Bucovina Profundă

27 Iunie 2012

Pr.dr.Mihai Valica: Negoţul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus. Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale

Filed under: apologetica,articol,inginerie sociala,Ovidiu Hurduzeu,Pr Prof Mihai Valica — Mircea Puşcaşu @ 12:08

 „Negoţul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus.”

Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale *

Pr. dr. Mihai Valică

  1. Lucrarea economică sau negoţul cu bună măsură

Economia este o ştiinţă a cărei esenţă o reprezintă ac­tivitatea economică. Aceasta este fără îndoială o latură importantă a acţiunii sociale. Activitatea economică a existat din cele mai vechi timpuri; chiar dacă unii specia­lişti consideră că ştiinţa economică a precedat toate cele­lalte ştiinţe sociale şi ale naturii, cu excepţia fizicii[2], omul în Rai, neavând grija zilei de mâine, nu făcea acti­vităţi economice, dar în schimb exista credinţa în Dum­nezeu. Ulterior, din pricina căderii în păcat şi alungării din Rai, omul a început să aibă grija zilei de mâine. Tot acum au apărut nevoile, care, în funcţie de cele trei di­mensiuni ale fiinţei umane (biologică, socială şi raţio­nală), se grupează în nevoi fiziologice (necesare pentru a trăi), nevoi de grup, nevoi spiritual‑psihologice. Aici se pune problema nevoilor, trebuinţelor, din punct de vedere biblic[3].

De‑a lungul secolelor, una dintre cele mai importante activităţi economice era comerţul, de aceea în Sf. Scrip­tură există multe trimiteri la această activitate. Comerci­anţii în spirit creştin sunt definiţi ca fiind negustorii cu bună măsură[4]. Esenţa activităţii economice o reprezintă profitul, sau mai bine spus, conform principiului hedo­nist, maximizarea profitului în raport cu efortul depus, sau minimizarea efortului, a resurselor intrate în raport cu efectul scontat aşteptat.

1.1. Repere biblice cu temă economică

În Sf. Scriptură există 2350 de versete[5] cu temă economică, prin care Dumnezeu ne transmite cum trebuie să ne administrăm bunurile. Sintetizez câteva idei principale biblice, care pot inspira şi îndruma viaţa economică. Vezi pe larg şi Studiul Biblic Finan­ciar[6] şi Afaceri ca la Carte[7].

  • Nimic de pe pământ nu ne aparţine, cu atât mai pu­ţin banii şi bunurile dobândite aici[8].
  • Tot ce a fost creat în natură a fost creat pentru om, pentru satisfacerea nevoilor proprii fiecăruia. Învăţătura Sf. Scripturi, prin care ni se comunică cuvântul lui Dumne­zeu, ne spune că atunci când nevoile noastre curente sunt asigurate, ar trebui să ne arătăm mulţumiţi; iar înainte de orice nevoie este nevoia de Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
  • Lipsa moralităţii în domeniul economic este expresia unui deficit moral al societăţii în ansamblul ei şi o lipsă de credinţă la nivel personal, care are efecte comunitare. De aici rezultă necesitatea unor mecanisme pentru asigurarea moralei sociale şi respectiv de instanţe de control în acest sens. Biserica are un mare rol pentru prevenirea, vindecarea şi formarea morală a omului pentru a conveţui în societate ca un bun creştin.

1.2. Biserica şi responsabilitatea socială. Principii şi atitudini ortodoxe[9]

  • Nu există o adevărată soluţie a „problemei social-economice” în afara Evangheliei.
  • Credinciosul trebuie să fie prezent în centrele unde se elaborează orientările viitorului, pentru a fi pro­movate cât mai urgent principiile evanghelice de adevăr, dreptate, libertate, bucurie şi pace în Duhul Sfânt, principii ce prefigurează Împărăţia lui Dum­nezeu pe pământ precum şi în cer[10].
  • Aceste principii creştine trebuie să reintre în circui­tul valorilor umane ţinând cont de libertetea fiecă­ruia, de comunitatea de iubire şi de strădania fi­rească a omului după fericirea terestră în comun, în drumul lui spre veşnicie.
  • Nimănui nu‑i este îngăduit să fericească pe alţii cu de‑a sila, în numele unor principii sau programe so­ciale sau economice.
  • Biserica trebuie să ia atitudine împotriva individua­lis­mului modern, atomizat şi democratic, împotriva totalitarismului contemporan, autoritar şi tiranic, care substituie adevăratei comunităţi de dragoste, a Bise­ri­cii lui Hristos, chipul apocaliptic al Leviata­nului[11].
  • Biserica trebuie să apere şi să susţină demnitatea omului. Să fie o Biserică de zi cu zi – nu numai de duminică sau de sărbătoare – pentru oameni şi pen­tru societate, să le apere interesele spirituale, mo­rale, sociale, economice, comunitare, materiale, toate în Duhul lui Hristos. (more…)
Anunțuri

6 Iunie 2012

Iulian Capsali despre Ovidiu Hurduzeu, Calin Georgescu şi Liga Distributistă

Iulian Capsali despre Ovidiu Hurduzeu, Calin Georgescu şi Liga Distributistă

Liga Distributista: o initiativa care se vrea a fi un fel de a treia cale intre socialism si neoliberalism, care ar izvori dintr-o conceptie crestina, zice-se, asupra economiei si omului. Ce ar putea fi mai frumos, in teorie? Liga se pare ca isi cauta suporteri. Printrei cei invitati sa sprijine Liga s-a numarat si Iulian Capsali, care a respins proiectul aratandu-i metehnele si legaturile dubioase. Aviz naivilor care se lasa antrenati in asa ceva...

Preluam, asadar, mai jos, textul scris de Iulian Capsali pe aceasta tema:

Dragii mei, pe Facebook a inceput o campanie foarte dura de decredibilizare a BOR si, in pandant, o campanie furtunoasa a Clubului de la Roma si al lui Calin Georgescu, care si-a lansat cartea zilele trecute. Toate fiind realizate de Liga Distributista, al carei varf de lance este Ovidiu Hurduzeu, ce-si lasa emulul, teologul Ilie Catrinoiu, sa-si faca de cap nestingherit pe grup cu mesajele publice. Ultimul este cel de astazi:

Ilie Catrinoiu“: Asta a ajuns Biserica Ortodoxa Romana: un cuib de plosnite imputite.

http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Muncim_ca_domnul_primar_sa_iasa_cu_majoritate_0_710929219.html

Ilie Catrinoiu: “Marxismul a murit, acum a murit si capitalismul, si toata lumea, adica politica globala a lumii se schimba in distributism. E vreo problema? Distributismul poate fi global, asa cum a fost pana acum liberalismul. Spre deosebire insa de globalizarea liberala care a produs saracie, criza si centralizarea puterii, globalizarea distributista va produce prosperitate, protectia mediului, sustenabilitate si descentralizarea puterii. E rau asta?”

Va citez din reprosurile aduse de mine, personal, Ligii Distributiste:

Ceea ce reprosez am spus foarte limpede: atacul impotriva lui N. Steinhardt si Tutea, facut de unul dintre promotorii de/cu forta ai distributismului (care in alta parte spune ca “(…) dupa 20 de ani constatam ca Biserica nu s-a ridicat deloc din morti, ba ne ingroapa pe toti. AMIN!”(!?) sau ” “Un document din care Biserica Ortodoxa Romana ar trebui sa ia lectii si notite, mai ales ca tot “dialogam” cu fratii nostri catolici…. dar nu prea inteleg ce “dialogam”, de fapt….) este tolerat tacit pe acel grup.  (citate din Ilie Catrinoiu)

Tocmai transformarea distributismului intr-o ideologie care trebuie aplicata oricum, prin indiferent ce mijloace, mi se pare nejustificabila. Nu poti sa-l faci cu tehnocrati din Clubul de la Roma, al caror scop ramane, pana la urma, tot guvernarea mondiala – asa cum arata documentele lor chiar din luna aceasta -, nu poti sa faci din Liga Distributista un suport de sustinere “grass root” al unui om (Calin Georgescu – n.n.) de la care nu am auzit nimic despre ortodoxie si neam, un tehnocrat ce este sustinut, iata, si de oameni din nomenclatura comunista. Si in crestinism au existat “sinoadele talharesti”, iar voi vreti sa ma faceti neaparat partas la o astfel de adunare, doar pentru ca “ideea” este frumoasa. Sigur ca este frumoasa, dar nu poate sa prevaleze in fața Adevarului. Voi imi cereti sa ma fac ca nu vad mistificarea, doar pentru ca distibutismul trebuie sa existe cu orice preț. Asemenea preț nu poate fi platit de un creștin! Este o minciuna, iar pe acest sol pângărit nu poate creste nimic! Iar OH (Ovidiu Hurduzeu-n.n.) se face partas la aceasta, din motivul pe care l-am subliniat: face din distributism o ideologie care poseda un caracter soteriologic. Adica, in mod paradoxal si de neinteles, tocmai in ceea ce dinamiteaza (more…)

13 Ianuarie 2011

Ovidiu Hurduzeu: Ceea ce, întru Adevăr, contează

Ceea ce, întru Adevăr, contează

de Ovidiu Hurduzeu

Pentru a ieşi din criza actuală este nevoie să distrugem, unul câte unul, idolii şi tabuurile lumii contemporane. Astăzi nu ne mai închinăm la copaci – deşi ecologiştii radicali au regresat către animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul şi abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeşte de raţiune, responsabilitate, tehnologie, eficienţă, „spirit ştiinţific“ pentru a se ascunde faptul că trăim într-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lăsăm vrăjiţi de noi şi noi demoni. Pe 3 mai 1961, Hruşciov îl avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toata seriozitatea, vreau să-ţi spun: comunismul este sacru“. O frază pe care a repetat-o în diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viaţa, activitatea şi numele lui Lenin este sacru“. Tot sacru este şi capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporaţie, consideră Novak, ar trebui privită într-o lumină teologică întrucât ea reprezintă „vocaţia sobornicească în activitatea economică“ iar „în cadrul lumii seculare, este cea mai apropiată de biserică“. Nu mai amintim „technozele“ care sacralizează spaţiul virtual, gadgeturile idolatrizate din viaţa de zi cu zi, aparenţele impuse cu evidenţa adevărului din gândirea şi stilul de viaţă ale omului modern.
Dacă lumea idolatră în care trăim ar fi rece, pur tehnică, exterioară nouă, ar fi uşor de învins. Din păcate, cartea de credit, computerul, automobilul, telefonul mobil, mall-ul, „cariera profesională“, reţeaua de socializare, „creşterea PIB-ului“ nu sunt instrumente neutre cu valoare utilitară, ci idoli. Mii şi mii, uniţi într-un angrenaj socio-economic şi cultural. O treime idolatră, „Bani, Tehnologie, Confort“ domină relaţiile interpersonale păstorite odinioară de Biserica lui Iisus. Ca orice idol, triada demonică îşi arogă o realitate de sine stătătoare, o valoare intrinsecă şi mai ales o putere autonomă. Şi pretinde a fi ceea ce nu este.
Românul de astăzi, (more…)

11 Septembrie 2010

Ovidiu HURDUZEU – Soluţia ortodoxă la criză: restaurarea oikonomiei

Filed under: articol,atitudine,criza,lupta impotriva uitarii,Ovidiu Hurduzeu — Mircea Puşcaşu @ 23:31

Soluţia ortodoxă la criză: restaurarea oikonomiei

de Ovidiu Hurduzeu
Înainte de a ne da cu părerea în materie de „economie“, ar trebui să înţelegem care este, de fapt, esenţa ei. În acest scop, invit cititorul să ne întoarcem la Aristotel şi la distincţia pe care filozoful grec o face între oikonomia şi khrematisike. Oikonomia se referă la „gospodărie“, la „legea casei“: oikos (casă, cămin) + nomos (lege, rânduială). În viziunea lui Aristotel, oikonomia este „ştiinţa sau arta (techne – nota mea) producerii, distribuirii şi păstrării valorilor de uz concret ale căminului şi comunităţii pe o perioadă mai îndelungată. Crematistica este arta acumulării maxime de către indivizi a valorii de schimb abstracte sub forma banilor, într-un timp scurt“1 .
Altfel spus, oikonomia este administrarea casei şi a căminului, o rânduială „naturală“ întrucât satisface necesităţi reale; domeniul ei este valoarea de folosinţă. Crematistica se bazează pe „nenaturala“ valoare de schimb, fiind arta de a produce resurse (bogăţie) folosind banii în chip de metron universal. Există două forme de crematistică. Cea „bună“ se subordonează oikonomiei şi acţionează în folosul ei; chremata (bogăţie) este un mijloc, şi nu un scop în sine, „bogăţia“ denotând lucruri cu valoare de folosinţă pentru individ şi chiar şi în sistemul de schimb. De pildă, o crematistică „naturală“ este trocul, în care schimbul urmăreşte satisfacerea unor nevoi „naturale“, „fireşti“, „primare“2 .
Dacă devine o „tehnică de îmbogăţire“ în sensul că „bogăţiile şi proprietatea nu mai au limite“, crematistica se situează în afara oikonomiei. Cea mai respingătoare formă de crematistică este camăta, tehnica de a face bani de dragul banilor. O altă formă „rea“ de crematistică este aceea de a cumpăra ieftin şi a vinde scump.
Este evident că economia de azi este mai degrabă o activitate crematistică nocivă decât o oikonomie cinstită. Crematistica actuală se manifestă prin primatul unei anti-economii menite să producă permanent nevoi artificiale. Întreaga societate, nu numai sfera economică, a devenit crematistică. Omul contemporan, sclavul fericit, nu mai trăieşte într-o societate bionormată (cf. bios „viaţă“, norma „regulă“) în care structurile sociale, educative şi culturale se inspiră din organicitatea naturii, se conduc după regulile firii. Omul şi-a uitat telos-ul său adevărat: creşterea duhovnicească, apropierea de Dumnezeu şi căutarea mântuirii în Biserica lui Hristos. Mijloacele tehnice pe care le are la dispoziţie au devenit chiar scopurile vieţii sale.
În viziunea aristoteliană, un lucru natural are (more…)

4 Mai 2010

Ovidiu Hurduzeu in conferinta la Suceava

Filed under: atitudine,carte,conferinte,marea minciuna,Ovidiu Hurduzeu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 23:56

(more…)

27 Aprilie 2010

Ovidiu Hurduzeu – Revoltă si revolutie

Filed under: atitudine,marea minciuna,Ovidiu Hurduzeu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 22:38


Prin revolutie înteleg o inginerie socială, economică si culturală a cărui scop este mobilizarea fortată a unor mase de oameni. Departe de a fi o necesitate istorică, asa cum pretind marxistii, revolutia se opune istoriei concrete. Milioane de oameni sînt dislocati din locul si timpul lor, cu forta sau cu zăhărelul – îsi pierd rostul si se rup de Dumnezeul – pentru a fi încadrati brusc în forme de convietuire artificiale, de obicei un experiment economic si o utopie socială. Plănuite de o elită, revolutiile moderne transformă institutiile – de la Biserică pînă la primăria din cel mai îndepărtat cătun – în mijloace de coercitie si/ sau presiune (spirituală, psihologică, economică sau administrativă) exercitate asupra întregii societătii. Orice revolutie este totalitară întrucît noua încadrare a individului nu este doar socială si economică, ci vizează transformarea întregului său univers mental si valoric.
Omul, prin natura sa, este un revoltat. Cînd o ordine opresivă devine intolerabilă, cînd încearcă să-l transforme într-un simplu obiect, omul răbufneste indiferent de consecinte. Revolta lui Spartacus, răzmeritele sclavilor negri din SUA, miile de români, iesiti pe stradă în decembrie 1989 pe motiv „că asa nu se mai poate”, n-au actionat în virtutea „obiectivelor” si „tacticilor revolutionare”. Au reactionat. Au spus „Nu!” si au semnat cu sînge. Revolta lor a fost viscerală, spontană, anarhică, circumscrisă istoric aici si acum. (more…)

16 Martie 2010

Ovidiu Hurduzeu – Speranţa care ne uneşte

Filed under: atitudine,Ovidiu Hurduzeu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 13:14

Ovidiu Hurduzeu  – Speranţa care ne uneşte

Luni, 15 Martie 2010

După patruzeci de ani de comunism şi douăzeci de tranziţie spre nicăieri, se pare că România este epuizată. O epuizare economică, socială, culturală şi biologică. Dintr-un popor oropsit dar demn, românii au devenit o masă maleabilă, un material uman care poate fi plămădit după placul şi cheful stăpânilor zilei. România s-a transformat într-un „bazin electoral“, o „groapă de deşeuri radioactive“, o „sursă ieftină de mână de lucru“, un „scut antirachetă“, un „teren de experimentare a culturilor genetic modificate“ şi a vaccinurilor pe cobai umani. Suntem stat UE, stat Schengen, stat global, stat mafiot – am renunţat a mai fi stat românesc. După ce-am epuizat economicul, socialul (tradiţiile, valorile), memoria (am arendat-o neocominterniştilor), acum suntem în curs să epuizăm orice valenţe politice democratice. Dar mult mai grav decât realitatea dureroasă în care trăim este faptul că nu mai credem în nimeni şi nimic. Am epuizat stocul de speranţe, ratând astfel nu numai prezentul ci şi posibilitatea de a mai remedia viitorul.

Dar aceasta este o Românie în genunchi! O Românie capitulardă! Nu mai e o ţară, ci o „regiune“; în loc de neam, o masa instrumentalizată de consumatori şi spectatori pasivi; în loc de persoane, cetăţeni deteritorializaţi, decapitalizaţi, deresponsabilizaţi, dezactivaţi; în loc de elite-model dispuse să se jertfească pentru ţară, avem „elite“ confortabile care şi-au pierdut omenia şi demnitatea. Epuizarea, manifestată prin scepticism şi cinism generalizat, devine în mod pervers o virtute şi o practică de zi cu zi. În România capitulardă întâlnim la tot pasul „oameni care s-au săturat“ pentru că (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: