Bucovina Profundă

1 Aprilie 2013

10 minute cu Nichita Hristea Stanescu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Sorin Dumitrescu — Mircea Puşcaşu @ 00:03

10 minute cu Nichita Hristea Stanescu

plus Adam Puslojic, Srba Ignjatovic, Sorin Dumitrescu

Cititi si : (more…)

Anunțuri

31 Martie 2013

Rugăciunea lui Nichita Stănescu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 23:35

Nichita Stănescu

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

 

 

Cititi si : (more…)

NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Sorin Dumitrescu — Mircea Puşcaşu @ 22:59

31 martie. Nichita Stanescu ar fi implinit 80 de ani

NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU

Cititi si : (more…)

20 Iulie 2012

Nichita Stănescu – Din nou, noi – „Suntem, dar ne este urât!”

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,Rezistenţa din munţi,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 17:32

„Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, au murit şi s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne?

Nichita Stănescu

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

din  În dulcele stil clasic,  1970

(more…)

6 Iunie 2012

GLOSE – Respirări – Nichita Stănescu – „Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia.”

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 14:56

GLOSE –  Respirări

Nichita Stănescu

I

Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot.

II

Dacă vrei să existe cinste şi curăţenie, fii chiar tu însuţi cinstit şi curat. Abia după aceea vezi şi bucură-te dacă mai există în afara ta cinste şi curăţenie. Abia după aceea întristează-te şi scuipă dacă în afara ta nu există cinste şi curăţenie.

III

Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării.
Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu.

IV

Limba română este maica mea. Ea m-a trimis la şcoli şi armată. De câte ori îi scriu, scriu: „Al vostru, care vă doreşte sănătate şi care este sănătos!”

 
V (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: