Bucovina Profundă

8 Noiembrie 2016

8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Filed under: file de acatist,icoana,rugaciune,sinaxar,tropar,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:09

Sfântul Arhanghel Mihail

sf arhanghel mihail

Să ne curăţim sufletul de toată stricăciunea,

ca să putem, cu buze pămînteşti, cînta, cu frică,

lauda netrupeştilor puteri,

care sunt ca focul, ca văpaia, ca lumina.”

(din Slujba Sfântului Arhanghel Mihail)



8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Domnul șade pe heruvimi să se cutremure pămantul închinati-vă Lui toti ingerii Lui.

Marimu-vă pe voi arhangheli si ingeri

si toata oastea cea cereasca,

heruvimi si serafimi care slaviti pe Domnul.

Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc.

Mărimu-te pe tine sfinte arhanghele a lui Hristos, Mihaile

si pe voi sfintilor ingeri, arhangheli, incepatorii, (more…)

16 August 2016

Sfinții Martiri Brâncoveni – ctitori de neam creștin

Filed under: Brancovenii,rugaciune,sinaxar,tropar,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:19

Sfinții Martiri Brâncoveni – ctitori de neam creștin

Tropar al Sfinților Brâncoveni:

Cel ce pentru dreapta credintă si pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir împreună cu fiii tăi Constantin, Stefan, Radu, Matei si cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantin, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.


Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache

Acest binecredincios şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

    Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut (more…)

29 Aprilie 2016

Vinerea Mare – Sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Filed under: rugaciune,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:16

Vinerea Mare – Sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

PunereaInMormant6

Pătimirile Domnului sunt numite de Biserică sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte, pentru că le-a răbdat Cel ce este Sfântul Sfinţilor, Sfinţenia însăşi; mântuitoare, pentru că ele sunt preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare, pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoşător decât ocara, ruşinea şi batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului şi Dătătorului de bine, Care pe toate le-a răbdat până la moarte, rugându-se pentru călăii săi.

Slujba Sfintelor Pătimiri începe cu denia celor 12 Evanghelii, care ne aduce aminte de rânduiala primelor veacuri creştine când la Ierusalim creştinii mergeau pe rând la toate locurile Sfintelor Patimi şi citeau cuvintele Evangheliei locului respectiv şi retrăiau înfricoşata dramă. Evangheliile alese de la cei patru evanghelişti se citesc încadrate de citiri şi cântări, care sunt introduceri şi comentarii la textele ce se citesc. În chip firesc acestea stăruie îndelung asupra smereniei negrăite, a chenozei (pogorârii) celei necuprinse de minte, a Domnului.

De asemenea Crucea ocupă un rol important atât în iconomia mântuirii prin care noi am fost răscumpăraţi din blestemul legii, cât şi în frumuseţea (fastul) slujbei deniei. Începutul slujbei recapitulează momentele dinaintea arestării lui Iisus: sfatul lui Iuda cu cei fără de lege şi Cina cea de Taină. Pentru a sublinia caracterul voluntar şi generos al consimţirii Domnului la moarte, cuprins în actul ascultării, imnografii preferă expresii ce iau forma unor adevărate declaraţii neobişnuit de impresionante , cum e de pildă imnul acesta: “O, cum s-a ascuns Ţie adâncul îndurărilor, Maicii în taină a zis Domnul, că vrând să mântuiesc făptura Mea, am primit a muri” sau “Doamne, răbdând toate, aşa ai zis celor fără de Lege ce Te-au prins : De aţi şi rănit pe păstorul, şi aţi risipit cele doisprezece oi, pe ucenicii mei, dar aş fi putut să aduc înainte mai mult decât doisprezece legiunii de îngeri. Dar rabd îndelung , ca să se împlinească cele ce am arătat vouă prin prooroci.”

Am arătat în urmă că după arestarea Mântuitorului în Ghetsimani, acesta este dus la casa lui Ana, socrul lui Caiafa iar mai apoi la acesta din urmă. Procesul religios condus pe rând de Ana şi de Caiafa a scris cea mai tristă pagină din istoria omenirii. Imnografii zugrăvesc expresiv momentul smereniei Domnului: „Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată, şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit” . Totul s-a făcut în grabă, (more…)

28 Aprilie 2016

Rânduiala spălării picioarelor – Tropar din Joia Mare

Filed under: rugaciune,tropar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:53

Rânduiala spălării picioarelor

Tropar din Joia Mare

spalarea-picioarelor-3

Petru se sfia sa i se spele picioarele,

de preacuratele maini, de care a fost zidit Adam ;

dar a auzit: De nu te voi spala pe tine, nu ai parte cu Mine.

Si de asa multa frica fiind cuprins, a zis catre Tine:

Doamne, nu numai picioarele sa-mi speli,

ci si mainile si capul. O, mari darurile Stapanului!,

ca fagaduieste a face partasi darului Sau pe ucenici,

si a avea parte cu dansii in slava cea ne graita;

precum si la paharul cel de taina a zis:

ca-l va bea acela nou impreuna cu dansii,

in imparatia cerurilor.

De care invredniceste-ne si pe noi,

ca un milostiv si de oameni iubitor.

8 Noiembrie 2015

8 noiembrie 2015 Pomenirea Soborului mai-marilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup

Filed under: rugaciune,sinaxar,tropar — Mircea Puşcaşu @ 17:01

8 noiembrie 2015

Pomenirea Soborului mai-marilor Arhangheli Mihail şi Gavriil 

şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup

Domnul sade pe heruvimi, sa se cutremure pamantul, inchinati-va Lui toti ingerii Lui.

Marimu-va pe voi arhangheli si ingeri

si toata oastea cea cereasca,

heruvimi si serafimi care slaviti pe Domnul.

Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc.

Marimu-te pe tine

sfinte arhanghele a lui Hristos Mihaile

si pe voi sfintilor ingeri,

arhangheli, incepatorii, stapaniri, scaune, domnii, puteri, heruvimi

si infricosatorii serafimi cei ce preamariti pe Domnul.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Slava Tie Treime Sfanta, Parinte, Cuvantule si Duhule Sfinte

zicand slava Tie Dumnezeule.

Sia acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-Te ceea ce esti plina de dar Marie,

Domnul e cu tine zicand si prin tine cu noi.

Aliluia Aliluia Aliluia Slava Tie Dumnezeule. (more…)

23 Aprilie 2015

Hristos a inviat! CANONUL INVIERII

Filed under: Evanghelia,poezie,praznicar,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 23:21

Hristos a inviat !Pogorarea la iad - 65X105

CANONUL INVIERII

[ Canonul Invierii – Schitul Lacu – Athos .mp3 ]

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea 1-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: „luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea a 3-a:

Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

(more…)

22 Noiembrie 2014

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Filed under: icoana,praznicar,rugaciune,tropar — Mircea Puşcaşu @ 02:18

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Strălucit-a zi de bucurie şi praznic preacinstit. Că astăzi ceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară şi după naştere a rămas fecioară, în Templu sfânt este adusă. Şi Zaharia bătrânul, tatăl Mergătorului înainte se bucură şi strigă cu veselie: Apropiatu-s-a nădejdea celor necăjiţi, în Templul cel sfânt, ca o sfântă, să se sfinţească spre sălăşluirea Împăratului tuturor. Să se veselească Ioachim strămoşul şi Ana să se bucure, că au adus lui Dumnezeu, ca pe o junice de trei ani, pe stăpâna cea fără prihană. Maicilor, împreună bucuraţi-vă, fecioare, săltaţi şi cele sterpe, împreună dănţuiţi. Că ne-a deschis nouă Împărăţia cerurilor, cea mai înainte rânduită împărăteasă a toate. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi.  (Stihira la Litia la Intrarea Maicii Domnului în Biserică )

7 Septembrie 2014

6 septembrie – Minunea Sfantului Arhanghel Mihail – BIRUINŢA LEGIONARĂ Spiridon Cândea “Glasul Strămoşesc”, Sibiu, Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940

6 septembrie – Minunea Sfantului Arhanghel Mihail

BIRUINŢA LEGIONARĂ

Spiridon Cândea

“Glasul Strămoşesc”, Sibiu

Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940

După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.

Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem. (more…)

26 Iunie 2014

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

 

Cuprins

  1. Originile
  2. Marturisirea si mucenicia
  3. Primele minuni
  4. Aducerea sfintelor moaste de la Cetatea Alba la Suceava
  5. Minunea salvarii Sucevei
  6. Alte stramutari ale sfintelor moaste
  7. Zilele de praznuire
  8. Hramul de la Suceava in prezent
  9. Sfantul Ioan cel Nou in pictura si literatura bisericeasca
  10. Concluzii
  11. Bibliografie

sursa: sfantulioancelnou.ro

Originile

De la inceputul veacului al XV-lea, stravechea cetate voievodala Suceava adaposteste moastele unuia din cei mai cunoscuti sfinti cinstiti de credinciosi, din Moldova si anume Sfantul Ioan, supranumit „cel Nou”.

Din putinele stiri ramase in legatura cu patimirea sa, se pot desprinde si cateva date biografice. Era originar din orasul Trapezunt (sau Trebizonda, azi Trabzon in provincia cu acelasi nume din Turcia), oras situat pe tarmul sud-estic al Marii Negre, care din 1204 pana in 1461 a fost capitala unui mic „imperiu„, desprins din cel bizantin.

De vreme ce a patimit in jurul anului 1330, (more…)

18 Iunie 2014

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

 „Să ne naştem din nou spre Învierea de la Paşte“

Simona Chiţan | Adevarul.ro

 

Părintele Ioan Şişmanian, de la Mănăstirea Petru Vodă, vorbeşte despre ce mai înseamnă Învierea în societatea contemporană, despre iubirea ca jertfă, despre boală şi depresie, despre valorile predeterminării şi pericolul mersului la ghicitoare. Ieroschimonahul îi face un portret emoţionant părintelui Iustin Pârvu, mentorul său spiritual.

Mănăstirea Petru-Vodă, din judeţul Neamţ, se pregăteşte de primul Paşte fără ctitorul ei, Părintele Iustin (1919-2013). Părintele Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici, a pus piatra de temelie a mănăstirii Petru Vodă în 1991. Unul dintre cei mai apropiaţi de marele duhovnic, mâna sa dreaptă, a fost ieroschimonahul Ioan Şişmanian. Născut în Bucureşti, absovent de Cibernetică, după ce a studiat şapte ani limba chineză, sistemul taoist, acupunctura, Laureţiu Şişmanian l-a întâlnit în 1988 pe Părintele Constantin Galeriu (1918-2003), paroh din al bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti. „De ce îl porţi pe Buddha la gât?“, l-a întrebat părintele Galeriu, care i-a devenit şi primul duhovnic. Şi de atunci, a început pentru Laurenţiu, armean după tată, vremea descoperiri lui Dumnezeu în ortodoxie, vremea adevăratelor răspunsuri şi mai ales a schimbărilor radicale din viaţa sa.

După şapte de ani de căsnicie, a divorţat, s-a angajat în 1990 la „Viaţa Spirituală“ la TVR, după care a plecat într-un concediu la o mănăstire din Moldova. Nu avea să se mai întoarcă vreodată ca mirean în Capitală, unde are totuşi o mamă iubitoare, un frate şi mulţi prieteni.

S-a călugărit în 1990, la 34 de ani, fără să se uite în urmă. Doi ani mai târziu, întâlnirea cu părintele Iustin Pârvu i-a schimbat întreaga perspectivă asupra ortodoxiei. În 1997, a depus jurămintele de schivnicie, a devenit ieroschimonah (preot schivnic, ultima şi cea mai grea treaptă monahală) şi a primit numele de Ioan de la însuşi Iustin Pârvu.

Ioan, „călugărul din vechiul schit“, despre care s-a mai scris că poate arde cu privirea lui o întreagă pădure de fagi, recunoaşte că la Petru Vodă nu mai există forţa prezenţei Părintelui Iustin, însă spiritul marelui duhovnic a rămas prezent în mănăstirea din inima Moldovei şi ne veghează în continuare pe toţi.

„Weekend Adevărul“: Cât de important este postul în pregătirea Învierii?

Ioan Şişmanian: Postul e foarte important, pentru că fără post nu te poţi aşeza. Postul nu este o restricţie, postul este un mod de viaţă, o stare de fapt a sufletului.  De exemplu, ca atunci când un om are pe cineva apropiat de suflet, bolnav, în spital şi după zile de stat la căpătâiul lui, când intră în operaţie aşteaptă în continuare pe hol. Cei din jur insistă să facă o pauză de la vegherea lui, să se odihnească, să mănânce ceva, iar el răspunde: „Nu pot, cel mai bine în clipa asta e să stau aici, mă simt mai liniştit aşa“. Aşa e şi cu postul: nu poţi mânca.

Atunci când te gândeşti că Iisus e pe cruce sau în drum către cruce, nu poţi mânca. Sau poţi mânca… dar măcar partea ta conştientă să te îndemne să o faci cu măsură, să eviţi îmbuibarea.

Şi aş mai da un exemplu. O fetiţă de 6 anişori îmi spunea la spovedanie, la Paştele trecut, că într-o zi la grădiniţă a văzut că unii din colegii ei nu au ce mânca şi le-a dat pacheţelul ei. La Liturghie auzise de pilda cu înmulţirea peştilor şi a pâinii, şi i-a zis lui Dumnezeu: „Îţi dau sendvişul meu şi tu îl vei împărţi la toţi.” Copilul credea lucrul acesta. Unde era restricţia? Nu exista, era doar convingerea, credinţa. Asta e perspectiva, de fapt, a postului. Din păcate, nu ştim, nu cunoaştem bogăţiile lui, nu cunoaştem… Iubirea. Iar asta este ceva dincolo de viaţa creştină. E în adâncul chipului nostru existenţial.

Ce înseamnă Învierea?

Învierea înseamnă părtăşia la ieşirea din timp şi din spaţiu. Până la Învierea Domnului noi am trăit într-un ritm hebdomadar, de 7 zile, 6 de muncă şi una de odihnă. Dar odihna de care vorbeam atunci nu era (more…)

18 Mai 2014

Acatistul Sfinţilor din Închisori – Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX -14 mai + AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Acatistul Sfinţilor din Închisori

Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX (14 mai)

+AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Troparul, glasul 1:

Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

 

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Icosul 1:

De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:

Bucurati-va, suflete curate de crin.

Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.

Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.

Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.

Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.

Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.

Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.

Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.

Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.

Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.

Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.

Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.

Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Condacul al 2-lea: (more…)

14 Mai – Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste. Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor

14 Mai – Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste

Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor

sursa: ATITUDINI, nr.33

PJustin-cu-mirulCea mai grozavă şi funestă săptămână a fost în jurul lui 14 mai. Una din cele mai cenuşii pagini din istoria românească… Circulau pe atunci maşini foarte luxoase. Intraseră în circuitul ţării noastre nişte autocare noi, maşini poloneze, foarte elegante la suprafaţă, dar înăuntru era totul închis şi nu se vedea nimic. Lumea se obişnuise… Eh, maşini poloneze!… Dar acolo erau numai şi numai deţinuţi politici. Pentru că arestările, care se făceau noaptea, erau foarte multe, rămâneau deţinuţii de transportat şi dimineaţa cam până la opt, nouă. Interesul era ca aceste maşini să nu se oprească pe la securităţi pentru că se demasca ce conţin.
Încă o treabă foarte interesantă!… În partea de sud-est a oraşului se auzeau împuşcături pe care ei le mascau, zicând: „armata face manevre”. Erau cunoscute aceste manevre ale armatei. Se făcea o manevră în Roman, se mai făcea la două, trei săptămâni una în Iaşi, în sfârşit, în diferite oraşe. Ce era cu împuşcăturile acelea? Aduceau aici noaptea familii întregi din comuna Bosancea, din zona Bucovinei. Bosancea, o comună de mare rezistenţă unde şi ruşii au fost dezarmaţi şi acum venise momentul de răzbunare împotriva bosăncenilor. Au făcut gropi comune în Piatra Neamţ, pe dealul Balaurului şi acolo aduceau cu maşinile, noaptea, familii întregi, le mitraliau şi le aruncau în gropile comune. Dimineaţa era totul nivelat, cu iarbă şi flori şi nu se ştia ce e acolo. În 1951 s-au făcut de către popa Nicolae săpături pe dealul Balaurului, însă securitatea a oprit să se mai continue săpăturile.
În noaptea dinspre 15 mai 1948 beciurile securităţii erau pline. Nu mai încăpeau arestaţii nici în beciuri, nici în poduri. N-aveau nici miliţieni de serviciu şi atunci au dresat câini. Au băgat deţinuţi în podurile securităţii şi la fiecare doi, trei deţinuţi era câte un câine lup. Într-adevăr, dacă mişcai erai sfâşiat de animalul acesta. Aşa spuneau şi caralii: „Dacă mişcaţi, riscaţi să vă rupă mâna, să vă spargă capul, să vă-nghită cu tot cu oase”.
Şi am stat 48 de ore nemişcat cu faţa în jos în podul securităţii din oraşul Roman. După 48 de ore am coborât la anchetă. Ancheta era făcută de un evreu al securităţii, Davidovici Solomon, foarte inteligent care a colaborat cu Doina Constantin. El era informatorul Securităţii şi juca şi rol de activist în FDC. Aşa că ziua umbla prin internate, prin şcoli, pe la ţară şi racola tinerii în Mişcarea Legionară. Era foarte apreciat şi căutat pentru că fusese arestat de Antonescu. Dar lumea nu şi-a dat seama cum de e liber de vreme ce fusese condamnat la 15 ani! Securitatea pusese mâna pe el: „Te eliberăm, dar ne faci serviciile”. A făcut serviciile Securităţii câţiva ani de zile şi apoi a fost găsit pe străzile oraşului Cluj mort, cu faţa în jos, în uniformă de securist. Ăştia l-au eliminat pentru că ştia prea multe.
Aşa s-a început prigoana în acea noapte de 14-15 mai 1948. Au fost peste 10.000 de tineri arestaţi, anchetaţi, condamnaţi în lunile august, septembrie şi în octombrie repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.
Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: „Intră aici, banditule!” Şi asta era scânteia şi celula mea.
Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: „Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe”. Şi într-adevăr aşa a fost.

Ancheta de la Suceava
La Suceava era o anchetă foarte riguroasă decât la Iaşi şi Galaţi. Cum să bată ei oamenii în timpul nopţii când se auzea în piaţă, pentru că era târgul aproape? Şi atunci au făcut un podium în mijlocul pieţei, au pus vreo două tabere de ţigani să cânte, să bată tobele

(more…)

8 Octombrie 2013

CURS DE MUZICĂ PSALTICĂ – PENTRU ÎNCEPĂTORI – Deschiderea cursului: DUMINICĂ 13 octombrie 2013 ora 19.00 la Biserica Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Suceava. Cursul este gratuit. Locurile sunt limitate.

Filed under: apologetica,conferinte,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 10:33

curs de muzica psaltica rr--mic-net

15 Mai 2013

14 mai – Praznicul Sfinţilor Închisorilor

14 mai – Praznicul Sfinţilor Închisorilor

(Al doilea hram al Mănăstirii Petru Vodă)

14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor

Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.

Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere. (more…)

31 Martie 2013

Rugăciunea lui Nichita Stănescu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 23:35

Nichita Stănescu

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

 

 

Cititi si : (more…)

17 Martie 2013

Plângerea lui Adam – fragment din Sfântul Siluan Athonitul

Filed under: cuvintele sfintilor,rugaciune,sfinti contemporani — Mircea Puşcaşu @ 22:50

Plângerea lui Adam 

fragment din Sfântul Siluan Athonitul

Adam, parintele intregii lumi, a cunoscut in rai dulceata iubirii lui Dumnezeu si de aceea, atunci cand pentru pacat a fost izgonit din rai si a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic si cu geamat mare suspina in toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: “Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc“. Nu-i parea rau atat de rai si de frumusetea lui, cat de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care in fiece clipa si nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Asa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, dar mai apoi a pierdut harul, face experienta chinului lui Adam. Sufletul e bolnav si ii pare tare rau atunci cand intristeaza pe Domnul Cel Preaiubit.

Adam tanjea pe pamant si suspina cu amar, si pamantul nu-i mai era drag. Suspina dupa Dumnezeu si graia:

“Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si Il caut cu lacrimi. Cum sa nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel si linistit, si vrajmasul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel rau a pus stapanire pe mine, si el tulbura si chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mangaie cu nimic, ci vrea sa vada din nou pe Domnul si sa se sature de El. Nu-L pot uita nici macar pentru un singur minut si sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine:

Miluieste-ma, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea cazuta!“

Asa hohotea Adam si lacrimile lui curgeau de pe fata lui pe piept si pe pamant, si toata pustia rasuna de gemetele lui; dobitoacele si pasarile taceau lovite de durere si plangeau, iar Adam hohotea, caci pentru pacatul sau toate au pierdut pacea si iubirea.

Mare a fost intristarea lui Adam dupa izgonirea din rai, dar cand a vazut pe fiul sau, Abel, omorat de fratele sau, Cain, intristarea lui s-a facut si mai mare, si cu sufletul chinuit de durere hohotea si gandea: “Noroade vor iesi si se vor inmulti din mine si toate vor suferi si vor trai in dusmanie si oamenii se vor ucide unii pe altii”. Si aceasta intristare a lui era mare, ca marea, si o poate intelege numai cel al carui suflet a cunoscut pe Domnul si stie cat de mult El ne iubeste.

Si eu am pierdut harul si strig impreuna cu Adam:
“Milostiv fii mie, Doamne! Da-mi duh de smerenie si iubire.”
O, iubirea Domnului! Cine te-a cunoscut te cauta neincetat, ziua si noaptea, si striga (more…)

29 Noiembrie 2012

Acatistul Sfântului Voievod Corneliu – Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc

Acatistul Sfântului Voievod Corneliu

Apostol,  Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc

Tropar, glas 8:
Crucea Ta ocrotindu-l de la naştere şi de la Arhanghelul Mihail luând chemare, Doamne, Apostol şi Căpitan al neamului Corneliu Codreanu s-a arătat şi ţara în mâinile Tale o a dat, pe care păzeşte-o pentru ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Unule, iubitorule de oameni, şi-i ajută pe români.

Condac, glas 3:
Corneliu Codreanu şi legionarii mărturisesc, pentru Cruce şi legea strămoşească se jertfesc, cu care ruşinează pe iudei, bolşevici şi păgâni şi-i întăresc pe creştini, biruinţă aflând sub sabia Arhanghelului şi pildă făcându-se neamului.

Condac 1 :

Apărător mare al neamului românesc, Căpitane, pe tine Dumnezeu te-a arătat când, prin darul Duhului Sfânt, Legiunea „Arhanghelul Mihail” ai întemeiat, prin care neamul să audă chemarea şi ţelul cel de pe urmă – a învia în numele Mântuitorului – să-l plinească. Pentru aceasta cu fruntea sus aducem în numele Sfintei Treimi laudă românească:
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

Icos 1:

Bucurie ai adus când în viaţă la răscrucea dintre două veacuri ai păşit, ca „sabie între două lumi” să te arăţi lămurit şi neamul să-l înalţi la vrednicia strămoşească. Pentru aceasta cu Sfinţii auzi cântare creştinească:
Bucură-te, fiule al neamului românesc
Bucură-te, alesule ce i-ai dat un ţel ceresc
Bucură-te, închinarea neamului şi pământului strămoşesc
Bucură-te, înălţarea lui la rostul cel duhovnicesc
Bucură-te, că neamul la picioarele Tronului dumnezeiesc ai suit
Bucură-te, cel ce i-ai arătat că trebuie sfinţit
Bucură-te, că Legiunii şi, prin ea, neamului îi eşti Căpitan
Bucură-te, că ai deschis ţării drumul spre liman
Bucură-te, al Crucii apărător
Bucură-te, în lupte înfricoşător
Bucură-te, cel prin care virtuţile neamului se împlinesc
Bucură-te, îţi strigă mulţime de suflete care te cinstesc
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

Condac 2:

Cu numele Sfântului zilei în care te-ai născut ai fost numit, iar atunci Cornelie Sutaşul era prăznuit; în aceasta s-a arătat chemarea ta ca ostaş al lui Hristos şi ca şi a aceluia credinţa cea nesfârşită ţi s-a aflat mai vârtos decât la toţi de pe pământ, căci lui Dumnezeu ai înălţat închinare de cuvânt: Aliluia!

Icos 2:

Din Bucovina erau strămoşii tăi şi se ştia numele lor în vremuri de restrişte: neamul codrilor şi al munţilor; pentru neamul românesc şi tu cu dragoste vei lupta ca-n veşnicie să-şi dobândească mântuirea sa. Se cuvine dar, cu acesta urmându-ţi, să aducem cântare de har:
Bucură-te, inimă din inima ţării născut
Bucură-te, că inima ţării în inima-ţi a crescut
Bucură-te, că liceul de la Mănăstirea Dealu, la umbra capului lui Mihai Viteazu, ai urmat (more…)

21 Noiembrie 2012

Părintele Gheorghe Calciu – Rugăciune pentru neam

Filed under: Parintele Calciu,rugaciune,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 23:14

Părintele Gheorghe Calciu

Rugăciune pentru neam 

 

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în acest post al Sfintelor Patimi ale Fiului Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, venim la Tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi să ne rugăm pentru poporul românesc. Ascultă cererea noastră în ajunul marii sărbători a învierii triumfale a Mântuitorului nostru Hristos.

Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele, ci şi cu inima (more…)

24 Iulie 2012

Carti recomandate – carti necesare: SBORNICUL – Lucrarea minţii – DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS – fragment

Filed under: carte,cuvintele sfintilor,România Profundă,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 13:14

Carti recomandate – carti necesare:

SBORNICUL

Lucrarea minţii

DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS

 Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi  şi din îndrumările oamenilor încercaţi, care au pus rugăciunea în lucrare.  (fragment,  pp. 4 si urm.)

DESPRE RUGĂCIUNEA OMULUI CARE  S-A ÎNSINGURAT ÎN CĂMARA INIMII SALE,  ÎNVĂŢÂNDU-SE ŞI RUGÂNDU-SE  ÎN TAINĂ

 Printre dumneavoastră se află mulţi, care nu ştiu în ce anume stă lucrarea cea lăuntrică a omului cugetător de Dumnezeu precum nu înţeleg nici ce este cugetarea de Dumnezeu. Aceştia nu  ştiu nimic despre rugăciunea ce se face cu mintea, socotind că se cuvine să ne rugăm numai cu acele rugăciuni care se  află scrise în cărţile bisericeşti. Cât despre tainica vorbire pe care o săvârşeşte omul cu Dumnezeu  în adâncul inimii sale şi despre foloasele care decurg dintr-însa, aceştia, câtuşi de puţin nu le cunosc şi nici n-au gustat această dulceaţă duhovnicească. Precum este un orb din naştere care doar aude despre lumina soarelui, dar nu ştie ce anume este această lumină, asemenea sunt şi cei care numai aud despre învăţăturile cele cugetătoare de Dumnezeu  şi despre rugăciune, dar de înţeles nu le înţeleg. Din pricina grosimii simţirii lor, ei se lipsesc de multe bunătăţi duhovniceşti  şi rămân în urmă pe calea acestor fapte bune, care duc spre o stare desăvârşită, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, spre îndrumarea celor simpli, înfăţişăm aici câteva lămuriri despre învăţătura lăuntrică  şi  despre rugăciunea cea cugetătoare de Dumnezeu, pentru ca  doritorul unor asemenea lucruri să înceapă, cu ajutorul Celui Prea Înalt, să le înveţe, fie câtuşi de puţin. Învăţătura duhovnicească a omului celui dinlăuntru începe cu următoarele cuvinte ale lui Hristos:  „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău Celui într-ascuns” (Mat. VI, 6).

CAPITOLUL I

DESPRE ÎNDOITUL ÎNŢELES AL OMULUI, AL ÎNVĂŢĂTURII, AL RUGĂCIUNII  ŞI AL  CĂMĂRII

Omul este o doime: cel din afară şi cel lăuntric, al trupului şi al duhului. Cel din afară este văzut, trupesc, iar cel lăuntric este nevăzut, duhovnicesc sau potrivit cuvântului Apostolului Petru: „omul cel ascuns al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând şi liniştit” (I Petru 3, 4). şi Sfântul Pavel lămureşte îndoita fire omenească, spunând: „cu toate că omul nostru cel dinafară se strică, omul nostru cel  dinlăuntru se înnoieşte zi de zi” (II Cor.  4,16). Aici Apostolul vorbeşte lămurit despre omul cel dinafară  şi cel dinlăuntru. Astfel, omul cel dinafară se întocmeşte din mai multe mădulare, pe câtă vreme cel lăuntric ajunge la desăvârşire prin minte, prin luarea aminte la sine, prin frica lui Dumnezeu şi prin darul Domnului. Faptele omului cel dinafară sunt văzute, iar cele ale celui dinlăuntru rămân nevăzute; potrivit Psalmistului: „o prăpastie este lăuntrul şi inima omului!” (Psalm 63, 7). Tot astfel vorbeşte  şi Apostolul: „cine dintre oameni  ştie ale omului, fără numai duhul omului care este întru el?” (I Cor. 2,11). Singur doară Cela ce ispiteşte inima  şi rărunchii, cunoaşte toate tainele omului lăuntric.

De aceea şi învăţătura este o doime; cea dinafară şi cea lăuntrică întru cugetarea de Dumnezeu; de afară în înfloriturile meşteşugului vorbirii, dinlăuntru în rugăciuni; dinafară în minte ascuţită, dinlăuntru în focul duhului, de afară în lucrări iscusite ale frumuseţii, dinlăuntru în privirea celor nevăzute; de afară cunoştinţa care îngâmfă (I Cor. 8, 1), pe cînd dinlăuntru cea care se smereşte; într-adevăr, cunoştinţa cea dinafară este iscoditoare, vrând să afle toate, pe când cea lăuntrică ia aminte de sine  şi nimic altceva nu doreşte, decât să-L cunoască pe Dumnezeu, Căruia poate să-I spună ca David: „ţie inima mea pururea  ţi-a vorbit; pentru Tine căuta-tu-te-a faţa mea; faţa Ta, Doamne neîncetat o caut” (Psalm 26, 13). şi apoi: „precum cerboaica doreşte apa izvoarelor, tot aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalm 41,1).

Rugăciunea de asemenea este o doime – dinafară şi lăuntrică; cea care se face la arătare şi cea care se face în taină; cea care se săvârşeşte în adunare şi cea care se rosteşte în singurătate; rugăciunea făcută ca o (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: