Bucovina Profundă

22 aprilie 2014

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 21:52

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

valeriu-gafencu-in-costum-nationalPrigonit în România,Valeriu Gafencu va fi declarat SFÂNT în Republica Moldova – VIDEO

Valeriu Gafencu, cel supranumit de către Nicolae Steinhardt drept “Sfântul Închisorilor”, ar putea fi canonizat oficial de către Mitropolia Moldovei, entitate care se află sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, informează Publika.md.

Arhimandritul Ioan Moşneguţu a anunţat că dosarul lui Gafencu a fost trimis comisiei care se ocupă cu canonizările, dar Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a considerat că este incomplet, fiind trimis spre completare Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.

Odată ce actele vor fi complete, comisia va cerceta dosarul şi va întocmi un raport în numele Sinodului şi Sinodul va lua decizia de canonizare.

În sprijinul canonizării lui Gafencu vin mărturiile foştilor săi colegi de temniţă, precum şi evlavia populară. De pe ambele maluri ale Prutului. (mai mult…)

Saptamana Luminata – Randuieli speciale – O saptamana ca o singura zi

Filed under: sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 15:41

Saptamana Luminata

Saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului este numita Saptamana Luminata. In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti “luminati” si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.

Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului. Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.

Preotul adreseaza chemarea “Veniti sa primiti lumina!” tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa facem trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: “Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant”. Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi. (mai mult…)

HRISTOS A INVIAT ! STIHIRILE PASTILOR – Manastirea Putna

Filed under: sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 15:33

HRISTOS A INVIAT !

INVIEREA

STIHIRILE PASTILOR

Manastirea Putna

(mai mult…)

7 aprilie 2014

Nu demolaţi statuia lui Mircea Vulcănescu! – Prof. Mihai FLOAREA. Pe cine deranjează Mircea Vulcănescu?

“Există o Românie pe care

trebuie s-o regăsim

cu orice preţ.

România românilor.

România viziunii românești.

Ea singură contează.” 

Mircea Vulcănescu

 


Pe cine deranjează Mircea Vulcănescu?

Petiţie: Nu demolaţi statuia lui Mircea Vulcănescu!

Aflu de la doamna Măriuca Vulcănescu, fiica unuia dintre cei mai strălucitori intelectuali interbelici români – Mircea Vulcănescu (născut în 1904, în București – decedat în 1952, în închisoarea din Aiud) – despre o enormitate: intenția de a se demola, ca urmare a unei reclamaţii din partea cuiva, statuia gînditorului căruia potrivniciile istorice nu i-au lăsat timpul necesar transpunerii în realitate a planurilor sale grandioase…

Nici șase luni n-au trecut de la inaugurarea statuii sale amplasate în preajma locuinței familiei Vulcănescu, anume pe strada Popa Soare, nr. 13, că ea a și intrat în vizorul distructiv al cuiva căruia i-o fi creat, probabil, insomnii!

Mă întreb al cui somn să-l mai deranjeze oare Mircea Vulcănescu? Cumva pe acela al (urmașilor) torționarilor de la Aiud?…

Fac apel la rațiunea celor care conduc vremelnic destinele culturii române, la autoritățile locale, în special la primarul Neculai Onțanu, să nu ia în seamă reclamația nefondată referitoare la demolarea statuii lui Mircea Vulcănescu, deoarece acesta n-a fost antisemit, ci un creștin ortodox patriot, discipol al profesorului Dimitrie Gusti, autor al unei monumentale opere abia recent puse la dispoziția publicului larg (a se vedea ediția în două volume însumînd aproape 3000 de pagini îngrijită de Marin Diaconu și prefațată de academician Eugen Simion, apărută în colecția „Opere fundamentale” a Fundației Naționale pentru Știință și Artă din cadrul Academiei Române, în 2005).

Să medităm la îndemnurile de o tulburătoare actualitate ale lui Mircea Vulcănescu: Există o Românie pe care trebuie s-o regăsim cu orice preț. România românilor. România viziunii românești. Ea singură contează. (Există o Românie…, în op. cit., vol. I, p. 953).

Să ne recunoaștem și să ne cinstim valorile măcar post-mortem!

Prof. Mihai FLOAREA

 

Semnaţi urgent petiţia !

 

Nov. 2009: Dezvelirea monumentului Mircea Vulcănescu: Mihai Şora. Ion Papuc, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Maruca Vulcănescu, Dan Hăulică, Neculai Onţanu (sursa foto: ilazu.blogspot.ro)

 

6 aprilie 2014

Vaccinurile intre DA si NU – Dr. Rares Simu, medic specialist in imunologie clinica si alergologie

Filed under: antivaccin — Mircea Puşcaşu @ 01:33

Vaccinurile intre DA si NU

Dr. Rares Simu

medic specialist in imunologie clinica si alergologie

 “Vaccinarea are efecte negative chiar si asupra unui sistem imunitar sanatos”

Toata lumea stie de vaccinare. Din copilarie si pana la batranete suntem somati, sistematic, sa ne lasam injectati. Contra gripei, a tetanosului, a hepatitei, contra… contra… Acceptata de medicina oficiala si mediatizata intens, de la o vreme, apar si semnele de avertisment legate de vaccinare. De obicei, se prezinta numai avantajele vaccinarii si se trec cu vederea sau se minimalizeaza efectele adverse ale vaccinurilor de orice fel. Chiar si printre medici, putini sunt cei care au in vedere aceste aspecte. Intrucat si in revista noastra s-a iscat o discutie pe aceasta tema, ne-am hotarat sa abordam problema vaccinurilor cu un specialist: d-l dr. Rares Simu, imunolog cu mare experienta in lumea virusilor.

“Fiecare pacient ar trebui examinat foarte bine inainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci cand se fac vaccinari pe “banda rulanta””

- Desi vaccinurile se bucura de o reputatie nepatata si au avut, de-a lungul timpului, o importanta de netagaduit pentru sanatatea omenirii, de la o vreme incoace eficienta lor este pusa la indoiala, chiar de catre specialisti. Dvs. in ce tabara sunteti?

- Sincer sa fiu, fac parte din categoria scepticilor, bazandu-ma pe o serie de informatii medicale si pe rezultatele cercetarilor specialistilor din lumea intreaga, care au observat ca nu intotdeauna un vaccin ne poate fi de folos, ci dimpotriva… De altfel, in practica medicala am intalnit numeroase cazuri in care vaccinurile au facut mai mult rau decat bine pacientilor.

- Sa incepem ca in abecedar. Cum actioneaza un vaccin asupra organismului uman?

- In esenta, vaccinarea influenteaza un sistem vital al organismului – sistemul imunitar. Acesta este implicat in organizarea rezistentei impotriva agresiunilor, (mai mult…)

2 aprilie 2014

VACCINUL GARDASIL – PRIMELE PLÂNGERI PENALE + video (ro)

Filed under: antivaccin,articol,atitudine,marea minciuna — Mircea Puşcaşu @ 15:06

VACCINUL GARDASIL

PRIMELE PLÂNGERI PENALE

Impunerea vaccinării cu Gardasil pentru a se preveni, chipurile, apariţia cancerului de col uterin, a declanşat la vremea respectivă puternice reacţii în întreaga lume. Acestea s-au amplificat cu trecerea timpului, deşi autorităţile medicale asigurau în mod repetat că Gardasil oferă siguranţă, neprimejduind sănătatea femeilor prin efecte adverse. Cum s-ar putea explica reţinerea serioasă pe care cetăţenii ţărilor vizate pentru vaccinare au avut-o faţă de instituţiile şi cercetătorii plătiţi din bani publici pentru a se îngriji de sănătatea populaţiei? Răspunsul e că aceleaşi autorităţi care astăzi sunt indignate de faptul că folosirea vaccinului rămâne încă controversată au recomandat şi în alte dăţi, cu mult aplomb, medicamente care şi-au dovedit mai târziu nocivitatea.
Gardasil este un vaccin produs de compania Merck, conceput pentru a preveni infecția cu anumite virusuri umane de tip papiloma (HPV), care se spune că ar cauza în prezent cca 70% din cancerele de col uterin, 26% din cancerele la nivelul capului și gâtului și multe cancere vulvare, vaginale, ale penisului și de anus.

În țara noastră, Ministerul Să­nătății a achiziționat în 2008-2009 cca 330.000 de doze din acest vaccin, pentru suma de 23 de milioane de Euro! Cele două campanii de vaccinare s-au finalizat însă cu un eșec total, reușindu-se ca doar 2% dintre fetițe să fie vaccinate. Astfel, direcțiile de sănătate s-au aflat în situația de a distruge dozele de vaccin nefolosite, deoarece termenul de valabilitate expirase. Așa au fost aruncate 23 de milioane de Euro pe apa sâmbetei, și asta în timp ce românilor li se tăiau salariile și pensiile, pentru că țara nu mai avea bani…

Și mai revoltător este faptul că în momentul achiziționării vaccinului, autoritățile române aveau la dispoziție suficiente informații oficiale din țările în care fusese deja utilizat, și care ridicau serioase suspiciuni privind siguranța acestuia. În același timp, nu existau niciun fel de date care să dovedească eficiența vaccinării anti-HPV în (mai mult…)

31 martie 2014

CUM SE POATE REFUZA NOUL BULETIN CU CIP ? BAZA LEGALA. Raspunde doamna judecatoare CARMEN PADURARU CHIRILA

CUM SE POATE REFUZA NOUL BULETIN CU CIP ?

BAZA LEGALA

Raspunde doamna judecatoare CARMEN PADURARU CHIRILA

AVERTIZARE

noile-buletine-din-aprilie-2014-0Marti, 1 aprilie 2014, intra in vigoare Legea care prevede cartea de identitate electronica biometrica si asa numita carte de identitate simpla care va contine suportul de memorie – cip – de identificare pentru cardul de sanatate. Este evidenta, asadar ca nu avem nici o alternativa pentru a obtine o carte de identitate – fara cip!

Singurul lucru pozitiv in cazul acestei Legi este ca nu ne mai obliga pe toti- chiar si pe cei cu documentele in termenul de valabilitate – sa le schimbam!

Revoltator este ca apelurile, memoriile adresate Ministerului de resort, prim ministrului Romaniei, fiecarui parlamentar in parte, precum si prezenta societatii civile – 46 de ONG-uri – prin Asociatia pentru Libertatea Romanilor (al carei invitat in comisiile de specialitate ale Parlamentului am fost si eu) au ramas fara nici un ecou, ca si cum noi nici nu existam!

Ce se poate face acum:

La nivelul Serviciilor comunitare de evidenta persoanei se recomanda sa stam linistiti intrucat nu au primit aparatura si instructiunile pentru noile carti de identitate. Astfel de asigurari am primit si la introducerea noilor premise de conducere care au plasat cod de bare pe numele nostrum – si s-a dovedit cu totul altceva ulterior!

Mare atentie, Hotararea de Guvern publicata pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne in data de 26 martie 2014, prevede ca acestea se vor emite la nivel centralizat.

Aceasta presupune ca datele si preluarea imaginilor se vor face cu aceeasi aparatura care exista si in prezent, la sediul Serviciilor locale dar, cartea de identitate va veni de la Bucuresti, ca si in cazul permiselor si pasapoartelor biometrice.

Avem toate motivele sa fim vigilenti si sa nu credem ceea ce ni se prezinta oficial. Sfatul meu este ca cei care sunt obligati sa isi preschimbe buletinul si nu doresc noul tip de carte de identitate – nici asa zisa carte simpla… cu suport de memorie pentru cardul de sanantate – sa fie atenti la formatul documentului care li se va inmana dupa depunerea cererii de preschimbare/eliberare pentru minorii de 14 ani.

In cazul in care va fi de alt tip decat in prezent sa il refuze, adica sa nu semneze de primire si sa depuna cererea denumita plangere prelabila pe care o va adapta fiecare la situatia personala.

Dupa un termen de 30 de zile in care nu se va primi nici un raspuns sau va fi un raspuns negativ, persoana interesata va actiona in instanta de contencios administrativ.

Un model de cerere de chemare in judecata, la acel moment va circula pe internet, conceput de avocati, cu indicatiile necesare, costul este taxa judiciara de timbru de 50 de lei si fiecare se poate reprezenta singur daca nu isi permite un avocat.

In acest timp se impune pastrarea cartii de identitate pe care o detine fiecare iar legitimarea se va face si cu certificatul de nastere, pasaport etc.

Pentru persoanele care nu doresc sa apeleze la instanta, exista portita cartii provizorii de identitate, dar pentru aceasta trebuie sa nu fie prezentat Serviciului de stare civila unul dintre documentele obligatorii solicitate pentru eliberarea cartii de identitate. Aici de asemenea, de la caz la caz va trebui fiecare sa isi verifice posibilitatile!

In dezbaterile publice, Ministerul Afacerilor Interne a precizat ca este la curent cu opozitia unui fragment important de populatie si ca stie ca aceasta nici nu va solicita noile documente ! Ei au motivat astfel ca noua, opozantilor nu ni se incalca libertatea de constiinta !?

Veti citi insa in cuprinsul Temeiurilor de neconstitutionalitate din plangerea prealabila atasata – gravele incalcari ale legii fundamentale a Romaniei!

 

PROCEDURA PREALABILA

Cerere

Plângere prealabilă

CĂTRE
Direcţia judeţeană comunitară de evidenţa persoanelor ………………….
Subsemnat………………………………..……………solicit să eliberaţi carte de identitate simplă conform Legii în vigoare până la data de 31.03.2014 întrucât, în raport de propria conştiinţă, nu sunt de acord ca documentele personale de identitate să conţină un mediu de stocare electronic, iar Legea nr.235/2013 care modifică OUG nr.82/2012 – este vădit neconstituţională în acest sens.

Motive şi Temeiuri de neconstituţionalitate

Posed carte de identitate nr. …… (mai mult…)

HUXLEY + ORWELL = LUNACEK . Trădarea elitelor – articol de Andrei Dirlau

Un articol de Andrei Dirlau

HUXLEY + ORWELL = LUNACEK

brave-new-world-aldous-huxley-497342993

Trădarea elitelor

„Teribilă e singurătatea popoarelor trădate de elitele lor!”, spune într-un interviu Profesorul Ilie Bădescu[1]. Şi continuă, citându-l pe Iezechiil: „Oile Mele s-au risipit din lipsă de păstor… Pe faţa întregului pământ s-au risipit, şi nu era nimeni care să le caute şi să le întoarcă”.

Fără îndoială, prorocul veterotestamentar se referea la lipsa unui păstor spiritual care să întoarcă poporul la Dumnezeu. Cuvintele lui aveau sens mesianic. Dar ele sunt valabile şi azi, în general, inclusiv pentru cei ce au răspunderea de a conduce un popor pe drumul său prin istorie…

Rolul acesta revine elitelor. Desigur, pentru a ierarhiza corect, adevărata elită a unui popor sunt în primul rând sfinţii, martirii, marii duhovnici. După ei ar trebui să urmeze elitele spirituale, morale, intelectuale, pe domenii şi niveluri: gânditori, cărturari, ierarhi ai Bisericii, academicieni, clasă politică, guvernanţi, parlamentari, jurişti, filosofi, savanţi, scriitori, artişti, jurnalişti, analişti, lideri de opinie, universitari, clerici, medici, profesori, cercetători ştiinţifici…

Da, aţi ghicit: desigur, şi printre dumneavoastră, care citiţi acum revista „Familia Ortodoxă”, se află mulţi viitori sau actuali membri ai acestor elite. Da, dragul meu cititor elev sau student, te anunţ că eşti viitoarea elită a acestei ţări! Să n-o faci de ruşine!

Elitele înfiinţează şi conduc instituţii, fac politici, legi, norme juridice, creează şi promovează cultură, influenţează opinia publică, mentalităţile, dirijează o societate, îi imprimă direcţiile, îi modelează valorile, criteriile, opţiunile. Dintre ele, o societate îşi alege modele. Prin ele, un popor respiră axiologic. Ele trebuie să fie plămânii prin care el îşi trage aerul curat al valorilor autentice, sursele lui de lumină. Orientarea trebuie să le fie dictată de iubirea de Dumnezeu şi ţară, motivaţia altruistă mergând până la jertfă: domnitori ca Mihai şi Brâncoveanu, conştiinţe ca Eminescu, Paulescu sau Stăniloae, lideri ca Tudor, Horia sau Iancu, martiri ca Gafencu sau Daniil Tudor, duhovnici ca Părintele Iustin Pârvu sau Adrian Făgeţeanu. Sunt acei păstori care-şi „pun viaţa pentru oi”.

Pentru Andrei Pleşu, „elita” cuprinde oamenii cei mai pregătiţi din fiecare domeniu (o elită ţărănească, una a muncitorilor, a medicilor, a gânditorilor etc.), care în meseria lor au atins un nivel de performanţă maxim. E corect, dar trebuie adăugate componentele obligatorii ale Caracterului şi Credinţei. Fără ele, din păcate, „cei mai pregătiţi” adesea devin anti-elite, false elite, pseudo-modele, care-L trădează pe Dumnezeu şi propria menire a bunei călăuziri a unor părţi mai mici sau mai mari ale unei naţiuni. Atunci ea se sufocă, se îmbibă de duhoarea şi gazele îmbâcsite ale unor valori false, ideologii mincinoase, idei deşarte. Ele devin surse de poluare. În loc de păstori devin lupi. Patimile, cinismul, oportunismul, interesele, nasc motivaţii egoiste: putere, bani, sex, glorie. Apar Lenin, Stalin, Mao, Freud, Darwin, Marx. Iar când elitele trădează, poporul suferă de pe urma dezastrului sau piere.

Se va spune că un popor creştin nu este singur, întrucât Îl are pe Dumnezeu de partea sa. E adevărat. Dar Dumnezeu vrea să lucreze prin oameni şi îi trimite oameni. Iar acel popor trebuie să-i recunoască drept ceea ce sunt: oameni trimişi de Dumnezeu, şi să-i susţină. Cum îi va recunoaşte? După mărturia pe care o dau şi faptele lor: „După faptele lor îi veţi cunoaşte” cf. Matei 7:16.

Dubla distopie în care trăim: fuziunea dintre „Minunata lume nouă” şi „1984”

În anul 1949, imediat după publicarea cărţii sale „1984”, George Orwell i-a trimis un exemplar lui Aldous Huxley, aşteptând verdictul autorului celeilalte anti-utopii („Minunata lume nouă”), apărută în 1931. Huxley i-a răspuns într-o scrisoare: „E îndoielnic că, în realitate, politica cizmei puse pe faţă ar putea merge la nesfârşit”.

Într-adevăr, politica brutală a cizmei pe faţă, de tipul descris de Orwell, a încetat în 1989. Căderea comunismului a părut a-i da dreptate lui Huxley. Azi, triumful (mai mult…)

30 martie 2014

29 martie: pomenirea cuviosului Nicolae Steinhardt, marturisitorul (1912-1989)

Filed under: sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 00:49

29 martie: pomenirea cuviosului

Nicolae Steinhardt, marturisitorul

(1912-1989)

Monahul Nicolae (Nicu-Aurelian) Steinhardt este un mare scriitor, critic literar, eseist şi publicist, filosof şi în primul rând un autentic creştin de origine evreu. Născut la 12 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Tatăl său, evreu, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul război mondial în armata română, fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu „Virtutea militară”. Între anii 1919-1929 urmează şcoala primară şi liceul „Spiru-Haret” unde îl are coleg pe Constantin Noica. După anul 1929 frecventează cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Bucureşti, 1934 şi tot în acelaşi an publică primul volum: „În genul… tinerilor”. Doctoratul îl susţine în 1936 la Bucureşti în drept constituţional, iar apoi călătoreşte în Elveţia, Viena, Paris şi Londra.
În 1939 revine în ţară şi lucrează ca redactor la „Revista Fundaţiilor Regale” de unde este înlăturat în anul 1940. În 1944 revine la aceeaşi revistă unde depune o intensă activitate publicistică şi critică, remarcat de toţi literaţii vremii. Între 1948-1959 a suferit multe privaţiuni alături de pleiada intelectualităţii interbelice şi în cele din urmă este anchetat în procesul lui Constantin Noica pentru că nu a depus mărturie împotriva acestuia. Este condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” (ian. 1959).
La 15 martie 1960 este botezat creştin-ortodox în închisoarea din Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu, în camera 18. Trece prin închisoare cu multă credinţă în Dumnezeu şi curaj. Este supus regimului dur de la Jilava, Gherla şi Aiud, până în 1964. mai târziu îşi va scrie memoriile în manuscris sub titlul: Jurnalul fericirii, confiscat apoi de securitate.
După eliberare începe o intensă activitate de traducător. Publică mai multe volume, printre care: „Între viaţă şi cărţi”, 1976; „Incertitudini literare”, 1980; „Geo Bogza – Un poet al efectelor, exaltării, grandiosului, solemnităţii, exuberanţei şi patetismului”, 1982; „Critică la persoana întâi”, 1983; „Escale în timp şi spaţiu”, 1987; „Prin alţii spre sine”, 1988.
În 1980 este primit în mănăstirea Rohia din Maramureş, de către episcopul Iustinian Chira şi stareţul Serafim Man. Călugărit la 16 august 1980 cu binecuvântarea arhiepiscopului Clujului, Teofil Herineanu, fără aprobarea Departamentului Cultelor (deci „ilegal”!). La mănăstire are ascultarea de bibliotecar, citirea la strană, iar în paralel îşi intensifică activitatea literară. Trece la cele veşnice la 29 martie 1989 în spitalul din Baia Mare. Înmormântarea sa a fost riguros supravegheată de securitate.
Cea mai importantă parte a operei nu a putut fi publicată în timpul vieţii datorită regimului, însă a apărut în anii care au urmat: „Jurnalul fericirii” (1991), „Monologul polifonic” (1991), „Dăruind vei dobândi” (1992), „N. Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan” (1992 şi 1998), „Primejdia mărturisirii” (1993), „Drumul către iubire” (1999).
Lucrarea cea mai importantă este „Jurnalul fericirii”, care înfăţişează panorama unor întâmplări ce depăşesc atmosfera detenţiei, coborând până la amintiri din viaţă, impresii, o viaţă frumoasă dincolo de închisorile gândului. Ideea principală este că întâlnirea cu Hristos constituie esenţa vieţii, mijlocul de salvare al sufletului. Părintele Nicolae scrie că la Judecata de Apoi Iisus cumpăneşte faptele şi nu gândurile sau intenţiile goale. Nu fapta în sine contează ci sufletul pe care îl investeşti, valoarea unui act stă în starea sufletească care ne îndeamnă la o faptă bună. Mărturisea că e 100% evreu şi 1000% român. Zicea că în creştinism 2 plus 2 fac 5. Când a ieşit din închisoare în închisoarea mare care era România, a realizat ca mulţi alţii că în închisoare a fost cel mai aproape de Dumnezeu.

Autobiografie

Din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu şi după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schiţez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia.
Sunt născut în anul 1912 într-o margine de Bucureşti, unde tatăl meu, inginer, conducea o fabrică de mobile şi cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele şi obiceiurile creştineşti. Părinţii mei erau în bune relaţii cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers şi eu. Clasele primare le-am urmat (mai mult…)

28 martie 2014

Vaccinul hexavalent retras în jumătate din Europa. În România nimeni nu zice nimic!

Filed under: antivaccin — Mircea Puşcaşu @ 00:28

Vaccinul hexavalent retras în jumătate din Europa

În România nimeni nu zice nimic!

vaccin-hexavalentCE ESTE VACCINUL HEXAVALENT: În primul an de viaţă sunt prevăzute 6 vaccinări recomandate (antipoliomielită, antidifterică, antitetanos, antihepatită, antituse convulsivă şi anti Haemophilus Influenzae de tip B), toate legate de boli greu de tratat şi care ar putea în schimb să pună în pericol viaţa şi sănătatea copilului tău. Există unui “vaccin hexavalent”, care le conţine pe toate şase, astfel pot fi făcute toate împreună. Este vorba de vaccinul hexavalent produs de GlaxoSmithKlein, singurul din comerţ (acum se foloseşte Hexacima – inca astept confirmare din partea Biroului de Relatii cu Publicul al Ministerului Sanatatii), cel pe care il achiziţionează şi Ministerul Sănătăţii in România printr-un contract stipulat in 2012 pe durata de 4 ani (care doar din motive economice a durat mai puţin de atât)! Aşa cum spune comunicatul de presă al Ministerului Sănătăţii, prima furnizare a fost făcută de către firma SC GLAXOSMITHKLINE SRL, şi anume a vaccinului produs de casa farmaceutică cu acelaşi nume, e vorba de cel scos din comerţ în multe ţări din lume. Retragerea acestuia a fost foarte puţin mediatizată, iar în România nu s-a vorbit deloc!
Sunt curios in România câte mame ale copiilor vaccinaţi cu Infarnix au ştiut de scandalul acesui vaccin la nivel mondial!!!

O situaţie cu adevărat îngrijorătoare, şi sunt într-adevăr dezgustat de jurnaliştii români.
Deşi în 19 ţări au fost retrase mii de loturi de vaccin, fiind catalogat ca si cauza de SIDS (pe de-o parte provocat de loturi contaminate, pe de alta datorita apneei nocturne si refluxului pe care acest vaccin le poate provoca in anumite cazuri), în “Noua ţară a tuturor posibilităţilor” România nimeni nu spune nimic. Sau şi mai bine, cei care vorbesc despre asta sunt foarte puţin (mai mult…)

27 martie 2014

Conferința ASCOR Suceava: “Hristos – pâinea noastră cea spre ființă” – Protos. Iustin Petre, stareţul Mănăstirii “Sfântul Ioan Casian” din Dobrogea

Filed under: conferinte — Mircea Puşcaşu @ 02:03

ASCOR Suceava, vă invită să luaţi parte la conferința  “Hristos – pâinea noastră cea spre ființă” susținută de Protos. Iustin Petre, stareţul Mănăstirii “Sfântul Ioan Casian” din Dobrogea . Conferinta va avea loc Joi, 27 martie 2014, orele 18:00, la Sala Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, str. Vasile Bumbac, nr. 2 .     | ascorsuceava.ro

afis-conferinta-hristos-painea-vietii

22 martie 2014

Testamentul olograf al lui Virgil Maxim către fiica sa, Tatiana: “Să nu întreprinzi nimic fără rugăciune şi Sfânta Cruce”. AUDIO: Vocea marelui marturisitor în ultimul an de viaţă (4 decembrie 1922 – 19 martie 1997)

Filed under: sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 02:14

Virgil Maxim, Marturisitorul

Testamentul olograf al lui Virgil Maxim către fiica sa, Tatiana: “Să nu întreprinzi nimic fără rugăciune şi Sfânta Cruce”. AUDIO: Vocea marelui marturisitor în ultimul an de viaţă (4 decembrie 1922 – 19 martie 1997)

sursa: marturisitorii.ro

Virgil Maxim Arhiva CNSAS

Documentul inedit de mai jos, o scrisoare testamentară a lui Virgil Maxim (4 decembrie 1922 – 19 martie 1997) ne-a fost oferit de dl. Dan Radovici, preşedintele Asociaţiei Sfinții Împărați Constantin și Elena, care l-a primit de la fiica marelui marturisitor. Doamna Tatiana Maxim adaugă si o explicaţie foarte interesantă, din care aflăm cum Securitate a copiat toate poemele ishihaste ale martirului anticomunist. Înregistrarea audio inedita, din care redam si o transcriere, si în care Virgil Maxim povesteşte despre anii de închisoare şi recită din poemele sale, a fost publicată în premieră de portalul Mănăstirii Petru Vodă. Oferim, de asemenea, aici, o biografie realizata de regretatul Costel Condurache, impreuna cu Ionut Baias, cat si date despre martiriul lui Virgil Maxim, culese de la CNSAS de cercetatorul Adrian Petcu. Incheiem cu mai multe imagini de arhiva din lucrarea de referinta a lui Virgil Maxim, “Imn pentru Crucea Purtata”, cat si o trimitere spre descarcarea cartii in format PDF. (mai mult…)

20 martie 2014

Ilie Ilașcu, DECLARAŢIE ŞOCANTĂ despre CULISELE situaţiei din Crimeea – Jocuri geopolitice: INTELEGEREA intre Rusia si Occident pentru dezmembrarea Ucrainei

Filed under: articol,atitudine,dictatura,globalizarea,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 10:45

Ilie Ilașcu, DECLARAŢIE ŞOCANTĂ despre CULISELE situaţiei din Crimeea

Jocuri geopolitice: INTELEGEREA intre Rusia si Occident pentru dezmembrarea Ucrainei

Fost deputat al Republicii Moldova, fost detinut politic, Ilie Ilaşcu susţine că anexarea Crimeei face parte din înţelegerea Rusiei cu guvernele statelor Uniunii Europene şi că declaraţiile lui Putin sunt doar un teatru pe care acesta îl face. Ilaşcu mai crede că se urmăreşte revenirea la hotarele din 1939-1940. 

Ilie Ilaşcu, fost deţinut politic în Transnistria şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, consideră că anexarea Crimeei este primul pas către revenirea la graniţele statelor din regiune din anii 1939-1940, scrie Ziarul Ring.

“Este tare suspectă această alipire a Crimeei, mai ales că Occidentul a tratat-o paşnic. După părerea mea, este o înţelegere a Rusiei cu guvernele statelor din Uniunea Europeană. Cred că se va reveni la hotarele din 1939-1940. Scenariul este chiar cel pe care l-a spus Jirinovski, o parte a Ucrainei va trece la Ungaria, Polonia, Slovacia şi România. Opinia mea este că acest scenariu a fost ticluit mai de mult, cu vreo 10-15 ani în urmă, şi mulţi dintre demnitarii din România cunoşteau acest lucru. De aici s-a şi plecat cu aşa-zisa regionalizare. Republica Moldova, care va deveni autonomă, se va încadra în teritoriul României, tot ca un fel de regiune. În principiu, nu se va schimba nimic în Republica Moldova, vor rămâne raioanele, dar va fi autonomie, pentru că nu cred că domnul Timofte va primi un post de vicepreşedinte al României. Ceea ce face acum Putin este un joc, este un teatru bine pus la punct cu Occidentul. Totul este o înţelegere”, a declarat Ilie Ilaşcu.

Eu sunt militar profesionist. Când te atacă un stat, se răspunde cu arma, dar toate cancelariile europene îi ţineau pe ucraineni să nu deschidă niciun foc.” – Ilie Ilaşcu

Destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea. Eu voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a reuni vechiul URSS.” – Vladimir Putin (mai mult…)

15 martie 2014

Suceava: MARŞUL PENTRU VIAŢĂ DUMINICĂ, 23 MARTIE 2014, ORA 15.30 – Punct de întâlnire: Biserica Sfântul Dumitru

Filed under: atitudine,avort,bioetica,inginerie sociala,malthusianism,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 11:50

SV -marsul vietii -- 2014 -net

Viitorul neamului este în mâinile voastre!

Din ’89 în România au  fost ucişi 22 de milioane de copii  prin avort.

Suntem un popor pe jumătate în pământ!

În Suceava sunt ucişi 4 copii în fiecare zi prin avort.

Vino cu noi la marş dacă îţi pasă! (mai mult…)

24 de elevi, vaccinaţi fără acordul părinţilor . Oamenii sunt revoltaţi

Filed under: antivaccin,atitudine — Mircea Puşcaşu @ 11:15

24 de elevi, vaccinaţi fără acordul părinţilor. Oamenii sunt revoltaţi

Acuzaţii grave la o şcoală din Târgovişte, unde 24 de elevi de clasa a VII-a au fost vaccinaţi împotriva Hepatitei A, fără acordul părinţilor. Mai mulţi părinţi spun că elevilor li s-a făcut rău după ce un medic le-a administrat „Avaxim”, iar unul dintre ei a ajuns la spital cu dureri de cap, stări de vomă, febră şi dureri abdominale.

Totul s-a întâmplat luni, după ce cadrele didactice au aflat că o elevă este într-o fază avansată de Hepatita A şi au chemat specialiştii de la DSP pentru dezinfecţie. Nu înainte ca medicul arodant unităţii şcolare să le administreze vaccinul prevăzut în astfel de situaţii, adică “Avaxim”. Atât DSP, cât şi Inspectoratul Şcolar susţin că în astfel de cazuri nu se mai impune acordului părinţilor, ci se trece direct la “fapte”.
“Metologia noastră cu privire la cazurile de hepatită nu necesită un consimţământ pentru că este un caz de urgenţă, în care trebuie să se intervină operativ, pentru prevenirea îmbolnăvirii contacţilor. Există o altă prevedere care specifică faptul că în cazul vaccinurilor HPV sau antigripal se cere acceptul părinţilor. Nu cred că există o legătură de cauzalitate între vaccin şi stările copilului. Acei copii sunt în continuare monitorizaţi”, a declarat purtătorul de cuvânt al DSP Dâmboviţa, Marinela Popa.

Un elev a ajuns direct la UPU

Un elev de 13 ani a ajuns la UPU în stare destul de gravă, imediat după ce a primit vaccinul. “La camera de urgenţe s-a prezentat un băieţel de 13 ani, împreună cu mama sa, cu o simptomatologie de cefalee, greaţă, dureri abdominlae, indigestie. Se pare că aceste stări ar fi apărut după administrearea acestui vaccin. Copilul a fost examinat de medicul pediatru de la Urgenţe, care i-a administrat mai multe tratamente care l-au ajutat să scape de simptome. A stat în spital trei ore. Diagnosticul a fost de posibilă reacţie postvaccinală”, a declarat dr. Elena Firoiu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean de Urgenţe din Târgovişte.

Plângere penală

Tatăl micuţului este acum hotărât să facă plângere penală împotriva DSP, care, în opinia sa, trebuia să anunţe părinţii. “Când m-a sunat băiatul meu şi mi-a spus că i-au făcut un vaccin, mi-a căzut cerul în cap. Am venit imediat la spital şi am aflat despre ce este vorba. Nu se poate să ne trateze în felul ăsta copiii. (mai mult…)

15 martie – 74 de ani de la adormirea marelui Nae Ionescu Creatorul şcolii de gândire şi trăire românească Nae Ionescu – Sub semnul Arhanghelului articol din Buna Vestire, anul I, nr.100, din 27 iunie 1937

Filed under: articol,istoria ascunsa,Miscarea Legionara,Nae Ionescu — Mircea Puşcaşu @ 10:44

15 martie – 74 de ani de la adormirea marelui

Nae Ionescu

Creatorul  şcolii interbelice

de gândire şi trăire românească

Nae Ionescu – Sub semnul Arhanghelului

articol din Buna Vestire, anul I, nr.100, din 27 iunie 1937

Dintre toate mișcările care, de la război încoace – pentru a nu vorbi decât în strictă contemporaneitate – au încercat să organizeze destinele nației noastre, niciuna nu s-a așezat mai sigur în matca istoriei românești ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. Este adevărat că ei au norocul să se ridice la viața comunității în momentul UNIC în care structura istoriei coincide în așa grad cu geniul rasei noastre încât e de ajuns să fii cu adevărat român pentru ca gestul tău să creeze perspective imperiale. Dar când te gândești că atâtea așezări și formațiuni politice – cu o tradiție „mare” și cu o experiență „bogată” – și-au ratat misiunea revoluționară și s-au împotmolit repede în apele stătute care nu dau decât cel mult o perspectivă de broască, trebuie să începi a înțelege că gestul (mai mult…)

13 martie 2014

SAVATIE BAŞTOVOI: Încă un sinod mondial despre mîncare?

Filed under: apologetica,Savatie Bastovoi — Mircea Puşcaşu @ 01:15

SAVATIE BAŞTOVOI:

Încă un sinod mondial despre mîncare?

sinod 8Zilele trecute (6-9 martie) în Istambul s-au reunit capii Bisericilor ortodoxe Autocefale pentru a conveni în privința organizării unui sinod mondial, denumit ”mare și sfînt” sau al Optulea, date fiind cele Șapte sinoade ecumenice recunoscute ca atare de tradiția Ortodoxă. Ceea ce face acest eveniment deosebit, este faptul că între cel de al Șaptelea Sinod și cel de al Optulea, plănuit pentru 2016, este un interval de peste 1.200 de ani, ultimul sinod recunoscut ca Ecumenic petrecîndu-se în anul 787.

Ce s-a întîmplat în ultimii ani în lume și nu s-a întîmplat într-o mie și mai bine de ani, că s-a impus nevoia unui Sinod Mondial, care să fie și al Optulea? Această întrebare își are rostul în virtutea faptului că în istorie au fost și multe alte sinoade, ele se petrec peste tot în lume, dar încă nici unul nu a avut pretenția să se adauge celor Șapte sinoade ecumenice.

Sînt sau nu chestiunile propuse spre dezbatere și judecare cruciale pentru viața Bisericii pentru a putea vorbi de o importanță atît de mare a unui sobor chiar și panortodox, încît să poată fi pus în rîndul celor Șapte sinoade mari istorice? Și dacă da, cînd au apărut problemele cruciale și cum de nu au apărut în cei peste o mie de ani care au trecut de la ultimul sinod recunoscut ca fiind ecumenic?

Chestiunile ce urmează a fi dezbătute la Sinodul din 2016 au fost făcute publice, așa că pot fi judecate. Ele sînt 10:

1. Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicției comunitaților ortodoxe de dincolo de frontierele naționale.
2. Procedura de recunoaștere a autocefalei.
3. Procedura de recunoaștere a statutului de autonomie.
4. Dipticul. Recunoașterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.
5. Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6. Reguli și impedimente pentru Taina căsătoriei.
7. Regula postului în lumea moderna.

8. Relația cu alte confesiuni creștine.
9 . Mișcarea ecumenică.
10. Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate.

Distingem trei blocuri, ca în ispitirea în pustie: de Putere (1-5), de Morală (6-7) și de Ideologie (8-10).

În primele cinci (mai mult…)

5 martie 2014

Despre buna rânduială a postului – Cuvânt al Sf. Grigorie Palama

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:38

Despre buna rânduială a postului

Cuvânt al Sf. Grigorie Palama

  Dar noi, fratilor, in vremea postului si a rugaciunii, sa scoatem din sufletul nostru – rogu-va – ceea ce avem impotriva cuiva, fie ca in adevar si pe drept avem, fie ca doar socotim ca avem, si sa fim cu totii oameni evlaviosi, sa gandim mai mult unii despre altii sub indemnul dragostei si al faptelor ce lor bune, graindu-ne de bine, cumpanind in noi in sine si cugetand la cele bune inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, pentru ca sa postim noi cu postul cel aducator de laude si fara de prihana. Iar cererile noastre catre Dumnezeu, cele din vremea postului, sa fie bine primite, si sa-L numim pe El “Tata dupa har, in chip cuvenit”, invrednicindu-ne astfel a-l grai cu indrazneala: “Tata, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”.”

Despre buna randuiala a postului

1. Placuta este ochilor nostri privelistea marii linistite, rasfrangand pe intinderea ei netulburata lumina scaparatoare a razelor soarelui in plina stralucire. Dar si mai desfatator este sa privesti si sa graiesti despre Biserica cea strans unita dupa vointa lui Dumnezeu, izbavita de tulburari si luminata, in chip tainic, de lumina cea dumnezeiasca, desfacandu-si aripile catre stralucirea de dincolo si intinzandu-si in sus mainile, ochii, simtirea, precum si intreaga ei cugetare. Dupa ce harul Duhului Sfant (mai mult…)

21 februarie 2014

Cetateni de onoare ai orasului Aiud: Arhimandritul Justin Pârvu, Preotul Ilarion Felea, Mircea Vulcănescu

Cetateni de onoare ai orasului Aiud:

Arhimandritul Justin Pârvu,

Preotul Ilarion Felea,

Mircea Vulcănescu

Detalii: (mai mult…)

14 februarie 2014

Luptatorii din munti, frumosii nebuni ai neamului românesc

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:20

Luptatorii din munti, frumosii nebuni ai neamului românesc

“Luptătorii din munți au fost cei mai frumoși nebuni ai neamului românesc…” – Interviu cu arhitect Emilian Mihailescu, supravietuitor al grupului “Rugul Aprins”

Rezistenta armata anticomunista din munti Foto Radu Ciuceanu

Emanoil-Mihailescu-vorbindu-le-studentilor-la-fortul-13-Jilava-mai-2012 -  Foto - Vlad Mitric-CiupeInterviu cu arhitectul Emilian Mihăilescu, supraviețuitor al lotului “Rugul Aprins”

Jilava, Salcia, Aiud – alte trasee, aceeași Golgotă

În exclusivitate pentru ZIUAnews, fostul deținut politic Emilian Mihăilescu destăinuie episoade ale calvarului său • Arhitectul a fost membru al lotului “Rugul Aprins”, un grup arestat în 1958, din care făceau parte piloni ai intelectualității și ai credinței neamului, precum Daniil Sandu Tudor, Arsenie Papacioc, Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu sau Vasile Voiculescu

Daniil Sandu Tudor la arestareNoul val de arestări bolșevice, declanșat de autoritățile comuniste în 1958, a avut o dublă menire strategică din perspectiva inițiatorilor săi: să frângă și ultima fărâmă de rezistență intelectuală și spirituală a celor care supraviețuiseră prigoanei bolșevice de la sfârșitul anilor ’40, respectiv începutul anilor ’50; și, în al doilea rând, să semene teroarea în rândul intelectualilor tineri, aceia care ar fi putut să se inspire din măreția morală a recenților martiri.

Emilian Mihăilescu, pe atunci student la arhitectură, este evident un exemplu din cea de-a doua categorie. În raportul său, în baza căruia s-a deschis procesul tânărului arestat, locotenentul-anchetator Cenușă consemna că „banditul” se face vinovat de „intensă activitate contrarevoluționară.” În fapt, ceea ce făcuse viitorul deținut politic, nu fusese decât să audieze, ce-i drept cu evlavie, prelegerile întru ortodoxie și neam ale monahului Daniil Sandu Tudor (foto), cel care predica, între altele, că: „Iubirea faţă de aproapele este o revărsare şi semnul câştigării adevăratei iubiri de Dumnezeu.”

După un incredibil periplu, timp de 5 ani, prin mai multe temnițe comuniste, Emilian Mihăilescu a fost eliberat. Între timp, în 1962, nestrămutatul Daniil fusese ucis cu bestialitate de gardienii de la Aiud.

Rep: Cum ați resimțit primii ani ai regimului comunist?

Emilian Mihăilescu: Eu mă număr printre cei care au trăit comunismul de la A la Z. I-am auzit propaganda mincinoasă – în ’42 – ’44 – și am văzut cum și-a instalat teroarea, asemeni unei caracatițe. Țin minte nenorocirile pe care armata sovietică (mai mult…)

13 februarie 2014

10 februarie 2014 – Justin Parvu, Cuviosul Marturisitor – 95 de ani de la nasterea celui intre sfinti parintele nostru

Filed under: Parintele Iustin,Petru Voda — Mircea Puşcaşu @ 11:19

10 februarie 2014

 Justin Parvu, Cuviosul Marturisitor

95 de ani de la nasterea celui intre sfinti parintele nostru

Emisiunea Credinte si traditii nemtene – 13 nov.2011

Realizator: Mihai-Silviu Chirila

 

Pr. prof. dr. Mihai Valică – Evocarea Părintelui Justin cu ocazia Simpozionului de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă

Filed under: apologetica,articol,Parintele Iustin,Pr Prof Mihai Valica — Mircea Puşcaşu @ 11:12

Pr. prof. dr. Mihai Valică – Evocarea Părintelui Justin cu ocazia Simpozionului de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă

Preacuvioase Părinte Stareţ Hariton, preacuvioşi, preacucernici Părinţi şi preacuvioase Maici, iubiţi credincioşi, onoraţi invitaţi şi onorată asistenţă

pr. prof dr. Mihai ValicaCu toate că, în tradiţia liturgică şi pastorală a Bisericii Ortodoxe, se pune accentul pe evenimentul unic al Marii Treceri spre veşnicie al omului şi mai puţin pe cel al zilei de naştere, nu pot să trec cu vederea ziua de 10 februarie, când s-a născut Preacuviosul Părinte Arhimandrit Justin, cel care, prin viaţa sa jertfelnică şi frumoasă, a dat o semnificaţie deosebită şi începutului vieţii sale, prin felul cum a săvârşit călătoria, cum a dus lupta cea bună şi cum şi-a încheiat viaţa.

Întrucât iubitul nostru Părinte Justin a trăit firesc şi intens viaţa Bisericii, după învăţătura şi modelul Sfinţilor Părinţi, la toate nivelurile vieţii pastorale, consider că, cuvioşia sa, reprezintă pentru noi toţi, dovada palpabilă a lucrării harului în Biserica mântuitoare a lui Hristos şi a Neamului Românesc.

Cei care trăiesc în Biserică, nesocotind sau fără să lucreze în ei harul şi harismele Sf. Duh, trăiesc o himeră şi o amăgire, iar toată viaţa lor devine o închipuire nefondată sau „neîntemeiată fantezie”[1], cum ne învaţă Sf. Maxim Mărturisitorul.

Părintele Justin a reprezentat coloana vertebrală a demnităţii eclesiale şi a demnităţii naţionale, în vremuri de răstrişte şi jale, prin putarea Crucii pe Golgota acestei lumi nedrepte şi fără de Dumnezeu.

În această lume a terorii ideologice şi a relativizării credinţei, Părintele a spus adevărul în cadrul iubirii şi (mai mult…)

12 februarie 2014

HAI, ROMÂNI, DIN MOARTE ÎNVIAŢI !

romania-drapel

HAI, ROMÂNI, DIN MOARTE ÎNVIAŢI !

Fraţi români, panta pe care alunecă neamul românesc este o realitate crudă, care ar trebui să ne inspăimante, să ne pună serioase probleme, să ne preocupe la modul cel mai serios. Cred că fiecare român in parte ar trebui sa aibe pe ordinea de zi, pe primul loc in aceasta ordine de zi aceasta problema deosebit de gravă a neamului românesc. De ce? Fiindca ne pierdem pe zi ce trece identitatea de orice natură ar fi ea, culturală si spirituală in primul rând.

Sa nu uităm, dragii mei dragi, ca pe aceste meleaguri a trăit un popor ortodox, dreptcredincios adică, iar tot ce au cladit de-a lungul veacurilor inaintaşii noştri, a avut strânsă legatura cu Ortodoxia, cu credinţa curată in Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura, prin  Mântuitorul nostru Iisus Hristos:” Cel ce nu aduna cu mine, risipeste”. Pământul acesta a dat omenirii oameni de inalta tinuta morala si de sfintenie, de mare valoare, a umplut cerul de sfinti.Sa privim calendarul nostru ortodox si sa ne cutremuram de multimea sfintilor de-a lungul veacurilor de istorie.Si sa enumeram numai cateva: Paisie de la Neamt, Nicodim de la Tismana, Ghelasie de la Ramet, Calinic de la Cernica, Cuvioasa Paraschieva de la Iasi, Teodora de la Sihla, vasile de la Poiana Marului, etc. Ar fi trebuit sa incepem cu perioada daco-romana, amintind sfintiii Epictet si Astion, Kamasis, Filipos, Zoticos, Attalos de la Niculitel si toti episcopii martiri sub prigonitorii romani din aceasta perioada. Apoi perioada contemporana in care amintim sfinti ca Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Teofil Paraianu si miile de martiri din temnitele comuniste, amintind aici cu precadere Aiudul. Mari romani care s-au jertfit pentru tot ce este românesc au fost poetul Grigore Vieru, Ion Aldea Teodorovici si sotia lui Doina  Teodorovici si multi altii pe care nu-I stim . Deci exemple avem numai ca fiecare din noi avem o datorie sfanta fata de tara si fata de Dumnezeu: sa ducem mai departe ceea ce ne-au lasat inaintasii nostri, astfel implinindu-ne datoria sfanta fata de Dumnezeu si fata de neam.  Chemarea acestui neam este una inalta, providentiala si nu una a uitarii radacinilor, a asternerii prafului peste laurii istoriei si peste sangele varsat al miilor de martiri romani de-a lungul timpului. Martirii s-au jertfit pentru noi, ca noi sa fim liberi , iar noi ce facem? Intram din ce in ce mai mult in duhul secular al acestei (mai mult…)

5 februarie 2014

Marturisitorul Ioan Ianolide – 28 de ani de la adormire

Filed under: ianolide,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 16:44

Marturisitorul Ioan Ianolide – 28 de ani de la adormire

ianolide

28 ianuarie 2014

27 ianuarie: pomenirea Mărturisitorului Traian Popescu (1923-2010)

27 ianuarie:

pomenirea Mărturisitorului

Traian Popescu

(1923-2010)

 

Născut la 27 august 1923 în Bucureşti, Traian era prâslea familiei, căci după două fete, mecanicul de locomotivă, Ştefan, şi profesoara de germană, Cleopatra Popescu, s-au bucurat că au şi un băiat. A crescut în aceeaşi atmosferă de seriozitate, moralitate şi credinţă în Dumnezeu, care caracteriza familia Popescu. Clasele primare le-a făcut la Braşov, liceul „Aurel Vlaicu” în Bucureşti. În timpul liceului a trăit cei mai frumoşi ani ai vieţii, intrând în Mănunchiul de prieteni, apoi în Frăţia de Cruce. A absolvit Politehnica şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti.

Între 1945-1947 tipăreşte în casa lui, împreună cu câţiva fraţi de cruce, câteva pagini, „Neamul Românesc”, în care erau prezentate atrocităţile trupelor sovietice şi comentate lozincile comuniste ce umpleau Bucureştiul, foi pe care le băgau în cutiile poştale. Traian e prezent la toate manifestaţiile pro-regaliste de 10 Mai, este activ în greva de solidaritate a politehnicienilor bucureşteni, pentru susţinerea studenţimii din Cluj, atacată de unguri. Face pază şi la urnele de vot, în 1946.

După 1947, conform liniei Mişcării Legionare, îşi întrerupe manifestările publice şi intră în activităţi subversive, de respingere a comunismului. Ia legătura cu Corneliu Decebal Andrei, absolvent mai vechi al liceului „Aurel Vlaicu” care organizase şi conducea un serviciu de informaţii privind activitatea (mai mult…)

22 ianuarie 2014

Preot Nicolae Grebenea – AMINTIRI DIN ÎNTUNERIC: ÎNCEPUTURI

nicolae_grebeneaPreot Nicolae Grebenea – AMINTIRI DIN ÎNTUNERIC

 ÎNCEPUTURI

M-am născut în Răsinari, vechiul sat românesc de la poalele muntilor Sibiului, situat pe două râuri de munte coborând din părti deosebite, Râul Caselor si Râul Ştezii, la o depărtare de 12 kilometri sud-vest de Sibiu-Răsinari.

La nasterea mea, 25 octombrie 1905, satul Răsinari mai era încă un sat frumos si vestit în Transilvania. Prin secolul al XVII-lea, după cât se pare, era cel dintâi sat românesc din toată Transilvania.

Asezat „în lături”, sub munti, dincolo de valul de miscare a populatiei, ca mărime a fost ajuns si întrecut de satele, asezate pe câmpie si la drumuri, din Banat, Arad sau alte locuri din Transilvania; dar vechea lui faimă nu era încă depăsită.

Cel mai mare mitropolit al românilor ardeleni si poate al tuturor românilor, Andrei, baron de Şaguna, macedonean de origine, iubise această asezare neaos românească cu ciobani si negustori, cu muncitori la pădure, harnici si isteti, toti plini de credintă, cu unul dintre preoti cu totul luminat, de vesnic fericită pomenire – Sava Popovici Barcianu, dintr-o familie vestită prin preocupările ei de cultură natională. Marele mitropolit, după ce avusese multe legături cu oamenii acestui sat, a dorit să fie înmormântat printre ei, sub deal, între brazi. Cu pietate i-au asezat truditul trup lângă „biserica cea nouă”, asa cum a voit.

Ţăranii acestia mândri îl iubiseră si îl ajutaseră cu bani, în câteva rânduri, atât pentru drumurile lui la Viena la împăratul, cât si pentru tipăriturile sale: Biblia, „Telegraful Român – foaie săptămânală pentru popor”, etc. Multumiri ale „Măriei sale”, căci asa se adresa atunci poporul din Transilvania vlădicilor, mitropoliti sau episcopi, s-au găsit în turnul bisericii vechi.

Mormântul lui Şaguna era mândria Răsinarilor. Nimeni din tot Ardealul nu mai avea astfel de sfinte moaste ce străluciseră deopotrivă pe tărâmul stiintei, culturii si luptei nationale. Numai satul Avrig, tot din apropierea Sibiului, se mai putea mândri cu ceva asemănător: mormântul marelui dascăl român Gheorghe Lazăr. (mai mult…)

21 ianuarie 2014

Google ştie ! Google ştie când dormim sau suntem treji. Şi asta e doar începutul…

Google ştie !

Google ştie când dormim sau suntem treji. Şi asta e doar începutul…

Compania Google a achiziţionat Nest Labs, un producător de termostate care pot fi controlate prin telefoane inteligente şi dispozitive de detectare a fumului, informează MarketWatch, citată de Mediafax. Suma tranzacţiei a fost de 3,2 miliarde de dolari.

Specialiştii notează că această achiziţie permite intrarea efectivă a celui mai utilizat motor de căutare din lume în casele oamenilor, dar avertizează că acesta este doar începutul.

Smartphone-urile devin din ce în ce mai mult telecomenzile vieţii noastre. Vor controla totul, în case şi maşini”, a declarat Jeff Kagan, analist în domeniul tehnologiei.

Un alt specialist, Neil Strother, a spus că tot mai multe companii vor încerca să fabrice astfel de sisteme în următorii ani, care să monitorizeze orice mişcare dintr-o locuinţă.

Există deja o mică armată de aplicaţii care fac acest lucru. SmartThings, o aplicaţie gratuită pentru iOS şi Android, monitorizează comutatoarele pentru lumină şi uşile locuinţelor şi automobilelor.

Compania Vivint a dezvoltat o aplicaţie iOS care acţionează ca un detector de mişcare, sistem de securitate controlat (mai mult…)

19 ianuarie 2014

Prin reînhumarea Părintelui Calciu, ce-am câştigat şi ce-am pierdut? – articol de Părintele Stavrof. Constantin Catană – Sf. Manastire Văratec

Filed under: articol,Parintele Calciu — Mircea Puşcaşu @ 18:29

icoana-parintele-gheorghe-calciu-savarsita-de-man-vatopedu - mic

Prin reînhumarea Părintelui Calciu,

ce-am câştigat şi ce-am pierdut?

de  Părintele Stavrof. Constantin Catană 

       Sf. Manastire Văratec

În cartea „Tipic bisericesc”, se vorbeşte despre acele soroace, despre termenele îndătinate, pentru pomenirea morţilor, în care se săvârşesc rânduielile bisericeşti, ce urmează după înmormântarea fiecărui creştin ortodox, în parte. Şi acestea sunt: la trei zile, la nouă zile, la patruzeci zile, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, şi apoi, în fiecare an, până la şapte ani, după moarte. Iar la şapte ani, după moarte, în biserica noastră, este şi acest obicei de a se face dezgroparea celui mort, când familia aduce la mormânt cele după rânduială, pentru pomenirea respectivă. Şi nu e de mirare, că în unele mănăstiri cu tradiţie, la împlinirea celor şapte ani, osemintele se scot afară, cu multă grijă şi cu sfântă rânduială, apoi sunt aşezate în gropniţă, unde cel rânduit merge, în fiecare zi, să aprindă candela şi a le tămâia. Astfel, se înţelege că şi la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă, unde este înmormântat marele mărturisitor şi slujitor al Bisericii noastre, Părintele Calciu, la împlinirea celor şapte ani după deces, părinţi călugări, cu evlavie, credinţă şi minte sănătoasă, potrivit tradiţiei din Biserica noastră, au făcut acest ritual, dezgropând pe părintele, fără să fi gândit că vor face tulburare şi că vor ştirbi autoritatea Bisericii, şi că au contravenit dispoziţiilor testamentare ale Părintelui Calciu, lăsate în 28 octombrie 2006, Părintelui Justin Pârvu şi obştii de la Petru-Vodă, unde a dorit să fie înmormântat.

Monahii: Teodot şi Gabriel, cât şi ceilalţi părinţi, nu au mers pe pietatea populară, rătăcind în duhul greşelii, făcând „profanare de morminte”, încât să fi fost atât de îngrijorat şi adânc tulburat fiul părintelui, Andrei Calciu, care se află în America.

Călugării cu pricina, cunoscându-i pe unii foarte bine, nu aleargă după senzaţional, atât Monahul Teodot cât şi Gabriel, ca şi ceilalţi, cu o verticalitate sănătoasă, cu echilibrul facultăţilor intelectuale şi sufleteşti, pentru relansarea adevărului potenţial, dincolo de orice scandal monden – au vrut să aşeze cu evlavie şi adâncă smerenie, înaintea celor credincioşi, adevăratul model de mare mărturisitor, care, prin neputrezire, cu voia lui Dumnezeu, să fie icoană vie, spre care să privim noi toţi că „Dumnezeu este minunat întru Sfinţii Săi”, şi ca limbile străine să teologhisească în contextul lumii contemporane că, în vremea din urmă a comunismului, mulţi dintre cei ai neamului românesc, printre care şi Părintele Calciu, s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu şi nu şi-au pierdut sufletul, şi nu s-au asfixiat cu slava lumii deşarte, căci prin dinamismul lor (mai mult…)

17 ianuarie 2014

România, între ochii Bisericii şi ochii Securităţii

Filed under: Parintele Iustin — Mircea Puşcaşu @ 03:47

România, între ochii Bisericii şi ochii Securităţii:

„Acolo este adevărul istoric, la bătrâna care se roagă aplecată la rădăcina sfintei cruci”

Parintele Justin_martie 2013România, între pericolul rusesc şi cel unguresc

În contextul istoriei universale şi în contextul istoriei naţionale ţara noastră, România, a avut, are şi va avea un mare rol în tot jocul acesta de conflicte în care ne găsim astăzi. Şi dacă astăzi suntem în starea aceasta de descompunere este pentru că suntem luptaţi în răbdarea, în sărăcia şi în jertfa noastră, de cei care luptă împotriva lui Hristos. Un rabin scria acum câţiva ani într-un ziar: „Sunt de 42 de ani cetăţean american, dar de 7000 de ani sunt cetăţean israelitean”. Cam aşa ar trebui să gândim şi noi.

Suntem aici o naţiune care în toate confruntările pe care le-am avut în istorie, cu toate naţiile şi barbarii, toţi hunii, toţi longobarzii, toţi gepizii am fost sabia de apărare a Occidentului aici, în Carpaţii răsăriteni. Ei spun despre români că sunt înapoiaţi şi săraci, dar sărăcia noastră e bogăţia lor.

În 1944 veneau ruşii din Răsărit şi intrau în gospodăriile noastre, că ăştia erau rupţi de foame, aveau o pâine neagră de nu puteai să o pui în gură. Şi au golit pe ostaşii noştri de hrana lor de război pe vreo 4-5 zile. Îşi umpleau sacul cu pâinea noastră care era albă şi sănătoasă. După ce s-au săturat de pâine şi şi-au umplut burţile de mâncare, se uitau la cizmele noastre şi: „Davai, davai” şi după ce ne-au luat lucrurile, au început să caute ce mai au românii bun. Au văzut la noi mănuşi şi că una era pe mână iar pe cealaltă că era ţinută în mână şi intrau în magazin şi: „davai, davai mănuşi, trei mănuşi”. „Păi nu se poate trei mănuşi, numai două”. „Dar voi cum purtaţi trei?” „Păi nu e aşa. Sunt două. Că una o ţii aşa provizoriu în mâna cealaltă”. Te întrebau cât e ceasul. Aveam nişte ceasuri Atlantic, bune, nemţeşti. Dar ei au luat ceasurile cu tot cu fabrică în 1944 şi le-au dus în Siberia. Acolo le-au pus la dispoziţie nemţilor tot ce le trebuie ca să le facă ceasuri. Nenorocirea mare era că nu prea ştiau să citească ceasurile. Dacă îi întrebai cât e ceasul, îţi spuneau: „Cea lungă la trei, cea scurtă la două”.

Când au intrat în curţile românilor au crezut că toţi sunt chiaburi. Cereau: „vin, vin” şi după ce le dădeai un pahar, veneau după tine în beci şi nu mai aveau răbdare să bea cu paharul, trăgeau cu pistolul în butoi şi bea de acolo. Deh, civilizaţie răsăriteană!… Şi ei erau informaţi că aici sunt oameni sălbatici, că în Balcani sunt ţigani. Când vrei să-ţi imaginezi o năvălire de barbari găseşti expresia cea mai potrivită în invazia ruşilor din 1944. Ceva de neînchipuit!… Te îngrozeai numai când vedeai un veston sovietic. După ce au mâncat bine, după ce au băut bine: „ehe, haraşo, la voi în România”, au început să vadă ce obiceiuri avem, ce muzică şi cântece. Şi se adunau pe la serbări să asculte, dar românul ca întotdeauna s-a apucat să cânte cântece sovietice: „Măi, dar voi n-aveţi cântece de ale voastre?” Şi au început românii noştri să le cânte cântece de ale noastre. Erau doi artişti de ai noştri: Stroe şi Vasilache. Pe una din scenele Bucureştiului apare Stroe de sus şi până jos numai ceasuri. Şi n-a spus decât atât: „Greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas”. Şi l-au luat de pe scenă şi l-au executat.

Noi n-avem niciun prieten în jur pentru că suntem ţară latină în insula asta slavă. De aceea nu ne putem asimila şi nici contopi cu uşurinţă. Uitaţi-vă (mai mult…)

15 ianuarie 2014

Mihai Eminescu: Din istoria manastirilor athonite

Filed under: Eminescu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 16:07

Mihai Eminescu: Din istoria manastirilor athonite

DSC09370

La 10 august 1878, jurnalistul  Mihai Eminescu scria pentru ziarul “Timpul” un articol privitor la legatura romanilor cu Muntele Athos. Aflam ca in vremea aceea unul din zece traitori in Sfantul Munte era roman. Articolul este o marturie importanta si valoroasa, aducand detalii ale vremii asupra modului de organizare si functionare a asezamintelor monahale, asupra felului in care se dezvoltau si erau sustinute manastirile si schiturile. La data scrierii articolului, Arhimandritul Chiriac, stareţul bisericii Întîmpinarea Domnului din Schitul Cotlomusului, se adresa direct redactiei “Timpul” cu rugamintea de a sprijini colecta pentru sustinerea asezamantului.

Iata mai jos textul eminescian:

Din istoria mănăstirilor închinate ştim cîtă însemnătate avea odată pentru noi românii muntele Athos sau Sf. Munte, acea limbă de pământ a Peninsulei Chalkidice din Marea Egeică, care, purtând şi astăzi numele unui gigant din mitologia grecească, a devenit în suta a zecea după Christos minunatul loc de convieţuire a mii de călugări (mai mult…)

Pagina următoare »

The Rubric Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,464 other followers

%d bloggers like this: