Bucovina Profundă

29 Iulie 2015

29 iulie – pomenirea marturisitorului Zaharia Marineasa: „Mi-aş exprima dorinţa, adresată ca rugăciune lui Dumnezeu, ca sutele de vieţi care au fost curmate de comunism, pentru că s-au opus comunismului, să fie primite ca jertfe la făurirea României Creştine.”

Mă numesc Zaharia Marineasa. Ca apartenență politică sunt legionar. Am executat la Aiud 21 de ani de detenţie politică pentru fapte de ordin politic. Întotdeauna am fost încadrat în articole de lege referitoare la ceea ce justiţia de atunci considera uneltire împotriva orânduirii sociale. În cuprinsul sentinţelor pronunţate împotriva mea, nu se găsesc acuzaţii pentru manifestări rasiste, antisemite, de intoleranță religioasă sau contra etniilor conlocuitoare.

Rezumând faptele mele, nu am fost condamnat pentru crimă de omor şi deci cei 21 de ani de temniţă pe care i-am executat nu pot fi justificaţi de nici o orânduire socială din lume.

În continuare mă voi opri pe scurt şi la faptele mele legate de luptă împotriva comunismului. Voi repeta unele fragmente din interviul dat în revista „Gazeta de Vest”, în septembrie 1992.

Mi s-a pus întrebarea dacă organizaţia pe care am condus-o a fost cea care a luat parte la primele ciocniri armate anticomuniste din Banat. În primăvara anului 1948 eram urmărit de comunişti pentru a fi arestat. Purtam costum ţărănesc şi opinci. În traistă aveam (more…)

Anunțuri

30 Iulie 2013

29 iulie: pomenirea marturisitorului Zaharia Marineasa (1921-1997)

29 iulie: pomenirea marturisitorului

Zaharia Marineasa

(1921-1997)

 Un om de o mare corectitudine sufletească şi lipsă de interes personal, capacitate de dragoste şi încredere, Zaharia Marineasa a fost omul care toată viaţa a dat, s-a dăruit credinţei şi luptei Mişcării Legionare. Şi-a dăruit copilăria când, la vârsta de 15 ani intră în organizaţia Frăţiei de Cruce din Caransebeş, acceptând disciplina care se impunea. Se maturizează de timpuriu şi va trece peste unele bucurii ale copilăriei („Noi n-am avut tinereţe”), dar, câştigă alte bucurii, sufleteşti, mult superioare acelora.

Participă de tânăr la răspândirea credinţei legionare prin satele bănăţene, ca urmare fiind eliminat din şcoală. Va cunoaşte devreme nedreptatea şi cruzimea oamenilor. Credea cu toată puterea în Dumnezeu şi dreptatea celor buni. Renunţând la o viaţă de plăceri, se avântă în luptă. În februarie 1941 protestând împotriva abuzurilor lui Antonescu, va fi condamnat la închisoare. Acolo îşi desăvârşeşte educaţia în contact cu marii trăitori. Eliberându-se (1945), îşi continuă activitatea şi va organiza lupta de rezistenţă anticomunistă în sudul Banatului. Arestat în 1948 şi condamnat la 15 ani închisoare.

De menţionat episodul din gara Herculane, înţesată de lume, când este somat de doi subofiţeri de jandarmi înarmaţi. Fulgerător, scoate pistolul mitralieră şi trage o rafală în sus (deşi putea trage în ei), punându-i pe fugă. Acest gest îl caracteriza: Zaharia Marineasa nu putea ucide. Va fi arestat şi condamnat la ani grei de închisoare. Are o atitudine demnă, nu renunţă la credinţa sa cu toate insistentele şi pedepsele.

După eliberare va fi muncitor la o fabrică, îşi va pregăti examenele la facultatea de drept, dar nu-i vor fi recunoscute datorită trecutului său. Se căsătoreşte cu Felicia, o soţie de o delicateţe şi bunătate deosebită, dar care va fi răpusă de o boală necruţătoare. După 1989 se dedică răspândirii crezului şi cuvântului legionar. Va întemeia două tipografii în Timişoara, va înzestra şi alte oraşe cu cele necesare tipăririi de literatură anticomunistă. Trece la cele veşnice in 29 iulie 1997 la Timişoara.

Marineasa „a dăruit tot ce a avut: suflet, trup, bogăţie pământească celor săraci în cunoaşterea adevărului lui Dumnezeu şi a neamului său, urmând pe jertfitorii în Hristos şi ai neamului său… Pomenit va fi gândul lui, fapta lui – alături de atâţi şi atâţi jertfitori – în cartea veşniciei neamului” (Aurel Suciu, Permanenţe, iulie 2004)

Zaharia Marineasa:

„S-a afirmat permanent că (more…)

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: