Bucovina Profundă

22 iulie 2014

Sfantul sfintit Ilie Marturisitorul (1909-1983) – 22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul + VIDEO + Acatistul Sfantului

Sfantul sfintit

Ilie Marturisitorul

(1909-1983)

22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi, iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul

 

Născut la 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile, jud. Vâlcea, ca al doilea copil din cei şapte ai familiei Lăcătuşu. De la părinţii săi (ţărani vrednici, tatăl cântăreţ bisericesc) va deprinde de mic dragostea de Biserică. În timpul şcolii va creşte duhovniceşte şi va absolvi Seminarul teologic Sf. Nicolae de la Râmnicu Vâlcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem mărturie: „pentru aptitudini sufleteşti care îl disting între colegii lui”. Rezultatele obţinute la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1934) sunt excelente. La 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, cu care va avea 5 copii. După absolvirea studiilor, la 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos din plasa Caracal (jud. Olt), unde a slujit până la 1 noiembrie 1934, când a fost transferat în satul Buiceşti din jud. Olt. Ani de zile, viaţa părintelui se va scurge liniştită, ocupându-se cu râvnă de misiunea preoţească şi de creşterea copiilor.

În anul 1942 este detaşat preot misionar în Transnistria, propovăduind cuvântul Evangheliei la Odessa şi la Serseniţa din judeţul Ribniţa. În primăvara anului 1943 s-a întors în ţară, unde îl aşteptau copiii şi o soţie bolnavă. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea să-i „răsplătească” râvna pentru propovăduire, cu atât mai mult cu cât fusese încadrat şi în Mişcarea Legionară. De aceea părintele Ilie Lăcătuşu a suferit pentru Biserică şi neam, ducându-şi crucea grea prin închisori.

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat şi trimis în colonia de muncă MAI Galeşu de la Canal, până în octombrie 1952 când a fost dus în colonia Peninsula, unde a făcut parte din celebra brigadă de exterminare a preoţilor. În septembrie 1953, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, este mutat la Târgu-Ocna. În 1954 este eliberat, dar în 1959 este rearestat şi condamnat, rămânând în temniţă până la decretul din 1964. Este dus la muncă silnică în Deltă, la Periprava, în lotul preoţilor olteni (peste 200 din cei peste 400 aflaţi în acea colonie). Aici l-au întâlnit mulţi (arhim. Iustin Pârvu, dr. Aristide Lefa) care mărturisesc despre viaţa şi sfinţenia lui. Era smerit, blând şi drept, grăia cu deosebită înţelepciune şi pricepere, era dulce la cuvânt şi cu o inimă milostivă. A iubit mult oamenii şi pentru mântuirea lor a ales calea Crucii devenind un model de viaţă pus în slujba Domnului.

La eliberare, 6 mai 1964, avea calificarea de zidar, categoria a V-a. Starea sănătăţii sale era mult înrăutăţită. I se stabileşte domiciliu forţat la Bolintin, unde lucrează ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lăcătuşu a slujit în parohia Gârdeşti (protoieria Videle) din jud. Teleorman, iar în 1970 este transferat în satul Cucuruzu din comuna Răsuceni (jud. Giurgiu), de unde la 11 ianuarie 1978 a fost pensionat la cerere.

Suferinţele îndurate i-au afectat mult sănătatea. Sfârşitul vieţii (pe care şi-l anunţase mai înainte: dacă nu va muri până în data de 22 iulie, va mai trăi doi ani; tot atunci a spus că atunci când va muri soţia dânsului, peste 15 ani, să fie îngropată lângă el) îl găseşte pe un pat al spitalului Panduri. Trece la cele veşnice exact la 22 iulie 1983 şi este înmormântat în cripta familiei din cimitirul Giuleşti, Bucureşti.

Pe 29 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei sale, s-a făcut şi deshumarea părintelui. Cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt uimitor: Dumnezeu descoperise moaştele sale. Trupul (în greutate de 7-8 kg) nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, privirea căruia nu provoacă spaimă ci bucurie duhovnicească, dădea dovada sfinţeniei de dincolo de mormânt.

În momentul descoperirii trupului neputrezit, Mihai Spirache (nepotul părintelui) l-a atins pe pr. Ilie, iar timp de o săptămână mâna dreaptă şi-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaşte. Rudele au lăsat (more…)

Canonizati Sfintii inchisorilor ! Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

Canonizati Sfintii inchisorilor !

Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

Maica Domnului cu sfintii de la Aiud

După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:

- moartea martirică – dovada cea mai certă;
- mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
- viaţa curată, viaţa sfântă;
- darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.

Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
- să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
- puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
- puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
- puterea de a săvârşi minuni;
- cultul spontan acordat de poporul credincios.

În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.

De la instalarea regimului comunist în Rusia s-a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l-a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim sfinţii închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.

Protestăm față de aceste fapte anticreștinești și față de indiferența Patriarhiei Române:
Universitatea din București interzice revista anti-avort „Pentru viață”, nr. 2, a asociației studențești cu același nume, să participe la Târgul Educației organizat în 10-11 aprilie 2014. BOR (administrația patriarhală) tace!
Patru profesori atei din Timișoara protestează împotriva dorinței primăriei municipiului ca o strădă să poarte numele lui Petre Țuțea (ianuarie 2014). Au luat cuvântul pentru apărarea filosofului personalități marcante, inclusiv consilieri locali sau profesori universitari. Petre Țuțea a făcut 13 ani de închisoare, a rămas ortodox convins, erou anticomunist și martir al Bisericii. BOR (adminsitrația patrairhală) tace rușinos!
Statuia din București a martirului Mircea Vulcănescu, ucis la Aiud în 1952, e în pericol a fi demolată, la presiunile unui institut ocult: „Elie Wiesel”, sprijinit din banii Statului român.  (more…)

18 iulie 2014

Decizia unei mame: prima injectie – Vaccinul pentru Hepatita B

Filed under: antivaccin,bioetica,boicot,Hepatita B,pro-vita,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 23:43

Decizia unei mame: prima injectie

Vaccinul pentru Hepatita B

A venit ziua in care lumina vietii tale a aparut pe lume. Minunea ei este coplesitoare: aceasta fiinta umana a crescut din doua celule, inlauntrul tau, si in ciuda ultimelor cateva zile, fiecare parandu-ti-se un an, toate astea s-au petrecut in noua luni, fara ca tu sa faci prea multe, decat sa stai. Daca esti intr-un spital, probabil bebelusul tau ti se va lua inca de la intrarea lui in lume, si va fi supus la tot felul de interventii empirice vizand controlul posibilelor vatamari, de la posibila lui slabiciune si pana la tulburarile latente – antibiotice in ochi, vitamina K in sange, un frecus zdravan cu solutie pentru curatat bebelusi si continand 1,4 dioxan si formaldehida si din 1991, vaccin anti-hepatita B.

 Ce este asta? De ce are nevoie de asta copilul meu?

Potrivit CDC (Centers of Desease Control/Centrele pentru Controlul Bolilor), oricine are nevoie de asta. Pe cat de mult intelegem noi, aceasta este o boala infectioasa care poate, in procentaje discutabile, sa progreseze pana la ciroza, cancer hepatic si moarte. Populatiile cu risc mare cuprind pe cei care fac sex neprotejat, utilizeaza droguri injectabile (nu e cazul cu majoritatea bebelusilor!), cei care primesc transfuzii, sau vin in contact cu sangele celor infectati. Dintre adultii infectati, 90-95% scapa de virus pe cont propriu, fara interventie potrivit manualului de medicina, Harrisons Principals of Internal Medicine/Principiile Harrisons pentru medicina interna.

Ingrijorarea pentru posibila contractare de catre bebelus a virusului este ca sistemul imunitar neonatal imatur „permite” virusului sa ramana cronic pana la 90% din cazuri. Apoi, in a doua sau a treia decada a vietii, majoritatea copiilor infectati intra in “faza HBeAg+”, in care ar avea un risc tot mai crescut de ciroza, deteriorare hepatica progresiva si cancer. Replicarea (inmultirea) virala, genotipul virusului (exista 8 cunoscute), vatamarea hepatica celulara dupa cum e masurata enzimatic si caracteristicile raspunsului imunitar al gazdei face destul de variabila parcurgerea diferitelor faze ale infectiei cronice. Deci, la acele mame cu infectie activa, care este determinata de analizele ADN viral si antigen/anticorpi, contracararea transmiterii catre bebelus este un motiv convingator de ingrijorare. Voi prezenta modul in care am putea esua in a incerca sa rezolvam intr-un mod eficient aceasta cauza ingrijoratoare.

Dar ce se intampla cu restul bebelusilor nascuti de mame neinfectate? Nou-nascutul tau, proaspat iesit din pantece, are nevoie de aceasta injectie cu ADN viral recombinant, manipulat genetic, inserat intr-o celula de levura, deoarece aceastea se presupune ca bebelusii pot usor „sa ia boala”, si pentru a asigura conformitatea (spre deosebire de adultii cu risc inalt); totusi prevenirea transmiterii pe verticala de la mama la copil se crede ca ar fi principala sursa de posibila infectare (in ciuda usurintei cu care se poate face evaluarea, daca mama este sau nu infectata).

 Functioneaza asta?

Multe nu se stiu, si sunt dificil de cuantificat in legatura cu efectele vaccinului, inclusiv daca producerea de anticorpi, daca aceasta intervine, ar putea totusi sa fie de foarte scurta durata si cu siguranta s-ar putea sa nu produca efecte pana la adolescenta, cand, datorita comportamentului, ei s-ar afla sub un risc mai inalt de contractare a bolii. Evaluarea predominantei pre- si post- introducerii vaccinului pare sa fi sugerat ca vaccinarea a fost responsabila pentru o scadere a infectarii cronice cu hepatita B la copiii intre 6-19 ani, dar aceste documente utilizeaza mai degraba nivelul sanguin al antigenului Hbcore si antigenului de suprafata, decat testarea prin reactia in lant a polimerazei pentru detectarea ADN-ului viral.

Dar daca toate aceste date au fost invalidate de analizele clinice depasite care esueaza in a identifica in mod real infectia cronica?

Un document edificator, tocmai publicat in Jurnalul despre Hepatita Virala, ar putea sa arunce lumina asupra adevaratelor rezultate ale acestei abordari si asupra bazelor ei intr-o conceptualizare eronata despre virus si interactiunea lui cu sistemul nostru imunitar (more…)

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Filed under: Parintele Iustin,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:24

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Ceremonia de înmânare a titlului de cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț, Părintelui Justin Pârvu – rugul aprins al ortodoxiei nemțene

Parintele Justin Parvu - pictura pe piatra_Manastirea Paltin Petru Voda

Părintele Justin Pârvu a devenit, cum era şi de aşteptat, cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, oraş în care numele Părintelui Justin a rezonat în inimile multor români, care l-au iubit şi îndrăgit pe bunul Duhovnic încă din anii’70 şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. În acest timp fiecare primar, mulţi consilieri, medici şi profesori, oameni obişnuiţi treceau pragul smeritei chilii a Duhovnicului din munţii Neamţului, pentru a cere sfat, putere şi binecuvântare.

Părintele Justin spunea că românii ortodocşi din Piatra Neamţ au o dăruire aparte faţă de Biserică şi se dedică cu mult spirit de jertfă şi entuziasm slujirii aproapelui. Aceşti „inimoşi” ai ortodoxiei, cum îi numea Părintele Justin, au dovedit astăzi, prin acordarea titlului de cetăţean care le onorează oraşul, că dragostea lor faţă de Părintele Justin merge până dincolo de hotarele morţii, către Dumnezeu, acolo unde în veşnicie Părintele lor Duhovnic veghează şi se roagă pentru mântuirea sufletelor lor.

Anunţăm pe această cale că, prin mărinimia cetăţenilor vrednici ai oraşului Piatra Neamţ, ucenici ai Marelui Duhovnic, duminică, 20 iulie, de prăznuirea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, va avea loc o slujbă de pomenire în cinstea părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, susținută la strană de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Slujba de pomenire se va săvârşi, împreună cu Sf. Liturghie, la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, unde preot paroh este Părintele Prof. Vasile Păvăleanu. Tot în această biserică se va decerna şi titlul de cetăţean de onoare, după care invitaţii sunt rugaţi să participe la o agapă frăţească, organizată de familia Ouatu George, un fidel ucenic al Părintelui Justin.

Toţi cei care doresc să ţină aprinsă făclia credinţei ortodoxe, aşa cum ne-a predat-o Părintele nostru Justin, sunt invitaţi să participe la acest eveniment comemorativ în memoria Părintelui Justin. Pentru noi Părintele Justin este un rug aprins al ortodoxiei nemţene. (more…)

10 iulie 2014

Procesele de prespalare a holocaustului iudeo-comunist. De ce nu se aduc în fața justiției si torționarii de origine evreiască?

Procesele de prespalare

a holocaustului iudeo-comunist

De ce nu se aduc în fața justiției si torționarii de origine evreiască?

Mihai Tirnoveanu

Aștept cu interes nume noi in procesele intentate fostilor tortionari comunisti, gen Marcusohn, Grunberg sau Brukner, altfel va crede lumea ca ne-am omorat intre noi.
Urmaresc cu atentie inceputul proceselor fostilor tortionari comunisti, in speranta, desarta insa, ca adevarul va fi dezvaluit. Adevarul profund ramane insa ascuns si tare ma tem ca acesta dezvaluire relativ brusca a unora dintre UNELTELE regimului rosu face parte dintr-un scenariu nebanuit de pervers.

In anii ‘50, majoritatea membrilor aparatului de partid si de stat din Romania erau straini de Neamul Romanesc, o proportie covarsitoare, de peste 90%, avand-o cetateni evrei, maghiari si tigani. Dau numai cateva nume reprezentative: Gheorghe Pintilie (n. Timofei Bodnarenko), general de Securitate, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului (1948-1963), Mihai Dulgheru alias Mişa Dulberger, şeful Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, Iosif Kisinevski, născut Jakob Roitman, Vasile Luca, născut László Luka, casatorit cu Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol (vicepresedinti ai Consiliului de Ministri din Guvernul Groza), Teohari Georgescu alias Tescovici Burăh (ministru de interne), Walter Roman, născut Ernő Neuländer, ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), redactor sef la Scanteia, ambasador în Statele Unite si la ONU, si nu in ultimul rand, Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg), subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) si secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961), vestit pentru dirijarea “fenomenului Pitesti”, adica a celui mai crunt experiment de tortura pshihica si fizica cunoscut vreodata in lume, actiunea sa fiind concentrata pe studentii si legionarii incarcerati la Pitesti si Aiud, cu alte cuvinte, pe cele mai puternice elemente romanesti.

Inchizand aceasta paranteza ma intorc in prezent si constat ca in aceste procese nu apare niciun alogen, in ciuda faptului evident ca acestia erau majoritari in aparatul de represiune comunist, procesele seamanand parca cam mult cu asa-zisul proces al comunismului initiat de Vladimir Tismaneanu, el insusi urmas de comunisti, parintii sai fiind Leonte Tismăneanu si Hermina Marcusohn, ambii membri marcanti ai Kominternului.

Ce se urmareste de fapt?

“Spalarea” comunismului de esenta straina, romanizarea fortata a acestuia si inducerea ideii (ventilata de GDS si Revista 22, via Soros) ca ideologia comunista nu a fost nociva din cauza (more…)

26 iunie 2014

A trecut vremea jumătăţilor de adevăr

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:23

A trecut vremea jumătăţilor de adevăr

cenzura-565x301

Am fost şi eu, multă vreme, de părerea că atunci când nu poţi spune totul, e bine să spui şi numai o parte, că e de preferat o informare parţială, unei ignoranţe totale. În privinţa adevărului istoric al României ultimului secol (căci evident la asta ne referim) am avut, cam tot timpul, de ales între o minciună completă şi unele adevăruri parţiale.

După ce comunismul anilor ’50 ne-a anulat sau falsificat identitatea pe toate planurile, încet dar sigur propaganda oficială a anilor ’70 -‘80 a început să ne restituie o parte din adevăr. Ne-am bucurat să aflăm că ne tragem totuşi din daci şi romani (şi nu începe totul cu “marea cultură rusă” sau cu Al.Sahia), că Eminescu, Rebreanu, Goga nu sunt “fascişti şi reacţionari” Şi elevii pot să le studieze opera la şcoală, că Arghezi nu este “putrefacţia poeziei” şi că cei care merită uitarea deplină sunt tocmai detractorii săi, că unele cântece patriotice mai vechi pot fi cântate (de multe ori cu versuri schimbate), că originea latină a poporului şi limbii române sunt certitudini cu care ne mândrim, că marile figuri ale istoriei naţionale – Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Avram Iancu, etc – nu trebuie ignorate sau bagatelizate în numele unei pretinse de-mitologizări, (care şi azi pare a fi la modă) ci oferite generaţiei actuale ca repere de demnitate românească… Românii din Ardealul de nord au avut o legitimă satisfacţie când a început să se vorbească despre masacrele horthyste (Ip, Trăsnea, Moisei,etc), după ce multă vreme ele fuseseră ocultate, în numele “unităţii proletariatului, indiferent de naţionalitate”(cauza reală era prezenţa importantă a etnicilor maghiari în aparatul de partid şi în Securitate). Asemenea “breşe de lumină” în atmosfera de minciună comunistă, nu puteau să nu provoace o anumită emoţie pozitivă în sufletul românilor al căror creier nu fusese complet spălat.

Pe canale mai puţin oficiale, prin producţii literare, (sau de altă natură) scrise la ordinul (sau cel puţin cu aprobarea) Securităţii, erau reconsiderate parţial chiar şi figuri mai recente, ostile comunismului (de exemplu Iuliu Maniu sau Ion Antonescu) şi apăreau referiri la “obsedantul deceniu”, se vorbea chiar despre închisorile comuniste ale anilor’50 (cu scopul evident ca “ceauşismul”să iasă pozitiv prin contrast cu “stalinismul”). Apăreau chiar unele critici la adresa Uniunii Sovietice, ceea ce înainte ar fi fost de neimaginat. În felul acesta s-a creat o propagandă cu două viteze: una mai simplistă pentru uzul maselor şi una mai subtilă pentru categoriile mai culte, cărora li se servea o mică doză suplimentară de adevăr, desigur în limitele intereselor de moment ale regimului. Nicăieri însă nu era vreun cuvânt bun despre Mişcarea Legionară – demonizarea acesteia nu putea fi diminuată în niciun fel, indiferent de fluctuaţiile propagandei oficiale.

A venit şi Revoluţia din 1989 (oare când vom şti ce a fost de fapt ?)… Şi am mai câştigat dreptul la un procent de informaţie nefalsificată. Încercarea (promovată chiar de Ion Iliescu) de a condamna doar regimul Ceauşescu, salvând ideea de comunism nu a avut viaţă lungă. Poporul român şi-a câştigat dreptul de a cunoaşte (şi a înfiera) caracterul criminal al regimului comunist. Defăimate puternic în primele luni din ‘90 (din motive electorale evidente) partidele istorice – liberal şi naşional ţărănesc- au primit apoi dreptul de a fi acceptate (împreună cu personalităţile lor istorice din trecut) în panteonul corectitudinii politice actuale; în cadrul Memorialului de la Sighet (şi nu numai) liderii liberali şi ţărănişti exterminaţi acolo sau în alte închisori se bucură de o largă recunoaştere. Regele Mihai, mult hulit de regimul Iliescu în primii ani, a fost până la urmă “îmbrăţişat” de cvasiunanimitatea clasei politice şi a mass media… E de “bon ton” să vorbeşti despre “meritele monarhiei”etc, etc. (mori de râs când îi vezi pe PSD – işti cât îl iubesc pe Rege, numai fiindcă Traian Băsescu l-a criticat – e adevărat – cam nepotrivit…)În concluzie, societatea noastră (parţial) europeană şi (oarecum) liberă permite etalarea (legitimă sau nu, serioasă sau nu) unei mari varietăţi de opinii, ceea ce implică şi posibilitatea de a spune multe adevăruri despre istoria şi identitatea noastră, despre un trecut atât de prezent încât respiră prin toţi porii actualităţii. Dar toate se opresc… când e vorba despre legionari. Dintr-o dată libertatea de opinie dispare ca prin farmec, pluralismul de păreri nu mai e permis, singura variantă posibilă e condamnarea lor în culorile cele mai negre, diabolizarea pe toate căile – minciuna, scoaterea din context şi exagerările aberante fiind cele mai frecvente. Nicio dezbatere reală nu e permisă – discursul politic, presa scrisă, radioul şi mai ales televiziunile sunt supuse unei cenzuri (şi autocenzuri!) teribile. Şi dacă, în rare cazuri, apar aprecieri pozitive asupra unor personalităţi legionare (datorită meritelor profesionale evidente în diverse domenii sau atitudinii eroice din închisori) imediat apare “botniţa” oficială şi ni se spune că apartenenţa sau simpatia lor legionară au fost doar “rătăciri de tinereţe” şi că valoarea lor ştiinţifică, culturală sau morală nu au nimic de a face cu idealul legionar ci că dimpotrivă au apărut ca urmare a lepădării de acesta. Se observă la toţi aceşti paznici ai corectitudinii politice frica teribilă ca nu cumva admiraţia publicului faţă de unii legionari să se transfere asupra Mişcării Legionare ca fenomen istoric.

Şi totuşi, în cercuri mai restrânse, prin câteva publicaţii de mică circulaţie sau prin (more…)

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail. Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail

Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

87 de ani de PRIGOANE, TEMNITE SI MORMINTE – GARDA MERGE ÎNAINTE

Intemeietori Miscarea Lgionara - Legiunea Arhnaghelului Mihail

Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat.
Să rămână în afară cel ce are îndoieli.

Corneliu Zelea Codreanu

Aceste cuvinte au fost citite la câteva minute după ce au fost scrise de către Corneliu Zelea Codreanu, ca un Ordin de zi, numerotat cu Nr.1, într-o ședință a Naționaliștilor-Creștini, convocată la Iași, Str. Florilor, Nr. 20. Se întemeia astfel, în urmă cu 73 de ani, cadrul organizat al Naționaliștilor-Creștini din România, cunoscuți după aceea ca „Legionari”… Înainte de această dată, sub conducerea aceluiași Codreanu, liderul incontestabil al Naționaliștilor Români, lider a cărui lumină de martir strălucește peste ani în conștiințele Românilor, care, cu bună credință recunosc măreția „Căpitanului”, au mai fost însă și alte Ligi și Asociații cu caracter Naționalist, dat fiind perioada imediată după primul război mondial, când se făcea o politică ostilă neamului, în diverse domenii.
La 9 februarie, se tipărește la Iași „Garda conștiinței naționale”, gazetă în paginile căreia (more…)

Sfantul Ioan Botezatorul – 24 iunie, Nasterea

Filed under: apologetica,articol,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 10:20

Sfantul Ioan Botezatorul – 24 iunie, Nasterea

 

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Ioan este nume iudaic – “Iohanan” prescurtare din Iehohanan si inseamna “Dumnezeu s-a milostivit”.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – data sarbatorii

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar – loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul (more…)

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

 

Cuprins

  1. Originile
  2. Marturisirea si mucenicia
  3. Primele minuni
  4. Aducerea sfintelor moaste de la Cetatea Alba la Suceava
  5. Minunea salvarii Sucevei
  6. Alte stramutari ale sfintelor moaste
  7. Zilele de praznuire
  8. Hramul de la Suceava in prezent
  9. Sfantul Ioan cel Nou in pictura si literatura bisericeasca
  10. Concluzii
  11. Bibliografie

sursa: sfantulioancelnou.ro

Originile

De la inceputul veacului al XV-lea, stravechea cetate voievodala Suceava adaposteste moastele unuia din cei mai cunoscuti sfinti cinstiti de credinciosi, din Moldova si anume Sfantul Ioan, supranumit “cel Nou”.

Din putinele stiri ramase in legatura cu patimirea sa, se pot desprinde si cateva date biografice. Era originar din orasul Trapezunt (sau Trebizonda, azi Trabzon in provincia cu acelasi nume din Turcia), oras situat pe tarmul sud-estic al Marii Negre, care din 1204 pana in 1461 a fost capitala unui mic “imperiu“, desprins din cel bizantin.

De vreme ce a patimit in jurul anului 1330, (more…)

18 iunie 2014

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

Duhovnicul Ioan Şişmanian despre Parintele Justin, suferinta si Inviere

 „Să ne naştem din nou spre Învierea de la Paşte“

Simona Chiţan | Adevarul.ro

 

Părintele Ioan Şişmanian, de la Mănăstirea Petru Vodă, vorbeşte despre ce mai înseamnă Învierea în societatea contemporană, despre iubirea ca jertfă, despre boală şi depresie, despre valorile predeterminării şi pericolul mersului la ghicitoare. Ieroschimonahul îi face un portret emoţionant părintelui Iustin Pârvu, mentorul său spiritual.

Mănăstirea Petru-Vodă, din judeţul Neamţ, se pregăteşte de primul Paşte fără ctitorul ei, Părintele Iustin (1919-2013). Părintele Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici, a pus piatra de temelie a mănăstirii Petru Vodă în 1991. Unul dintre cei mai apropiaţi de marele duhovnic, mâna sa dreaptă, a fost ieroschimonahul Ioan Şişmanian. Născut în Bucureşti, absovent de Cibernetică, după ce a studiat şapte ani limba chineză, sistemul taoist, acupunctura, Laureţiu Şişmanian l-a întâlnit în 1988 pe Părintele Constantin Galeriu (1918-2003), paroh din al bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti. „De ce îl porţi pe Buddha la gât?“, l-a întrebat părintele Galeriu, care i-a devenit şi primul duhovnic. Şi de atunci, a început pentru Laurenţiu, armean după tată, vremea descoperiri lui Dumnezeu în ortodoxie, vremea adevăratelor răspunsuri şi mai ales a schimbărilor radicale din viaţa sa.

După şapte de ani de căsnicie, a divorţat, s-a angajat în 1990 la „Viaţa Spirituală“ la TVR, după care a plecat într-un concediu la o mănăstire din Moldova. Nu avea să se mai întoarcă vreodată ca mirean în Capitală, unde are totuşi o mamă iubitoare, un frate şi mulţi prieteni.

S-a călugărit în 1990, la 34 de ani, fără să se uite în urmă. Doi ani mai târziu, întâlnirea cu părintele Iustin Pârvu i-a schimbat întreaga perspectivă asupra ortodoxiei. În 1997, a depus jurămintele de schivnicie, a devenit ieroschimonah (preot schivnic, ultima şi cea mai grea treaptă monahală) şi a primit numele de Ioan de la însuşi Iustin Pârvu.

Ioan, „călugărul din vechiul schit“, despre care s-a mai scris că poate arde cu privirea lui o întreagă pădure de fagi, recunoaşte că la Petru Vodă nu mai există forţa prezenţei Părintelui Iustin, însă spiritul marelui duhovnic a rămas prezent în mănăstirea din inima Moldovei şi ne veghează în continuare pe toţi.

„Weekend Adevărul“: Cât de important este postul în pregătirea Învierii?

Ioan Şişmanian: Postul e foarte important, pentru că fără post nu te poţi aşeza. Postul nu este o restricţie, postul este un mod de viaţă, o stare de fapt a sufletului.  De exemplu, ca atunci când un om are pe cineva apropiat de suflet, bolnav, în spital şi după zile de stat la căpătâiul lui, când intră în operaţie aşteaptă în continuare pe hol. Cei din jur insistă să facă o pauză de la vegherea lui, să se odihnească, să mănânce ceva, iar el răspunde: „Nu pot, cel mai bine în clipa asta e să stau aici, mă simt mai liniştit aşa“. Aşa e şi cu postul: nu poţi mânca.

Atunci când te gândeşti că Iisus e pe cruce sau în drum către cruce, nu poţi mânca. Sau poţi mânca… dar măcar partea ta conştientă să te îndemne să o faci cu măsură, să eviţi îmbuibarea.

Şi aş mai da un exemplu. O fetiţă de 6 anişori îmi spunea la spovedanie, la Paştele trecut, că într-o zi la grădiniţă a văzut că unii din colegii ei nu au ce mânca şi le-a dat pacheţelul ei. La Liturghie auzise de pilda cu înmulţirea peştilor şi a pâinii, şi i-a zis lui Dumnezeu: „Îţi dau sendvişul meu şi tu îl vei împărţi la toţi.” Copilul credea lucrul acesta. Unde era restricţia? Nu exista, era doar convingerea, credinţa. Asta e perspectiva, de fapt, a postului. Din păcate, nu ştim, nu cunoaştem bogăţiile lui, nu cunoaştem… Iubirea. Iar asta este ceva dincolo de viaţa creştină. E în adâncul chipului nostru existenţial.

Ce înseamnă Învierea?

Învierea înseamnă părtăşia la ieşirea din timp şi din spaţiu. Până la Învierea Domnului noi am trăit într-un ritm hebdomadar, de 7 zile, 6 de muncă şi una de odihnă. Dar odihna de care vorbeam atunci nu era (more…)

16 iunie 2014

Cuviosul Justin Marturisitorul – 16 iunie

Filed under: Parintele Iustin,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 21:27

Cuviosul Justin Marturisitorul – 16 iunie

JUSTIN-de-la-Petru-Voda- Sfintitul-Marturisitor _icoana-realizata-de-maicile-de-la-man.-Paltin-Petru-Voda

Articole importante:

 

Danion Vasile – predică de 16 iunie 2014 la 1 AN de la trecerea la Domnul a Părintelui Justin

“Nu acceptați deformarea învățăturilor Părintelui Justin!”

“Cei care au îngropat moaștele Sfântului Gheorghe Calciu s-au lepădat de predania Părintelui Justin!”

 

13 iunie 2014

Infanticidofilul Julian Săvulescu devine Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti. Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă – Scrisoare deschisă către Universitatea Bucureşti

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:30

Infanticidofilul Julian Săvulescu a devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila:

Scrisoare deschisa catre Universitatea Bucuresti


Domnule Rector,

 

Recent, Universitatea pe care o conduceţi a acordat titlul de Doctor Honoris Causa lui Julian Săvulescu.

Pentru a cunoaşte mai bine opera premiatului Dumneavoastră, Vă ofer câteva citate:

“Cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii… Mă concentrez asupra genelor inteligenţei şi a selectării în funcţie de sex” (Procreative beneficience: Why we should select the best children, J. Savulescu, Bioethics 2001, http://www.ncbi.nim.nih.gov/pubmed/12008767);

“Totuşi scopul publicaţiei Journal of Medical Ethics nu este să prezinte Adevărul sau să promoveze o vedere morală sau alta… Dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie” (http://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2012/02/%80%9Cliberalsare-distgusting%E2%80%9D–in–defence–of–the-publication–of%E2%80%9cofter-birth-abortion%E2%80%9D);

“Convingerile religioase profesionale pot intra în conflict cu unele aspecte ale practicii medicale. Dar medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor” (J. Săvulescu, BMJ, 2, 2006);

,,Putem schimba din nou definiţia morţii […] mutând momentul un pic mai devreme în procesul de a muri” (J. Savulescu, Death Fiction and Taking Organs from the Living);

“Eugenia liberală este orientată înspre beneficiul oamenilor testaţi voluntar şi pentru a le permite să aibă copii sănătoşi” (J. Savulescu: Hotnews.ro: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7516983-profesorul-julian-savulescu-niciodata-istoria-lor-oamenii-nu-au-avut-astfel-putere.htm).

Desigur, aţi înţeles din aceste mici citate curajul lui Julian Săvulescu:

- eugenia liberală = beneficiul oamenilor;

- moartea trebuie mutată ,,un pic mai devreme” pentru a lua organele;

- ,,dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie”;

- ,,medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor”;

- ,,cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii”.

Ca profesor universitar de bioetică, nu vreau să critic sau să comentez premierea. Este problema Universităţii Bucureşti. Ba mai mult, aşa vedem şi noi sistemul Dumneavoastră de valori.

Totuşi, Vă pun două întrebări Dumneavoastră şi confraţilor universitari care au propus şi aprobat premierea: 

1) Pot să înţeleg din această premiere că cei care l-au propus pentru Doctor Honoris Causa şi cei care l-au aprobat sunt în stare ei înşişi să-şi omoare copiii dacă legea le-ar permite?

2) Cum aţi reacţiona sau proceda dacă peste un număr de ani un alt bioetician ar propune legiferarea dreptului studenţilor de a-şi eutanasia profesorii pentru incompetenţă sau transplant de organe?

 

Cu iubire şi sinceritate

în Iisus Hristos – Dumnezeul creştinilor!

 

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

 

 

P. S. Vă rog transmiteţi premiatului Dumneavoastră să se bucure pentru faptul că mama Domniei sale nu a avut nici un motiv să-l ,,selecteze”, nici când a fost ,,embrion” şi nici când a fost ,,foetus”, şi să înţeleagă că viaţa este un dar de la Dumnezeul Unic al lui Israel, Cel slăvit împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh.

Sper să reacţioneze şi Facultatea de Teologie din Bucureşti, membră a Universităţii Bucureşti.

Foto eveniment: (more…)

7 iunie 2014

Hierotheos Vlachos – POGORAREA SFANTULUI DUH

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,Hierotheos Vlachos,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 14:07

Hierotheos Vlachos

POGORAREA SFANTULUI DUH

 Cincizecimea

Inainte de a Se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca, dupa Inaltarea Sa, acestia sa se intoarca la Ierusalim si sa astepte acolo pana ce vor fi invesmantati cu putere din cer. Asadar, El le-a fagaduit ucenicilor ca vor lua Duh Sfant, despre Care a vorbit in timpul vietii Sale.

Fagaduinta lui Hristos s-a implinit la cincizeci de zile dupa Paste si la zece zile dupa Inaltarea Sa la ceruri. Atunci, Biserica praznuieste Cincizecimea, prin care este cinstita Sfanta Treime, dupa care, in ziua urmatoare, este sarbatorit si slavit Duhul Sfant. Prin urmare, praznicul Cincizecimii este o sarbatoare a Sfintei Treimi.

Analizand sarbatoarea Cincizecimii, nu ne vom referi in amanunt la cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi, adica la Duhul Sfant, ci vom sublinia doar acele fapte si acele invataturi ale Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti care se refera la Hristos. Prin urmare, vom pune mai mult accentul pe faptele hristologice care au legatura cu Duhul Sfant. Dar pentru ca nu exista hristologie in afara triadologiei, trebuie sa ne referim si la dogma legata de taina Sfintei Treimi.

Sarbatoarea Cincizecimii a fost inclusa intre cele douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii pentru ca este ultima sarbatoare a sfintei iconomii. Intruparea lui Hristos a avut drept scop biruinta asupra mortii si venirea Preasfantului Duh in inimile oamenilor. De altfel, se cunoaste faptul ca scopul vietii bisericesti si duhovnicesti este de a ne face madulare ale Trupului lui Hristos si de a lua Duh Sfant. Acestea doua sunt indisolubil legate intre ele.

Cuviosul imnograf spune ca Cincizecimea este ultima sarbatoare din cele care se refera la reinnoirea omului:

Praznicul cel dupa praznice si cel mai din urma sa-l praznuim noi, credinciosii, in chip luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea fagaduintei si a sorocului“.

Astfel, daca Bunavestire a Maicii Domnului este inceputul sfintei iconomii si al intruparii Cuvantului, ziua Cincizecimii este punctul final, pentru ca atunci omul s-a facut prin Duhul Sfant madular al Trupului inviat al lui Hristos.

Acestea sunt coordonatele intre care se incadreaza Cincizecimea, alaturi de toate celelalte fapte legate de Duhul Sfant si de Hristos, pentru ca nu putem concepe hristologia in afara pnevmatologiei (invataturi despre Duhul Sfant), si nici pnevmatologia in afara hristologiei.

1. Cincizecimea iudaica era preinchipuirea Cincizecimii din Noul Testament

Pogorarea Sfantului Duh s-a facut in zi de duminica. Din acest fapt intelegem importanta duminicii, pentru ca cele mai mari evenimente imparatesti au avut loc in aceasta zi. Dupa cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul, in prima zi, adica duminica, a inceput (more…)

4 iunie 2014

Troiţa Robilor de la Canal – Mănăstirea Poarta Albă – Galeşul de 1 iunie 2014, ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful – FOTO

Troiţa Robilor de la Canal

Mănăstirea Poarta Albă Galeşul de 1 iunie 2014, Sf. Iustin Martirul şi Filozoful

Duminică 1 iunie 2014, de ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful, a avut loc sărbătoarea hramului Mănăstirii de la Poarta Albă Galeşul – mănăstire ctitorită în 2012 de Părintele Iustin Pârvu întru veşnica pomenire a deţinuţilor politici din lagărele Canalului.

Înaintea Sfintei Liturghii, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfinţit Troiţa Robilor de la Canal, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am ridicat-o pentru lupta, suferinţa şi biruinţa deţinuţilor politici care au trudit şi au murit în lagărele de exterminare ale Canalului între anii 1949 – 1955. Pe lângă IPS Teodosie au participat la slujbă un sobor de preoţi şi ieromonahi între care Pr. Ştefan Neicu (duhovnicul Mănăstirii Poarta Albă), Pr. Leonid Nica şi Pr. Ioan Şişmanian sosiţi de la Petru Vodă. Sfinţirea a început cu slujba aghesmei mici cu care apoi a fost stropită Troiţa.

Liturghia a fost slujită în altarul de vară de acelaşi sobor de preoţi în frunte cu episcopul. IPS Teodosie a ţinut un cuvânt puternic şi mobilizator pe care sutele de credincioşi sosiţi la Poarta Albă l-au primit cu inimile deschise şi bucurie. Sfinţia sa a spus:

„Dumnezeu l-a ales pe Pr. Iustin Pârvu să fie el cel care a pus aici temelie pentru Mănăstire întru pomenirea tuturor celor jertfiţi la Canal. Apoi pentru cei de la Periprava unde s-a obţinut loc şi se va face Mănăstire… Iată, aici este pentru noi un sanctuar al nostru, al tuturor. De aceea astăzi am venit şi trebuie să ne aducem aminte cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Pr. Iustin…

Iubiţi credincioşi ne-am aflat astăzi aici, în acest loc de jertfă. Am pomenit şi pe Pr. Iustin şi pe toţi ceilalţi. Trebuie să înţelegem că suferinţa aduce lumină şi că lumina ne uneşte cu cerul şi cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este lumină. Suferinţa curăţeşte, purifică sufletul şi trupul. De aceea din rănile multora din cei ce au suferit, ale tuturor martirilor, au răsărit cununi de lumină, care sunt cununi de viaţă veşnică. De aceea sunt cele mai strălucite cununile mucenicilor, mai strălucite decât ale ierarhilor, ale cuvioşilor şi drepţilor. Să înţelegem că această suferinţă ne uneşte cu jertfa Lui Hristos. Aşa s-a îmbrăcat Hristos în lumină după ce a trecut prin jertfă. Aşa nădăjduim că s-au îmbrăcat şi se vor îmbrăca cei ce au suferit pentru Hristos, pentru adevăr, pentru credinţă, în închisori, în lagăre, în deportări.

De aceea vă invit şi vă spun că în sâmbăta Rusaliilor trebuie să fac Liturghia aici şi să-i pomenim pe toţi cei care au suferit la Canal pentru că sunt sute şi mii de oameni. De aceea pe toţi care doriţi să fiţi părtaşi la rugăciunile celor care se roagă pentru noi – pentru că noi suntem convinşi că mulţi dintre ei se află în slava Lui Dumnezeu – vă chemăm să îl pomenim din nou pe Pr. Iustin, Pr. Calciu, Pr. Făgeţeanu, Pr. Băbuş, Pr. Boghiu, Pr. Stăniloaie, Pr. Galeriu, pe toţi cei care au trecut prin închisori, prin lagăre, şi deportări…

Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne primească rugăciunea de astăzi şi să ne facă şi nouă parte de raze de lumină din lumina celor care au suferit pentru credinţă, pentru neam şi pentru ţară. Să ne cheme Dumnezeu şi pe noi la bunatăţile pe care Le-a pregătit celor ce s-au jertfit pentru El. Amin.”

După Sfânta Liturghie a urmat parastasul Părintelui Iustin Pârvu care pe 1 iunie 2012 s-a aflat la Poarta Albă alături de mulţime de credincioşi punând piatra de temelie a viitoarei Mănăstiri. În timpul parastasului, prin grija maicii stareţe Eleodora, s-au împărţit prosoape şi batiste tuturor participanţilor ca semn de aducere aminte a pomenirii. A urmat masa şi diverse discuţii între participanţi.

Amplasată între Biserica Mănăstirii şi altarul de vară, Troiţa este de acum înainte loc de închinare pentru toţi pelerinii ce vizitează Mănăstirea. Inscripţia ei conţine şi versurile poeziei „Canalul” scrisă de Andrei Ciurunga, documentul poate cel mai edificator pentru conturarea dimensiunii suferinţelor îndurate de către deţinuţii politici din toate lagărele Canalului.

În pustiul dobrogean, gropile comune de la Canal ascund încă osemintele a câtorva mii de mucenici. În numele acestora am ridicat Troiţa pentru ca mormintele lor neştiute să fie străjuite simbolic de o cruce. Pentru (more…)

27 mai 2014

Ciocnirea dintre două crize – Bogdan Munteanu | Permanenţe

Filed under: articol,Fundatia George Manu,globalizarea,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 11:37

Ciocnirea dintre două crize

Bogdan Munteanu | Permanenţe

 

Neputinţa Europei occidentale de a face faţă situaţiei tensionate din Ucraina trădează o profundă criză de substanţă interioară. S-a crezut drept posibilă edificarea unei Uniuni Europene prin ignorarea a doi factori esenţiali care au caracterizat întreaga istorie umană: naţiunea şi religia. Doi termeni consideraţi depăşiţi şi incapabili de a mai juca un rol crucial în viitor. Eroarea de apreciere este una extrem de gravă, căci ar trebui să ne amintim de un principiu universal extrem de simplu: nu poate exista un vid: nici de putere, nici de idei, nici de principii.

Astfel, în vidul creat prin marginalizarea elementelor tradiţionale de către Occident s-a înfiripat, în mod absolut evident, o contrapondere ideologică. Rusia actuală a găsit astfel materia primă pentru a-şi confecţiona şi un cadru teoretic, o nouă haină, după ce a fost silită să o lepede pe cea comunistă,  cu care să îmbrace de fapt constanta şi seculara idee expansionistă rusă, exprimată în testamentul (more…)

26 mai 2014

Document: Preot Liviu Brânzas: Horia Sima, Comandantul – Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu, martie 1998

Preot Liviu Brânzas: Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturală a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptură

Horia Sima, Comandantul

Scrisoare deschisã cãtre dr. Serban Milcoveanu

martie 1998

 
Domnule Serban Milcoveanu,

De curând, am gãsit pe un stand trei cãrti semnate de dvs: Corneliu Codreanu altceva decât Horia Sima – douã volume – si Partidul Comunist si Miscarea Legionarã – un volum. Am stat în cumpãnã dacã ar trebui sã vi se rãspundã sau nu. O primã atitudine fatã de atacurile dvs. la adresa Comandantului Miscãrii Legionare ar putea fi cea de ignorare totalã. Într’adevãr, pe legionarii încercati prin lupte si închisori – în care multi au intrat încã din adolescentã -nu-i intereseazã obsesiile, resentimentele, calomniile si fanteziile dvs. Dar întrucât actiunea dvs. este pubilcã, a nu tine cont de ea este ca si cum am gãsi pe stradã flacoane de otravã, împachetate în ambalaj îmbietor, sub titlul de medicament tonic si le-am ignora, neavertizând pe tinerii care ar fi tentati sã le ia ca atare. Pentru ei scriem, de fapt, rândurile ce urmeazã.

***

Întrucât tot ceea ce ati scris dvs. este o însiruire de idei si întâmplãri prezentate de-a valma, este foarte dificil de a vi se rãspunde într’un mod care sã pãstreze o anumitã ordine si continuitate. Voi încerca sã fac, totusi, câteva puneri la punct privind unele probleme fundamentale, pornind de la afirmatiile dvs. Citatele din scrisul dvs. le-am pus între ghilimele. Voi cita acuzatiile dvs. – oricât de grave -fãrã nici o teamã, cãci din comentarea lor se va dovedi cât sunt de subrede si ireale, unele fiind doar interpretãri fortate, iar majoritatea calomnii, niciodatã dovedite, sau pur si simplu afirmatii gratuite si insinuãri revoltãtoare. Pentru a facilita dialogul cu dvs. voi scrie Horia Sima si nu Comandantul, asa cum mi-ar fi dictat inima.

***

Dintru început frapeazã strania dvs. (more…)

25 mai 2014

Pr. Mihai Andrei Aldea: IULIAN CAPSALI, ROMÂNIA ŞI EUROPA. ÎNTRE CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE

Filed under: apologetica,articol,atitudine,bioetica,boicot,homosexualitate — Mircea Puşcaşu @ 01:35

aldea

Pr. Mihai Andrei Aldea

IULIAN CAPSALI, ROMÂNIA ŞI EUROPA

 ÎNTRE CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE

Ar putea părea ciudat să vorbim despre concluzii când Iulian Capsali încă nu a trecut de alegerile europarlamentare. Şi totuşi nu am fi, nici pe departe, primii care să tragem concluzii în această privinţă. S-au pronunţat deja alţii, trăgând concluzii asupra persoanei în cauză, asupra familiei sale, asupra echipei, asupra voluntarilor, asupra campaniei etc., etc., ajungând până la „concluzii asupra perspectivelor”. O viziune, desigur, paradoxală şi care mărturiseşte profunzimea adânc abisală a preocupărilor unor intelectuali mai mult sau mai puţin citiţi.

Nu mă gândesc să puric toate acestea producţii. Multe sunt descalificante pentru autori prin agresivitate absurdă şi chiar printr-un limbaj grobian, spre a nu mai aminti de veşnica şi pătimaşa argumentaţie la persoană, singura practicată de foarte mulţi oameni care, incorect, îşi închipuie că ar gândi şi discuta logic.  Mi-a stârnit însă interesul un text care încearcă să explice „De ce ‹‹Rost›› nu susţine candidatura lui Iulian Capsali”. Şi m-a făcut să scriu aceste rânduri, ca să explic şi eu, la fel de îndreptăţit, de ce susţin candidatura lui Iulian Capsali. Căci, aşa, ca cetăţean oarecare, nu ca asociaţie sau instituţie sau altceva asemenea, o susţin. Cel puţin prin votul meu, desigur.

Înainte însă de explicaţii şi argumentaţii pe temă, trebuie să spun câteva lucruri. Îl cunosc şi îl apreciez pe Claudiu Târziu. Analiza mea se referă strict la textul în cauză şi în niciun fel nu atinge persoana care îl prezintă – şi, poate, l-a şi scris. Mai mult, confirm aici faptul că într-adevăr şi Claudiu Târziu a fost invitat să candideze pentru Parlamentul European (PE) pentru unele asociaţii pro-familie (nu ştiu despre partid, nu am legături cu partidele, dar sunt încredinţat că a fost şi vreun partid care să-i facă o asemenea propunere). Şi mai mult, recunosc faptul că sunt unul dintre cei care, între numele de oameni cu perspective de viitor politic într-adevăr pentru România, şi eventual candidaţi pentru PE, au indicat şi numele lui Claudiu Târziu. Sper ca aceste fapte să lămurească pe orice om onest că în ceea ce urmează voi critica – pentru că voi critica, într-adevăr – doar punctul de vedere exprimat în articolul menţionat mai sus, nu vreo persoană.

Deci, de ce susţin eu candidatura lui Iulian Capsali?

De exemplu, din pricina efectelor acestei candidaturi asupra clasei politice româneşti. Discuţiile despre încercarea de a aduce în Parlamentul European oameni care să susţină familia şi celelalte valori fundamentale ale României adevărate au început încă de mult. Dar s-au concentrat în toamna lui 2013, devenind de-a dreptul fierbinţi în decembrie, acelaşi an. Unul din marile argumente contra acestei idei – şi care a făcut pe mai mulţi să nu candideze, deşi li s-a propus – a fost acela că „nu există nicio şansă să se strângă peste 100.000 de semnături pentru un candidat independent”. Un argument pe care îl găsim şi în explicaţia ‹‹Rost››-ului pentru a nu susţine candidatura lui Iulian Capsali: „Un independent are şanse minime de a fi ales”.

Paradoxal pentru mulţi, îngrozitor pentru clasa politică „tipică” (a se citi „mafiotă”), Iulian Capsali a strâns peste 120.000 de semnături. Fără „naşi”, fără susţinerea partidului, fără finanţatori „de taină” sau „de talie” etc.  Efectele s-au văzut, cel puţin în parte, chiar dacă pentru mulţi nu au fost uşor de recunoscut. Campanii pornite pe europenism şi probleme sociale s-au preschimbat, la unii candidaţi şi grupări, în campanii axate pe naţionalism şi românism. Evident, nu a contat absolut deloc dacă (more…)

Virgiliu Gheorghe, dr.Pavel Chirila, prof.V.Astarastoae, FamiliaOrtodoxa, Miscarea ProVita Ortodoxa, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Bucovina Profunda sustin pe Iulian Capsali

Virgiliu Gheorghe, dr.Pavel Chirila, prof.V.Astarastoae, FamiliaOrtodoxa, Miscarea ProVita Ortodoxa, Fundatia George Manu, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni,  Bucovina Profunda alaturi de alte

Zeci de asociatii ortodoxe sustin pe Iulian Capsali

. (more…)

18 mai 2014

Acatistul Sfinţilor din Închisori – Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX -14 mai + AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Acatistul Sfinţilor din Închisori

Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX (14 mai)

+AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Troparul, glasul 1:

Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

 

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Icosul 1:

De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:

Bucurati-va, suflete curate de crin.

Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.

Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.

Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.

Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.

Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.

Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.

Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.

Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.

Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.

Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.

Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.

Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Condacul al 2-lea: (more…)

14 Mai – Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste. Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor

14 Mai – Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste

Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor

sursa: ATITUDINI, nr.33

PJustin-cu-mirulCea mai grozavă şi funestă săptămână a fost în jurul lui 14 mai. Una din cele mai cenuşii pagini din istoria românească… Circulau pe atunci maşini foarte luxoase. Intraseră în circuitul ţării noastre nişte autocare noi, maşini poloneze, foarte elegante la suprafaţă, dar înăuntru era totul închis şi nu se vedea nimic. Lumea se obişnuise… Eh, maşini poloneze!… Dar acolo erau numai şi numai deţinuţi politici. Pentru că arestările, care se făceau noaptea, erau foarte multe, rămâneau deţinuţii de transportat şi dimineaţa cam până la opt, nouă. Interesul era ca aceste maşini să nu se oprească pe la securităţi pentru că se demasca ce conţin.
Încă o treabă foarte interesantă!… În partea de sud-est a oraşului se auzeau împuşcături pe care ei le mascau, zicând: „armata face manevre”. Erau cunoscute aceste manevre ale armatei. Se făcea o manevră în Roman, se mai făcea la două, trei săptămâni una în Iaşi, în sfârşit, în diferite oraşe. Ce era cu împuşcăturile acelea? Aduceau aici noaptea familii întregi din comuna Bosancea, din zona Bucovinei. Bosancea, o comună de mare rezistenţă unde şi ruşii au fost dezarmaţi şi acum venise momentul de răzbunare împotriva bosăncenilor. Au făcut gropi comune în Piatra Neamţ, pe dealul Balaurului şi acolo aduceau cu maşinile, noaptea, familii întregi, le mitraliau şi le aruncau în gropile comune. Dimineaţa era totul nivelat, cu iarbă şi flori şi nu se ştia ce e acolo. În 1951 s-au făcut de către popa Nicolae săpături pe dealul Balaurului, însă securitatea a oprit să se mai continue săpăturile.
În noaptea dinspre 15 mai 1948 beciurile securităţii erau pline. Nu mai încăpeau arestaţii nici în beciuri, nici în poduri. N-aveau nici miliţieni de serviciu şi atunci au dresat câini. Au băgat deţinuţi în podurile securităţii şi la fiecare doi, trei deţinuţi era câte un câine lup. Într-adevăr, dacă mişcai erai sfâşiat de animalul acesta. Aşa spuneau şi caralii: „Dacă mişcaţi, riscaţi să vă rupă mâna, să vă spargă capul, să vă-nghită cu tot cu oase”.
Şi am stat 48 de ore nemişcat cu faţa în jos în podul securităţii din oraşul Roman. După 48 de ore am coborât la anchetă. Ancheta era făcută de un evreu al securităţii, Davidovici Solomon, foarte inteligent care a colaborat cu Doina Constantin. El era informatorul Securităţii şi juca şi rol de activist în FDC. Aşa că ziua umbla prin internate, prin şcoli, pe la ţară şi racola tinerii în Mişcarea Legionară. Era foarte apreciat şi căutat pentru că fusese arestat de Antonescu. Dar lumea nu şi-a dat seama cum de e liber de vreme ce fusese condamnat la 15 ani! Securitatea pusese mâna pe el: „Te eliberăm, dar ne faci serviciile”. A făcut serviciile Securităţii câţiva ani de zile şi apoi a fost găsit pe străzile oraşului Cluj mort, cu faţa în jos, în uniformă de securist. Ăştia l-au eliminat pentru că ştia prea multe.
Aşa s-a început prigoana în acea noapte de 14-15 mai 1948. Au fost peste 10.000 de tineri arestaţi, anchetaţi, condamnaţi în lunile august, septembrie şi în octombrie repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.
Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: „Intră aici, banditule!” Şi asta era scânteia şi celula mea.
Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: „Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe”. Şi într-adevăr aşa a fost.

Ancheta de la Suceava
La Suceava era o anchetă foarte riguroasă decât la Iaşi şi Galaţi. Cum să bată ei oamenii în timpul nopţii când se auzea în piaţă, pentru că era târgul aproape? Şi atunci au făcut un podium în mijlocul pieţei, au pus vreo două tabere de ţigani să cânte, să bată tobele

(more…)

12 mai 2014

Virgiliu Gheorghe la Suceava, conferinta Educatia pentru viata sau educatia pentru sex – joi, 15 mai 2014, ora 18.00

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:10

Virgiliu Gheorghe la Suceava, conferinta despre

Educatia pentru viata sau educatia pentru sex

 joi, 15 mai 2014, ora 18.00

Sala Auditorium, la Universitate

virgil ghe la sv

Un eveniment recomandat de

Bucovina Profunda

VIRGILIU GHEORGHE este biofizician, doctor in bioetica al Universitatii Aristotel din Tesalonic (titlul lucrarii: ‘Televiziunea si mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan’).

Este autor al volumelor (more…)

9 mai 2014

CE ESTE EUROPA ?

CE ESTE EUROPA ?

Sfântul Nicolae Velimirovici

europa babel

Unde este întunericul cel mai mare? Acolo unde străluceşte cea mai puternică lumină, care apoi se stinge. Acolo este întunericul cel mai mare. În piaţa unde strălucesc sute de lumini şi unde noaptea se întrece în lumină cu ziua, când toate luminile se sting, atunci, în acea piaţă se face un întuneric mai mare decât în corturile neluminate ale şatrelor ţigăneşti.

O, fraţii mei, în zilele noastre i-am înălţat pe conducătorii noştri şi am deschis ochii şi am văzut o asemenea piaţă, şi era aşa de luminată, încât se întrecea cu cerurile însorite. Dar toate luminile s’au stins, iar noi am privit de pe înălţimile Balcanilor şi am văzut o vale fără lumină, întunecată precum hruba subpământeană a cârtiţei. Acea piaţă este trecută pe hărţile lumii cu numele de Europa, iar la toate popoarele ei cu numele de atheism şi nemilostenie.

Ce este Europa ?

Este lăcomie şi inteligenţă. Amândouă omeneşti: lăcomie omenească şi sete de cunoaştere omenească. Iar acestea două sunt întruchipate de Papă şi de Luther. Ce este, aşadar, Europa? Papa şi Luther. Culmea împlinirii lăcomiei omeneşti şi culmea împlinirii setei de cunoaştere omeneşti. Papa European este întruchiparea lăcomiei omeneşti după putere. Luther cel European – hotărârea omenească de a afla totul prin inteligenţa sa; Papa ca stăpân al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpân al lumii. Aceasta este Europa în miezul ei, în esenţa ei, în toată istoria ei. Cea dintâi înseamnă aruncarea omenirii în foc, cea de-a doua înseamnă aruncarea omenirii în apă. Iar amândouă înseamnă îndepărtarea omului de Dumnezeu. Căci prima înseamnă tăgăduirea credinţei, iar a doua tăgăduirea Bisericii lui Hristos. În acest chip lucrează în trupul Europei duhul rău de, iată, câteva veacuri! Cine poate oare alunga acest cumplit duh rău din Europa? Nimeni în afară de Cel ce e trecut cu slovă roşie în istoria neamului omenesc ca singurul izgonitor al dracilor din oameni. Bănuiţi la cine mă gândesc. Mă gândesc la (more…)

Apel la responsabilitate în privinţa legii antilegionare. Fundaţia “ George Manu” – scrisoare deschisă către Camera Deputaţilor

Filed under: articol,atitudine,boicot,Fundatia George Manu,Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 02:29

Fundaţia “ George Manu” 

scrisoare deschisă către Camera Deputaţilor

Apel la responsabilitate

în privinţa legii antilegionare

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

In procesul legislativ al Camerei Deputaţilor ca for decizional a intrat de curând şi proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”.

Adoptarea acestui proiect de lege ar avea drept consecinţă printre altele şi interzicerea explicită a afirmării în public a ideilor legionare precum şi a cinstirii unor personalităţi ale istoriei României pe motivul apartenenţei lor legionare. Aceasta deşi multe din aceste figuri au devenit deja în conştiinţa opiniei publice adevărate repere morale, simboluri ale rezistenţei anticomuniste pe calea armelor din munţi sau sub forma căii spirituale şi jertfelnice urmată în închisori de aceia care s-au afirmat ca adevărate modele de sfinţenie.

Dreptul fundamental la libertatea conştiinţei şi la libera opinie, inclusiv asupra trecutului şi prezentului României, este consfinţit prin articolele 29 şi 30 ale Constituţiei ţării noastre. Prin urmare, restrângerea acestuia, aşa cum se preconizează în proiectul de lege amintit, s-ar putea produce doar în urma unei situaţii extrem de grave, care ar ameninţa la modul cel mai serios structurile statului de drept din România. În absenţa unui asemenea context imperios, acest proiect de lege, profund restrictiv, riscă să devină el însuşi neconstituţional.

Doamnelor şi domnilor,

în calitatea pe care o are Fundaţia “Profesor George Manu”, anume aceea de a fi expus în ultimii 16 ani un punct de vedere legionar legitim şi autorizat, mai ales în paginile revistei lunare “Permanenţe” (poziţii care nu au făcut până acum obiectul vreunei plângeri sau anchete penale), vă invităm pe această cale să vă asumaţi deschis răspunderea pentru votul pe care îl veţi da asupra acestui proiect de lege.

Fie că veţi vota în favoarea, fie împotriva sa, sunteţi datori faţă de toţi cetăţenii României să luaţi o hotărâre profund motivată şi asumată integral, cu toate consecinţele ei.

Obligaţia fundamentală pe care o aveţi din poziţia de aleşi ai naţiunii este aceea de a vă informa corect, pentru a putea lua deciziile cele mai potrivite într-un spirit de obiectivitate şi dreptate.

În acest sens ne permitem să vă adresăm următoarele întrebări, în speranţa că, dacă vă veţi documenta pentru aflarea unui răspuns, veţi reuşi să votaţi asupra proiectului de lege în deplină cunoştinţă de cauză, în spiritul amintit mai sus.

1) Deţineţi informaţii privind existenţa iminentă a unui pericol “legionar” la adresa statului român? Există rapoarte SRI în acest sens? Au existat infracţiuni individuale ale unor persoane autodeclarate de orientare “legionară”, urmărite şi pedepsite, astfel încât comasarea unor asemenea cazuri să justifice o condamnare “în bloc” a tuturor formelor de manifestare de tip legionar?

2) A existat pe de altă parte o dezbatere publică în societatea românească asupra iminenţei unui presupus “pericol legionar”? Aveţi cunoştinţă de existenţa unor controverse privind tema legionară în presa scrisă, digitală sau audio-vizuală cu un impact larg, care să poată fi numite cu adevărat “dezbatere publică”? Sau de alte dezbateri în care să fi fost prezentate argumente pro şi contra de către toate părţile implicate? Dacă nu aveţi cunoştinţă de aşa ceva, vă asigurăm că nu e vorba de o lacună în informarea dvs. sau de o scăpare cauzată de agenda, fără îndoială extrem de încărcată, pe care o aveţi în calitate de parlamentar. (more…)

8 mai 2014

Parintele Paisie Aghioritul va fi canonizat in urmatoarele luni!

Filed under: Cuviosul Paisie Aghioritul,sfinti contemporani — Mircea Puşcaşu @ 09:55

parintele-paisie-aghioritul

Parintele Paisie Aghioritul

va fi canonizat in urmatoarele luni!

paisie iacov iosifPărinţii Paisie Aghioritul, Iacov Tsalikis, Amfilohie (Makris) din Patmos, Sofronie (Saharov) de la Essex si Efrem Katunakiotul neapărat vor fi canonizati,

relatează AgionOros cu referire la surse greceşti.

Conform declaraţiei unui ierarh a Patriarhiei de Constantinopol, care a oferit un interviu portalului agioritikovima.gr, sprijinitor al canonizării este şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. De asemenea, arhiereul a negat speculațiile care circulă în mass-media din Grecia, în conformitate cu care canonizarea stareţului Paisie este amânată din cauza pozitiei sale dure “în privinţa problemei turceşti”: “Miturile răspândite nu au nici o legătură cu adevărul, caruia îi slujeşte Biserica noastră Ortodoxă”. Potrivit presei greceşti, Părintele Paisie va fi canonizat de Patriarhia Constantinopolui în următoarele luni. (more…)

7 mai 2014

Fundatia George Manu despre candidatura d-lui Iulian Capsali – Calităţile personale faţă cu pilotul automat

Filed under: atitudine,Fundatia George Manu,Miscarea Legionara,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 15:22

Fundatia George Manu

despre candidatura d-lui Iulian Capsali

Calităţile personale

faţă cu pilotul automat

Candidatura d-lui Iulian Capsali la alegerile europarlamentare a trezit o vie reacţie profilactică în tabăra “democraţilor de serviciu”. Un candidat cu valori declarat creştin-ortodoxe şi naţionale nu poate fi, din capul locului, decât “suspect”. De ce anume? De “legionarism”, evident, a cărui fantomă închipuită bântuie încă prin conştiinţele unora care nu ştiu (sau nu vor) să-l înţeleagă. Dar care par a-l descoperi acolo unde … nu se află. Căci la o întrebare obsesiv pusă într-un interviu din “România Liberă”, dl Capsali a declarat că nu vede posibilă o renaştere a fenomenului legionar din interbelic şi că dealtfel această chestiune nu îl preocupă.

În rest, dacă acest gen de autori, la care ne vom referi îndată, preferă să ignore (voit sau dintr-o comoditate interesată) fenomenul legionar real, atât cât reprezintă el în România zilelor noastre, ei răscolesc în schimb o serie de clişee care-i sunt asociate pentru a le putea folosi pe post de “sperietoare” în faţa celor care se complac în inocenţa ignoranţei lor asupra subiectului.

Din seria de reacţii prompte, cu un aer hipercritic şi îndemnând la o vigilenţă sporită în faţa unei simple candidaturi, pentru ca nu cumva prin aceasta să se redeştepte ceea ce ei consideră a fi “demonii” politicii româneşti, ne oprim la articolului d-lui Sorin Ioniţă “Care-i problema cu Iulian Capsali, sau ascensiunea neo-ortodoxismului Occupy” de pe platforma contributors.ro

Pe de-o parte, dl Capsali vine să umple o nişă electorală oarecum descoperită, cea a votanţilor creştin-ortodocşi sinceri şi dedicaţi, care nu poate fi una mică. Îl recomandă pentru asta exemplul său personal, prin viaţă de familie (9 copii) şi activism pe temele standard ale bisericii (anti-avort, anti-gay); şi îl mai recomandă persoane publice care îl cunosc şi care pun mâna în foc pentru integritatea fără pată a persoanei şi sinceritatea demersului său (ex dl Adrian Papahagi). Dacă vreţi, dl Capsali pare un soi de Dan Puric care chiar practică acasă ceea ce predică; şi e mai fotogenic.

Capsali-banner-familie

Ei bine, tocmai aceste virtuţi personale ale sale, puse însă în slujba unor principii –să le spunem “anti-sistem”- pare a fi, în viziunea autorului, principala sursă de “pericol”:

Pe de altă parte, dl Capsali are aerul că împinge anti-occidentalismul şi anti-modernitatea dincolo de poziţia uzuală a BOR, care, în contextul est-european al bisericilor-surori, una mai isteric-naţionalistă decât alta, pare chiar o instituţie moderată şi uneori timid-liberală. Fiind un polemist temperamental, zice-se (vezi şi critica deplasată la adresa jurnalistei care i-a luat interviul, altfel unul uzual şi neutru) noul candidat al ortodoxismului conservator împământeneşte şi la noi la trendul la modă în regiune: acela de a fuziona tradiţionalismul religios cu valorile post-moderne ale ecologiei radicale şi anti-corporatismului tip occupy, într-un melanj cu care estimez că ne vom confrunta tot mai des de aici înainte.”

Fiecare cu ale sale. În fond asistăm doar o dezbatere de idei, în care oricine are (more…)

24 aprilie 2014

HUXLEY + ORWELL = LUNACEK (II) – Corectitudinea Politică – metastază a Marxismului Cultural – un articol de Andrei Dirlau

HUXLEY + ORWELL = LUNACEK (II)

Corectitudinea Politică – metastază a Marxismului Cultural

Un articol de Andrei Dirlau

Prima parte poate fi citită AICI.

Toleranţa represivă: Marcuse în varianta Lunacek

Marx rainbow

Am văzut deci că homosexualismul, odată cu întreaga ideologie a corectitudinii politice (C.P.) din care face parte, reprezintă un vlăstar al marxismului. Că e un alt fel de milenarism utopic, o altă ideologie egalitaristă, dar transpusă din plan economic în plan cultural. Scopul său real: revoluţia totală; deconstruirea radicală a fundamentelor civilizaţiei creştine, transformarea completă a societăţii, după chipul şi asemănarea unora pe care-i vedeţi la Parada Mândriei LGBT de prin Olanda şi încă mai rău. O formă de anarhism ţintind anihilarea sistemului de valori creştin, demolarea familiei şi naţiunii, abolirea credinţei şi Bisericii creştine.

Ministrul francez al Educaţiei, Vincent Peillon, o spune explicit: „A schimba însăşi natura religiei, a lui Dumnezeu, a lui Hristos, a zdrobi definitiv Biserica” [1]. Da, un membru al guvernului francez actual declară negru pe alb că vrea să schimbe natura lui Hristos şi să zdrobească Biserica. Definitiv! Revoluţia Franceză în variantă corectă politic à la 2014! Ne mai mirăm că francezii au ieşit în stradă cu sutele de mii?

Spuneam că această ideologie provine dintr-un curent important în gândirea occidentală, având precursori notorii. Ca să ne convingem de descendenţa directă din Neo-Marxism a actualei revoluţii sexuale, inclusiv a homosexualismului, de afinităţile profunde dintre Marxism şi C.P., îl vom invoca pe Herbert Marcuse, „gurul” Noii Stângi americane din anii ’60–’70.

Celebrul filosof neo-marxist german stabilit în SUA considera că proletariatul, sindicatele şi partidele lui, şi-au pierdut puterea de reflexie critică şi combativitatea, devenind integrate în sistemul capitalist. Ca atare, zicea el, clasa muncitoare nu mai poate fi o forţă subversivă, o avangardă capabilă să aducă schimbarea revoluţionară dorită. Cu alte cuvinte – o duce prea bine, nu mai are „vână”, s-a „cocoloşit”.

În schimb, în locul proletariatului, Marcuse a profeţit că revoluţia va fi înfăptuită de o alianţă între grupuri marginalizate social, „substratum-ul” format din outsideri, paria, minorităţi persecutate şi discriminate, şi intelectualii radicali.

Şi s-a dovedit că a avut dreptate; teoria lui a prins. Exact asta se şi întâmplă azi. Clasa lui marginalizată cu potenţial revoluţionar, „minoritatea oprimată” care a „ridicat steagul revoluţiei” lăsat jos de proletarii prea „domesticiţi”, au fost (sunt) LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice în numele cărora se promovează noua ideologie a corectitudinii politice marcusiene.

Iar „intelectualii radicali”, „arbitrii” autoproclamaţi ai echităţii, (more…)

Reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu – Monahul Teodot

Filed under: interviu,lupta impotriva uitarii,monahul Teodot,Parintele Calciu — Mircea Puşcaşu @ 00:11

Reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu

Monahul Teodot

<<Sa nu fim de partea arhiereilor care au afirmat acum 2000 de ani: “Puneti strajă la mormânt ca sa nu fie rātacirea de pe urmă mai mare decît cea din tai” >> Monahul Teodot despre reînhumarea Părintelui Gheorghe Calciu.

Operator Imagine Editor Montaj : Dacian Aniţei.

22 aprilie 2014

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 21:52

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

valeriu-gafencu-in-costum-nationalPrigonit în România,Valeriu Gafencu va fi declarat SFÂNT în Republica Moldova – VIDEO

Valeriu Gafencu, cel supranumit de către Nicolae Steinhardt drept “Sfântul Închisorilor”, ar putea fi canonizat oficial de către Mitropolia Moldovei, entitate care se află sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, informează Publika.md.

Arhimandritul Ioan Moşneguţu a anunţat că dosarul lui Gafencu a fost trimis comisiei care se ocupă cu canonizările, dar Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a considerat că este incomplet, fiind trimis spre completare Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.

Odată ce actele vor fi complete, comisia va cerceta dosarul şi va întocmi un raport în numele Sinodului şi Sinodul va lua decizia de canonizare.

În sprijinul canonizării lui Gafencu vin mărturiile foştilor săi colegi de temniţă, precum şi evlavia populară. De pe ambele maluri ale Prutului. (more…)

Saptamana Luminata – Randuieli speciale – O saptamana ca o singura zi

Filed under: sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 15:41

Saptamana Luminata

Saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului este numita Saptamana Luminata. In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti “luminati” si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.

Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului. Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.

Preotul adreseaza chemarea “Veniti sa primiti lumina!” tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa facem trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: “Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant”. Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi. (more…)

HRISTOS A INVIAT ! STIHIRILE PASTILOR – Manastirea Putna

Filed under: sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 15:33

HRISTOS A INVIAT !

INVIEREA

STIHIRILE PASTILOR

Manastirea Putna

(more…)

Pagina următoare »

The Rubric Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,573 other followers

%d bloggers like this: