Rosia Montana – Eseu despre proiectul de minerit cu cianuri

Rosia Montana Cyanide open-pit in the heart of Carpathian garden (eseu)

Eseu despre proiectul de minerit cu cianuri si mina deschisa la Rosia Montana Romania.

Vasile Turtureanu, marele mărturisitor ortodox şi luptător legionar, a plecat la Domnul – 26 decembrie 2011

Pe 26 decembrie 2011 a plecat la Domnul

marele mărturisitor ortodox şi luptător legionar

Vasile Turtureanu

( 1922-2011)

 Inmormantarea a avut loc astazi, 28 decembrie 2011, la Suceava.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii şi pe noi să ne miluiască pentru rugăciunile lui!

A fost condamnat la 25 ani închisoare, din care a făcut 23! A fost arestat încă din 1941. A trecut printre altele, prin Suceava, iar cel mai mult a stat la Aiud.

Era un om foarte intransigent. Trebuia să se ducă la Piteşti pentru reeducare. A făcut Dumnezeu însă la Piteşti o minune: chiar deasupra lui a căzut tavanul, deci tone de piatră. Dar două lespezi mari s-au proptit una într-alta şi sub ele a rămas el. A avut coloana fisurată, dar a scăpat. A stat şapte luni în ghips şi povesteşte că a fost cumplit, pentru că era singur şi, la un moment dat, când vertebrele dislocate se puneau la loc, avea ca nişte curenţi, nişte scuturături groaznice şi dureri cumplite. Fiind în ghips, nu s-a mai dus la reeducare. Şi a scăpat de reeducarea de la Piteşti.

El mărturiseşte: „În închisoare mi-au mai făcut un proces şi m-au condamnat la 20 de ani pentru activitate legionară în temniţă: făceam şedinţe, cântam şi altele. Considerat fanatic, am fost dus la spitalul de nebuni, drogat, pus în lanţuri, izolat – de foame şi de frig nu mai vorbesc – pentru afirmarea directă a legionarismului. Dar n-am făcut nici un compromis. Nu am nimic de ascuns. Pe aceeaşi poziţie, afirmând deschis că sunt legionar, am rămas şi astăzi… Accidentul de la mină (Baia Sprie) m-a scăpat de reeducarea de la Piteşti. Mă cereau la Piteşti, dar cum eram în ghips nu m-au transferat. Am avut un înger bun care m-a păzit. În închisoare nu am stat degeaba. Totdeauna am fost atent la mine însumi, la îmbunătăţirea mea sufletească. Am căutat să realizez în mine omul nou, care trebuie să fie adevăratul legionar. Acesta nu este altceva decât omul nou în Hristos. Omul nou legionar, aşa cum l-am înţeles eu, se naşte din durere şi renunţări, creşte în strălucire udat de lacrimi de pocăinţă – spovedania şi  Sfânta Împărtăşanie – are dragoste sinceră faţă de aproapele şi credinţă nelimitată în biruinţa şi învierea neamului românesc, în lumina sfintei învăţături a blândului Iisus. Legionarul de elită este un erou cu suflet de sfânt. El luptă din credinţă, jertfeşte din dragoste şi primeşte cu seninătate chinurile morţii în

Scrisoarea unui student către elevii din România – Silvian-Emanuel MAN

Scrisoarea unui student către elevii din România

de Silvian-Emanuel MAN

În ultima vreme, mulţi români îşi îndreaptă atenţia spre noi, tinerii. Într-adevăr, suntem ultima speranţă a acestei ţări. Se cere de la noi putere şi curaj în a lupta împotriva răului social şi a pune temeliile unei Noi Românii.

Dar cum să se lupte studentul, tânărul, cu răul din societate, când el este crescut pe băncile şcolii cu pumnul în gură, cu o atitudine de obedienţă totală faţă de clasa politică actuală care conduce instituţia prin care se propagă cel mai mult rău în societate la momentul actual – Statul. Acelaşi stat care ar trebui să ne respecte drepturile şi libertăţile. Mai ales opinia!

Da, statul a dovedit în nenumărate rânduri cât de mult îi pasă de sistemul educaţional care formează viitorul ţării, şi nu doar prin Legea Educaţiei Naţionale despre care toată lumea a spus că este o prostie, nu doar prin acordarea a mai puţin de 6% din PIB pentru educaţie, nu doar prin ciuntirea salariilor profesorilor care a dus la demotivarea lor, nu doar prin monopolizarea manualelor şi a programei. Statului îi pasă foarte mult! Deoarece de 21 de ani, inspirată parcă din regimul anilor ’50, politica educaţională în România a fost una de extremă stânga, de uniformizare, pentru a crea roboţi, oameni fără personalitate, fără caracter, care pot fi uşor minţiţi, înregimentaţi social şi politic, transformaţi în masă de manevră şi forţă ieftină de muncă pentru piaţa europeană. Trăim câteodată cu senzaţia că Moscova de alaltăieri, este Bruxelles-ul de astăzi!

Şi peste toate ideile şi reformele educaţionale care nu au nimic în comun cu natura umană şi dezvoltarea pedagogică a elevului în spirit românesc, a apărut una care pune capac la toate: implementarea sistemelor de urmărire totală a elevilor, cu  scopul declarat de a reduce absenteismul şi de a creşte securitatea.

După cum bine ştiţi, deja se montează sisteme de acces pe bază de cartelă magnetică cu cod de bare sau sisteme biometrice pe bază de amprentă, alături de camere video şi senzori electromagnetici.

Cauza găsită de minister? Rezultatele de la examenul de bacalaureat de anul acesta, cu care s-a urmărit, prin evidenţierea celor mai slabe rezultate, descoperirea „adevăratei” cauze a eşecului învăţământului românesc, prin transformarea noastră în ţapi ispăşitori. Nu mai vorbim aici de neregulile în desfăşurarea examenului sau de faptul că unii profesori au corectat în bătaie de joc, dar când s-a ieşit la televiziunile naţionale sau internaţionale şi am fost făcuţi de râs, unde au fost olimpicii noştri naţionali sau internaţionali? Unde au fost elevii de vârf ai României? Aţi uitat de ei domnilor politicieni? Se pare că da…

Absenteismul nu este urmarea degenerării naturale, provenită din sufletul nostru, al generaţiei noastre. Este reacţia noastră la incapacitatea unui sistem educaţional de a-şi captiva elevii şi studenţii şi de a-i face să simtă cu adevărat că se pregătesc pentru viaţă, pentru un viitor românesc.

Incapacitatea de a ţine tinerii la ore şi de a-i face să participe activ este datorată pe de o parte proastei organizări a materiei, căreia îi cam lipseşte practica şi compatibilitatea cu profilul istorico-psihologic al românului, iar pe de altă parte, este datorată proastei pregătiri pedagogice a profesorilor şi a motivării financiare foarte slabe. Când statul român modern şi-a asumat după 1859 datoria educării tineretului, nu a păstrat statutul vocaţional al dascălului care era până atunci în biserici sau mănăstiri, ci a transformat profesorul în simplu funcţionar, de care poate dispune după bunul lui plac! Cu adânca noastră părere de rău, dacă profesorii noştri au devenit victime ale sistemului, asta nu înseamnă că trebuie să devenim şi noi asemenea.

 

Şcoala, între puşcărie şi Big Brother

România celor trei dictaturi (carlistă, antonesciană şi comunistă) a tranşat fizic o întreagă generaţie de intelectuali români (studenţi şi chiar elevi, profesori, medici, preoţi, avocaţi etc.), cunoscută sub numele de prestigioasa generaţie interbelică, care reprezintă axul central al culturii româneşti, lăsând în urmă mai bine de 250.000 de morţi, ca căror lipsă o mai putem suplini doar prin memoria vie a scrisului şi a faptelor lor. În România de astăzi, înafara instaurării unui regim de gulag intelectual prin corectitudine politică (acel politically corect), se încearcă

Reactia Manastirii PUTNA: Catre cei care gandesc si mai simt româneşte

Reacţia Mănăstirii PUTNA:

Către cei care gândesc şi mai simt româneşte

sursa:  putna.ro

Mănăstirea Putna, reprezentată prin Stareţ Arhimandrit Melchisedec Velnic, aduce la cunoştinţă tuturor forurilor bisericeşti şi laice o nedreptate ce se încearcă a se face, printr-o Contestaţie în anulare asupra căreia se va pronunţa Tribunalul Suceava, în privinţa terenului care reprezintă vatra mănăstirii.

În data de 1 iulie 2011, prin Decizia definitivă şi irevocabilă nr. 1015 a Tribunalului Suceava, Mănăstirii Putna i s-a făcut o dreptate istorică, recunoscându-i-se, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra vetrei de vieţuire monahală – terenul de 14 ha pe care se află: biserica cu mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, cimitirul, chiliile, muzeul, arhondaricul, livada şi gospodăria anexă.

În data de 7 decembrie 2011, Direcţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, ca reprezentant al Statului Român, a depus la Tribunalul Suceava o Contestaţie în anulare prin care cere să se anuleze hotărârea judecătorească mai sus menţionată.

Acest demers al unei instituţii publice ne surprinde cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultimii ani, lumea politică şi mass-media au încercat să ne convingă că nu se poate concepe un stat de drept în care să nu se garanteze respectarea proprietăţii private. Urmare a acestor intervenţii, majoritatea cetăţenilor şi-au recuperat sau au fost despăgubiţi pentru proprietăţile confiscate abuziv de către regimul comunist.

Pământul pe care se află Mănăstirea Putna a fost dăruit de ctitorul ei, Sfântul Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, din averea sa personală. Dania a fost întărită în 1503 prin cuvintele: Iar după viaţa noastră, cine va fi domn al ţării noastre, (…) Moldova, acela să nu clintească dania şi întărirea noastră, ci s-o întărească şi s-o împuternicească, pentru că am cumpărat cu banii noştri şi am dat şi am scris acelei sfinte Mănăstiri de la Putna.

După ocuparea Bucovinei

Finantele Publice ataca Manastirea PUTNA

 Finanţele Publice atacă Mănăstirea PUTNA

Articol  de Sandrinio NEAGU din Monitorul de Suceava:

Mănăstirea Putna şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Suceava au intrat în conflict după ce reprezentanţii statului au depus o contestaţie în anulare la Tribunalul Suceava. Prin acest act, DGFP Suceava solicită anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţată pe 1 iulie 2011, în urma căreia Mănăstirea Putna a câştigat dreptul de a se intabula pe o suprafaţă de 14 hectare de teren.

Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a declarat: „În data de 7 decembrie 2011, Direcţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, ca reprezentant al Statului Român, a depus la Tribunalul Suceava o contestaţie în anulare prin care cere să se anuleze hotărârea judecătorească menţionată. Acest demers al unei instituţii publice ne surprinde cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultimii ani, lumea politică şi mass-media au încercat să ne convingă că nu se poate concepe un stat de drept în care să nu se garanteze respectarea proprietăţii private. Urmare a acestor intervenţii, majoritatea cetăţenilor şi-au recuperat sau au fost despăgubiţi pentru proprietăţile confiscate abuziv de către regimul comunist”.

Reprezentanţii clerului şi-au arătat surprinderea vizavi de o serie de menţiuni care apar în contestaţia în anulare depusă de DGFP Suceava.

Mai exact, se arată că instanţa care a dat câştig de cauză Mănăstirii Putna în luna iulie a acestui an nu a observat că acţiunea trebuia timbrată. Pentru a beneficia de acest avantaj, Mănăstirea Putna trebuia să fie înscrisă în rândul cultelor religioase recunoscute în România conform Anexei 1 din Legea 489/2006.

„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, nefiind scutită de la plata taxelor (n.a. – taxă de timbru şi taxă de timbru judiciar)”, se arată în contestaţia în anulare formulată de DGFP Suceava.

Stareţul Mănăstirii Putna a făcut apel public pentru retragerea contestaţiei în anulare

De cealaltă parte, stareţul Mănăstirii Putna spune că este pe cale să se producă o mare nedreptate, motiv pentru care a făcut un apel public către instituţiile statului.

„Dacă nu vom reuşi să garantăm proprietatea privată dobândită legitim, cine ne va garanta în viitor munca noastră, moştenirea noastră, libertatea noastră ca cetăţeni şi creştini? O ţară nu se clădeşte pe nedreptate! Prin urmare,

Mircea Nicolau a trecut la Domnul

Conducatorul Miscarii Legionare,

Mircea Nicolau, a trecut la Domnul

Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de Sfintii inchisorilor!

In aceasta dimineata, de ziua praznuirii sfantului ierarh Spiridon, sufletul marturisitorului Mircea Nicolau a plecat la Domnul. Cu 22 de ani de temnita grea si cu o varsta inaintata, de 97 de ani, presedintele in functie al Miscarii Legionare a luptat pana in ultimele clipe pentru continuitatea miscarii de reinnoire spirituala si nationala, cea a Sfantului Arhanghel Mihail. Trupul este depus la biserie Ilie Gorgani, din Bucuresti, iar miercuri va avea loc inmormantarea. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu dreptii neamului romanesc.

 

Mircea Nicolau s-a nascut in Bucuresti, in 1914. Familia tatalui este din Aminciu (Macedonia), iar a mamei, din vechiul regat. Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti ii are printre profesori pe: Nae Ionescu, C. Radulescu-Motru, P.P. Negulescu, Tudor Vianu, George Oprescu, Gh. Zapan, Mircea eliade, Mircea Vulcanescu.
In primii ani de studentie

Bucovina Profundă – Ultimele articole – 9 dec. 2011

Bucovina Profundă

  Ultimele articole – 9 dec. 2011

• Interviu cu Părintele Justin Pârvu, Noiembrie 2011
• VINDECARILE PARANORMALE – conferinta Ioan VLADUCA si parintele Iustin PETRE la SUCEAVA
• Maicile de la Diaconesti si parintele Amfilohie la Suceava
• A apărut revista ATITUDINI, nr.20, dedicata lui Mihai Viteazul
• Petre Ţuţea (1902-1991) – 3 decembrie, pomenirea marelui filosof mărturisitor
• Profilul interior al Căpitanului, văzut de Emil Cioran în 1940
• Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu – Ultimul Voievod Sfant al Romanilor
• Interviu cu Parintele IUSTIN Parvu la 1tv Neamt (nov. 2011) despre starea poporului roman, moastele lui Mihai Viteazul etc. -VIDEO
• Grecia si Eurozone – o alta fata a problemei
• 17 noiembrie, parintele Daniil Sandu Tudor
• Minunata sanatate a copiilor nevaccinati
• Grupul Bilderberg  iese la suprafaţă
• Efecte adverse ale vaccinurilor : paraplegie flască postvaccinală – prezentare de caz
• 7 noiembrie: Sfinţii închisorilor – Părintele Ilie Ţintă
• Satanism si pedofilie la varful Bilderberg – “Puneti urgent reflectoarele pe ei !”
• Lucrarea ingerilor la Sfintii Parinti – Arhim. Benedict Ghius
• Memorialul Durerii. Băieţii din munţi- VIDEO
• Prikoke – purcelul fericit – fabula animata – VIDEO
• 29 octombrie: Pomenirea mucenicului Nicolae Petraşcu (1907-1968)
• 28 octombrie: Pomenirea mucenicului Mircea Vulcănescu (1904-1952)
• HALLOWEEN – o sarbatoare SATANICA- documentar VIDEO
• Părintele Justin: Să ne rugăm să înmulţească Domnul secerătorii, că sunt puţini
• A FI SAU A PĂREA – DESPRE OMUL CULTURAL – de Mugur VASILIU
• Ciclu de conferinţe şi comemorări dedicate Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, la Paris

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, Noiembrie 2011

Interviu cu Părintele Justin Pârvu,

Noiembrie 2011

“Cunoaşterea martirilor şi adevărului istoric va trezi în noi şi cunoaşterea de sine.”

realizat de monahia Fotini, 25 noiembrie 2011

Părinte, vrem să cunoaştem părerea sfinției voastre despre Marele Voievod Mihai Viteazul, mai ales pentru că se vorbeşte acum despre descoperirea unor oseminte cu aspect de sfinte moaşte, ce se presupun a fi ale măritului voievod. Se ştie că mitropolitul Nestor Vornicescu propusese canonizarea lui Mihai Viteazul, dar dosarul de canonizare se află încă pe masa sfântului Sinod, fără răspuns. Sfinţia voastră consideraţi că este un sfânt?

Fără îndoială că este sfânt, ca de altfel majoritatea voievozilor români care şi-au iubit neamul, şi mai mult decât neamul, dreapta credinţă a Bisericii de Răsărit. Mihai Viteazul, însă, a excelat mai mult decât toţi prin această dorinţă divină de a unifica pe toţi românii, toți locuitorii acestei vechi Dacii, dezbinaţi de popoarele păgâne de-a lungul timpului, într-o singură naţiune – naţiunea română. Dacă nu era Mihai Viteazul, să spunem că astăzi am fi avut Moldova şi Ţara Românească, dar Ardealul sigur nu mai era al nostru. Datorită lui, în pământul Ardealului încă se mai săvârşesc liturghii ortodoxe, unde românii ardeleni se pot împărtăşi cu sângele şi trupul lui Hristos. De aceea ungurii nu îl suferă deloc şi au dus constant o campanie de denigrare a voievodului, astfel încât istoria să îl scoată din paginile ei.

Îmi aduc şi acum aminte, când eram mic, în şcoala primară, cu câtă demnitate şi patriotism ne preda învăţătorul lecţia despre Mihai Viteazul. Astfel de cuvinte ţi se imprimă în suflet şi îţi insuflă şi ţie această iubire şi jertfă de neam şi ţară. Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă şi neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn şi neslugarnic. Acum însă istoricii îţi

VINDECARILE PARANORMALE – conferinta Ioan VLADUCA si parintele Iustin PETRE la SUCEAVA

VINDECARILE PARANORMALE

Maicile de la Diaconesti si parintele Amfilohie la Suceava

A apărut revista ATITUDINI, nr.20, dedicata lui Mihai Viteazul

A apărut revista ATITUDINI, nr.20

Locul epocii lui Mihai Viteazul în perspectivă istorică
de conf. univ. dr. G. D. Iscru
Asasinarea lui Mihai Viteazul
de Prof. dr. Cristian Alexandru Marin
Personalitatea lui Mihai Viteazul, zugrăvită din documente istorice
O faptă minunată din vremea lui Mihai Viteazul, columnă a biruinţei ortodoxe de Danion Vasile
Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
Dumnezeu astăzi ne cere mărturisire
predică a părintelui Amfilohie Brânză
Retrocedările și prozelitismul catolicizant în România…
de Ieromonah Eftimie Mitra
Minunile și teoria cauzalităţii…
de Ioan Vlăducă
Televiziunea – „pâinea ” noastră cea de toată ziua ?
de Lt. Col. (r.) N. M. Popescu
Despre Artă și Creștinism sau Convertirea Artei
de Monahia Ecaterina Fermo
Amintiri despre a alege și despre cunoaștere
de rasofora Neonila

 Pentru comenzi, accesaţi această pagină.

Petre Ţuţea (1902-1991) – 3 decembrie, pomenirea marelui filosof mărturisitor

3 decembrie, pomenirea filosofului mărturisitor

Petre Ţuţea

(1902-1991)

Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902 în Boteni, Muscel, jud. Argeş. Eseist, filosof, economist şi om politic român, dar mai presus de toate un mărturisitor al adevărului, al lui Hristos în plin veac ateu XX. Născut în familia unui preot, a studiat la liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel şi la „George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Cluj, devine doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).

În anul 1932 fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. În 1933 este referent în Ministerul Comerţului şi Industriei. Între anii 1933-1934 a fost ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin, unde se întâlneşte cu Nae Ionescu. Între anii 1936-1939 a fost şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale, Biroul de publicaţii economice şi propagandă. În 1940 a fost şef de secţie în Ministerul Comerţului Exterior. Colaborează la diverse publicaţii, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, cu articole de economie politică. Între 1940-1944 a fost şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.

A fost prieten cu Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr şi Emil Cioran.

Arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. I se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud. În total, 13 ani de închisoare.

După eliberarea din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor, a fost permanent supravegheat de securitate. Îi sunt confiscate numeroase manuscrise, printre care o copie a proiectului Prometeu. Spre sfârşitul vieţii a început o Antropologie creştină concepută schematic în 6 capitole. A fost urmărit de securitate până la sfârşitul anului 1989, cum arată cele 20 de volume ale dosarului său.

Ţuţea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul personal, mai ales în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după, scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. Vorbele sale de duh erau o adevărată înţelepciune creştină. Era o adevărată enciclopedie. I-a iertat pe cei care l-au chinuit. Trece la cele veşnice la Bucureşti, 3 decembrie 1991 într-o rezervă a spitalului Christiana din Bucureşti. La cimitirul din Boteni a fost dus într-un car tras de boi, de ziua Sfântului Nicolae.

Din operele sale menţionăm:

Eseuri filosofice: Bătrâneţea şi alte texte filosofice (1992); Reflecţii religioase asupra cunoaşterii (1992); Philosophia perennis (1992, 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, 2006); Nelinişti metafizice (1994); Filosofia nuanţelor (1995); Scrieri filosofice, vol. I, 2005, vol. II, 2006.

Dialoguri: Între Dumnezeu şi neamul meu, 1992; 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, 1993; Ultimele dialoguri cu Petre Ţuţea, de Gabriel Stănescu, 2000.

Scrieri cu caracter economic, politic: Manifestul revoluţiei naţionale (în colaborare), 1998; Reforma naţională şi cooperare, 2001; Anarhie şi disciplina forţei, 2002; Lumea ca teatru. Teatrul seminar, 1993; Omul. Tratat de antropologie creştină, 2004.

„Tot ce-am suferit aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”.

„Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. „Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Şi Codreanu a avut acest har, a făcut o Mişcare puternică”.

“ Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român”

„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.

Profilul interior al Căpitanului, văzut de Emil Cioran în 1940

Mărturia lui Emil Cioran despre  Corneliu Codreanu

Profilul interior al Căpitanului - văzut de Emil Cioran în 1940

Exaltarile unui sceptic

Înainte de Corneliu Codreanu, România era o  Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ, n-aveau niciun conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină.

Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment, ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită.

Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăznind dispreţul dulce al lipsei de menire.

Biata ţară, era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag.

În noi, gemea viitorul. În unul, clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţă, se îndrepta spre putere.

*

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipă că stau de vorbă cu un om, într-o ţară de fleacuri umane. Prezenţa lui era tulburătoare şi n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. De ce n-aş mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri? Lumea cărţilor mi se descifra inutilă, categoriile, inoperante, prestigiile inteligenţei, şterse, iar subterfugiile subtilităţii, zadarnice.

Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era „deştept”, Căpitanul era profund.

Dezastrul spiritual al ţării derivă din inteligenţa fără conţinut, din deşteptăciune. Lipsa de miez a duhului, preschimbă problemele în elemente de joc abstract şi răpeşte spiritului latura destinului. Deşteptăciunea degradează până şi suferinţa, în flecăreală.

Dar vorbele Căpitanului, grele şi rare,

Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu – Ultimul Voievod Sfant al Romanilor

Ultimul Voievod Sfânt al Românilor

Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu se ruga lui Dumnezeu pentru neamul romanesc, in speranta „invierii lui”. Ce viata crestina poti avea cand spui aceste cuvinte?!

„Telul final, sensul ultim al neamului este invierea. Invierea in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop in sine. Sunt mijloace pentru aceasta inviere. Dar cultura este rodul capacitatilor si dispozitiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtam toata  raspunderea. Va veni o vreme in care neamurile pamantului se vor intrece pentru aceasta ultima inviere; toate neamurile, cu toti regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecarui popor locul hotarat lui inaintea Tronului lui Dumnezeu. Aceasta clipa covarsitoare, aceasta inviere din morti, este cel mai inalt si mai stralucit tel spre care se poate pregati o natiune”

Interviu cu Parintele IUSTIN Parvu la 1tv Neamt (nov. 2011) despre starea poporului roman, moastele lui Mihai Viteazul etc. -VIDEO

Interviu cu Parintele IUSTIN Parvu

la 1tv Neamt, nov. 2011

Despre starea poporului roman, amintiri din mina, pamantul sfintit al neamului, moastele lui Mihai Viteazul, atacurile asupra neamului romanesc de-a lungul istoriei  etc.

Grecia si Eurozone – o alta fata a problemei

Grecia si Eurozone – o alta faţă a problemei

sursa:  nostrabrucanus

Interesant nu numai articolul de la Jenny Gkiougki, dar si comentariile lui David Malone -autorul blogului Golem XIV.  David Malone este realizator de filme documentare si autorul cartii The Debt Generation.

Asa cum subliniaza si David Malone, articolul – protest publicat de Jenny Gkiougki este tributar exprimarii unei vinovatii la nivel de popor, ca si cum populatia este cea care dicteaza razboaiele, politica unei tari, fie ea si financiara.

Extrem de putini oameni disting faptul ca datoriile tarilor, razboaiele nu sunt create de populatii. Este un fir de discutie interesant aici, unde o amica a comentat faptul ca S. Lazaroiu ar trebui sa schimbe exprimarea “se spune ca grecii s-au imprumutat fara limita” atragand atentia ca NU populatia a creat datoriile. Oamenii politici si functionarii Greciei ( la fel si la noi  si in alte tari) au creat aceste datorii. Evident, se continua melodia “oamenii au cheltuit mai mult decat au produs” .. bla bla .. si nu mai sunt bani de pensii si salarii.

Acum o zi sau doua “realitatea” a publicat un articol cu date preluate din NewScientist. Practic este vorba despre un studiu facut de cercetatori elvetieni si studiul arata ca economia lumii sta in bratele a aprox 167 de companii. Este ironic ca acest studiu sa vina de la elvetieni; cei care au scris pana acum despre aceste concentrari absolut nenaturale si extrem de periculoase ( cu un efect de saracire accelerata a populatiilor) au fost denumiti conspirationisti.

Din “jocul” ( un fel de FNI global) acestor 167 de companii + puii si acolitii lor se nasc si datoriile tarilor (The Goldman Sachs Group este in top 20). Cea mai mare frica

17 noiembrie, parintele Daniil Sandu Tudor

17 noiembrie, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil

Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor

(Alexandru Teodorescu)

1896 – 1962

Alexandru Teodorescu, Sandu Tudor, fratele Agaton sau părintele Daniil, a fost o personalitate complexă a spiritualităţii secolului XX, ce ne-a lăsat moştenire mişcarea Rugul Aprins şi care şi-a dat viaţa în chinuri pentru Hristos şi adevărul mântuirii.

S-a născut în 22 decembrie 1896 la Bucureşti, din părinţii Sofia şi Alexandru Teodorescu. Urmează şcoala primară la Bucureşti, liceul la Ploieşti, unde tatăl său era preşedinte al Curţii de Apel. În ultimul an de liceu, 1914, tânărul Alexandru este mobilizat, iar în 1916 este concentrat şi avansat la gradul de sublocotenent. După război Sandu Tudor studiază pictura la Academia de Arte Frumoase, iar între anii 1922-1924 se îmbarcă pe vasul Dobrogea ca ofiţer asistent, călătorind pe mări şi oceane. După 1924 revine la Bucureşti, unde continuă studiile universitare şi predă la liceul din comuna Pogoanele.

Activitatea literară o începe în anul 1925 prin volumul de versuri „Comornic”, eveniment consemnat de critica literară, fără entuziasm însă. Totuşi, scriitorul Constantin Gane va scrie în „Convorbiri literare” că autorul are „stofa marilor înzestraţi ai marii poezii”. Perioada 1925-1927 este deosebit de efervescentă, colaborând la revistele literare „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul artistic”, „Familia”, „Contemporanul” ş.a. Din ianuarie 1927 lucrează la revista „Gândirea” sub conducerea lui Nichifor Crainic, redactorul şef al publicaţiei. Se apropie de literatura mistică, publicând în acelaşi an într-o primă formă „Acatistul Preacuviosului Părintelui Nostru, Sfântul Dimitrie cel Nou, Bouarul de la Basarabov”. Aceasta va apărea în volum în anul 1942. În anul 1928 Sandu Tudor obţine binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi va desfăşura o intensă activitate profesională în domeniul teologic şi literar-jurnalistic: subdirector al Institutului de Teologie din Chişinău, unde decan era Gala Galaction, apoi secretar al Oficiului Universitar la Universitatea Bucureşti.

Anul 1929 înseamnă pentru el un an de transformare profundă, prin călătoria făcută în Sfântul Munte Athos. Acolo,

Minunata sanatate a copiilor nevaccinati

Minunata sănatate a copiilor nevaccinaţi

Françoise Berthoud, MD [paediatrician],  sursa: nostrabrucanus.wordpress.com/
June 25, 2010

Cu ceva timp in urma, in Aprilie 2009 mai exact,  am fost invitata sa vorbesc la o conferinta despre vaccinare. Randul meu venea dupa ce vorbeau 2 dintre cei mai buni speaker-i pe care ii are Franta pe acest subiect , journalista Sylvie Simon and biologul Michel Georget. Ii mai ascultasem si cu alte ocazii si imi devenise absolut clar ca cel mai bine este sa stai cat mai departe posibil de vaccinuri. [...].

Ca si pediatru si homeopat calificat sa vorbesc despre acest subiect, am decis ca impreuna cu prietenii mei Sylvie and Michel,  sa sustinem o conferinta numita “Minunata sanatate a copiilor nevaccinati” . Mai tarziu vom dezvolta totul intr-o carte care va analiza diverse optiuni considerate de familiile care nu-si vaccineaza copiii, inclusiv despre nasterea acasa, alaptarea, terapii simple si eficiente, mancarea sanatoasa, un mediu linistit de viata si increderea in capacitatea organismului de a se vindeca singur.

Pe parcursul experientei mele ca pediatru, am petrecut foarte mult timp in dialog cu parinti care aveau nevoie sa-si exprime temerile legate atat de vaccinuri cat si de boli. Am gasit impreuna cea mai buna cale pentru copiii lor. Unii au ales sa nu vaccineze deloc copiii. Altii  erau condusi de frica lor de boli, mai ales de tetanie. In cazurile respective am amanat vaccinarea cat mai mult posibil si am folosit o protectie  homeopata.

Am lucrat in Elvetia unde nu exista obligativitatea legala de a vaccina ci doar o presiune sociala imensa [ n. tr.: la fel este si in Romania ]. In Franta, doar la cativa kilometri de cabinetul meu,  4 vaccinari erau  obligatorii la acea vreme ( din fericire, in 2007  a fost anulata obligativitatea vaccinarii BCG , deci au mai ramas 3 – Di Te Pol ).

parte din abilitatea mea de a vorbi despre minunata sanatate a copiilor nevaccinati vine din experienta mea ca si medic cu ani mult de feedback ( urmarire a evolutiei copiilor).

• “Copilul meu a inceput sa tuseasca imediat dupa vaccinare.”
• “de la vaccinare, el a avut constant probleme [dureri] cu urechile”
• “Fiica mea de 16 ani nu a fost nicioadata vaccinata. Aproape ca nu este niciodata bolnava. Si chiar daca se imbolnaveste, nu dureaza mai mult de 2 zile [pana se face bine]. ”
• “Copiii vecinului meu au urmat programul de vaccinare normal. In mod constant sunt bolnavi si pe antibiotice.”

Dar aceste exemple nu sunt suficiente pentru a scrie o carte, nu? Dar, asa cum s-a dovedit ulterior, aceste observatii [ ale parintilor] sunt aceleasi si in alte parti ale lumii. Urmati-ma in jurul lumii.

EUROPA

In Anglia,  medicul Michel Odent a aratat in doua studii o scadere de 5-6 ori a prezentei astmului la copii care nu au fost vaccinati pentru Pertussis comparativ cu cei care au fost vaccinati.  Primul studiu a fost realizat pe 450 de bebeluri de la  La Leche League; al doilea studiu a fost realizat pe 125 de copii de la scoala Steiner. ⁽¹⁾

Tot in Europa, un grup format in majoritate din pediatri a studiat 14,893 de copii din scolile Steiner din Austria, Germania, Olanda, Suedia si Elvetia  si au descoperit ca acesti copii ce traiesc intr-o “cultura antroposofica ” ( unde vaccinarea este larg evitata) au o stare de sanatate mai buna decat cea din grupurile de control. ⁽²⁾

In Germania, unul dintre cercetatorii ce au studiat[ copiii de la ] una dintre scolile Steiner Europene a scris:  “ In partea estica a Berlinului, inainte de caderea zidului, am descoperit mai putine alergii [in randul populatiei] decat in partea de vest. Aceasta populatie [ din estul Berlinului] era mai saraca, mai aproape de natura si mai putin vaccinata”. [...].

In Spania, Xavier Uriarte, MD si  J. Manuel Marín, MD  au publicat un studiu in 1999 realizat pe 314 copii si a caror evolutie a fost monitorizata intre  1975 to 2000. ⁽³⁾ Acest grup de copii are cateva caracteristici: majoritatea nasterilor au fost acasa sau au fost nasteri naturale, au fost alaptati o perioada lunga, nu au fost vaccinati, educatia lor legata de sanatate este holistica si nu au fost tratati cu medicamente alopate. In acest grup nu exista boli serioase, sunt foarte putine spitalizari ( majoritatea pentru traume – accidente) iar incidenta de astm este de 3.3% comparativ cu 20%  cate este media generala in randul populatiei . Si, evident, o multime de bani au fost economisiti!

SUA

Rata autismului in SUA a atins un incredibil nivel de 1 la 100. Cifrele care corespund [comunitatilor cu copii] nevaccinati sunt socant de contrastante comparativ cu media nationala. Avand in vedere ca acest articol este destinat cetatenilor americani, nu o sa detaliez [informatiile]. Majoritatea dintre voi sunt familiarizati cu investigatiile jurnalistului american Dan Olmsted in legatura cu incredibila absenta a autismului in randul populatiei Amish din Pennsylvania si Ohio.

La fel de impresionanta este si [situatia comunitatii deservite] de Homefirst Medical Clinic Chicago  condusa de un grup de medici ce il include pe directorul Mayer Eisenstein, MD, JD, MPH. Ei nu au cazuri de  autism si teribile alergii in rnadul copiilor , multi dintre acesti copii fiind nascuti acasa si nevaccinati. In 1985 am tradus in limba franceza cartea pediatrului  Robert Mendelssohn, MD’s How to Raise a Healthy Child in Spite of Your Doctor ( Cum sa cresti un copil sanatos in ciuda [opiniilor] medicilor ). Acum descopar rezultate concrete in minunata sanatate a acestor copii ingrijiti de doctori ce au fost elevi ai acestui medic. Imi plac aceste sincronicitati in viata mea.

AUSTRALIA

In 1942, Leslie Owen Bailey, fondatorul Natural Health Society of Australia, a acceptat sa aiba grija de 85 de copii ai caror mame nu ii puteau ingriji.  Acesti copii nu au fost niciodata vaccinati, nu au fost tratati cu medicamente [alopate] si nu au avut nevoie de nici o interventie chirurgicala. Singura problema care a aparut a fost atunci cand 34 de copii s-au imbolnavit de varicela. Au fost imediat pusi in paturile lor si au primit apa pura sau suc proaspat de fructe. Toti s-au insanatosit repede si fara efecte secundare. Investigatiile ulterioare au aratat ca in timpul petrecut la scoala, copiii au inlocuit gustarile sanatoase cu mancarea conventionala nesanatoasa si astfel aparitia focarului [de varicela] nu este deloc surprinzatoare.

Multi dintre acesti copii au mostenit o sanatate precara datorita bolilor si malnutritiei mamelor lor. In ciuda acestui aspect si chiar daca nu au fost niciodata alaptati si nu au beneficiat de legatura normala intre mama si copil, acesti copii au crescut robusti si increzatori.

NOUA ZEELANDA

Doua studii realizate in 1992 si 1995 in Noua Zeelanda arata clar ca alergiile, otitele, amigdalitele, epilepsia si ADHD-ul sunt cu mult mai putin frecvente in randul copiilor nevaccinati comparativ cu cei vaccinati.  ⁽⁴⁾

JAPONIA

O perioada interesanta in Japonia a fost intre 1975 si 1980 cand s-a luat o decizie ca vaccinarea sa inceapa la varsta de doi ani in loc de varsta de 2 luni.  Motivul acestei decizii a fost descoperirea a din ce in ce mai multe legaturi intre vaccinuri si SIDS ( moartea subita a sugarului). In studiul publicat in Pediatrics se arata ca in Japonia, intre 1970 si 1975, au fost 57 de cazuri de reactii adverse serioase datorate vaccinarii, inclusiv 37 de decese.  Din februarie 1975 si pana in august 1981 au fost 8 cazuri de reactii adverse serioase datorate vaccinarii, inclusiv 3 decese.  Din pacate, atat pentru parinti cat si pentru copii, planurile de vaccinare in Japonia au fost “normalizate” din nou [ se incepe vaccinarea la 2 luni]. Studiul arata clar ca sistemul imunitar este mai puternic la varsta de 2 ani comparativ cu varsta de 2 luni. Cat de bine le-ar fi mers acestor copii daca nu erau niciodata vaccinati?

Gasim aceeasi observatie si in  Journal of Allergy and Clinical Immunology study.  Din  studiul a 11,531 de copii in varsta de 7 ani iata rezultatele: in cazul copiilor vaccinati incepand cu varsta de 2 luni – 13.8% sunt asmatici, la copii vaccinati icepand cu varsta de  2-4 luni procentul asmaticilor este 10.3%; in cazul copiilor la care vaccinarea a inceput dupa varsta de 4 luni procentulde asmatici este de 5.9 %. Din nou aceeasi intrebare – cat de bine le-ar fi mers acestor copii daca nu ar fi fost deloc vaccinati?

THE LESSON LEARNED ON VACCINATION

Ca si pediatru pot sa ajung la o singura concluzie. Copiii nevaccinati au cu mult mai multe sanse sa se bucure de o sanatate minunata. Orice vaccinare micsoreaza sansa copiilor de a se bucura de o astfel de sanatate.

Grupul Bilderberg iese la suprafaţă

Săptămâna aceasta a picat guvernul Greciei condus de un reprezentant al dinastiei Papandreou şi se pregăteşte să pice guvernul Italiei condus de Silvio Berlusconi.

Greşeala fatală a lui Papandreou a fost că a îndrăznit să propună un referendum care să gireze (sau nu) planul de aşa-zisă salvare de la faliment a Greciei. Imediat a fost redus la tăcere şi dat la o parte. În locul lui a fost numit Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene, membru al Comisiei Trilaterale.

În Italia Berlusconi îşi face bagajele şi-şi va da demisia în weekend. În locul lui se pare că va fi numit Mario Monti, preşedintele secţiunii europene a Comisiei Trilaterale şi membru al Grupului Bilderberg.

Comisia Trilaterală este o organizaţie elitistă exclusivistă fondată în 1973 de David Rockefeller. Scopul declarat este de “a aduna la un loc lideri cu experienţă din sectorul privat pentru a discuta probleme de interes global”. Aceasta are trei secţiuni: europeană, nord-americană şi asiatică, fiecare cu un număr fix de membri, 170 pentru Europa, 120 pentru America de Nord şi 85 pentru Asia-Pacific. Până în anul 2000, singura ţară asiatică membră a Comisiei Trilaterale era Japonia, ulterior fiind admise alte câteva ţări din zona Asia-Pacific. Mulţi dintre membrii importanţi ai Comisiei Trilaterale sunt şi membri ai Grupului Bilderberg. Nu întâmplător, formarea Comisiei Trilaterale a fost pusă la cale la întâlnirea Grupului Bilderberg din 1972.

Putem spune că, în prezent, asistăm la implementarea planului de creare a Noii Ordini Mondiale, în care un grup elitist exclusivist va controla toate centrele de putere: executiv, legislativ şi financiar. Dacă, până acum, au stat în umbră, acum ies la lumină. A trecut vremea discuţiilor şi se trece la implementarea planurilor discutate în spatele uşilor închise. Se pare că teoriile conspiraţioniste nu sunt doar teorii.

 sursa: reportervirtual.ro

Vedeti si :

ISĂRESCU, la reuniunea ORGANIZAŢIEI CARE “CONDUCE” lumea. EXCLUSIV

Efecte adverse ale vaccinurilor : paraplegie flască postvaccinală – prezentare de caz

Efecte adverse ale vaccinurilor : paraplegie flască postvaccinală

Nu e de glumă: Un bebeluş din Slatina, paralizat in urma unui vaccin impotriva poliomelitei

Abia invatase sa mearga, insa acum este paralizat de la brau in jos. Vorbim de un copil de doar un an si doua luni din Olt. Nenorocirea s-a intamplat la o zi dupa ce micutul a fost vaccinat impotriva poliomelitei. Medicii din Slatina cred ca micutul are sanse mici de recuperare si l-au trimis la Bucuresti pentru mai multe analize.

VEZI VIDEO: 

Parintii acuza medicul de familie ca n-a facut vaccinul cum trebuie. Vaccinul a fost facut de o asistenta, supravegheata de un medic de familie din localitatea Schitu, OLt. Parintii spun ca dupa vaccin, copilul nu si-a mai putut misca picioarele.
Parintii bebelusului sunt disperati, mai ales ca, nimic nu prevestea ce avea sa li se intample.
“Trece din patul asta de-a busilea in celalat pat. Mi-as vinde si un rinichi numai sa-mi vad copilul bine. Se sperie copilul cand l-am pus si merge ca un sarpe”, a povestit tatal copilului.
Medicii din Slatina i-au pus diagnisticul de paraplegie flasca, o boala care are consecinte pe viata. Acum, toate sperantele parintilor sunt medicii din Bucuresti.

REALITATEA.NET via apologeticum

7 noiembrie: Sfinţii închisorilor – Părintele Ilie Ţintă

Sfinţii închisorilor - 7 noiembrie, se pomeneşte

Părintele Ilie Ţintă (1920-1994)

Preotul Ilie Ţintă s-a născut în 6 decembrie 1920 la Amara, Ialomiţa. Arestat de regimul lui Carol II încă în ultimul an de seminar (Sf. Nifon din Bucureşti) pentru activitate în Frăţiile de Cruce, după eliberare pleacă în Germania de unde revine paraşutat în munţii Bucovinei după 1944 împreună cu alţi camarazi pentru a lupta împotriva bandelor roşii cotropitoare. Arestat şi dus la Piteşti de Antonescu, Ilie Ţintă menţiona într-o scrisoare de mulţumire către un frate al lui mai mic, ce-i aducea mâncare: „Ne rămâne înghiţitura în gură când ne gândim că pâinea pe care o mâncăm este raţia voastră la care aţi renunţat pentru a ne hrăni pe noi”[1].

Arestat în 1948 şi condamnat la 8 ani muncă silnică, închis la Jilava, Aiud, Văcăreşti şi Baia Sprie. În 1958 a fost din nou condamnat la 25 ani de muncă silnică. A stat mai mult de 14 ani închis. În ultimii ani ai detenţiei s-a aflat în Zarca Aiudului, până la eliberarea din 1964, întrucât a refuzat reeducarea.

Eliberat, termină studiile teologice şi devine preot. Slujeşte timp de 17 ani la Negoieşti, Prahova, lângă comuna Brazi. Se mută apoi la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Ploieşti.

Aflat la Gherla în anii 1949-1952, îi spune lui Cristofor Dancu: „Eu dau scris – dar nu ţie, ci colonelului Crăciun – că mă menţin pe poziţie. Dacă ies afară şi vor fi libere partidele politice, eu tot legionar voi fi… Mă rugam lui Dumnezeu şi simţeam cum El îmi ascultă ruga fierbinte, dându-mi putere să rezist” (la Gh. Andreica, „Mărturii… mărturiii…”).

Trece la cele veşnice la 7 noiembrie 1994.

Satanism si pedofilie la varful Bilderberg – “Puneti urgent reflectoarele pe ei !”

“Puneţi urgent reflectoarele pe ei !”

Dezvăluirile incendiare ale unui bancher elveţian despre acţiunile criminale realizate de Bilderbergi

Satanism şi pedofilie la vârful Bilderberg

Un bancher elveţian, care a participat la întruniri ale grupului şi care tocmai de aceea preferă să-şi păstreze anonimatul, a acordat în luna mai la Moscova un interviu incendiar redactorilor de la publicaţia Noviden. Conform mărturiei elveţianului, grupul Bilderberg se foloseşte de băncile elveţiene pentru a finanţa răsturnări de guvern, falimentarea unor ţări, corupţia unor oficiali şi chiar uciderea unor persoane care au putere să se opună politicilor grupului.

Nu toţi participanţii la întrunirile Bilderberg au cunoştinţă de aceste lucruri, pentru că şi în sânul grupului de elită, la fel ca şi în sânul francmasoneriei, există unele „bisericuţe”. Josef Ackermann, director executiv al Deutsche Bank şi membru al comitetului de vârf al Bilderbergilor este acuzat de bancherul elveţian că orchestrează multe dintre aceste activităţi oculte. Ideea care îi este cea mai dragă lui Ackermann şi la care lucrează acum asiduu este cenzurarea totală în cel mai scurt timp a internetului.

I: Ce puteţi să ne spuneţi despre activităţile dvs. ca bancher?

R: Am lucrat în sistemul bancar elveţian ani îndelungaţi, chiar şi ca director al uneia dintre cele mai puternice bănci. Atunci am fost implicat în plata pentru asasinarea unui preşedinte de stat. Am participat la întrunirea directorilor băncii, în care s-a hotărât să se plătească pentru această acţiune. Asta m-a dat peste cap rău de tot. Un serviciu secret străin a trimis o cerere scrisă de mână prin care solicita plata unei sume pentru o persoană care lichidase un preşedinte! Şi nu a fost singurul caz de acest fel. Am primit o seamă de astfel de cereri scrise de mână din partea unor servicii secrete, care aveau fonduri pentru organizarea de revoluţii ori pentru ucideri la comandă. Eu confirm ceea ce a scris John Perkins în cartea sa „Confessions of an Economic Hit Man”. Există un sistem financiar pentru astfel de operaţiuni şi unele bănci elveţiene fac parte din el.

I: Ne poţi spune despre ce bănci este vorba şi cine anume din aceste bănci este implicat?

R: Este vorba de una dintre cele trei bănci elveţiene din vârf la timpul asasinării acelui preşedinte din lumea a treia. Mai mult, nu-mi risc viaţa. Eram mai

Lucrarea ingerilor la Sfintii Parinti – Arhim. Benedict Ghius

Lucrarea ingerilor la Sfintii Parinti

Arhim. Benedict Ghius

1.- Prin ingeri, Dumnezeu lucreaza curatirea, luminarea si unirea cu El a tuturor faptuirilor: “Frumusetea lui Dmnezeu, ca unul ce este simplu, bun si desavarsit, nu are nici un amestec, ci ea comunica din propria ei lumina fiecaruia, dupa vrednicie, si-l desavarseste prin taina cea dumnezeiasca, facand pe fiii Perfectiunii asemenea cu chipul   ei   neschimbator”   (Dionisie  Areopagitul,  Ierarhia  cereasca,  III,1).

- “Ca  toata  stralucirea  de lumina  ce  pleaca  de la Tatal,  revarsand-se  asupra noastra cu bunatate, ne indreapta din nou in sus, cu o putere ce unifica, si ne intoarce spre unitatea Tatalui celui ce strange la sine si spre simplitatea Sa ce indumnezeeste. Caci din El si spre El sunt toate (Rom. VI, 36), precum spune cuvantul cel sfant” (I,1).

- “Fericirea  divina  este  asadar  curatire sfanta, iluminare si perfectiune si mai presus de curatire si de  lumina ea este obarsia primordiala si deplina  a toata perfec­tiunea”  (III,2),   asa   incat   toate   curatirile,   iluminarile   si   perfectiunile   pornesc   din Dumnezeu, Izvorul a toata sfintenia si perfectiunea  (VIII, 2), iar curatirea, luminarea si desavarsirea  nu sunt altceva decat comunicarea cu fiinta dumnezeiasca”  (VII, 3).

- “Dar ierarhiile ceresti s-au invrednicit de comuniunea lui Iisus, lumina Tatalui cea  adevarata, care lumineaza  pe tot omul ce vine in  lume, nu prin mijlocirea ima­ginilor   lucrate  cu  sfintenie …,  ci   apropiindu-se  de  El  cu  adevarat  prin  participarea nemijlocita la cunostintele luminii lui, celor ce indumnezeiesc, ca lor le este dat, in gra­dul cel mai mare sa participe printr-o putere nemijlocita la virtutile lui cele divine si de oameni iubitoare”  (I, 2; VII, 2),”transformandu-se pe cat cu putinta, dupa propria lui lumina, prin iubirea cea indreptata in sus catre Dansul… Caci raza aceasta fericita  si divina a Tatalui care este Iisus, nu pierde niciodata ceva din simplitatea unificatoare ce-i este proprie  ei,  atunci cand  se multiplica,   asa  cum se cuvine bunatatii  sale, in scopul unei adoptari inaltatoare de suflet si unificatoare si se revarsa asupra fiintelor ce sunt conduse de Providenta, ci ramane in sine neclintita, intr-o identitate neschimbata, fixata in chip unitar, iar pe cei ce privesc spre ea  ii atrage in sus precum se cuvine, potrivit firii sale, si-i unifica in a sa unitate care simplifica…, acomodata firii prin forma  cea parinteasca adica imprejurarilor noastre”  (I.2).

- “Toata  lucrarea  ierarhiilor ingeresti se imparte asadar in primirea si comu­nicarea sfanta de netulburata curatenie, de lumina divina si de cunostinta desavarsita” (VII,2),  fiindca  “printr-o   anumita   randuiala   si   prin   imitarea   de  Dumnezeu,   ingerii sunt un  mijloc de a  comunica  lumina  cea  dumnezeeasca  celorlalte fapturi” (XIII, 3). Ierarhia ingereasca e astfel o intocmire sfanta, de cunostinta si de lucrare, care duce pe cat se poate, la asemanarea si la unirea cu Dumnezeu, avand pe Dumnezeu de conducator a toata stiinta si lucrarea sfanta, iar ca model neclintit, frumusetea cea prea dumnezeiasca. Ingereasca ierarhie o imita pe aceasta, pe cat este cu putinta si desavar­seste pe membrii ei pana a-i transforma in chipuri divine, in oglinzi curate si fara pata care sa fie in stare sa primeasca in ele razele ce pornesc din obarsia luminii divine, in oglinzi care in chip sacru fiind pline de stralucirea cea luminoasa sa poata din nou lumina, la randul lor, fara pisma, treptele urmatoare ale fapturilor, asa cum se  cuvine, dupa randuielile dumneziesti”  (III,1-2).

-”Trebuie, asadar ca cei ce se curatesc sa ajunga la o purificare deplina si sa fie liberati de toata amestecarea cea nepotrivita, cei ce se lumineaza sa se umple de lumina divina si sa se inalte cu ochii cei prea sfinti ai duhului, pana la obisnuinta si indemanarea contemplativa, iar cei ce se desavarsesc fiind scosi din starea de imper­fectiune sa fie facuti partasi ai stiintei celei desavarsite a tainelor sfinte. Pe de alta parte, trebuie ca cei ce pot savarsi curatirea, avand belsug de curatire, sa comunice si altora din neintinarea lor proprie ; cei ce pot lumina ca spirite mai ascutite, ce sunt proprii prin firea lor sa primeasca si sa comunice lumina si fiind plini de Duhul Sfant in chip cu totul fericit, sa reverse din stralucirea ce inunda intreaga lor fiinta si asupra celor ce sunt vrednici de lumina ; iar cei ce, in sfarsit, lucreaza desavarsirea, trebuie sa desavarseasca pe cei ce cauta perfectiunea, prin consacrarea lor intru totul sfanta, in cunostinta si intuirea tainelor celor sfinte, ca unii ce sunt inzestrati cu stiinta predarii celei perfecte”  (III,3).

(N. B. Ingerii sunt deci imitatori si conlucatori ai lui Dumnezeu la intreita lui lucrare in lume).  (Din Dionisie   Areopagitul,   Ierarhia cereasca).

2. – Cele doua lucrari dumnezeiesti: directa, prin har ; mijlocita prin ingeri: Fiecare treapta a randuielii ierarhice se inalta potrivit cu rangul ei corespunzator, pana la conlucrarea cu Dumnezeu, desavarsind prin gratia si puterea lui Dumnezeu acele lucruri care revin Divinitatii, dupa fiinta sa, intr-un chip ce depaseste cu mult propria noastra fire, si sunt facute de Dansa in mod mai presus de fire, iar prin insti­tutia ierarhiei ne sunt facute cunoscut in mod exterior, in scopul unei asezari cat mai fidele a duhurilor celor iubitoare de Dumnezeu”.

(N. B. Ierarhia si harul direct sint doua cai ale lucrarii lui Dumnezeu in lume, doua cai complementare).  (Din Dionisie Areopagitul, Ierarhia cereasca, III, 3 ).

3. – Dumnezeu lucreaza prin ingeri ca prin niste preoti : Dumnezeu, fiind cauza a toata purificarea, curata pe toti ; ca sa fiu mai limpede, voi intrebuinta insa un exemplu obisnuit : dupa cum atunci cand ierarhul nostru curata si lumineaza prin diaconii si preotii sai, se spune ca el insusi e cel ce curata si lumineaza, tot astfel si ingerul savarseste in chip tainic purificarea : el refera la Dumnezeu, ca obarsie, propria sa stiinta si putere de curatire,

Memorialul Durerii. Băieţii din munţi

Memorialul Durerii

Băieţii din munţi

Prikoke – purcelul fericit – fabula animata – VIDEO

Prikoke – purcelul fericit

fabula animata