.ro/editorial/2901-religia-in-scoli)


S-a discutat iarasi despre eliminarea „religiei” ca obiect de studiu in scoli. Nici „reprezentantii societatii civile” si nici „specialistii” nu au precizat insa ca exista doua intrebari fundamentale, legate intre ele. Care religie? Care scoli? De raspunsul la prima intrebare depinde raspunsul la cea de a doua intrebare. Si de raspunsul la a doua intrebare depinde raspunsul la prima intrebare.

Dupa cum a aratat filosoful canadian George Grant in articolul „Religion and the State” (1963), publicat in toiul dezbaterilor canadiene pe acelasi subiect, problema nu e daca sa predam sau nu religia in scoli, ci doar care religie se preda in scoli. „E clar,” scrie Grant, „ca in toate scolile din America de Nord se preda deja religia in scoli, si anume ‘religia democratiei’.” Conform lui Grant, umanistii liberali, marxistii si orice om rational sunt religiosi, de vreme ce societatea neoliberala defineste religia drept „un sistem de credinte (adevarate sau false) care leaga una de alta vietile indivizilor si le dau coerenta unui scop”. Daca am include in definitia religiei si credinta intr-o deitate, atunci, arata Grant, ar trebui sa excludem budismul sau scientologia din randul religiilor. Si acest lucru e imposibil in contextul religiei umaniste si al cultului diversitatii in care functionam.

Asadar, prin insasi definitia progresist-umanista a „religiei”, redusa la o cultura sau la un simplu set de credinte, umanismul contemporan se autolegitimeaza ca religie. E religia „progresului, dominatiei asupra naturii si puterii asupra oamenilor”. E religia puterii de a modifica la bunul-plac o natura uman infinit elastica. Adeptii acestei religii, noteaza Grant, „pornesc de la premisa ca religia lor e evidenta oricarui om de buna credinta si de aceea fac tot posibilul sa o transforme in religia publica. Lucreaza pentru instaurarea statului mondial si omogen cu entuziasm; ii asteapta venirea cu infiorare”.

Conform acestei religii progresist-etatiste, (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: