Bucovina Profundă

16 iunie 2018

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

16 iunie – Pomenirea Părintelui Justin cel sfânt de la Petru Vodă

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

pr justin pv

Ei bine, dragii mei, mi se pare că nu mi se cuvine mie să vorbesc despre sfinți, pentru că trebuie să fii sfânt ca să poți vorbi corect și cu folos despre sfinți. Și de aceea îmi cer iertare de la bunul Dumnezeu și de la Părintele Justin că îndrăznesc să rostesc câteva cuvinte despre acest sfânt al închisorilor, despre Părintele Justin, pentru care sâmbătă s-a făcut parastasul de 4 ani de la trecerea lui la cer între Sfinții Mărturisitori. Îmi vine în minte o istorioară pe care v-am mai spus-o. Erau doi bărbați, cu familie și când se întâlneau, se plângeau de necazurile pe care le aveau cu oamenii și în familie. Iar pe de altă parte cârteau că: „Uite cutare e fără Dumnezeu în lume, creează atâtea necazuri, face atâtea rele”. Își vărsau oarecum păsul și unul și altul. Dar în general erau practicanți ai Ortodoxiei, erau oameni care mergeau la biserică, care își mărturiseau greșelile, păcatele, oameni care se sileau cu rugăciunea, cu postul, cu faptele bune, ca să fie în lumină. Totuși, ăsta era păcătuțul lor. Și și-au încheiat amândoi viața vremelnică cum ni se va întâmpla și nouă care suntem aici și tuturor care ne-am născut. Iar Dumnezeu pe cumpănă a pus și cele bune și cele rele care au fost mărturisite și părăsite și i-a rânduit în Împărăția Cerului, în «frumusețile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inimă nu s-au suit», cum spune Sf. Apostol Pavel, știți și dumneavoastră. Și uimiți de ce minunăție i-a învrednicit Dumnezeu să moștenească și încă veșnic, în bucuria aceasta, în fericirea aceasta, aud ei o poruncă dumnezeiască: „Vine un slujitor al Tatălui, să se facă pregătirea cuviincioasă!”, și imediat se întind covoarele, se presară flori, se așază îngerii cu trâmbițe și cu cântări, ca să-L întâmpine cum se cuvine. Și când văd ei toată pregătirea aceasta, cei doi își dau coate unul altuia: „Vezi, mă, și aici e ca pe pământ. Nouă nu ni s-a făcut primire din asta”. Dar un înger din cer se desparte de ceata lui care era acolo și zice: „Nu cârtiți aici în rai, că de ăștia ca voi vin cu sutele, dar un slujitor al altarului foarte rar”.
Ei bine, eu cred și mărturisesc că o primire deosebită i s-a făcut Părintelui Justin. După 94 de ani de viață pământească, așa întâmpinare cred că i s-a făcut. De ce? Dați-mi voie să încerc să vă spun, ca să susțin ceea ce am spus. Păi, Părintele care s-a născut în localitatea Petru-Vodă, a construit acolo două mănăstiri, de călugări și de călugărițe. Atunci când a fost operat la Cluj, zicea către medicul care l-a întrebat: „Părinte, vrei să te operez?”, „Da, dar numai să nu fiu mucenicit cu cuțitul, că am 150 de fete și 80 de băieți și mă așteaptă”.
Ei bine, două mănăstiri pe locul ales, dar până să ajungă la acestea, Părintele a slujit lui Dumnezeu de mic. La 17 ani a părăsit casa părintească și fiind copil curat a intrat la mănăstirea Durău. La 23 de ani pentru viața lui exemplară a fost sfințit ca preot. A urmat războiul și a fost cu armata până în Odessa. La Oglinzi, lângă Târgu-Neamț, mi-a spus că s-a dat o bătălie, 400 de oameni mi-a zis Părintele că a spovedit, a împărtășit și a doua oară au venit bombardamentele. Atâția au plecat dezlegați de păcate și cu „medicamentul” mântuirii. Iată la ce misiune l-a chemat Dumnezeu pe Părintele, de tânăr! Venind din război a fost pe lista celor periculoși pentru regimul ateist instalat și a fost condamnat la 12 ani de închisoare, unde cea mai mare satisfacție o avea când făcea Sf. Liturghie în celulă și chiar spunea: „Nicio Liturghie cu trăire și cu atâta har n-am săvârșit ca acolo în închisoare”. A fost în închisoare și la Aiud și la Periprava și la Canal și la Baia Sprie. Deci, a răbdat mult, dar acolo a avut parte de oameni cu cultură și trăire: generali, ofițeri, medici, ingineri, de toate felurile, care își împărtășeau unul altuia, fel de fel de cunoștințe. Și acolo știa pe de rost Paraclisul și Acatiste și rostea mereu Doamne Iisuse. A ajuns la mari trăiri, fiind acolo în închisoare. Legătura cu Dumnezeu l-a făcut să facă față tuturor necazurilor și când să iasă, cu puțin înainte de termen, i s-a pus întrebarea: „Acum, care mai credeți în Dumnezeu?” și a făcut 

(more…)

Reclame

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

nichita eminescu -974x468

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

(De dragoste)

Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul

iar nu slăvindu-l de neînţeles

căci ce-a fost el, n-a fost eres

şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

 

Să-l punem între vii căci este viu

bolnav de frumuseţea mamei mele

de cerurile numai cu mare stele

de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu.

Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine

în patul inimilor noastre

Şi dacă vinul sângelui are vechime

şi dacă mările ne sunt albastre

şi dacă peştii-s umbra stelelor cu coadă

şi dacă inima e-o stea cu coadă

şi coada umbrei plopilor înalţi

ne-a adunat pe noi, ceilalţi

în jurul verbului curat

rostit de el şi murmurat

de noi, ai lui

Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Nichita Stănescu despre Eminescu

cel genial și universal,

despre poemul Luceafărul 

și criticii neinspirați

 

31 mai 2018

Eroi cvasi necunoscuți. Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:47

agarici

Eroi cvasi necunoscuți

Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

 

Am pornit cu zâmbetul pe buze şi am terminat povestea în lacrimi.

Până astăzi am ştiut că „agarici” e un termen arhaic cu sens de suport, sprijin, ajutor. L-am întâlnit când eram mică, într-o carte veche. Îmi plăcea să îl folosesc simţindu-l familiar, prietenesc, însă vedeam pe zi ce trece în jurul meu că e considerat peiorativ. Aşa că am zis să dau o căutare.

Ignoranţa mea m-a înspăimântat. Povestea e extraordinară!

Legendarul Agarici Horia, care se trage dintr-o străveche familie moşierească moldovenească (sprijinitori la rândul lor faţă de contemporani), e un erou naţional!

A ţinut piept singur bombardierelor sovietice trimise să atace Portul Constanţa: Pe 22 iunie 1941, când România a întors armele împotriva Uniunii Sovietice, ziua declanșării Războiului pentru Reîntregirea Țării, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Avionul său avusese o defecţiune. A doua zi a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud.   (more…)

12 mai 2018

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri – Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său

Parintele-Justin-Parvu-1440x1080

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri 

Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său


BINECUVÂNTAREA DE A TRATA ŞI ÎNGRIJI UN SFÂNT. MĂRTURIA MEA

Dr. Dan Tudor ENIU

dr Eniu-Dan1În general, credincioşii caută, cu eforturi mari şi cu orice sacrificii, să ajungă la duhovnici buni, părinţi duhovniceşti cu har, călugări vestiţi, mai ales atunci când au probleme. La marii părinţi este coadă permanent, lumea se înghesuie. Sau eu nu am avut probleme atât de mari, sau nu am ştiut unde să caut, dar, deşi aveam credinţă în Dumnezeu de mic, înrădăcinată de bunicii mei – oameni buni şi credincioşi, nu am umblat după mari duhovnici. În schimb, pot spune că Părintele Justin m‑a căutat pe mine, ca să mă ajute, m‑a chemat, spre binele meu. Dar de atunci mi‑a marcat şi schimbat viaţa. Cred că asta a fost voia lui Dumnezeu, ca eu să‑L descopăr, să mă apropii mai mult de credinţa adevărată, să găsesc Calea şi Adevărul, prin mijlocirea Părintelui Justin Pârvu.

Sunt medic, chirurg oncolog. Acum 6‑7 ani am tratat în mai multe rânduri măicuţe de la Petru Vodă, care mi‑au spus că au primit binecuvântarea Părintelui Justin să vină la mine. M‑am bucurat, deşi, plin de ruşine, dar cu sinceritate, recunosc că nu ştiam cine este Părintele Justin. Fusesem de mai multe ori pe la mănăstirile din Bucovina, am cunoscut mai mulţi părinţi, dar la Petru Vodă încă nu ajunsesem. Am făcut tot ce trebuia, mi‑am făcut datoria şi meseria, a ieşit bine. Una dintre maici m‑a invitat la Petru Vodă, să mă ducă la Părintele Justin. După câteva luni, fiind în excursie prin Bucovina cu familia, am dat curs invitaţiei şi am trecut pe la Petru Vodă. Maica ne‑a introdus la Părinte.

Am intrat în chilia mică, cu soţia mea şi cu copiii, şi atunci l‑am cunoscut. Din prima clipă m‑a impresionat liniştea, siguranţa, energia şi căldura pe care o răspândea, în ciuda vârstei, în ciuda orei târzii, oboselii, presiunii oamenilor de afară. Ni s‑a adresat ca unor vechi şi dragi cunoştinţe, ne‑a copleşit cu iubire, ne‑a făcut câteva recomandări scurte, ne‑a dat câte un cadou şi am ieşit mult mai uşori, mai liniştiţi, mai relaxaţi, parcă eliberaţi de o povară de care nu ştiusem. Nu a trebuit să‑i spunem sau să îi cerem nimic, ştia totul. Ne‑a răspuns la întrebări fără să i le punem. Atunci am înţeles ce har are Părintele, am înţeles de ce veşnic sunt sute de oameni care aşteaptă să fie primiţi la sfinţia sa şi am început să descopăr puterea lui Dumnezeu.

Din acel moment nu am mai putut să fac rău. Am acceptat tot ce a venit aşa cum a venit, pentru că am înţeles că asta mi se cere. Mi‑am descoperit, cred, menirea, am înţeles rolul meu. Şi nu prididesc să‑I mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi‑a dat, şi Părintelui Justin pentru felul în care a schimbat viaţa mea.

De atunci am mers periodic la Petru Vodă pentru binecuvântarea Părintelui Justin. S‑a creat o legătură foarte puternică, pe care nu o pot explica, dar care îmi dădea permanent putere. De câte ori mi‑a fost greu sau am avut necazuri, am apelat la Părinte şi m‑a liniştit. Am tratat cu succes mai mulţi vieţuitori ai mănăstirii, cu binecuvântarea părintelui. Am simţit în permanenţă descărcarea harului părintelui asupra mea şi familiei mele.

În urmă cu trei ani, Părintele Justin s‑a îmbolnăvit grav la plămâni şi a fost adus la Cluj. Am fost solicitat şi eu de către apropiaţii părintelui, la cererea sfinţiei sale, să‑mi aduc aportul la diagnostic şi tratament, alături de echipa de la Spitalul Clujana. Simţeam şi atunci, cum am mai simţit de fiecare dată în prezenţa Părintelui, că sunt un fel de actor care face un rol după un scenariu scris dinainte, simţeam că părintele ştie ce va urma şi ce vom face fiecare, ce se va întâmpla, şi oarecum noi suntem la un examen, noi vom demonstra de câtă iubire şi dăruire suntem capabili. Noi încercam fiecare să facem cât mai mult şi mai bine medical, după cum ne dictau cunoştinţele noastre şi experienţa profesională, situaţia era foarte gravă, parcă fără speranţă, cu atâtea puncte slabe, încât nu vedeam un sfârşit bun. Părintele Justin ne asculta de fiecare dată cu interes, încuviinţa tot şi ne binecuvânta. A fost greu, a durat destul de mult, dar, în final,   

(more…)

27 aprilie 2018

Unul din ultimii nereeducabili de la Aiud, Vasile Maloș, a plecat la Domnul

Unul din ultimii nereeducabili de la Aiud, Vasile Maloș, a plecat la Domnul

Sfinți cu pieptul de oțel si sufletul de crin, care in ultima vreme a vieți lor umblă (/umblau) deghizați in bunicuți cuminți, pensionari discreți, tocmai pentru a-și acoperi rugăciunea de foc, pieptul de oțel și sufletul de crin. Să avem rugăciunile lor!

vasile-malus-a-plecat-la-domnul-intr-o-dureroasa-discretie-video-896

VASILE MALUȘ a plecat la Domnul, într-o dureroasă discreție! – VIDEO

Articol de Florentina Tonița

Pe 10 februarie împlinise 96 de ani. A avut până la sfârșit mintea limpede, sufletul împăcat şi amintiri cât să aşeze pe rafturile bibliotecilor sute de tomuri de memorialistică şi de istorie adevărată, neprelucrată de vremurile rostogolitoare. A plecat la Domnul în urmă cu câteva zile, într-o discreție dureroasă, așa cum a trăit vreme de aproape un secol…

Vasile Maluş a fost un român pentru care noţiuni precum patrie, neam, onoare, cinste nu erau vorbe-n vânt. Nea Vasile a fost un om al istoriei sale, acea istorie care ţine în picioare un popor şi pe care se sprijină generaţii întregi.

Alături de fratele său, Ioan Maluş, a făcut ani de închisoare sub comunişti. Ioan Maluş, nenea Jan, cum îl știau prietenii, a fost atât de crunt bătut la tălpi, că anii de bâtrâneţe abia mai pot apăsa peste mersul şonticăit, greu, chinuit. Cu toate acestea, fraţii Maluş au fost mereu mândri că au pătimit pentru ţară. Au ieşit din puşcăriile şi din prăpăstiile comuniste cu un verdict clar: NEREEDUCABIL! Chiar dacă asta a însemnat încă zeci de ani de urmărire, de tracasare şi de chemări interminabile la Securitate. Ioan Maluş a facut 7 ani de puscarie grea, iar Vasile, fratele mai mare, aproape 5. Au trecut prin Aiud, Jilava, Gherla, Baia Sprie, Canal.  (more…)

26 aprilie 2018

Între Condamnare Şi Canonizare. Arhivele Securităţii În Lumina Adevărului. Conferință susținută de Dr. Daniel Mazilu. Curtea Brâncovenească, 24 aprilie 2018. Album foto, înregistrări video și audio

Filed under: FSMB,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:23

Daniel-Mazilu-Între-condamnare-şi-canonizare-Curtea-Brâncovenească

Între Condamnare Şi Canonizare. Arhivele Securităţii În Lumina Adevărului

Conferință susținută de Dr. Daniel Mazilu

Curtea Brâncovenească, 24 aprilie 2018

 

Album foto, inregistrări video și audio: olivian.ro/dr-daniel-mazilu

 

 

15 martie 2018

Nae Ionescu și generația de la 1927. Profesorul și discipolii

Nae Ionescu și generația de la 1927

Profesorul și discipolii

 

 

Documentarul întreg în 6 episoade: 

(more…)

17 februarie 2018

De ce au protestat românii la MȚR: Propagandă homosexuală in instituții publice de cultură. Interviu acordat de Pompiliu Diplan pentru Radio România Cultural

De ce au protestat românii la MȚR:

Propagandă homosexuală in instituții publice de cultură

Interviu acordat de Pompiliu Diplan pentru Radio România Cultural la protestul din fața Muzeului Taranului Roman din 8 februarie 2018

 

8 februarie 2018

Cultura țărănească și inocența copiilor au nevoie de prețuire și protecție. SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAŢIEI PRO-VITA PE MARGINEA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE DIN INSTITUȚIILE DE CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE.

Cultura țărănească și inocența copiilor au nevoie de prețuire și protecție

child and bear

Opriți profanarea valorilor culturale naționale! Opriți propaganda pedofilă și lgbt din instituții culturale și de educație!  Opriți violarea simbolurilor identitare românești!

SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAŢIEI PRO-VITA PE MARGINEA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE DIN INSTITUȚIILE DE CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE

În atenția Ministrului Culturii, Ministrului Educației Naționale, inspectorilor școlari, cadrelor didactice, părinților și tuturor factorilor de decizie

 

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România își exprimă îngrijorarea cu privire la difuzarea, în instituțiile de cultură și artă din România, a unor producții cinematografice care promovează normalitatea homosexualității și a pedofiliei, oripilând publicul cu scene la limita pornografiei. De asemenea, Federația Pro-Vita consideră ilegală participarea elevilor români la activități care au în prim-plan astfel de pelicule, precum și la dezbaterile pe marginea necesității studierii în școli a așa-numitei „educații sexuale”, fără informarea și solicitarea acordului scris al părinților lor.

O astfel de proiecție-dezbatere s-a desfășurat la începutul lunii ianuarie, la Cinematograful „Elvira Popescu” din capitală, când aproape 150 de elevi și profesori au vizionat filmul „120 de bătăi pe minut”, vizionarea fiind urmată de o dezbatere pe tema homosexualității, a virusului HIV și a educației sexuale[1]. La dezbatere au participat Florin Buhuceanu, de la Asociația Accept (asociație care militează pentru drepturile LGBT în România), medici și cadre didactice, discuțiile fiind moderate de Vintilă Mihăilescu.

Despre scenele licențioase ale filmului „120 de bătăi pe minut”, care au stârnit proteste în rândul spectatorilor, însuși regizorul Robin Campillo a mărturisit, într-un interviu: „Am făcut repetiții la torsul nud, nu am vrut ca actorii să vină setați și să facă o scenă gay Kama Sutra. Ceea ce mă interesează este că nu este atât de evident să găsești poziții… Filmul este produs de Franța 3, așa că nu am putut să-i filmez penisurile, dar nu am vrut să schimb scena oricum – chiar dacă mă interesa să fac un film porno într-o zi. Pe de altă parte, am vrut să arăt laturile importante, care sunt tot timpul evitate în cinematografie: să pun un prezervativ, să pun gel, să scot prezervativul… Pentru efect, vedem sperma pe care o ștergem – aceasta evident, nu este interzis. Există multe lucruri pe care oamenii le găsesc sumbre, în timp ce pentru mine este extrem de romantic…”[2].

De altfel, proiecția filmului „120 de bătăi pe minut” de la Studioul „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român a fost întreruptă, pe data de 4 februarie, de către un grup de 20 de protestatari, care au întins o pânză cu mesajul „Hey, Soros, leave our kids alone” („Hei, Soros, lasă-ne copii în pace”) și pancarte cu textul „România nu este Sodoma”. Întinând atât memoria lui Horia Bernea, cât și tradițiile și valorile țăranului român, și ignorând mesajul transmis prin semnăturile celor 3 milioane de cetățeni ai acestei țări, care doresc organizarea Referendumului pentru Familie, organizatorii și-au propus nu doar reluarea controversatului film, dar și difuzarea altor asemenea pelicule.

Astfel, pe data de 8 februarie, MȚR găzduiește filmul „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, film nerecomandat copiilor sub 15 ani, urmărind povestea de dragoste dintre Adi, un academician din clasa de mijloc care se îndreaptă spre Ferentari pentru a scrie un doctorat despre manele, și Alberto un fost pușcăriaș care a petrecut 14 ani în închisoare[3].   (more…)

14 ianuarie 2018

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

”Eminescu este românul absolut, este sumă lirică de voievozi.” – Petre Țuțeaeminescu

Mircea Eliade despre Eminescu – Paris, septembrie 1949

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele.”

„Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politica a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.”

Eminescu către Zamfir Arbore, în 1882:

„- Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim printre lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.

Dintr-o însemnare descoperită  pe o carte de rugăciuni de la Neamț – de Paul Miron:

(more…)

13 ianuarie 2018

CE NU ȘTIM DESPRE CE ȘTIM. În căutarea adevărului istoric. Din Dosarul Moța-Marin. Texte de Răzvan Codrescu

CE NU ȘTIM DESPRE CE ȘTIM

În căutarea adevărului istoric

Din Dosarul Moța-Marin. Texte de Răzvan Codrescu

un monument in paragina curățat și renovat in fiecare an de români

Un monument in paragină curățat și renovat in fiecare an de români

„Cînd au plecat să împuşte comunişti şi intelectuali de stînga în Spania, e posibil ca legionarii Moţa şi Marin să fi călătorit în acelaşi vagon de tren cu tatăl lui Petre Roman, plecat şi el spre Madrid să cosească preoţi şi regalişti. […] Prinşi sub un bombardament la o cîrciumă andaluză [sic], puşcaşul Marin şi colegul său Moţa fost-au aduşi în ţară în două sicrie pompoase şi, în Gara de Nord, Garda şi Căpitanul au pus la cale un măreţ spectacol sportivo-religios […], de parcă pe catafalc ar fi zăcut doi mieluşei nevinovaţi, nu doi terorişti mioritici“, scria mai demult, cu suficiență urechistă, „revoluționarul” Mircea Dinescu, într-o tabletă întitulată „Ce știm despre ce nu știm”.
Pentru corecta informare a celor care ignoră ce s-a petrecut acum peste 80 de ani, postez aici un mic documentar – intitulat, prin parafrază, „Ce nu știm despre ce știm” – cu privire la evenimentele tragice din anii ’30 ai secolului trecut. Primele extrase privesc Războiul Civil din Spania (1936-39) şi arată cu ce se îndeletniceau pe acolo „comuniştii şi intelectualii de stînga“, iar celelalte îi au în vedere pe tinerii avocaţi Ion I. Moţa (n. 1902, Orăştie) şi Vasile Marin (n. 1904, Bucureşti), căzuţi amîndoi nu în Andaluzia, ci la poarta Madridului, nu „într-o cîrciumă“, ci în tranșeea de la Majadahonda, la 13 ianuarie 1937*. (R. C.)

1. Din „Scrisoarea colectivă a episcopilor spanioli către cei din lumea întreagă”, cu privire la Războiul Civil din Spania: „Judecînd excesele revoluţiei comuniste spaniole, se poate afirma că în istoria popoarelor apusene nu se mai întîlneşte nici un fenomen asemănător de sălbăticie colectivă… Hecatomba săvîrşită de revoluţia comunistă a fost premeditată. Cu puţin înainte de izbucnirea revoluţiei, au sosit din Rusia 79 de agitatori de profesie… Pentru înlăturarea persoanelor considerate duşmănoase revoluţiei se stabiliseră în prealabil liste negre. În ele, pe primul loc figurau Episcopii… Cu toate că cifrele nu sînt încă definitive, putem socoti că aproape 20.000 de biserici au fost distruse sau prădate. Numărul preoţilor asasinaţi de ridică la aproape 16.000… Revoluţia aceasta a fost mai presus de toate crudă, masacrul a îmbrăcat forme de barbarie îngrozitoare. Se evaluează la peste 300.000 numărul mirenilor civili care au pierit asasinaţi pentru ideile lor politice, şi mai ales religioase…“ (apud G. Constantinescu, „Gîlceava anticomunistului cu lumea…”, Bucureşti, 2002, pp. 192-193).  (more…)

ȘOC și GROAZĂ! Un călugăr are 124 de copii! Este incredibil ce a afirmat călugărul când a fost întrebat… (Titlu pamflet click-bate)

Filed under: Bucovina profundă,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:27

ȘOC și GROAZĂ! Un călugăr are 124 de copii!

Este incredibil ce a afirmat călugărul când a fost întrebat…

(Titlu pamflet click-bate) 

 Dedicat celor care vor spitale, nu catedrale, și care nu au vizitat niciodată un bolnav in spital sau un copil orfan in casa de copii!

 

30 decembrie 2017

Colind tânăr, veșminte străvechi, bucurie curată, suflet românesc. Versuri: Psalm de Virgil Maxim

Filed under: România Profundă,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 12:42

Colind tânăr, veșminte străvechi, bucurie curată, suflet românesc

Versuri: Psalm de Virgil Maxim

30 noiembrie 2017

Despre ultimul voievod sfânt al românilor

czc 220px-Corneliu_Zelea_Codreanu

Despre ultimul voievod sfânt al românilor

Corneliu Codreanu este ultimul voievod sfânt al românilor. Codreanu a fost voievod, in rândul voievozilor ridicați din popor, asumându-și intreg destinul suferinței acestui neam. Astfel au fost și alți voievozi la noi, precum Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia și alții in linia de jertfă a acestui neam, toți răspunzând cu eroism suprauman unei chemări hierofanice la vreme de cumpănă, toți neîncoronați, nerecunoscuți, denigrați, intemnițați/exilați sau/și uciși. Voievozi sfinți.


Corneliu Codreanu mărturisit de Mugur Vasiliu:

(more…)

29 noiembrie 2017

SCRISOAREA UNUI FOST DEŢINUT POLITIC, OMORÂT NEVINOVAT ÎN NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI. MĂRTURISIRE CREŞTINĂ ÎNAINTEA MORŢII. „Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii.”

corneliu codreanu

SCRISOAREA UNUI FOST DEŢINUT POLITIC, OMORÂT NEVINOVAT ÎN NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI. MĂRTURISIRE CREŞTINĂ ÎNAINTEA MORŢII.
„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”

Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea. „Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”. În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus. În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”. Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său. (more…)

12 noiembrie 2017

LEGEA SE VA AMENDA, OBLIGATIVITATEA CADE!

Filed under: antivaccin,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:01

 

LEGEA SE VA AMENDA, OBLIGATIVITATEA CADE!

Există un pachet de amendamente foarte bune, care până acum este susținut de cel puțin 120 de deputați din întreg spectrul politic.

Deputat Ileana Cristina Dumitrache:
”Deputat Varujan Vosganian, liderul grupului ALDE din Camera Deputatilor, este co-initiator la amendamentele depuse.

Deputat Ciofu Tamara, MEDIC PEDIATRU şi Vicepreședinte Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, a SEMNAT!

Deputat TUDOR CIUHODARU a semnat aceste amendamente. Tudor Ciuhodaru este medic si membru al comisie de sanatate din Camera Deputatilor.

Ministrul Mircea Titus Dobre, deputat George Gabriel Visan, deputat Radu Babus si deputat Iulian Iancu au semnat.

Vicepresedintele Camerei Depuatilor, deputat Gabriel Vlase, a SEMNAT!

Alaturi de mine, 95 de colegi deputati au semnat pentru ELIMINAREA SANCTIUNILOR EXCESIVE din proiectul de Lege a Vaccinarii Persoanelor in Romania!”

 

Deputat Ileana Cristina Dumitrache:  ”Sunt Pro vaccinare, Pro Informare, Pro Transparenta si Pro dreptul fiecaruia de a alege informat ceea ce este mai bine pentru el si pentru copilul sau.
O lege a vaccinarii este necesara, dar nu sustin forma actuala a proiectului de Lege a Vaccinarii Persoanelor in Romania. (more…)

20 octombrie 2017

Interviu cu poetul mărturisitor Dumitru Oniga. +Galerie FOTO

Dumitru Oniga,

un an de la plecarea in veșnicie

”De am băut otrava vieţii, dacă

Am pipăit amare adâncimi,

Hulit şi schingiuit, dat în tărbacă,

Am sângerat urcând spre înălţimi

Să caut urma paşilor divini”

dumitru-oniga-6-febr-2016-img_20160206_144251-detDumitru Oniga – poetul de mare sensibilitate, supraviețuitor al temnițelor antonesciene și comuniste, peste 20 de ani de temniță,  mărturisitorul discret și sfânt,  naționalist român plin de bunătate, monument de bun-simț, legionar gata să-și dea viața pentru neam, luptător împotriva ideilor comuniste din toate timpurile, prozator, memorialist, om vertical de plină conștiință românească.

Domnul Dumitru Oniga, fost deţinut politic în timpul regimului comunist și antonescian, coleg de ideal și de temniță cu Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe lângă care a ucenicit ca poet, acum un an, având 91 de ani, a plecat la Domnul  în noaptea de 20 spre 21 octombrie, fiind înmormântat la Stupca.

Interviu cu poetul mărturisitor Dumitru Oniga

(interviu realizat de Beniamin Pușcașu)
Am auzit de Dumitru Oniga încă din timpul liceului. Știam că locuiește în Suceava, dar nu am reusit sa il cunosc. M-am bucurat foarte mult atunci cand am primit acordul acestui interviu. Am aflat cu o zi înainte că dumnealui locuiește chiar lângă Judecătorie. Zâmbind, m-am gandit că viața are felul ei de a râde.  Mă așteptam să găsesc un bătrân slăbit – auzisem că avea ceva probleme de sănătate în ultimul timp – și mă gândeam cum să nu-l deranjez prea mult. Nu a fost asa. L-am găsit pe domnul Oniga în biroul lui, la computer, corectându-și ultima carte, pe care o va publica în toamnă.  Un birou mic, dar care a impus încă de la început o atmosferă favorabilă dialogului, pe care domnul Oniga o întreținea cu un zâmbet ascuțit și cu o privire care nu mi-a permis nici o miscare în plus. Discuția avea să ajungă departe, de la viața tăranului român până la rațiile infime de mâncare din închisori. La fel de departe va ajunge și călătoria mea. Avea să descopăr cum pentru prima oră în viața îmi era rușine de corpolența mea. (Beniamin Pușcașu)

 

Beniamin Pușcașu: Primele forme de rezistență anticomunistă s-au format aici în Bucovina. Care este explicația acestui fapt, sunt bucovinenii speciali?

 Dumitru Oniga: În perioada aceea eu nu am fost aici. Eram la Baia Mare făceam o școală de subingineri și am fost arestat acolo, am fost luat cu ardelenii. Aici în Bucovina s-a păstrat o formă de rezistență natională încă de pe timpul austriecilor. Românii au intrat în conflict cu oficialitățile austriece în sesnsul că nu au renunțat la porc, nu au renunțat la obiceiuri și asa mai departe. Ori în cadrul imperiului mai erau și alte popoare care țineau la ființa lor. Românii nu s-au lăsat nici ei mai prejos și au făcut o serie întreagă de societăți, cum a fost de exemplu „Arboroasa” la Cernauți, societăți care se manifestau în spirit românesc; serbarea de la Putna a fost o mare serbare românească, la care au venit intelectuali din tot pământul românesc. Cand s-a deschis serbarea s-a organizat un joc, asa era obiceiul la noi, se începea cu „Hora Mare”. Ciprian Porumbescu care era și el acolo s-a dus la muzicantul care cânta, i-a luat vioara din mână și a cântat el hora mare. Când a terminat a mers la părintele Iraclie, taică-su, care era și el acolo, i-a căzut în genunchi și a spus: „Tată, am cântat Daciei întregi!”. Această tradiție s-a păstrat și când au venit comuniștii care negau în primul rând religia, apoi obiceiuri și dreptul la propietate, sigur că au găsit o rezistență bine definită. În Bucovina această rezistență s-a manifestat aproape imediat pentru că exista o tradiție.

B.P: Ați fost și dumneavoastră unul dintre acești „oameni problemă” ai partidului. Ați fost arestat și comdamnat în mai multe rânduri. Câți ani de detenție ați însumat?

D.O: Cam 20 ani. Cu arestări cu tot poate mai mult, dar cam 20 ani. Am făcut din 13 martie 1943, că am fost arestat și de Antonescu, până la întâi iulie 1945. Apoi am fost arestat pe 21 august `48 și am venit acasă în 7 mai `64. (more…)

14 septembrie 2017

13 septembrie – Corneliu Zelea Codreanu – 118 ani de la naștere

13 septembrie – Corneliu Zelea Codreanu – 118 ani de la naștereczc - serveimage2108U365

La 13 Septembrie 1899 se naşte în Iaşi primul fiu al Prof. Ion Zelea Codreanu, vechi luptător naţionalist, şi al Elizei.(1)
Clasele primare le face la Huşi, după care urmează studiile secundare la Liceul militar Mănăstirea Dealul (1912-1916), pe care e nevoit să le întrerupă o dată cu intrarea României în primul război mondial, când pleacă voluntar pe front. La 1 Septembrie 1917 se înscrie la Şcoala militară din Botoşani, unde termină clasele V şi VI (2), definitivând pregătirea (clasele VII şi VIII) la Huşi. Aici, dându-şi seama de grozăvia ameninţării bolşevice, se leagă cu colegii săi în Pădurea Dobrina să se opună agresiunilor iminente ale URSS.

În anul 1919 se înscrie la Facultatea de Drept (3) din cadrul Universităţii Iaşi, al cărei decan era A.C. Cuza, pe care-l are profesor.

Din Mai 1919, urmând chemarea neamului, se înscrie în Garda Conştiinţei Naţională şi luptă sub conducerea lui Constantin Pancu (4) – pentru blocarea ascensiunii bolşevicilor în viaţa publică (episoadele de la Universitatea Iaşi şi Atelierele Nicolina), căci aceştia instigau la răsturnarea monarhiei (forma de guvernământ de atunci) şi urmăreau formarea unei republici de tip comunist-sovietic.

În primăvara anului 1922 studenţimea românească, în fruntea căreia îl găsim pe Corneliu Codreanu, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini, iar în toamna aceluiaşi an declanşează greva generală (în urma căreia îngheaţă anul universitar) pentru obţinerea numerus clausus (5).

În anul 1923 Corneliu Codreanu ia parte la fondarea Ligii Apărării Naţional-Creştine (LANC), cu prof. univ. A.C. Cuza şi prof. Ion Zelea Codreanu (6). Arestat la 23 Martie, acelaşi an, pentru activitatea sa naţionalistă – considerată „periculoasă” şi „atentatoare” la periclitarea afacerilor străinilor de neam, aflaţi în majoritate covârşitoare la conducere – este închis timp de 7 luni în închisoarea Galata. Implicat în aşa-numitul „Complot de la Bucureşti” împreună cu alţi conducători ai studenţimii (7), Corneliu Z. Codreanu este din nou arestat, fiind închis la Văcăreşti (9 Octombrie 1923 – Martie 1924), dar e achitat în unanimitate. La acestă închisoare (fostă mănăstire, demolată de regimul comunist) a avut Corneliu Zelea Codrenau viziunea angajării tineretului în lupta de dezro¬bire şi mântuire a neamului (8).

În 8 mai 1924 se deschide la Ungheni o cărămidărie – prima „tabără de muncă” (9) – pentru ridicarea unui cămin studenţesc la Iaşi. Dar şicanele poliţiştilor îl fac pe Codreanu să se retragă în liniştea muntelui, revenind după ce petrece acolo 40 de zile! (10).

Maltratările studenţilor naţionalişti ieşeni săvârşite din ordinul prefectului de poliţie Manciu, ajung la mare cruzime o dată cu arestarea şi schingiuirea sălbatică a zeci de studenţi şi elevi.

 

(more…)

2 septembrie 2017

Părintele Mihai Lungeanu a studiat teologia prin alfabetul Morse şi a învăţat Noul Testament pe de rost, în temniţă – Audio RRA. 5 ani de la adormire (+ 2 septembrie 2012)

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:33

Părintele Mihai Lungeanu a studiat teologia prin alfabetul Morse şi a învăţat Noul Testament pe de rost, în temniţă – Audio RRA.

5 ani de la adormire (+ 2 septembrie 2012)

 

“Prin toamna anului 1955, la o regrupare a deţinuţilor făcută de administraţia închisorii, în celula unde stăteam a venit un bărbat tânăr, frumos, ai cărui ochi exprimau blândeţe deosebită şi o aleasă bunătate. De statură înaltă, tânărul domn s-a apropiat şi, întinzându-mi mâna, mi-a spus că este Mihai Lungeanu, din Iaşi – student la Medicină, în anul V, când fusese arestat prima dată, în august 1947. Era la a doua condamnare. Imediat, între noi s-a legat o prietenie dintre acelea care sunt binecuvântate cu darul de a nu se sfârşi niciodată, nici chiar dincolo de mormânt (…) Cât am stat în celulă cu Mihai Lungeanu, se plimba încet şi continuu, căutând să reţină anumite pasaje din nişte file împăturite pe care le strângea în pumni. Prin nu ştiu ce minune, căpătase un capitol din Noul Testament. Zile, săptămâni şi chiar luni la rând, Mihai a reuşit să memoreze Noul Testament”. – Grigore Caraza, AIUD însângerat

Hirotonit de mitropolitul Bartolomeu Anania

Părintele Mihail Lungeanu s-a născut pe 12 aprilie 1924, în localitatea Frumuşiţa din judeţul Galaţi, din părinţii preot Costin Lungeanu şi înv. Elena Lungeanu. A urmat clasele primare în localitatea natală. Apoi, tatăl fiind numit preot la Biserica Frumoasa din Iaşi, a devenit elev al Liceului Naţional din Iaşi şi apoi student al Facultăţii de Medicină din Iaşi, secţia Medicină Generală. A trecut la Domnul într-o duminică, la 2 septembrie 2012.

În luna august 1947, pe când se pregătea să înceapă al cincilea an al facultăţii, a fost arestat cu „grupul Medicină“, trecând prin închisorile Jilava, Suceava şi Aiud, fiind eliberat în anul 1953. Timp de nouă luni a lucrat în Iaşi ca oficiant sanitar pe maşina de salvare. Apoi a fost din nou arestat, trecând iarăşi prin închisorile Jilava, Piteşti, Târgu Ocna şi Aiud.

A fost eliberat la data de 9 mai 1964, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În anul ce a urmat, a început să lucreze ca laborant în cadrul Clinicii a III-a Medicală a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. În acelaşi an s-a şi căsătorit.

Deoarece nu i s-a permis să-şi continue studiile în cadrul Facultăţii de Medicină, a fost reînmatriculat la Facultatea de Psihologie, direct în anul 3 de studiu. După (more…)

24 iunie 2017

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

90 de ani de la nașterea unei generații jertfitoare

”Mergând împreună uniți, cu Dumnezeu înainte și cu dreptatea neamului românesc”

Mărturia lui Corneliu Codreanu, inițiatorul și Căpitanul acestei Mișcări:

czc corneliu-zelea-codreanu

”Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea infranti sau daca vom muri. Scopul nostru este altul: de a merge inainte, uniti. Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei.  Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Arhanghelului Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoana, ci il simteam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa.” (Corneliu Codreanu)

“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez.

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi.

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:

“Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”. (more…)

22 iunie 2017

Conferință la Suceava: Testamentul Sfinților din închisorile secolului XX. 90 de ani de la naștere unei generații jertfitoare

Conferință la Suceava:

Testamentul Sfinților din închisorile secolului XX

 90 de ani de la naștere unei generații jertfitoare

marți, 27 iunie 2017, ora 18, Sala Mică, Casa de Cultură Suceava

Invitați:

arhimandritul Hariton – stareț al mănăstirii Petru Vodă, preotul Mircea Bejenar – istoric, Marin Răducă – supraviețuitor a 19 ani de temnițe, Jean Maloș – supraviețuitor a 8 ani de temnițe

testamentul sfintilor

 

20 iunie 2017

Securitatea împotriva lui Vintilă Horia. Piesă de teatru de Marian Costache

Filed under: România Profundă,teatru,Uncategorized,Vintilă Horia — Mircea Puşcaşu @ 13:31

Prezentăm aici o piesă de teatru scurt primită la redacție de la un prieten corespondent al nostru, scriitorul român Marian Costache, care trăiește in Montreal, Canada. Aceasta este a doua piesă scrisă de acest autor pe care o publicăm, prima fiind intitulată Bătrâna și ereticul personajul central fiind Elisabeta Rizea. Piesa de față a fost citită și prezentată în cadrul Cenaclului Literar «Mihai Eminescu», din Montréal, Canada.

vintila_horia

Securitatea împotriva lui Vintilă Horia

Piesă de teatru de Marian Costache

(scenetă de teatru anticomunist și creștin ortodox, bazată pe fapte și personaje adevărate)

Paris, Franța, 1960-1961.   Decor : un birou obișnuit, biroul Tovarășului Ambasador al Republicii Populare Române, la Paris, Franța. Pe birou este un telefon „de epocă”. Lângă birou se mai găsesc două fotolii, scaune și o măsuţă. Pe perete, lângă birou, se află două tablouri, unul cu Tovarășului Gheorghiu Dej și un altul cu secera și ciocanul, simbolurile Partidului Comunist din România. Lângă ele, lângă tablouri, se vede un afiș mare pe care scrie : «Trăiască Partidul Comunist din România». În unul din colțurile scenei se vede un anunţ pe care scrie : «Ambasada Republicii Populare din România». Sub anunț, cu identificarea tipică de la Paris, se vede scris : «5, Rue de l’Exposition». Pe masa de la birou, dar și pe măsuţă se văd diferite exemplare ale cărţii «Dieu est né en exil» scrisă de Vintilă Horia.

Personajele :

–           Tovarășul Ambasador al R.P.R. ;

–           Mihai Ralea, omul securității ;

–           Un ziarist francez ;

–           Traducătorul ;

–           Hérvé Bazin, purtătorul de cuvânt de la Academia Goncourt ;

–           Daniel Rops, editorul cărții «Dieu est né en exil» și prieten cu Vintilă                              Horia ;

–           Gheorghe Virgilescu, scriitor și preot ortodox în exil, la Paris, „prieten” cu                         Vintilă Horia ;

–           Costică Bălăceală Slugarnicul, medic și „prieten” cu Vintilă Horia.

La ridicarea cortinei sunt în scenă doar ambasadorul, traducătorul și ziaristul francez.

 

Ziaristul francez :       Votre Excellence, Monsieur l’Ambassadeur, j’ai été et j’ai                                      rencontré Monsieur Vintila Horia.

Ambasadorul :           Ce spune ? (De fiecare dată când pune această întrebare se                                                         adresează traducătorului.) (more…)

Câte ceva despre Vintilă Horia

Câte ceva despre Vintilă Horia

Dan C. Mihăilescu despre lui Horia Vintilă

Clipul prezintă pe Vintilă Horia, scriitor de talie internațională, distins cu premiul Goncourt al Academiei Franceze, profund gânditor creștin, om de conștiință,  anticomunist radical, care din păcate este un autor mai puţin cunoscut în ţara noastră.


Un documentar cu și despre Vintilă Horia

Un film realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) (more…)

Mari români prigoniți in țara lor: Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, gen. Jienescu

Mari români prigoniți in țara lor:

Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, gen. Jienescu

radu gyr gen jienescu m vulcanescuVintilă_Horia

Consilierii din Cluj Napoca, presați să schimbe numele străzii care-i poartă numele lui Radu Gyr. Institutul Wiesel pregătește asaltul la Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia, dar și la generalul Jienescu, erou al Primului Război Mondial

Consilierii din Cluj Napoca vor trebui să decidă dacă strada care-i poartă numele lui Radu Gyr își va schimba numele, după ce Institutul „Elie Wiesel” a trimis o adresă în acest sens Ministerului de Interne.

La rândul său, instituția condusă de Carmen Dan s-a adresat Prefectului Gheorghe Ioan Vușcan, iar instituția Prefectului a scris Primăriei conduse de Emil Boc.

Luând act de sesizarea MAI, făcută prin Instituția Prefectului Cluj, Direcția de Urbanism, Biroul Strategii Urbane a propus înlocuirea numelui străzii „Radu Gyr”, cu numele sculptorului clujean Szervatius Jeno. Artistul, de origine maghiară, a fost decorat regimul comunist, fiindu-i atribuit titlul de „Artist emerit”, dar și Premiul de stat. Szervatius Jeno s-a stins în 1983 la Budapesta, în Ungaria.

Hotărârea finală va fi luată în ședința din 22 iunie, dar proiectul schimbării a fost deja avizat de către Primarul Emil Boc.

Radu Gyr nu este singurul luat în colimator de către Institutul „Elie Wiesel”. Conform sesizării Ministerului de Interne, Instituția condusă de Radu Florian, a trimis MAI o listă cu alte străzi sau monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, conform OUG 31/2002: este vorba despre strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Mangalia.
(more…)

Profesorul Nae Ionescu, îndrumător spiritual al elitei româneşti interbelice. Cuvânt despre neam

Filed under: Nae Ionescu,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:54

Nae_Ionescu

La 16 iunie 1890 se năștea la Brăila marele Nae Ionescu.

Profesorul Nae Ionescu,

îndrumător spiritual al elitei româneşti interbelice

Cuvânt despre neam

(fragment dintr-o prelegere susținută de Profesorul Nae Ionescu în temnița de la Miercurea Ciuc în anul 1938)

„Când un popor capătă conştiinţă de sine, încetează de a mai fi un popor şi devine naţiune, adică o realitate spirituală, conştiinţa de sine necunoscută în trecut. O naţiune, ca o colectivitate organică şi spirituală, are anumite legi fireşti. Acestea trebuie realizate în formă optimă, căci nu se poate cădea la tranzacţie în realizarea lor. Această realizare a lor în formă optimă se cheamă ideal. O naţie trăieşte în timp şi spaţiu, în istorie, în veac. Cel mai mare cerc colectiv din care face parte omul este naţiunea. Omul trăieşte în mai multe colectivităţi: familia, biserica, meseria etc. Biserica şi naţiunea la noi, ortodocşii, se suprapun. Pentru individ deci, adică în istorie, naţiunea este un absolut.
Naţiunea, având legi fireşti, acestea se impun aşa cum sunt ele, după state, nu cum vrem noi. Adevărul în privinţa acestor legi nu e la noi, indivizii, ci în consemnul colectiv, în ceea ce gândeşte naţia. De exemplu: unirea tuturor românilor era o lege firească, nu o dorinţă a oamenilor – motiv politic. Dumnezeu a făcut neamuri, toate cu o singură datorie, de a realiza legea firească pe care Dumnezeu a pus-o în ele. Pilda talanţilor, căci astfel realizează pe Dumnezeu, în istorie, în veacul de acum, nu în cel viitor, când va fi o turmă şi un păstor, realizând legea firească pusă de Dumnezeu, ca orice existenţă lăsată de Dumnezeu. Deci o naţiune trebuie să se realizeze în legile sale fireşti”.

 

17 iunie 2017

Părintele Benedict Ghiuş, cuviosul mărturisitor

Pr Benedict-Ghius_w1217_h1499_q100

12 iunie 1990 – nașterea întru Veșnicie a celui intre sfinți părintele nostru

Părintele Benedict Ghiuş,

cuviosul mărturisitor

 

Ioan Ianolide: ”Figură luminoasă, suflet blând, om de perfect echilibru, deopotrivă duhovnic şi teolog, poate puţin naiv a fost arhimandritul Benedict, care a dat prestigiu monahismului românesc prin participarea sa la rezistenţa credinţei, mărturisită în temniţă şi martiriu.”

Părintele Benedict s-a născut la 21 octombrie 1904 la Domneşti, Vrancea, primind la botez numele de Vasile.

A făcut studii de teologie la Bucureşti şi doctoratul la Strasbourg, susţinând valoroasa şi spirituala lucrare „Taina răscumpărării în imnografia ortodoxă”. A intrat în monahism la mănăstirea Noul Neamţ.

A fost membru al Mişcării Legionare, contrar afirmaţiilor duşmanilor ei şi ale unor creştini slabi de înger care văd în aceasta un mare „pericol” (a făcut parte alături de: arhim. Roman Braga, ierom. Adrian Făgeţeanu, ierom. Arsenie Papacioc, , poetul Ion Barbu, compozitorul Paul Constantinescu (evreu), arhitectul Constantin Joja, ierom. Petroniu Tănase, dr. Nicolae Nicolau, cu toţii membri şi ai Rugului Aprins).

Refugiat în 1940 în România, a fost asistent la facultatea de Teologie din Bucureşti şi profesor la Seminarul teologic din Neamţ, slujitor la Catedrala Patriarhală. A fost ales episcop de Hotin (1943), dar autorităţile nu l-au dorit. El însuşi a refuzat în trei rânduri sfinţirea ca episcop. După anii de închisoare a trăit retras şi discret la Mănăstirea Cernica.

A fost arestat în 1958 şi condamnat în lotul „Rugului Aprins” prin sentinţa nr. 125/1958 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 15 ani închisoare. Deţinut la Aiud şi Salcia, a fost eliberat în 1964. Va trăi apoi retras şi discret la mănăstirea Cernica, unde trece la cele veşnice în 12 iunie 1990. (cf. C. Ioniţoiu, „Martiri şi mărturisitori…”)

„Părintele acesta practica, de mai multă vreme, rugăciunea inimii… Soarele nu pătrundea în biserică, aşa că era destul de întuneric. La un moment dat, o lumină dulce a început să se răspândească din colţul în care era aşezat părintele Ghiuş. Fără a se întinde în tot altarul, lumina aceasta înconjura chipul surâzător şi transfigurat al părintelui. Această lumină a durat pe tot parcursul liturghiei, iar în momentul în care părintele a luat Sfânta împărtăşanie, mâinile i-au devenit luminoase.

Cu toate acestea, părintele nu realiza ce se întâmpla. Atunci, fiecare s-a închinat înaintea sa, dar părintele s-a întristat, simţindu-se prea onorat, şi se retrase timid în colţul său. ”. (more…)

Voievozi ai demnității românești. Mihai Eminescu

Filed under: Eminescu,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:12

Voievozi ai demnității românești. Mihai Eminescu

15 iunie – pomenirea lui Mihai Eminescu

eminescu-

Eminescu către Zamfir Arbore, în 1882:

„- Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim printre lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.

Dintr-o însemnare descoperită – pe o carte de rugăciuni de la Neamț – de Paul Miron:

„Pe ziua de Sf. Voievozi la anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist.

Și mi-au sărutat mâna și-au spus: Părinte, să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mănăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă „Lumina lină”. „

 

Mircea Eliade despre Eminescu – Paris, septembrie 1949

„Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. (…)
Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele.”

 

Baladă pentru Eminescu

de Radu Gyr

(more…)

Părintele Dumitru Stăniloae: Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru

Filed under: Parintele Staniloae,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:59

Părintele Dumitru Stăniloae:

Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru

pr staniloae

”Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare că e cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului. Ispita Occidentului, ştiţi…

Intelectualitatea noastră a întors spatele credinţei poporului, e poate cea mai indiferentă intelectualitate faţă de părinţii noştri. Trebuie să sfârşim cu aceasta, trebuie să avem o altă intelectualitate. Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru. Din păcate au distrus satele, în multe sate nu mai sunt decât nişte bătrâni, dar peste vreo zece ani nu-i vom mai găsi nici pe ei. Se golesc satele… Asta au voit, să distrugă spiritualitatea românească, creştinismul românesc. Cred că ar trebui să încreştinăm şi oraşele astea. Fiecare în jurul lui să facă ceva: întâi să se creeze o solidaritate creştină ortodoxă a tineretului; să se pornească cu scrisul, şi în vorbire, în altare. Mai sunt sate în anumite părţi unde se mai poate vedea acea delicateţe, blândeţe, bunătate, comunicabilitate, căldură, curăţenie.

Nu „fundamentalism”; legea strămoşească, legea românească, creştinismul primordial, creştinismul autentic, creştinismul neschimbat, creştinismul de la început… De ce…că Iisus Hristos e depăşit…cum depăşit? Păi orice noutate în Occident însemnează o cădere de la o treaptă, la o treaptă mai de jos. Iisus Hristos e Alfa şi Omega, există vreun chip de om care să fie atât de nou model şi să nu-l poţi niciodată depăşi… Hristos, El e Alfa şi Omega, fără început şi fără sfârşit; oricât înaintăm în imitarea Lui totuşi suntem aşa de departe… ce departe e omenirea de a fi ca Hristos… El e mereu nou, nouă-i bunătatea, mereu eşti mai nou în bunătate, dar acum mereu nu-i nici o noutate, e numai decădere: răul nu are nimic nou; şi Occidentul e ahtiat după acest nou, nou, nou, călcând toate regulile în picioare, toate rânduielile. Noi trebuie să arătăm însă şi adâncimea şi înălţimea lui Hristos. Noi însă trebuie să păstrăm 

(more…)

9 iunie 2017

Ernest Bernea – Despre educație. Citate inedite

Filed under: Ernest BERNEA,permanențe,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:41

ernest bernea - despre educatie -citat

Ernest Bernea – Despre educație. Citate inedite

Redăm aici citate inedite despre educație și învățământ din Ernest Bernea – Studii de pedagogie, un volum reper (inedit) pentru un sistem de învățământ care formează caractere, într-un context de colaps al educației. Volumul urmează să apară la Editura Predania.

„Exerciţiul intelectual, ca şi acela profesional pot avea contribuţii însemnate, fiecare după natura şi locullor în ierarhia activităţilor omului, dar luate în parte şi izolate sînt insuficiente pentru o desvoltare armonioasă a omului. Singure, aceste activităţi nu pot defini omul şi nu pot reprezenta cultura şi educaţia.
Dincolo de predarea unor cunoştinţe necesare, educaţia trebuie să se ocupe cu deosebită atenţie de ceea ce numim: conştiinţă, atitudine, gust, caracter, stil de viaţă.
Educaţia trebuie în primul rând să aibă în vedere omul viu şi omul întreg; aceasta înseamnă omul real, concret, nu omul idee sau cifră, mai înseamnă omul complex, nu unul parţial, redus; actul pedagogic trebuie purtat direct şi pe întreg cuprinsul condiţiei umane.
În concluzie: nu educaţie dedicată exclusiv exerciţiului abstract al inteligenţii şi cu atât mai puţin al memoriei, ci o educaţie integrală a tuturor funcţiunilor sufleteşti, care să însemne promovarea tuturor virtuţilor intelectuale şi morale. 
Pentru ca ceva nou să se întâmple (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: