Bucovina Profundă

16 iunie 2018

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

16 iunie – Pomenirea Părintelui Justin cel sfânt de la Petru Vodă

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

pr justin pv

Ei bine, dragii mei, mi se pare că nu mi se cuvine mie să vorbesc despre sfinți, pentru că trebuie să fii sfânt ca să poți vorbi corect și cu folos despre sfinți. Și de aceea îmi cer iertare de la bunul Dumnezeu și de la Părintele Justin că îndrăznesc să rostesc câteva cuvinte despre acest sfânt al închisorilor, despre Părintele Justin, pentru care sâmbătă s-a făcut parastasul de 4 ani de la trecerea lui la cer între Sfinții Mărturisitori. Îmi vine în minte o istorioară pe care v-am mai spus-o. Erau doi bărbați, cu familie și când se întâlneau, se plângeau de necazurile pe care le aveau cu oamenii și în familie. Iar pe de altă parte cârteau că: „Uite cutare e fără Dumnezeu în lume, creează atâtea necazuri, face atâtea rele”. Își vărsau oarecum păsul și unul și altul. Dar în general erau practicanți ai Ortodoxiei, erau oameni care mergeau la biserică, care își mărturiseau greșelile, păcatele, oameni care se sileau cu rugăciunea, cu postul, cu faptele bune, ca să fie în lumină. Totuși, ăsta era păcătuțul lor. Și și-au încheiat amândoi viața vremelnică cum ni se va întâmpla și nouă care suntem aici și tuturor care ne-am născut. Iar Dumnezeu pe cumpănă a pus și cele bune și cele rele care au fost mărturisite și părăsite și i-a rânduit în Împărăția Cerului, în «frumusețile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inimă nu s-au suit», cum spune Sf. Apostol Pavel, știți și dumneavoastră. Și uimiți de ce minunăție i-a învrednicit Dumnezeu să moștenească și încă veșnic, în bucuria aceasta, în fericirea aceasta, aud ei o poruncă dumnezeiască: „Vine un slujitor al Tatălui, să se facă pregătirea cuviincioasă!”, și imediat se întind covoarele, se presară flori, se așază îngerii cu trâmbițe și cu cântări, ca să-L întâmpine cum se cuvine. Și când văd ei toată pregătirea aceasta, cei doi își dau coate unul altuia: „Vezi, mă, și aici e ca pe pământ. Nouă nu ni s-a făcut primire din asta”. Dar un înger din cer se desparte de ceata lui care era acolo și zice: „Nu cârtiți aici în rai, că de ăștia ca voi vin cu sutele, dar un slujitor al altarului foarte rar”.
Ei bine, eu cred și mărturisesc că o primire deosebită i s-a făcut Părintelui Justin. După 94 de ani de viață pământească, așa întâmpinare cred că i s-a făcut. De ce? Dați-mi voie să încerc să vă spun, ca să susțin ceea ce am spus. Păi, Părintele care s-a născut în localitatea Petru-Vodă, a construit acolo două mănăstiri, de călugări și de călugărițe. Atunci când a fost operat la Cluj, zicea către medicul care l-a întrebat: „Părinte, vrei să te operez?”, „Da, dar numai să nu fiu mucenicit cu cuțitul, că am 150 de fete și 80 de băieți și mă așteaptă”.
Ei bine, două mănăstiri pe locul ales, dar până să ajungă la acestea, Părintele a slujit lui Dumnezeu de mic. La 17 ani a părăsit casa părintească și fiind copil curat a intrat la mănăstirea Durău. La 23 de ani pentru viața lui exemplară a fost sfințit ca preot. A urmat războiul și a fost cu armata până în Odessa. La Oglinzi, lângă Târgu-Neamț, mi-a spus că s-a dat o bătălie, 400 de oameni mi-a zis Părintele că a spovedit, a împărtășit și a doua oară au venit bombardamentele. Atâția au plecat dezlegați de păcate și cu „medicamentul” mântuirii. Iată la ce misiune l-a chemat Dumnezeu pe Părintele, de tânăr! Venind din război a fost pe lista celor periculoși pentru regimul ateist instalat și a fost condamnat la 12 ani de închisoare, unde cea mai mare satisfacție o avea când făcea Sf. Liturghie în celulă și chiar spunea: „Nicio Liturghie cu trăire și cu atâta har n-am săvârșit ca acolo în închisoare”. A fost în închisoare și la Aiud și la Periprava și la Canal și la Baia Sprie. Deci, a răbdat mult, dar acolo a avut parte de oameni cu cultură și trăire: generali, ofițeri, medici, ingineri, de toate felurile, care își împărtășeau unul altuia, fel de fel de cunoștințe. Și acolo știa pe de rost Paraclisul și Acatiste și rostea mereu Doamne Iisuse. A ajuns la mari trăiri, fiind acolo în închisoare. Legătura cu Dumnezeu l-a făcut să facă față tuturor necazurilor și când să iasă, cu puțin înainte de termen, i s-a pus întrebarea: „Acum, care mai credeți în Dumnezeu?” și a făcut 

(more…)

Reclame

Din relatările Maicii starețe Justina Bujor despre viețuirea minunată a Părintelui Justin

16 iunie – Pomenirea Părintelui Justin cel sfânt de la Petru Vodă

Din relatările Maicii starețe Justina Bujor despre viețuirea minunată a Părintelui Justin

Maica stareță, sfinția voastră ați stat mult în preajma Părintelui Justin Pârvu, fiind cea mai apropiată dintre ucenicii săi, pentru început ne puteți spune cum l-ați întâlnit pe Părintele?

Parinetele Justin PârvuNu pot spune că eu am fost cea mai apropiată din ucenicii săi, pentru că în primul rând cu duhul trebuie să fii aproape de sfinți, așa că poate sunt mulți alții care i-au fost mult mai apropiați decât mine, chiar dacă eu mai toată ziua stăteam lângă sfinția sa, dar contează cât de mult te-ai apropiat de virtuțile sale, cât de mult a putut vasul tău încăpea să se umple cu duhul său.

Prima oara l-am cunoscut pe părintele Justin în ianuarie 1998, în perioada când eram studentă în anul V la medicină în Iași. Scopul venirii mele la Petru Vodă era strict pentru a vizita mănăstirea și a ajuta o persoană (unul din prietenii mei) să se apropie de Dumnezeu. Nici nu aveam măcar în gând să intru la părintele Justin, considerând că nu am nicio problemă importantă. La timpul respectiv nu cunoșteam foarte multe despre părintele Justin, pentru că nu era mediatizat deloc, știam doar că făcuse ani grei de temniță și că e luminat de Dumnezeu. Printr-o întâmplare, o fată care se afla la arhondaric[1] m-a întrebat dacă am intrat la părintele Justin și mi-a arătat unde e chilia, insistând să merg chiar în clipa aceea. Am intrat în chilia părintelui. Eram fascinată, Părintele m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și simțeam că parcă ne cunoaștem de o viață. M-a întrebat de unde sunt, ce fac. Eu i-am explicat că voiam o viață mai simplă, eventual la țară, la munte, ca nu vreau carieră medicală într-un mare spital. Și sfinția sa a început să-mi spună ca acest cabinet modest pe care îl caut eu, trebuie să fie ca o chilie de maică și după câteva minute a zis că vrea să facă un spital în Petru Vodă și atunci când termin facultatea să vin direct la el să lucrez la acest spital. Eu i-am răspuns fără nicio șovăire: Da, părinte! Am plecat cu o bucurie imensă în suflet, încredințată fiind în sufletul meu că va trebui să dau ascultare acestui Părinte, care îmi părea mai cunoscut decât proprii mei părinți.

După această primă întâlnire am plecat așadar cu traseul vieții schimbat. Am început să vin foarte des la Petru Vodă, atât în anul V, cât și în anul VI de facultate.
(more…)

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

nichita eminescu -974x468

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

(De dragoste)

Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul

iar nu slăvindu-l de neînţeles

căci ce-a fost el, n-a fost eres

şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

 

Să-l punem între vii căci este viu

bolnav de frumuseţea mamei mele

de cerurile numai cu mare stele

de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu.

Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine

în patul inimilor noastre

Şi dacă vinul sângelui are vechime

şi dacă mările ne sunt albastre

şi dacă peştii-s umbra stelelor cu coadă

şi dacă inima e-o stea cu coadă

şi coada umbrei plopilor înalţi

ne-a adunat pe noi, ceilalţi

în jurul verbului curat

rostit de el şi murmurat

de noi, ai lui

Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Nichita Stănescu despre Eminescu

cel genial și universal,

despre poemul Luceafărul 

și criticii neinspirați

 

6 iunie 2018

Declaraţia de la Paris. O Europă în care să credem

Filed under: articol,atitudine,permanențe,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:27

 Declaratia-de-la-Paris-o-Europa-in-care-sa-credem-300x160

Declaraţia de la Paris

O Europă în care să credem

(The Paris statement. A Europe we can believe in)

Contemporanul.ro

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem propriile noastre limbi, tradiţii şi graniţe. Cu toate acestea, am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când am fost în conflict – sau în război. Această unitate în diversitate ne pare naturală.

1. Europa ne aparţine, iar noi aparţinem Europei. Aceste tărâmuri sunt casa noastră, nu avem alta. Motivele pentru care îndrăgim Europa depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica loialitatea. Aceasta ţine de cutume, de încercările prin care am trecut şi de momente dureroase. Este vorba de însufleţitoare iniţiative de reconciliere şi de făgăduinţa unui viitor comun. Privelişti şi evenimente obişnuite au pentru noi înţelesuri aparte – accesibile nouă, nu şi altora. Casa este locul unde lucrurile ne sunt familiare şi unde suntem recunoscuţi, indiferent de cât de departe ne-⁠au purtat paşii. Aceasta este Europa, civilizaţia noastră preţioasă şi de neînlocuit.
Europa ne este casa.

2. Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, este ameninţată de o falsă conştiinţă despre sine. Această falsă Europă se închipuie ca o culme a civilizaţiei, dar, în realitate, ne va răpi casa. Ea face caz de exagerările şi distorsiunile valorilor europene autentice în vreme ce rămâne oarbă la propriile vicii. Mulţumită de sine, această falsă Europă vehiculează imagini reducţioniste, caricaturale, ale istoriei noastre, fiind iremediabil prejudiciată împotriva trecutului. Corifeii ei sunt prin elecţiune orfani şi-⁠şi imaginează că a fi orfan – a nu avea casă – e o nobilă realizare. În felul acesta, falsa Europă se mândreşte a fi precursoarea unei comunităţi universale, care nu e nici universală şi nici comunitară.
O falsă Europă ne ameninţă.

3. Patronii falsei Europe sunt fermecaţi de superstiţiile progresului inevitabil. Ei îşi închipuie că Istoria e de partea lor, ceea ce îi face trufaşi şi dispreţuitori, incapabili să recunoască defectele lumii post-⁠naţionale şi post-⁠culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei nu cunosc izvoarele valorilor umaniste pe care ei înşişi le respectă – aşa cum facem noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creştine ale Europei. În acelaşi timp, au mare grijă să nu-⁠i ofenseze pe musulmani, despre care îşi imaginează că îşi vor însuşi cu plăcere viziunea lor seculară, multiculturală. Cufundată în prejudecăţi, superstiţii şi ignoranţă şi orbită de zadarnice, suficiente proiecţii ale unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă implicit opoziţia. Aceasta se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
Falsa Europă este utopică şi tiranică.   

adevarata_europa-slide-1023x279

4. Ajungem într-⁠un punct mort. Cea mai mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană. Europa adevărată este în pericol din cauza presiunii sufocante exercitate de falsa Europă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi cultura noastră comună sunt pustiite de iluzii şi amăgiri privitoare la ceea ce este şi ar trebui să fie Europa. Promitem solemn să rezistăm acestei ameninţări pentru viitorul nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa reală, Europa căreia aparţinem toţi cu adevărat. Trebuie să apăram adevărata Europă.      (more…)

5 iunie 2018

Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

Filed under: crimele comunismului,Jordan Peterson,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:23

 Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

 

 

 Jordan Peterson, Canadian clinical psychologist and professor of psychology at the University of Toronto, speaks with The Epoch Times about Postmodernism and Cultural Marxism. Communism is estimated to have killed at least 100 million people, yet its crimes have not been fully compiled and its ideology still persists. The Epoch Times seeks to expose the history and beliefs of this movement, 

4 iunie 2018

Imunitatea de turmă și obligativitatea vaccinărilor in masă

Filed under: antivaccin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:02

Imunitatea de turmă și obligativitatea vaccinărilor in masă

turma-de-oi

Întregul efort de a impune prin lege obligativitatea vaccinărilor în masă utilizează drept justificare teoria imunităţii de turmă (herd immunity), care este o teorie minunată.

Doar că este doar o teorie și una foarte  controversată. Există numeroase păreri avizate din lumea medicală care pun sub semnul intrebării această teorie, ba chiar există voci pertinente care o consideră un mit intreținut artificial și interesat, dar infirmat de realitatea concretă și de practica medicală imediată.

Există in practică lucruri evidente care contrazic posibilitatea realizării prin vaccinare a unei reale și stabile a unei imunități colective, de turmă:  

  1. imunitatea indusă de un vaccin este limitată in timp (de la 2 luni la 9 ani); de aceea se fac rapeluri (revaccinări) și la două luni diferență, cum e cazul DTaP-ului;
  2. există (suficiente)persoane care nu produc (deloc) anticorpi după un anume vaccin; prospectul medical extins al fiecărui vaccin precizează procentul acestor persoane nereactive. Există anumite boli (rujeola) care, pentru un anume procent din populație, nu lasă anticorpi nici in cazul celor care au făcut boala naturală (cu atât mai puțin in cazul celor vaccinați). Acest fapt este certificat științific in cazul rujeolei, cauza determinată fiind o caracteristică genetică a speciei umane, de aceea se știe că rujeola nu poate fi eradicată prin vaccinare, fiind o boală endemică, care apare periodic in anumite populații și areale geografice; 
  3. existența epidemiilor in cadrul comunităților (cvasi-)integral vaccinate.

 

Doar aceste 3 puncte (mai sunt și altele)  intâlnite in practică dărâmă teoria imunității de turmă și lasă impunerea obligativității vaccinărilor in masă fără nici o justificare ce ține de politici de sănătate publică.

Mircea Pușcașu

Articole:

Herd Immunity: Myth or Reality? – Tetyana Obukhanych, PhD – http://www.greenmedinfo.com/blog/herd-immunity-myth-or-reality

The Deadly Impossibility Of Herd Immunity Through Vaccination –  Russell L. Blaylock, MD – http://www.whale.to/vaccines/deadly_impossibility.html

Herd Immunity: Flawed Science and Mass Vaccination Failures – Suzanne Humphries, MD  (more…)

31 mai 2018

Eroi cvasi necunoscuți. Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:47

agarici

Eroi cvasi necunoscuți

Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

 

Am pornit cu zâmbetul pe buze şi am terminat povestea în lacrimi.

Până astăzi am ştiut că „agarici” e un termen arhaic cu sens de suport, sprijin, ajutor. L-am întâlnit când eram mică, într-o carte veche. Îmi plăcea să îl folosesc simţindu-l familiar, prietenesc, însă vedeam pe zi ce trece în jurul meu că e considerat peiorativ. Aşa că am zis să dau o căutare.

Ignoranţa mea m-a înspăimântat. Povestea e extraordinară!

Legendarul Agarici Horia, care se trage dintr-o străveche familie moşierească moldovenească (sprijinitori la rândul lor faţă de contemporani), e un erou naţional!

A ţinut piept singur bombardierelor sovietice trimise să atace Portul Constanţa: Pe 22 iunie 1941, când România a întors armele împotriva Uniunii Sovietice, ziua declanșării Războiului pentru Reîntregirea Țării, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Avionul său avusese o defecţiune. A doua zi a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud.   (more…)

18 mai 2018

Cuvânt la Înălţarea Domnului al Sfântului Ioan Gură de Aur

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:39

sf-ioan-gura-de-aur

Cuvânt la Înălţarea Domnului 

al Sfântului Ioan Gură de Aur

Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei.

Şi noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălţat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne-am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; şi acea natură, care fusese alungată din rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a săvârşit această mare minune? Cum ne-am ridicat noi la această înălţime, noi care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? Cum s-a înlăturat acel război? Cum s-a îmblânzit acea mânie? Cum? Căci aceasta este de mirare, că nu noi, ci El, Care cu dreptate Se mâniase pe noi, ne-a chemat la pace şi a întemeiat pacea. Cum, El a fost atacat şi El cheamă la pace? Negreşit, căci El este Dumnezeu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca un Părinte plin de dragoste.     (more…)

Hristos S-a înălțat! Cântări la Înălțarea Domnului. Tropar, condac, catavasii, stihiri, anti-axion

Filed under: praznicar,psaltica,rugaciune,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:10

Hristos S-a înălțat! Cântări la Înălțarea Domnului. Tropar, condac, catavasii, stihiri, anti-axion 

Troparul și Condacul Înălțării Domnului

.

Catavasiile Înălțării Domnului (more…)

Înălțarea Domnului – Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:08

Inaltarea-Domnului-Icoana

Înălțarea Domnului

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Evanghelia despre Inaltarea Domnului

 Luca 24, 36-53 / Fapte 1, 3-14

Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi, fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi, si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. Voi sunteti martorii acestora. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.

Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Carora S-a si infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel? El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.

Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui.

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Înălțarea Domnului

StNikolaiVelimirovich Cand randunelele nu prea mai au mancare si vine vremea rece, ele se duc in tarile calde, unde este mult soare si multa hrana. O randunica zboara pe sus, cercetand aerul si aratand calea, si restul stolului o urmeaza.

Cand sufletele noastre nu prea mai au hrana in lumea materialnica, si cand se apropie frigul mortii – o, se afla vreo randunica ca aceea, ca sa ne duca intr-un loc cald, unde sa fie multa caldura duhovniceasca si hrana duhovniceasca? Exista vreun asemenea loc? O, exista vreo astfel de randunica?

In afara Bisericii Crestine, nu se afla nimeni care sa ne poata da la aceasta, nici un fel de raspuns demn de incredere. Biserica singura cunoaste aceasta, si cunoaste cu adevarat. Ea a vazut acea parte a Raiului dupa care tanjesc sufletele noastre in amurgul inghetat al acestei vieti pamantesti. Ea a vazut si aceasta randunica binecuvantata, cea dintai care sa zboare catre acel loc mult dorit, risipind intunericul, croind drum prin vazduhul greoi dintre pamant si cer, cu aripile ei puternice, deschizand calea pentru stolul din spatele ei. In afara de aceasta, Biserica de pe pamant iti poate marturisi despre stoluri de randunele fara de numar care au urmat prima Randunea, si au plecat impreuna cu ea spre tara binecuvantata, tara imbelsugata de toate lucrurile cele bune – tara primaverii celei vesnice.

Veti vedea de aici ca, prin aceasta Randunica mantuitoare, ma gandesc la Domnul nostru Iisus Hristos Cel inaltat. Nu a spus El Insusi ca El este Calea? Nu a spus El Insusi Apostolilor: „Ma duc sa va gatesc loc … si va voi … lua la Mine” (Ioan 14:2-3)? Si nu le-a spus El inainte de aceasta: „Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine” (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Insusi a inceput sa se implineasca cateva saptamani mai tarziu, si a continuat sa se implineasca pana in zilele noastre, si se va implini pana la sfarsitul veacurilor. Adica: fiind incepatorul primei zidiri a lumii, El este si incepatorul celei de a doua zidiri, sau reinnoirea binecuvantata a celei vechi. Pacatul a taiat aripile lui Adam si cele ale tuturor urmasilor sai, si toti s-au indepartat de Dumnezeu, au slabit in credinta si au fost orbiti de tarana din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om, Intaiul Nascut intre oameni, a fost cel dintai care sa Se inalte la cer pe aripi duhovnicesti, catre tronul slavei si puterii vesnice, despicand calea spre cer si deschizand toate portile cerului urmatorilor Lui cu aripile lor duhovnicesti – asa cum vulturul deschide calea puilor sai; precum randunica merge inainte, aratand stolului calea si taind rezistenta mare a aerului.   (more…)

12 mai 2018

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri – Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său

Parintele-Justin-Parvu-1440x1080

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri 

Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său


BINECUVÂNTAREA DE A TRATA ŞI ÎNGRIJI UN SFÂNT. MĂRTURIA MEA

Dr. Dan Tudor ENIU

dr Eniu-Dan1În general, credincioşii caută, cu eforturi mari şi cu orice sacrificii, să ajungă la duhovnici buni, părinţi duhovniceşti cu har, călugări vestiţi, mai ales atunci când au probleme. La marii părinţi este coadă permanent, lumea se înghesuie. Sau eu nu am avut probleme atât de mari, sau nu am ştiut unde să caut, dar, deşi aveam credinţă în Dumnezeu de mic, înrădăcinată de bunicii mei – oameni buni şi credincioşi, nu am umblat după mari duhovnici. În schimb, pot spune că Părintele Justin m‑a căutat pe mine, ca să mă ajute, m‑a chemat, spre binele meu. Dar de atunci mi‑a marcat şi schimbat viaţa. Cred că asta a fost voia lui Dumnezeu, ca eu să‑L descopăr, să mă apropii mai mult de credinţa adevărată, să găsesc Calea şi Adevărul, prin mijlocirea Părintelui Justin Pârvu.

Sunt medic, chirurg oncolog. Acum 6‑7 ani am tratat în mai multe rânduri măicuţe de la Petru Vodă, care mi‑au spus că au primit binecuvântarea Părintelui Justin să vină la mine. M‑am bucurat, deşi, plin de ruşine, dar cu sinceritate, recunosc că nu ştiam cine este Părintele Justin. Fusesem de mai multe ori pe la mănăstirile din Bucovina, am cunoscut mai mulţi părinţi, dar la Petru Vodă încă nu ajunsesem. Am făcut tot ce trebuia, mi‑am făcut datoria şi meseria, a ieşit bine. Una dintre maici m‑a invitat la Petru Vodă, să mă ducă la Părintele Justin. După câteva luni, fiind în excursie prin Bucovina cu familia, am dat curs invitaţiei şi am trecut pe la Petru Vodă. Maica ne‑a introdus la Părinte.

Am intrat în chilia mică, cu soţia mea şi cu copiii, şi atunci l‑am cunoscut. Din prima clipă m‑a impresionat liniştea, siguranţa, energia şi căldura pe care o răspândea, în ciuda vârstei, în ciuda orei târzii, oboselii, presiunii oamenilor de afară. Ni s‑a adresat ca unor vechi şi dragi cunoştinţe, ne‑a copleşit cu iubire, ne‑a făcut câteva recomandări scurte, ne‑a dat câte un cadou şi am ieşit mult mai uşori, mai liniştiţi, mai relaxaţi, parcă eliberaţi de o povară de care nu ştiusem. Nu a trebuit să‑i spunem sau să îi cerem nimic, ştia totul. Ne‑a răspuns la întrebări fără să i le punem. Atunci am înţeles ce har are Părintele, am înţeles de ce veşnic sunt sute de oameni care aşteaptă să fie primiţi la sfinţia sa şi am început să descopăr puterea lui Dumnezeu.

Din acel moment nu am mai putut să fac rău. Am acceptat tot ce a venit aşa cum a venit, pentru că am înţeles că asta mi se cere. Mi‑am descoperit, cred, menirea, am înţeles rolul meu. Şi nu prididesc să‑I mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi‑a dat, şi Părintelui Justin pentru felul în care a schimbat viaţa mea.

De atunci am mers periodic la Petru Vodă pentru binecuvântarea Părintelui Justin. S‑a creat o legătură foarte puternică, pe care nu o pot explica, dar care îmi dădea permanent putere. De câte ori mi‑a fost greu sau am avut necazuri, am apelat la Părinte şi m‑a liniştit. Am tratat cu succes mai mulţi vieţuitori ai mănăstirii, cu binecuvântarea părintelui. Am simţit în permanenţă descărcarea harului părintelui asupra mea şi familiei mele.

În urmă cu trei ani, Părintele Justin s‑a îmbolnăvit grav la plămâni şi a fost adus la Cluj. Am fost solicitat şi eu de către apropiaţii părintelui, la cererea sfinţiei sale, să‑mi aduc aportul la diagnostic şi tratament, alături de echipa de la Spitalul Clujana. Simţeam şi atunci, cum am mai simţit de fiecare dată în prezenţa Părintelui, că sunt un fel de actor care face un rol după un scenariu scris dinainte, simţeam că părintele ştie ce va urma şi ce vom face fiecare, ce se va întâmpla, şi oarecum noi suntem la un examen, noi vom demonstra de câtă iubire şi dăruire suntem capabili. Noi încercam fiecare să facem cât mai mult şi mai bine medical, după cum ne dictau cunoştinţele noastre şi experienţa profesională, situaţia era foarte gravă, parcă fără speranţă, cu atâtea puncte slabe, încât nu vedeam un sfârşit bun. Părintele Justin ne asculta de fiecare dată cu interes, încuviinţa tot şi ne binecuvânta. A fost greu, a durat destul de mult, dar, în final,   

(more…)

7 mai 2018

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

Filed under: istoria ascunsa,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:51

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

R.Wurmbrand in prefața cărții:
”Această carte a fost concepută inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.”

Extras din documentarul Richard Wurmbrand de Liviu Mocanu – Alfa Omega TV: 


Puteți descărca și citi cartea integrală in format pdf de aici: 

MARX ȘI SATAN – Richard Wurmbrand


 

În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici.  (more…)

3 mai 2018

Alfie Evans, afecțiunile neurodegenerative postvaccinale și mandatul pentru crimă al statului. Status vaccinal: în 4 luni, 21 de vaccinuri conținând in total 57 de antigene și 3125 micrograme de Aluminiu. Corelație sau cauzalitate?

Filed under: antivaccin,bioetica,Civilizația morții,dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 06:31

busola -0616-sense-of-direction

Alfie Evans, afecțiunile neurodegenerative postvaccinale și mandatul pentru crimă al statului

Status vaccinal: în 4 luni, 21 de vaccinuri conținând in total 57 de antigene și 3125 micrograme de Aluminiu. Corelație sau cauzalitate?

 

Cazul Alfie Evans a cutremurat o lume întreagă prin cruzimea deciziei prin care autoritățile au hotărât, împotriva voinței părinților, deconectarea de la aparatele medicale a acestui copil ce suferea de o boală terminală și refuzul unor tratamente de paliație oferite umanitar de alt stat.

Este extrem de șocant când statul intră fără scrupule între o mamă și fiul ei, între un tată și fiul lui, aducând mandat de ucidere, folosind forța și autoritatea, aducând argumente ideologice, emise de instituții medicale, instanțe judecătorești sau foruri politice, ignorând morala simplă, evidențele și bunul simț.

 Oameni cu minte ascuțită și condei iscusit au surprins puzderie de nuanțe ale aberațiilor, ce frizează absurdul și disperarea, întâlnite în acest caz și mi-ar fi imposibil să scriu ceva nou și cu adevărat relevant. De aceea am preferat să vorbesc despre caz cu cuvintele altora, publicând articole relevante și comentarii emise de oameni inteligenți.

Citind și documentându-mă despre caz am găsit câteva date despre care consider că ar fi potrivite pentru a fi supuse atenției publice, este vorba de posibilele corelații între afecțiunea neurodegenerativă a micuțului Alfie Evans și programul intensiv de vaccinare la care a fost supus el.  Am remarcat faptul că nu au fost probleme la naștere sau imediat după, ci că primele manifestări neurologice au apărut după vaccinarea de la două luni (exotropie oculară) și s-au amplificat pe măsură ce s-au făcut vaccinările de la 4 luni (somnolență, schimbarea stării generale, copilul nu mai zâmbea) și după cele de la 6 luni (oprirea și involuția dezvoltării neuromotorii, la 7 luni – primele convulsii) .

Aceste tipuri de manifestări sunt menționate in prospecte intre reacțiile adverse rare ale vaccinurilor recente. Mulți copii se vaccinează și nu dezvoltă reacții adverse vizibile, dar mulți alții, pe care nu-i știm pentru că nu au fost mediatizați (nici măcar raportați), au reacții adverse foarte serioase și ireversibile.

A fost suspectă și graba bruscă a autorităților pentru a pune punct vieții micuțului Alfie chiar acum, cu 2-3 săptămâni înainte ca sărăcuțul să împlinească 2 ani. Conform unei alte strâmbe legi britanice, un copil vătămat de vaccinuri este admis pentru despăgubiri financiare doar după ce împlinește vârsta de 2 ani. Deci autoritățile medicale britanice in privința uciderii copilului Alfie Evans aveau motivația, mijloacele, justificarea și oportunitatea. Sperăm ca o anchetă să stabilească conexiunea între aceste elemente și dreptatea și adevărul să iasă la lumină.

Astfel am căutat și am găsit o fotografie a carnetului de vaccinare al copilului, pentru a vedea exact despre ce vaccinuri este vorba in acest caz. Apoi am citit prospectele oficiale ale vaccinurilor bifate in acest carnet și am făcut un scurt bilanț al posibilelor probleme vaccinale. alfie evans - carnet de vaccinare - ksiązeczka-alfiegi2

 Scurt bilanț al problemelor vaccinale (toxico-imune) in cazul Alfie Evans:

Aluminiul          

La vârsta de două luni Alfie Evans a primit prin vaccinuri, injectabil, 1500 de micrograme de Aluminiu, la 4 luni incă 500 micrograme și la 6 luni incă 1125 micrograme. Astfel însumându-se 3125 micrograme de Aluminiu.

După recomandările autorităților medicale mondiale, doza de Al maximă admisă este de 5 micrograme/ kg corp (fără a depăși un total de 25 de micrograme intr-o zi). Un copil de 2-6 luni are aprox. 6-8 kg, doza de Aluminiu maxim admisă ar fi 30-40 micrograme.

 

Hiper-poli-vaccinarea     

(more…)

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI. Articol de Vasile Astărăstoae

dir

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI

articol de Vasile Astărăstoae

O știre: „După ce Alfie a fost deconectat luni de la aparatele, care îi susţineau viaţa, s-a stins din viață în noaptea de vineri spre sâmbătă”. Ce se ascunde în spatele acestei știri? „Umanismul” secolului XXI.

Alfie era un copil, care era ținut în viață prin suport artificial. La un moment dat, spitalul și medicii au decis că e prea costisitor și inutil să-l trateze și au propus deconectarea. Părinții s-au opus și au apelat la justiție. Justiţia britanică a respins solicitarea părinţilor lui Alfie, Kate James şi Tom Evans, de a obliga spitalul să continue îngrijirile medicale și a hotărât ca Alfie trebuie să moară. Părinții au solicitat atunci externarea. Justiția a respins această solicitare. Părinții au primit susținerea guvernului italian, care i-a oferit cetățenia lui Alfie pentru a facilita transferul său la spitalul pentru copii Bambino Gesu din Roma, unde medicii catolici italieni doreau să continue gratis efortul de a-l salva. Dar Justiția le-a interzis să-l transfere. Astfel, Kate și Tom au epuizat toate instanțele britanice și deși au apelat chiar și la CEDO, nimeni nu i-a ascultat. S-a făcut dreptate. Alfie a murit.

Cum au fost motivate deciziile?

Au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Din punct de vedere juridic este o pseudo-argumentație. Cu excepția țărilor care au legalizaat euthanasia (și Marea Britanie nu se găsește printe acestea) nu există legislație, care să consacre un drept la moarte. Dimpotrivă, se protejează dreptul la viață.

Cazul Nancy Cruzan, SUA. Nancy Cruzan se afla de şapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983. Era menţinută în viaţă prin alimentaţie artificială prin tub. În 1987, s-a cerut să i se scoată tubul de alimentare ca ea să poată muri. În 1988, Curtea Supremă a Statului Missouri a respins cererea pe baza interesului absolut al statului în menţinerea vieţii. În 1990 Curtea Supremă a SUA a susţinut opinia celei din Missouri cu un vot de cinci la patru.

Dar să spunem că acceptam că există un drept la moarte. Cine îl exercită? Cine hotărăşte când să mori? Medicii, judecătorii, administrația, legislaţia, individul, familia? Ce se întâmplă când persoana este în comă sau nu are discernământ? Întrebările acestea nu sunt noi și au fost puse în anii 1960, când tehnologia medicală a fost revoluţionată astfel încât funcţiile vitale ale organismului uman au putut fi susţinute artificial pentru perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari). Răspunsul a fost dat din 1991. Cazul de referință (care a devenit izvor de drept) a fost cazul Helga Wanglie.

Helga Wanglie, o bătrână de 87 de ani, se afla de peste un an în stare vegetativă permanentă, conectată la un respirator. Spitalul, unde era internată pacienta, a făcut apel la justiţie, în ianuarie 1991, pentru a decide asupra oportunităţii prelungirii îngrijirilor medicale. Curtea de Justiţie a hotărât că numai familia poate hotărî în această privinţă. Statul și Justiția pot interveni doar prin adoptarea de garanţii procedurale, ţinând cont de posibilitate unor excese în care familiile lipsite de scrupule să dorească să întrerupă tratamentul în mod nejudicios. Cu alte cuvinte, doar părinții lui Alfie puteau decide.

Viața și sănătatea sunt drepturi naturale care țin de intimitatea și autonomia persoanei. În sec. XIX, John Stuart Mill, în eseul său „Despre libertate” (On Liberty), apăra valori ca intimitatea și autonomia personală în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor; intimitatea și autonomia personală devin condiții de limitare a ceea ce guvernele pot sau nu pot impune cetățenilor. Stuart Mill susține că singurul scop pentru care poate fi exercitată puterea asupra unui membru al societății, împotriva voinţei sale, este pentru a preveni lezarea drepturilor altora. Prin ce lezau Alfie și părinții săi drepturile altora?

S-a spus că sumele mari utilizate pentru al ține în viață pe Alfie ar putea fi utilizate în alte proiecte cu un număr mai mare de beneficiari și cu o eficență superioară. Dar chiar daca acceptăm utilitarismul (o cota cât mai mare de fericire pentru cât mai mulți) acesta se poate aplica doar pentru fonduri publice. În cazul lui Alfie cheltuielile erau suportate din fonduri private. Și în plus cu o asfel de gândire putem cădea în capcana unor concepte promovate de naziști – eutanasia economică și darwinismul social.   

(more…)

1 mai 2018

CIVILIZAȚIA MORȚII. Cu moartea pre viaţă călcînd… Cazul Alfie Evans  

Filed under: Civilizația morții,eugenie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:09

CIVILIZAȚIA MORȚII. Cu moartea pre viaţă călcînd… 

Cazul Alfie Evans

Alfie_Evans_1_Courtesy_of_Alfies_Army_official_Facebook_CNA

Articol de Traian Ungureanu

S-a înnoptat. Liverpool îşi macină monoton ploile printre case murdare de timp amestecat cu sărăcie. Copiii dorm şi visează că dorm cu capul pe Cupa Angliei. Spre marginea oraşului, aproape de un parc buimac de verde, stă mut o huidumă complicată de beton. Spitalul. Din întuneric, se desprinde o siluetă deşirată.

Trece întins prin parcare şi îşi leapădă, din mers, gluga, mantia şi coasa. Rămîne într-o robă judecătorească, perfect aşezată pe schelet. La intrare, aşteaptă un grup în halate albe. Toţi intră, cu treabă, în spital. Moartea a sosit la Liverpool şi îl caută pe Alfie Evans.

Mai toată lumea care a auzit sau nu de Cupa Angliei şi de Alfie Evans ştie că oamenii mor. Întotdeauna după naştere. Mulţi în spitale şi, dacă spitalele sînt româneşti, de mizerie bacteriană sau incompetenţă. Dar în spitalele Nordului, acolo unde protestantismul s-a reîntrupat în fanatism laic al eficienţei, oamenii dispar înhăţaţi de nenorocirea inversă.

În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat şi eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună. Tocmai pentru că mecanismul prosperă, perfect acoperit legal şi îngăduit medical.

Primul lucru pe care sistemul îl respectă şi îl aplică în spitale nu e jurămîntul senilului Hipocrat. E o filozofie semeaţă şi întunecoasă după care viaţa şi moartea, nefiind de la Dumnezeu, pot fi îngăduite sau oprite de mîna de pe robinet. Atotputernica mînă de pe robinet. Locţiitorul lui Dumnezeu. Totul merge sau e curmat etanş, politicos şi doct. Medici, judecători şi alţi oameni de seamă ştiu cînd şi ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viaţă, în propriul interes. „In his best interest“ – cum spune cea mai nobilă sentinţă capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-aţi mai veni în civilizaţia occidentală a morţii!

Alfie Evans avea 23 de luni şi a fost copilul unor scouse. Pleava vorbitoare de engleză cîntată nazal din şi de pe lîngă Liverpool. Un soi de Galaţi maritim, cu tradiţie muncitorească, bere şi fotbal străvechi. Tatăl, 21 de ani, zugrav şi catolic. Mama, cu copilul, prin casă, de la 18 ani.

Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia.

Acum un an, Alfie Evans s-a îmbolnăvit şi a intrat în convulsii. La spital nimeni n-a dat de cap bolii. Ceva la cap. Pacientul Evans a intrat în comă. A fost cuplat la tuburi şi aparate. După un timp, spitalul şi avocaţii lui prestigioşi au decis că n-are rost şi justificare de cost să continue. Tuburile trebuie decuplate. Alfie Evans a dat, de la bun început, greş în viaţă şi trebuie ajutat să moară. În Anglia, întîrziaţii vieţii, copii sau bătrîni, sînt omorîţi legal, după o procedură aprobată de stat şi acceptată de lumea educată.

Părinţii lui Alfie Evans nu sînt educaţi. Dar informaţi de legile firii şi de mandatul lui Dumnezeu sînt. Tom şi Kate s-au împotrivit. Au ajuns la tribunal. Judecătorii i-au trimis acasă cu o hîrtie în care scrie că fiul lor are dreptul să fie omorît în spital. Tom a plecat la Vatican. (…) A cerut ajutor. Papa Francisc a vorbit în numele vieţii şi a obţinut un avion gata să îl aducă pe Alfie Evans la un spital din Roma. Guvernul italian a făcut hîrtiile şi Mister a devenit Signor Evans Alfie. Cetăţean italian. Dar… (more…)

30 aprilie 2018

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO. Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică? Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

Filed under: antivaccin,atitudine,conferinte,dictatura,documentar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:13

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

cenzura

Partea I-a – Expunerea

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Din cuprins:

Grupurile de lobby ale industriei farmaceutice și influența lor asupra universităților și vieții medicale academice pe teme legate de vaccinare

Sunt programele de vaccinare in masă politici de sănătate publică?

Vaccinarea copiilor și Indicii de sănătate juvenilă

Vaccinarea copiilor și Rata de mortalitate infantilă

Numărul vaccinurilor Versus Sănătatea Populației:

     –  Țările care au cele mai multe vaccinuri in programele naționale de vaccinare (precum USA și Australia) au Mortalitatea și Morbiditate infantilă cele mai ridicate

     –  Alte țări (precum Japonia, Suedia, Singapore) care au jumătate din numărul de vaccinuri al primelor, au Mortalitatea și Morbiditatea infantilă redusă la jumătate sau mai mult

Presiunile autorităților asupra populației de a se vaccina, impunerea unei rate de vaccinare de 95%, se bazează pe o presupunere: mai multe vaccinuri inseamnă mai multă sănătate. Datele statistice nu susțin această presupunere, a se vedea explozia de boli cronice, autoimune, nerologice și alergii la copii. Se impune o cercetare serioasă a acestei chestiuni de sănătate publică, nu cenzura și presiune asupra celor ce critică actuala metodă de hipervaccinare in masă.

Dr. Frank Macfarlane Burnet, virusolog și imunolog australian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină in 1960:    ”Este foarte probabil ca factorii genetici, nutriția, factorii psihologici și de mediu să joace un rol mai important in rezistența la boli decât presupusele beneficii ale imunității induse prin vaccinare.”

Triunghiul epidemiologic. Agent, Gazdă, Mediu

Imunitatea naturală (reală) a unei populații Versus Imunitatea artificială (teoretică) de turmă

Câteva aspecte ale evoluției Mortalității infantile in Australia din 1950 până in prezent. Deși este in scădere in acest interval, cea mai mare parte a declinului (80%) s-a petrecut până in 1960, deci declinul nu se datorează vaccinurilor, acestea fiind introduse mult mai târziu.

Aspecte ce țin de politicile de sănatate publică și Epigenetică. Necesitatea unor cercetări, dezbateri, studii oneste și independente de industria farma.

Declanșatori (triggers) epigenetici. Metalele, toxicele, virusuri, bacterii, material biologic/genetic străin, nutriția, factori emoționali.

Comportamentul populației față de vaccinuri nu este determinat de o educație bazată pe date oneste (cercetări, studii, dezbateri etc.), ci de mass-media (sponsorizată de industria farma), de campanii de imagine duse de grupuri de lobby și propagandă (create și susținute de industria farma), bazate pe manipulare psihologică și emoțională, pe inducerea unor credințe (iraționale) legate de vaccinarea in masă și sănătate.

Influența industriei farma asupra instituțiilor și autorităților de stat.

In Australia, instituția reglementară guvernamentală in domeniul farmaceutic se numește Therapeutics Goods Administration și este 100% susținută financiar de industria farma privată (corporații).

Necesitatea monitorizării (3-5 ani) sănătății celor vaccinați (in raport cu cei nevaccinați) pentru studierea influenței vaccinărilor asupra stării de sănatate pe termen lung, pentru că multe din reacțiile adverse (in special cele autoimune) se pot manifesta clinic in timp indelungat (luni, ani).  Reglementările australiene indică o monitorizare de 3 săptămâni (!).

Instituțiile implicate in vaccinare la nivel internațional: GAVI – The Vaccines Alliance -recomandă vaccinuri și politici de vaccinare in masă către OMS (membră Gavi) , care face recomandări subiective către peste 190 de țări membre. Marile companii private mondiale din industria farma au reprezentanți oficiali in conducerea Gavi. Finanțatorii Gavi: Banca Mondială, Bill and Melinda Gates Foundation, Fundația Rockefeller, fonduri guvernamentale (UK, Suedia, Franța, Australia, Spania, Africa de Sud, Norvegia, Italia, Olanda).  De menționat faptul că multe din aceste entități finanțatoare promovează oficial ideologii eugeniste și controlul populației.

Congresele medicale pe teme conexe vaccinărilor, universitățile, facultățile de medicină, cercetările, studiile, publicațiile științifice legate de vaccinare sunt sponsorizate de industria farma.

 


Partea a II-a – Q&A – Întrebări și Răspunsuri (more…)

28 aprilie 2018

Vasile Astărăstoae – Olivia Steer și cenzura

Filed under: antivaccin,atitudine,cenzura,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:38

Un articol excepțional al unui om excepțional despre o situație deplorabilă (deloc excepțională):

dialog 150536

Olivia Steer și cenzura

 Articol de  Vasile Astărăstoae (Prof.univ. Dr. etc.)

Mi-a atras atenția una dintre cele mai recente dezbateri de pe Facebook. O organizație non-guvernamentală (Asociația pentru o Viață Sănătoasă din România) a organizat o gală la care urma să acorde premii unor persoane, care s-au afirmat în diferite domenii. Unul dintre premii a fost acordat Oliviei Steer.

Au apărut imediat numeroase reacții. Inițiați și mai puțin inițiați și-au spus părerea. În general, mai agresivi au fost cei care nu agreează pozițiile Oliviei Steer. Este dreptul lor la opinie și, dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi fost în prezența unei dezbateri obișnuite. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A intervenit unul dintre sponsori, care a șantajat cu retragerea sponsorizării, dacă Olivia Steer își păstrează premiul. Fiind puși în situația de a rămâne faliți, organizatorii au retras premiul.

(more…)

Ideologii criminale. Sutele de milioane de victime. Marxiștii vechi și noi. Un discurs remarcabil – Daniel Gheorghe, deputat român. Despre Marx și Juncker, precum între prieteni

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:28

Ideologii criminale. Sutele de milioane de victime. Marxiștii vechi și noi

Un discurs remarcabil – Daniel Gheorghe, deputat român

Despre Marx și Juncker, precum între prieteni

27 aprilie 2018

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Un articol excelent de Paul Ghițiu. Despre marxistii vechi si noi si despre idealurile lor: abolirea familiei, instaurarea depravarii generalizate prin amorul liber, educarea copiilor la comun exclusiv de catre autoritatile statului, abolirea proprietatii private prin nationalizare forțată etc. si toate cele ce decurg din acestea.

junker marx -150421

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Credeam că va dura mai mult până când „zidarii” UE își vor da arama pe față fără jenă, fără grețuri, astfel încât și neghiobii, și „intelighenții” să priceapă cu ce monstru avem de-a face. Să înțeleagă, în sfârșit, că nu este nicio diferență între ceea ce visau – la comanda luminaților lor stăpâni – revoluționarii secolului 18, socialiștii și comuniștii secolului 19, bolșevicii secolului 20, ceea ce s-a încercat în așa-numitul lagăr comunist[i] și ceea ce se realizează acum prin mirifica asociație totalitară europeană UE.
Uitam două lucruri: 1. Trecutul comunist, marxist, maoist, troțkist al actualilor lideri ai UE și al elitelor locale din Occident/Europa de Vest; 2. Natura umană: aroganța, disprețul față de popoare, încrederea în controlul cvasi-total asupra populației europene, nerăbdarea lor și a stăpânilor lor de a tăia în cursul vieții panglica inaugurării oficiale a ultimului imperiu totalitar și cel mai întunecat din istoria Europei, cu nume de cod până la inaugurare Uniunea Europeană.
Gândurile de mai sus sunt prilejuite, după cum cred că deja ați înțeles și din titlu, de recuperarea en fanfare a ideologilor marxiști, în cazul de față chiar a lui Karl Marx, cu eveniment localizat cu precizie pe pe 5 mai cu ocazia celebrării a 200 de ani de la nașterea lui sus-numitului, în orașul său natal, Trier. În prezența și cu discursurile lui Jean-Claude Juncker, a prim-ministrului landului, și a altor intelectuali subțiri de la Bruxel, din Germania și Europa, se va deschide expoziția „Karl Marx. Viața. Opera. Timpul” și va fi inaugurată statuia de 4,5 m a lui Marx, primită cadou din partea Chinei, plasată nu departe de Porta Nigra – ruina romană, emblemă a orașului Trier. Teatrul și universitatea din Trier vor organiza un eveniment în care se va discuta dacă „gândirea comunistă” ar putea fi folosită ca armă împotriva extremismului de dreapta de astăzi. Într-un muzeu va fi organizat un workshop pentru copii între 7-12 ani, cu titlul „Marx și șoriceii”.
Este exact tușa care mai lipsea pentru a întregi tabloul, căci, dacă e să analizăm la rece, cele mai multe dintre „nobilele idealuri” ale strămoșilor comunismului european de astăzi, prezentat oficial ca europenism, au fost atinse: revoluția sexuală, educația sexuală, copiii ai statului și nu ai părinților, distrugerea familiei, descreștinarea, distrugerea persoanei, a statelor naționale. Este în curs de realizare, cu mare viteză, distrugerea, numai pentru cei mulți, a proprietății private. Pentru a argumenta afirmațiile de mai sus și înainte de a discuta stadiul actual al înfăpturii obiectivelor noii ordini mondiale marxist-junckeriste, voi relua niște analize mai vechi cu adaptările necesare.
Vom porni, așa cum este firesc, cu începuturile și anume cu socialiștii secolului 19, precursorii marxiștilor de toate genurile, fie ei economici, fie culturali. Un element de bază și în același timp o valoare fundamentală a societății îl constituie familia. Conștienți de acest lucru, revoluționarii o atacă încă de la început.
Socialiștii utopici Charles Fourier (Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale)  și Robert Owen au fost primii care au respins relațiile familiale tradiționale și au prevăzut „dragostea liberă” dintr-o viitoare societate socialistă. I-au urmat mulți dintre stângiștii secolului 19, printre care și cel mai faimos lider politic al socialiștilor germani, August Bebel, a cărui carte Femeia și socialismul a fost extrem de populară la vremea apariției sale mai ales pentru că ea trata, înainte de orice altceva, tema amorului liber. Dat fiind faptul că considera căsătoria monogamă ca fiind contrară naturii omului, care din această cauza nu-și poate găsi fericirea, Fourier a venit cu ideea înlocuirii acesteia cu un sistem mult mai elastic care să lase loc de desfășurare pasiunilor sexuale.
Marx și Engels au preluat ideile și le-au dus mai departe, pentru ei familia nefiind decât un teren restrâns în care se manifestă racilele sociale;  sclavia, asuprirea de clasă, folosirea femeii și a copiilor de către bărbatul proprietar în scopul păstrării și amplificării proprietății sale. Prin falierea familiei și victimizarea femeii, alături de proletariat, pe care, sub pretextul „scoaterii din sclavie”, intenționau de fapt să-l folosească pentru a-și atinge planurile de transformarea a lumii vechi într-una în care ei să dețină puterea, ideologii marxiști au găsit un al doilea personaj colectiv, prin intermediul căruia să-și ducă la capăt planurile de transformare a lumii, în femeie; prin proletariat dădeau lovitura la nivel macrosocial, prin femeie la nivelul micro al familiei. Este o temă care revine în mai multe dintre lucrările lui Engels, printre care, în primul rând în Originea familiei, a proprietății și a statului.  (more…)

Unul din ultimii nereeducabili de la Aiud, Vasile Maloș, a plecat la Domnul

Unul din ultimii nereeducabili de la Aiud, Vasile Maloș, a plecat la Domnul

Sfinți cu pieptul de oțel si sufletul de crin, care in ultima vreme a vieți lor umblă (/umblau) deghizați in bunicuți cuminți, pensionari discreți, tocmai pentru a-și acoperi rugăciunea de foc, pieptul de oțel și sufletul de crin. Să avem rugăciunile lor!

vasile-malus-a-plecat-la-domnul-intr-o-dureroasa-discretie-video-896

VASILE MALUȘ a plecat la Domnul, într-o dureroasă discreție! – VIDEO

Articol de Florentina Tonița

Pe 10 februarie împlinise 96 de ani. A avut până la sfârșit mintea limpede, sufletul împăcat şi amintiri cât să aşeze pe rafturile bibliotecilor sute de tomuri de memorialistică şi de istorie adevărată, neprelucrată de vremurile rostogolitoare. A plecat la Domnul în urmă cu câteva zile, într-o discreție dureroasă, așa cum a trăit vreme de aproape un secol…

Vasile Maluş a fost un român pentru care noţiuni precum patrie, neam, onoare, cinste nu erau vorbe-n vânt. Nea Vasile a fost un om al istoriei sale, acea istorie care ţine în picioare un popor şi pe care se sprijină generaţii întregi.

Alături de fratele său, Ioan Maluş, a făcut ani de închisoare sub comunişti. Ioan Maluş, nenea Jan, cum îl știau prietenii, a fost atât de crunt bătut la tălpi, că anii de bâtrâneţe abia mai pot apăsa peste mersul şonticăit, greu, chinuit. Cu toate acestea, fraţii Maluş au fost mereu mândri că au pătimit pentru ţară. Au ieşit din puşcăriile şi din prăpăstiile comuniste cu un verdict clar: NEREEDUCABIL! Chiar dacă asta a însemnat încă zeci de ani de urmărire, de tracasare şi de chemări interminabile la Securitate. Ioan Maluş a facut 7 ani de puscarie grea, iar Vasile, fratele mai mare, aproape 5. Au trecut prin Aiud, Jilava, Gherla, Baia Sprie, Canal.  (more…)

26 aprilie 2018

Între Condamnare Şi Canonizare. Arhivele Securităţii În Lumina Adevărului. Conferință susținută de Dr. Daniel Mazilu. Curtea Brâncovenească, 24 aprilie 2018. Album foto, înregistrări video și audio

Filed under: FSMB,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:23

Daniel-Mazilu-Între-condamnare-şi-canonizare-Curtea-Brâncovenească

Între Condamnare Şi Canonizare. Arhivele Securităţii În Lumina Adevărului

Conferință susținută de Dr. Daniel Mazilu

Curtea Brâncovenească, 24 aprilie 2018

 

Album foto, inregistrări video și audio: olivian.ro/dr-daniel-mazilu

 

 

A plecat dl Erast Călinescu. Rămânem treptat singuri, pe cont propriu. Sămânță în cer…

Filed under: Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:20

A plecat dl Erast Călinescu. Rămânem treptat singuri, pe cont propriu. Sămânță în cer…

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…

† 24 aprilie 2018
Erast Călinescu – PREZENT!erast calinescu

Erast s-a născut la 5 decembrie 1926 la Cernăuți. Începe liceul în orașul natal, unde va adera la Frățiile de Cruce. Din cauza puhoiului sovietic alături de alte sute de mii de români pleacă de două ori în refugiu. Astfel începe liceul la Cernăuți, îl continuă în primul refugiu la Câmpulung Moldovenesc, revine la Cernăuți și în urma celui de-al doilea refugiu îl va absolvi la Deva. În tot acest periplu rămâne statornic angajamentelor luate la aderarea în Frățiile de Cruce – pe care de altfel le-a onorat până la moarte. La Câmpulung îl cunoaște pe Eugen Țurcanu – diabolicul torționar de mai târziu.

Ultimul refugiu îl aduce definitiv în țară. Se înscrie inițial la Facultatea de Medicină din Iași dar, din cauza foametei din țară este nevoit să renunțe mutându-se la rude în Timișoara. Între timp paticipă alături de camarazii săi la diverse acțiuni anticomuniste și la umbra sabiei Arhanghelului Mihail se afundă în rugăciune.

Se înscrie la Facultatea de Agronomie din Timișoara de unde va obține transferul pentru Facultatea de Zootehnie de la București pe care o va absolvi făcând parte din prima promoție de ingineri zootehniști din România. Scapă ca prin minune de arestările operate de comuniști.

După obținerea doctoratului în Agronomie la Cluj, se va stabili la București. Binefacerile trăite în marea temniță ce devenise România comunistă îl vor determina să emigreze în Canada în 1984 (după îndelungi încercări eșuate). Aici se atașează exilului anticomunist, alături de care participă la numeroase acțiuni împotriva regimului de la București. Între altele, va deveni corespondent al ziarului „Cuvântul Românesc” din Hamilton-Ontario.

După 1990 revine des în țară, până la stabilirea definitivă în 2003. A început să activeze alături de foștii deținuți politici, a publicat volume de memorialistică și a continuat activitatea publicistică în revistele „Puncte Cardinale” și „Permanențe”. În 2015 publică volumul memorialistic „Cealaltă față a exilului”.

Mereu alături de noi cei tineri, mereu în mijlocul acțiunii, nelipsit de la comemorări, conferințe și lansări de carte… Erast Călinescu s-a mutat la Domnul astăzi, 24 aprilie 2018…   (more…)

17 aprilie 2018

Hristos, Lumina noastră. Hristos a înviat!

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:17

Hristos, Lumina noastră. Hristos a înviat!

Canonul Învierii și Stihirile Paștelui – audio și text

Canonul Învierii:


Hristos, Paștele nostru.  HRISTOS a înviat!

Stihirile Paștilor:


Canonul Sfintelor Pasti
Canonul Învierii (more…)

3 aprilie 2018

Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Iisus Hristos

Filed under: psaltica,rugaciune,sinaxar,tropar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:49

Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Iisus Hristos

Denia de marți seară

Doamne, femeia ce căzuse in păcate multe, glasul 8

Grupul psaltic Tronos, protopsalt arhid. Mihail Bucă

”Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,

presimţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se

a adus Ţie mir mai ‘nainte de îngropare, zicând:

Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea curviei,

întunecată şi fără de lună pofta păcatului.

Primeşte izvoarele lacrimilor mele,

Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;

pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,

Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,

de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,  (more…)

16 martie 2018

Marșul pentru Viață, ediția a IX-a, Suceava, 2018

Filed under: avort,pro-vita,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:52

afis2018BUNJPG

Comunicat al Alianței Bucovina Pentru Viață

Anul acesta, în perioada 1-31 martie , în Suceava și în numeroase localități din România și Republica Moldova, se va desfășura Luna pentru Viață, având ca punct culminant Marșul pentru Viață, organizat sâmbătă, 24 martie 2018, începând cu ora 12.00. Punctul de întâlnire este Esplanada Casei de Cultură.

Marșul pentru Viață este anul acesta la a VIII-a ediție națională și are ca obiectiv înscrierea pe agenda publică a subiecte precum necesitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină și descurajarea practicării avortului. Această practică, brutală și inumană, a devenit fenomen social grav și este un simptom al crizei morale profunde prin care trece societatea noastră. Cercetările științifice recente arată că inima unui copil începe a bate încă de la vârsta intrauterină de 4 săptămâni. Un avort oprește o inimă care bate. Date neoficiale arată că în România se fac peste 300 de avorturi pe zi, cumulându-se peste 20 de milioane de avorturi din `89 până azi.  (more…)

15 martie 2018

Nae Ionescu și generația de la 1927. Profesorul și discipolii

Nae Ionescu și generația de la 1927

Profesorul și discipolii

 

 

Documentarul întreg în 6 episoade: 

(more…)

1 martie 2018

Coaliția pentru Familie și Platforma civică pentru drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ denunță atacul incalificabil la adresa milioanelor de români care îndrăznesc să invoce drepturi constituționale

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:00

Coaliția pentru Familie și Platforma civică pentru drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ denunță atacul incalificabil la adresa milioanelor de români care îndrăznesc să invoce drepturi constituționale

Screen-Shot-2018-02-27-at-15.08.06-820x370

Coaliția pentru Familie și Platforma civică pentru drepturi și libertăți IMPREUNĂ denunță atacul incalificabil la adresa milioanelor de români care îndrăznesc să invoce  drepturi constituționale, altele decât acelea care  sunt pe agenda ideologică a corectitudinii politice desfășurată de activiști ultraradicali ai unor organizații pentru care Constituția României nu este decât un petic de hârtie. Condamnăm în termenii cei mai fermi campania de „educație” pentru homosexualitate a minorilor din mediul liceal românesc începută la 19 ianuarie a.c., la București și continuată la Focșani, zilele trecute, cu o conferință  care a încălcat flagrant drepturile părinților și ale copiilor.

Potrivit art.  29 alineatul 6 din Constituția României, părinții au dreptul constituțional să iși educe copiii potrivit propriilor convingeri, iar, potrivit art. 487 din Codul civil, tot părinții au îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea psihică a copiilor potrivit propriilor lor convingeri. Încălcarea acestor drepturi constituționale, organizarea de dezbateri și de „psihodrame” cu tematică homosexuală având ca participanți minori, fără consimțământul informat al părinților, constituie acțiuni nelegale cu impact major asupra psihicului minorilor, pentru care trebuie să existe răspundere penală. Campania dusă în prezent de activiștii care au încălcat legea și de presa care îi favorizează împotriva asociațiilor de părinți și a persoanelor care au sesizat toate aceste ilegalități constituie o acțiune de manipulare și dezinformare grosolană, desfășurată în disprețul demnității părinților și a copiilor.

Demararea în țară, peste voința clar exprimată a zeci de mii de părinți, a unor activități „educative” cu minori, ținute de activiști LGBT și de propagandiști din mediul academic, reflectă pe deplin caracterul organizat al implementării în România a unui program de promovare a homosexualității pentru minori în școli, concomitent cu anihilarea oricărei încercări a părinților de a se opune confiscării dreptului lor constituțional de a decide cu privire la copiii lor. Vom sesiza, în consecință, comisiile de specialitate ale  Parlamentului României, pentru a opri toate aceste derapaje legale și constituționale, pentru a cere ministerelor de resort clarificarea tuturor acestor aspecte.

Stigmatizarea cetățenilor români ca fiind extremiști pentru faptul că invocă drepturi părintești și pentru faptul că înțeleg să apere valori fundamentale precum libertatea, familia și educația, arată măsura clară a dictaturii ideologice instaurate în România și a urii împotriva poporului român care nu are dreptul decât la sărăcie și emigrare.

Denunțăm și condamnăm stigmatizările colective aplicate asupra a milioane de cetățeni români, demne de practicile PCR și ale Securității anilor ’50, precum și dubla măsură a respectării drepturilor omului care nu sunt recunoscute pentru milioanele de persoane care compun națiunea română, ci exclusiv pentru anumite grupuri de interese ideologice radicale care sunt susținute și promovate.    (more…)

28 februarie 2018

Vaccinurile au efecte secundare grave. Autism, boli autoimune și neurologice, sindromul morții subite, cancer la copii și adulți. Câteva studii, analize și articole publicate.

Filed under: antivaccin,articol,autism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:21

Vaccinurile au efecte secundare grave

child-04

Autism, boli autoimune și neurologice, sindromul morții subite, cancer la copii și adulți. Câteva studii, analize și articole publicate:

Study: For 1 in 168 children, vaccines cause side effects so severe that they require an ER visit.  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3236196/

Study: Boys vaccinated against Hep B at birth are 3x more likely to develop autism.  ‪http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21058170

Analysis: SIDs and Infant Mortality Rates Regressed Against Number Of Vaccine Doses Routinely Given “A high statistically significant correlation between increasing number of vaccine doses and increasing infant mortality rates…”  http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3170075/

Case Study: Rare simultaneous Sudden Infant Death (SID) of identical twins 2 days after vaccination.  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17654772

Study: Rotovirus linked to fatal intestinal disorder in 1 in every 4670 infants. “There was also an increase in the risk of intussusception after the second dose of the vaccine… The strong association between vaccination with RRV-TV and intussusception among otherwise healthy infants supports the existence of a causal relation.”  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1773072/

Study: “Epidemiological evidence supporting an association between… Thimerosal-containing childhood vaccines and the subsequent risk of an ASD diagnosis.” http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3878266/

Study: “The higher the proportion of children receiving recommended vaccinations, the higher was the prevalence of autism (AUT) or speech or language impairment (SLI). A 1% increase in vaccination was associated with an additional 680 children having AUT or SLI. Neither parental behavior nor access to care affected the results, since vaccination proportions were not significantly related (statistically) to any other disability or to the number of pediatricians in a U.S. state. The results suggest that although mercury has been removed from many vaccines, other culprits may link vaccines to autism.”

(more…)

26 februarie 2018

Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, în 11 puncte

Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, în 11 puncte

Articol de Cristina Popescu

mom-and-lou

Recent au fost publicate date Eurostat din care rezultă că la nivelul UE cele mai multe nașteri printre adolescente (inclusiv câteva sute de cazuri de mame mai mici de 14 ani) au loc în România și Bulgaria (link în comentarii).
Imediat după publicarea acestor date au apărut și primele voci care reclamă necesitatea introducerii orei de educație sexuale în școală, pentru a stopa fenomenul maternității la vârste fragede.

Pentru a nu ne grăbi în a adopta o soluție care s-ar putea să semene cu a trage cu mitraliera după câteva muște, eu propun să luăm în considerare câteva observații:

– în primul rând, soluțiile și remediile e bine să fie propuse după identificarea cauzelor fenomenului; iar simpla enunțare a unui număr de mame adolescente reprezintă doar o constatare a problemei, nu și o identificare a cauzelor acesteia

– pentru identificarea cauzelor e importantă cercetarea unor factori sociologici suplimentari cu privire la mămicile adolescente: proveniența urbană/rurală, școlarizarea sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă au părinți și locuiesc cu ei sau nu sau dacă sunt abandonate ori părinții se află în străinătate, etnia și modelul cultural specific acesteia, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz

– până la obținerea unor astfel de date, intuitiv, eu cred că principalele cauze ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente nu țin de absența unei ore de educație sexuală în curricula școlară, ci mai degrabă de: 
sărăcie, mediu promiscuu, analfabetism și abandon școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, abuz sexual, neglijență (nu neștiință) ori chiar de un mod asumat de viață specific unor anumite comunități etnice minoritare unde se practică măritișul de la vârste mici iar pubertatea presupune asumarea consecințelor maternale. 
În oricare din aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei de etnie roma care alege modelul cultural și modul de viață specific, nici adolescentei abuzate.  (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: