Bucovina Profundă

3 Decembrie 2016

Petre Ţuţea – Una din cele mai mari personalități contemporane. Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

În compartimentul mare al dubei ne aşezăm lângă domnul Pupeza. Este o încântare să-l asculţi vorbind. Ne spune că s-a despărţit de curând de Petre Ţuţea, despre care vorbeşte în termeni superlativi. Auzisem vag până acum despre Ţuţea. Acum aud vorbindu-se despre el, ca despre una din cele mai mari personalităţi contemporane. Timpul va confirma ceea ce admiraţia domnului Pupeza îi acorda cu anticipaţie. (…)

Ne apropiem de închisoare. Când apare în raza noastră vizuală, o privim cu toată atenţia. Privind-o din exterior, închisoarea nu pare aşa fioroasă. De la distanţă, nici nu-ţi poţi imagina iadul din interior. Într-adevăr, chinul acestui infern nu-l cauzează nici zidurile şi nici gratiile, ci răutatea şi cruzimea gardienilor şi a politrucilor. Or, acestea nu se văd, ci numai se simt. Trecem peste podul pe care îl vedeam, cu ani în urmă, în zilele de Duminică, pe colonelul Koller, mergând în ţinută de paradă şi şchiopătând, spre stadion. Era, cică, invalid de război. Din războiul civil din Spania. Ca zelos ucenic al Talmudului şi bun bolşevic, a luptat în Spania pentru dărâmarea Creştinismului.

Când ajungem în curtea închisorii, suntem încunoştinţaţi de către colonelul Crăciun că am fost aduşi în penitenciar ca să-l ascultăm vorbind pe Petre Ţuţea.

– Te-am adus în special pe dumneata – zice Crăciun, adresându-se mie – ca să vezi şi să auzi că şi Ţuţea s-a convins de adevărul celor spuse de noi.

Mă înclin zâmbind, copleşit – chipurile – de atâta onoare. Nu pot să nu mă întreb: de ce caută colonelul Crăciun atât de stăruitor să mă determine să vorbesc şi eu. Până la urmă ajung la concluzia că insistenţa lui ţinteşte departe. Legionarii bătrâni pe care i-a convins să-şi facă ”mea culpa” vor dispare, unul câte unul, cât de curând, sub acţiunea implacabilă a timpului. În schimb, noi, tinerii, deşi ne-a trecut prin furcile caudine ale Zărcii, vom rezista mai mult în viaţă şi vom constitui o primejdie în viitor. (…)

Discursul lui Petre Ţuţea, deşi lung de cel puţin două ore, nu aduce mult aşteptata dovadă că s-a convins de “adevărurile” lui Crăciun. Dimpotrivă, Crăciun a trebuit să recunoască profunzimea adevărurilor rostite de marele gânditor român. (more…)

Anunțuri

3 Septembrie 2016

Apel către tineretul român – Pr. Liviu Brânzaș, Brașov 1991

Apel către tineretul român 

Pr. Liviu Brânzaș, Brașov 1991parintele-liviu-branzas-1_w180

Pentru orice creştin de bună credinţă este evident că cea mai mare lacună a vieţii bisericeşti a fost absenţa iubirii de adevăr şi, mai ales, a capacităţii de jertfă. În vremuri dificile pentru destinul creştin, a nu suferi pentru Hristos echivalează, de fapt, cu o abdicare de la marile imperative şi constituie o impietate. Jertfa este cea mai sigură şi importantă contribuţie la întărirea credinţei şi a Bisericii.

Nu este permis ca un apostol să devină, sub nicio formă, colaborator voluntar al minciunii şi imposturii. Spiritul apostolic şi patriotic este categoric împotriva ideii de a servi credinţa prin compromis. Acest principiu a fost formulat atât de profund de Pascal, în timpul sublimei sale lupte pentru apărarea purităţii moralei creştine: „Nu este permis a se săvârşi nici cel mai mic rău ca să facă să triumfe cel mai mare bine, şi adevărul divin nu are nevoie de minciuna noastră”.

Nu putem să afirmăm că nu am avut libertatea de a ne realiza misiunea. Creştinul, şi în primul rând apostolul, are la dispoziţie, în orice condiţii, o stare de maximă libertate: libertatea de a refuza orice faptă care ar fi împotriva intereselor fundamentale ale credinţei, libertatea de a suporta consecinţele demnităţii şi fidelităţii apostolice şi libertatea – suprema libertate! – de a lupta pentru credinţă până la martiriu. Numai aşa se face dovada credinţei în înviere şi în triumful final.

Nimeni nu este obligat să-şi asume o misiune grea în vremuri de cumpănă, dar odată asumată, se impune datoria de a o împlini cu onoare până la capăt. Este greu de acceptat pentru comoditatea şi laşitatea noastră, că, în momentele de prigoană, locul aspiranţilor spre culmi este în temniţă. Nu se poate crede cu adevărat decât în apostolii pe care îi urăsc şi îi persecută duşmanii lui Hristos!

Lipsa capacităţii de jertfă a determinat slăbirea prestigiului Bisericii şi are în prezent drept consecinţă inadmisibila ruşine, ca în străvechea noastră patrie creştină, presupusă a fi de acum liberă, creştinii, care formează zdrobitoarea majoritate a populaţiei, să ajungă în situaţia paradoxală de a cerşi de la o minoritate de atei şi liberi-cugetători dreptul de a face instrucţie religioasă tineretului. (more…)

3 septembrie: pomenirea părintelui Liviu Brânzaș, sfințit mărturisitor, luptător legionar, supraviețuitor al temnițelor comuniste, neobosit dascăl al legii creștine și iubirii de neam

3 septembrie: pomenirea părintelui Liviu Brânzaș, sfințit mărturisitor, luptător legionar, supraviețuitor al temnițelor comuniste, neobosit dascăl al legii creștine și iubirii de neamliviu-branzas

„Omul va realiza fericirea în viaţă atunci când va accepta suferinţa cu bucurie.”

„Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi.”

Scurtă biografie a părintelui Liviu Brânzaș

Liviu Brânzaş s-a născut la 16 decembrie 1930, în satul Sâniob, judeţul Bihor, fiind al treilea din cei patru copii (Virgil, Sabina, Liviu şi Cornelia) ai lui Ioan şi Ecaterina Brânzaş.

Primele clase primare le-a urmat la şcoala din Sâniob, până în anul 1940, când în urma Dictatului de la Viena, s-a refugiat cu familia în localitatea Finiş. Aici a continuat şcoala primară.

A urmat cursurile liceului “Samuil Vulcan” din Beiuş, un liceu de tradiţie românească şi creştină.

În data de 15 noiembrie 1951 a fost arestat pentru activitate anticomunistă, după ce fusese ascuns în satele din munţi timp de doi ani.

În urma unui simulacru de proces, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru “uneltire contra ordinei sociale”, aceeaşi condamnare primind şi fratele său Virgil (n.:25 dec.1926 ; d.:apr.1998). Astfel, au fost în închisoare tatăl, Ioan Brânzaş, şi cei doi fii: Virgil şi Liviu, asemeni altor familii de români, având “vinovăţia” de a fi crezut în Dumnezeu şi de a-şi fi voit liber neamul.

Va suferi, la fel ca fratele său Virgil, timp de 13 ani supliciul închisorilor comuniste: Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la Aiud, în urma căreia sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă.

La Aiud, a avut prilejul de a sta câteva luni, în aceeaşi celulă cu Părintele Dumitru Stăniloae, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. Părintele (more…)

26 Mai 2014

Document: Preot Liviu Brânzas: Horia Sima, Comandantul – Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu, martie 1998

Preot Liviu Brânzas: Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturală a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptură

Horia Sima, Comandantul

Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu

martie 1998
Domnule Serban Milcoveanu,

De curând, am gãsit pe un stand trei cãrti semnate de dvs: Corneliu Codreanu altceva decât Horia Sima – douã volume – si Partidul Comunist si Miscarea Legionarã – un volum. Am stat în cumpãnã dacã ar trebui sã vi se rãspundã sau nu. O primã atitudine fatã de atacurile dvs. la adresa Comandantului Miscãrii Legionare ar putea fi cea de ignorare totalã. Într’adevãr, pe legionarii încercati prin lupte si închisori – în care multi au intrat încã din adolescentã -nu-i intereseazã obsesiile, resentimentele, calomniile si fanteziile dvs. Dar întrucât actiunea dvs. este pubilcã, a nu tine cont de ea este ca si cum am gãsi pe stradã flacoane de otravã, împachetate în ambalaj îmbietor, sub titlul de medicament tonic si le-am ignora, neavertizând pe tinerii care ar fi tentati sã le ia ca atare. Pentru ei scriem, de fapt, rândurile ce urmeazã.

***

Întrucât tot ceea ce ati scris dvs. este o însiruire de idei si întâmplãri prezentate de-a valma, este foarte dificil de a vi se rãspunde într’un mod care sã pãstreze o anumitã ordine si continuitate. Voi încerca sã fac, totusi, câteva puneri la punct privind unele probleme fundamentale, pornind de la afirmatiile dvs. Citatele din scrisul dvs. le-am pus între ghilimele. Voi cita acuzatiile dvs. – oricât de grave -fãrã nici o teamã, cãci din comentarea lor se va dovedi cât sunt de subrede si ireale, unele fiind doar interpretãri fortate, iar majoritatea calomnii, niciodatã dovedite, sau pur si simplu afirmatii gratuite si insinuãri revoltãtoare. Pentru a facilita dialogul cu dvs. voi scrie Horia Sima si nu Comandantul, asa cum mi-ar fi dictat inima.

***

Dintru început frapeazã strania dvs. (more…)

5 Septembrie 2013

3 septembrie: pomenirea sfintitului marturisitor Părintele Liviu Brânzaş (1930-1998). Mărturii despre viața și lucrarea sa

3 septembrie:

pomenirea sfintitului marturisitor

Părintele Liviu Brânzaş

(1930-1998)

 

Părintele Liviu s-a născut la 16 decembrie 1930 în comuna Sâniob, Bihor, al treilea din cei patru copii ai lui Ioan şi Ecaterina. Va primi la botez un nume latin, Liviu, ca în cazul celorlalţi trei: Virgil, Sabina şi Cornelia – nume ce nu puteau fi maghiarizate. Grija părinţilor se va accentua în educaţia celor 4 fraţi, imprimându-le dragostea pentru Biserică şi Neam. Era firesc aşadar să intre în conflict cu stăpânirea atee.

Primele clase primare le-a urmat la Sâniob până în 1940, când în urma Dictatului de la Viena s-a refugiat cu familia în localitatea Finiş. Aici a continuat şcoala. A urmat liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, un liceu de tradiţie românească şi creştină. A făcut parte dintr-o organizaţie anticomunistă la care au aderat 24 de tineri, elevi şi studenţi, printre care 5 fete. La 19 ani era deja fugar prin satele şi munţii bihoreni.

A terminat liceul, iar în 15 noiembrie 1951 (la nici 21 de ani!) este arestat şi condamnat (3 ian. 1953) de către Tribunalul Militar Cluj la 25 ani închisoare pentru „uneltire împotriva ordinei sociale”. Procesul având loc în 27-28 dec. 1952. Aceeaşi condamnare a primit-o şi fratele său Virgil (25 dec.1926 – apr.1998).

Alături de el au fost în închisoare: tatăl Ioan şi fratele Virgil, având „vinovăţia” de a fi crezut în Dumnezeu şi de a-şi fi iubit neamul. Cum au primit sentinţa? Foarte senini şi mulţumiţi, ca de o ispravă. Era o cinste să suferi pentru credinţă şi neam, cum scrie: „La sfârşit zâmbim. Parcă am fi fost decoraţi. Într-un sens, această condamnare poate fi considerată un fel de decoraţie. Mai exact, un titlu de onoare”.

A trecut prin închisorile de la Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla (17 martie 1954-31 iulie 1955, izolat în Zarcă 30 zile, 19 ian.-19 feb. 1955) şi Aiud, de unde a fost eliberat în 1964, după 13 ani de supliciu. Participă la marea grevă a foamei din Aiud, în urma căreia sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă.

Fire domoală, era iertător şi se ruga profund. În închisoare a cunoscut mari teologi şi duhovnici, printre care părintele Stăniloae, care a fost închis între anii 1958-1963 sau părintele Iustin Pârvu. Cu părintele Stăniloae a păstrat legătura şi după eliberare. Acesta, la fel ca şi alţi preoţi întâlniţi, i-a adus imense câştiguri duhovniceşti, călăuze în duhul ortodoxiei strămoşeşti.

Memoriile din această perioadă le-a adunat după Revoluţie, în volumul „Raza din catacombă” (Ed. Scara, 2001), prefaţată de acelaşi părinte Iustin. În carte evocă peste 300 de nume. Deasupra tuturor apar străluciţii rectori şi mentori ai ortodoxiei: pr. prof. Ioan Ageu, păr. Ioan Iovan, păr. Arsenie Papacioc, pr. prof. Dumitru Stăniloae. În iadul al nouălea, Liviu Brânzaş făgăduieşte înaintea lui Hristos ca la ieşirea din temniţă să urmeze studiul teologiei şi să se preoţească.

Un colonel de securitate venit din Bucureşti îl anchetează:

„- Se vede că ai citit literatură legionară”. Liviu îi răspunde:

„- Eu nu ştiu ce fel de literatură am citit, dar vă pot spune criteriul după care ne orientam lectura: Indexul cărţilor interzise”.

În 1968 este admis pe primul loc la Institutul Teologic din Sibiu, iar după primul an este (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: