Bucovina Profundă

17 septembrie 2014

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică

Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47

[Documentul, strict autentic, elaborat de NKVD la 2 iunie 1947, a fost descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei (1945-1952) şi publicat pentru prima dată în ziarul polonez "Novi Dzienic", în 1981. Acelaşi document a mai fost descoperit şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. În mod sigur a fost aplicat şi în România, deşi SRI nu a confirmat existenţa lui în arhivele Securităţii.]


In iunie 1947, NKVD-ul distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor proaspat intrate in sfera de influenta a Moscovei si dezinformarii strategice a Occidentului, actiune care continua si azi cu succes

Stalin a hotarit in 1943 desfiintarea Internationalei III – Kominternul – pentru a dovedi Vestului ca Rusia nu mai reprezinta coordonatoarea “miscarii internationale” lasand fiecare tara sa actioneze independent. In realitate fusese insarcinat bulgarul Gheorghi Dimitrov sa circule prin tarile cu partide subordonate si sa le convinga ca e o schimbare doar de tactica, unirea proletariatului din toata lumea ramanand preocuparea permanenta a Moscovei, iar Stalin i-a scris lui Tito explicandu-i “ca acolo unde armata rosie pune piciorul se impune si sistemul social comunist”.

In acest context, de intoxicare a opiniei publice mondiale, si a tarilor care inca sprijineau masiv economic Rusia bolsevica, inclusiv Statele Unite, au aparut directivele elaborate de Lavrenti Beria, cunoscute sub indicativul “Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicatia NK/003/47″. Primii care s-au referit intr-o lucrare stiintifica la Directivele de baza ale NKVD – Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne – pentru tarile din orbita sovietica din 2 iunie 1947, au fost britanicii care au publicat cartea istoricului Andrew si a fostului ofiter KGB Gordievski: “KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov”, Londra 1990.

In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Interesant, pentru Romania, ar fi de urmarit rezultatele acestei politici folosind in paralel Directivele NKVD din 1947 si realitatile de dupa Revolutia din 1989 Printre directivele NKVD-ului exista referiri la activitatea activistilor de partid: acestia erau indrumati sa nu dea niciodata termene precise, sa nu formuleze niciodata responsabilitati precise, iar toate programele sa fie cit mai stufoase, cit mai generale, lipsite de orice claritate. (more…)

16 septembrie 2014

In umbra Crucii – 13 septembrie 2014 – 115 de la nasterea lui Corneliu Codreanu, articol de Mihai Tirnoveanu

czc-mm

In umbra Crucii

13 septembrie 2014 – 115 de la nasterea lui Corneliu Codreanu

Mihai Tirnoveanu

In 13 septembrie 1899, cu o zi inainte de Inaltarea Sfintei Cruci, s-a nascut intemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu. Prin jertfa sa asumata pentru Tara, Capitanul a devenit treapta prin care Neamul Romanesc a mai facut inca un pas catre Mantuirea intru Hristos. Pe asemenea lespezi de sange ne urcam noi, cei din prezent, pentru a fi mai aprope de Neam. De bratul lui de fier ne sprijinim noi, cei neputinciosi, la nevoie. Credinta in el nu ne lasa niciodata singuri. Icoana lui sterge de pe obraz lacrima romanilor plecati din tara pentru a munci printre straini, intinde o mana celor cazuti in deznadejde ridicandu-i din mlastina, imblanzeste coltii fiarelor din padurea in care ne-am ratacit si urca alaturi de noi muntele suferintei. Cel mai rasunator mesaj pe care il lasa Capitanul este acela ca se poate; se poate sa fim romani de onoare, se poate sa nu facem compromisuri de ideal, se poate sa lupti pentru Romania, se poate prin fapta si cuvant sa pastrezi un crez de generatie. Priveste cerul noaptea cand ramai singur si uita-te in ochii lui care te privesc de aproape; intoarce-te mai apoi in iatacul tau si vezi daca lumina acelei priviri te urmeaza.
Din muntii Romaniei fluierul lui Iancu Avram inlatura negura si roata lui Horea asurzitor se rostogoleste pana-n campii.
Romani, fiti urmasii acestor romani care, pe voi, nu v-au uitat! Ei depun marturie in fata lui Dumnezeu pentru neamul nostru românesc! Si se roaga pentru noi toti!
(more…)

15 septembrie 2014

Statul iti poate lua copiii daca li se pare ca esti “suspect”?

Filed under: articol,atitudine,dictatura,mass-media — Mircea Puşcaşu @ 22:08

Statul iti poate lua copiii daca li se pare ca esti “suspect”?

Se întâmplă în România: Bazându-se pe “suspiciune” un angajat al statului a decis să ia copiii unei familii şi să-i trimită în plasament. Acesta admite că “NU SUNT DOVEZI”! – VIDEO

Cazul familiei Mihai, din judeţul Vaslui,  relatat de ActiveNews în luna august, a revenit în atenţia opiniei publice după ce Televiziunea Română a realizat un reportaj şi o dezbatere pe această temă. Practic, doi copii riscă să fie smulşi din familie de către autorităţi din cauza unor acuzaţii care nu au fost nicicum dovedite.

Reportajul a scos la iveală nişte amănunte absolut şocante, pentru secolul XXI. Astfel, psihologul trimis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vaslui să evalueze familia, a afirmat cu seninătate că “nu sunt dovezi” pentru a demonstra că cele scrise în raport sunt adevărate şi că practic se bazează pe “suspiciune”.

Afirmaţia lor că fiind specialişti, psihologi, nu au nevoie de dovezi mi se pare totalitarism. Adică, dacă un psiholog afirmă ceva, nu trebuie să demonstreze? Este o aberaţie. Dacă un psiholog se supără pe cineva, de exemplu… este infailibil?”, a afirmat tatăl copiilor, Andrei Mihai.

“Familia este cel mai favorabil spaţiu pentru dezvoltarea copiilor, arată toate studiile din secolul XX, încoace. Iată însă că există şi acest caz, în care printr-un proces stalinist, fără să se ceară prezenţa părinţilor, nişte instituţii ale statului hotărăsc că aceştia trebuie să-şi părăsească copiii şi să fie daţi în plasament. Nu-mi dau seama cum în România zilelor noastre, o familie nu poate să-şi găsească apărarea la nicio instituţie a statului pentru a-i fi apărate drepturile“, a afirmat bioeticianul Virgiliu Gheorghe, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică, la TVR.

Sa ne rugam pentru familia Mihai: Andrei, Andreea si copiii!

(more…)

10 septembrie 2014

Mitropolitul Serafim de Pireu – 5 predici in Dobrogea

Mitropolitul Serafim de Pireu

5 predici in Dobrogea

septembrie 2014:

1. «Noua Eră» cea veşnic tânără a lui Hristos şi vechea «Nouă Eră» a antihristului

2. Panerezia ecumenismului inter-creştin sincretist

3. Despre masonerie

4. Panerezia ecumenismului inter-religios sincretist

5. Infiltrarea «Noii Ere» a antihristului în învăţământ

 

 «Noua Eră» cea veşnic tânără a lui Hristos

şi vechea «Nouă Eră» a antihristului

Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului

la Vecernia de sâmbătă seara, 6 septembrie 2014, în Mangalia

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,

Prea Cucernici părinţi,

Excelenţa Voastră, domnule primar,

Iubiţi fraţi în Hristos,

 

Noua Eră a lui Hristos, noua creaţie şi oamenii cei noi. Lucrarea înnoitoare a Bisericii

 

Cu câteva zile în urmă, pe 1 septembrie, a început noul an bisericesc. În pericopa evanghelică a acestei sărbători este cuprinsă şi profeţia mesianică a proorocului Isaia, supranumit şi „al cincilea evanghelist.”1. La sfârşitul profeţiei este înfăţişat Mesia Iisus Hristos, care spune că printre multele aspecte ale lucrării Lui mântuitoare a fost şi aceea de „a binevesti anul bineprimit al Domnului”, de a predica începutul noului an al Domnului, care este bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Această referire la noul an, la „anul bineprimit al Domnului” este motivul pentru care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au stabilit să se citească această pericopă evanghelică pe 1 septembrie, când începe noul an bisericesc. Însă, în afară de acest sens restrâns, care limitează temporal expresia „anul bineprimit al Domnului” la un an, majoritatea exegeţilor biblici, vechi şi noi, dau un sens mai larg acestei expresii, un sens cu caracter hristologic: „anul bineprimit al Domnului”, pe care l-a predicat Hristos, înseamnă era sau perioada cea nouă pe care o inaugurează Hristos, adică epoca mântuirii, ce durează de la Întruparea Lui şi până la cea de-a doua Sa Venire.

Aşadar, având ca bază această interpretare mai bună şi mai potrivită, învăţându-i Hristos pe oamenii din Nazaret că această profeţie a lui Isaia se referă la El Însuşi („Astăzi s-a împlinit această scriptură în urechile voastre”), a predicat începutul noii ere, al noii perioade din istoria umanităţii, al epocii mântuirii şi a izbăvirii oamenilor de păcat şi din moarte. Această nouă eră, care a început prin învăţătura şi prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, este continuată de-a lungul secolelor de către Biserica Ortodoxă, care, conform unei formulări foarte frumoase, este „Hristos extins peste veacuri.”

Biserica Ortodoxă este însufleţită, ţinută unită, luminată şi sfinţită de Sfântul Duh, Care e prezent permanent în ea şi Care transmite credincioşilor harul Lui cel necreat şi de viaţă făcător. Acest har al lui Dumnezeu, care se transmite prin lucrarea şi prin învăţătura lui Hristos şi prin acţiunea şi lucrarea Sfântului Duh, nu este creat, ci necreat, e energie dumnezeiască, aşa cum au învăţat toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, în special Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Harul nu se învecheşte, nici nu îmbătrâneşte, aşa cum se uzează învăţăturile şi lucrările oamenilor creaţi.

Câte teorii şi învăţături au fost dezvoltate de filosofii antichităţii, de sociologi, moralişti, jurişti, politicieni reformatori şi care, ca lucrări şi produse ale oamenilor, au fost apoi depăşite şi s-au stins? Toate cele create se distrug şi se descompun. Însă harul, energia necreată a lui Dumnezeu, care lucrează în Biserică, e nestricăcios şi veşnic tânăr, nu are nevoie de reînnoire, cu atât mai puţin de înlocuire de invenţii omeneşti, care se învechesc şi îmbătrânesc repede, fiind înlocuite cu altele.

Iar această veşnicie şi permanenţă a lui dumnezeiască, caracterul lui mereu nou şi înnoitor îl face să răspundă la nevoile oamenilor tuturor epocilor, care au nevoie mereu de energia şi ajutorul dumnezeiesc, ca să se izbăvească de rău şi de moarte, care sunt legate de firea căzută a omului. Hristos Însuşi a declarat că cerul şi pământul vor avea un sfârşit, însă cuvintele Lui vor avea valoare veşnic2. Nici o literă, nici o virgulă, adică nici cel mai mic element din învăţătura Lui nu urmează să se schimbe3.

Şi Sfântul Apostol Pavel – cel numit şi gura lui Hristos, vasul cel ales – atrăgând atenţia asupra pericolele datorate posibilei încercări umane de schimbare sau de falsificare a Evangheliei lui Hristos, spune în Epistola către Galateni că chiar şi dacă un înger însuşi din cer vă va învăţa ceva diferit de cele pe care eu v-am învăţat, să fie anatematizat: dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar propovădui altceva decât ce v-am binevestit noi, să fie anatema!”4

Hristos anunţă şi faptul că le va reînnoi pe toate. „Iată, Eu le fac pe toate noi.” Face să dispară toate cele vechi, lacrimile, durerea, moartea, stăpânirea răului, „căci cele dintâi lucruri au trecut.”5

Prin Hristos, potrivit învăţăturii Sfântului Apostol Pavel, „dacă este cineva întru Hristos, el este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.”6 Oamenii trebuie să se lepede de omul cel vechi, care este distrus de patimile şi de dorinţele lui şi să se îmbrace în omul cel nou, care a fost creat după voia lui Dumnezeu, din materie nouă: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii, să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, în dreptatea şi în sfinţenia adevărului.”7

Din epoca când a predicat Hristos şi când a inaugurat această eră nouă, această nouă perioadă a mântuirii, potrivit profeţiei lui Isaia pe care Hristos Însuşi a citit-o în sinagoga din Nazaret, „a binevesti anul bineprimit al Domnului” până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor lumea s-a umplut şi se va umple de „oameni noi”, de oameni sfinţi, zidiţi din materia cea nouă a harului cel necreat al lui Dumnezeu, materie care nu se distruge, nu se învecheşte, ci îi păstrează pe oameni într-o permanentă tinereţe duhovnicească, chiar dacă trupeşte îmbătrânesc şi mor: „chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.”8

Omenirea cea stearpă, neroditoare şi nefertilă dinainte de întruparea lui Hristos, a început să rodească, să producă sfinţi. Biserica Ortodoxă ne prezintă în calendarul ei mii de sfinţi, iar alături de ei Biserica cea cerească numără alte milioane de oameni virtuoşi care s-au mântuit. Noi toţi, mult sau puţin, mai tineri sau mai bătrâni am avut şi avem binecuvântarea să îi vedem des pe astfel de oameni, să cunoaştem astfel de oameni cuvioşi în zilele noastre, bărbaţi şi femei, care dovedesc prezenţa permanentă a harului celui înnoitor al lui Dumnezeu.

 

Noua Eră” (New Age) a masonilor, a sioniştilor, a ocultiştilor şi a altora se opune lucrării lui Hristos şi a Bisericii

 

Diavolul cel invidios a făcut şi face orice ca să împiedice această lucrare a lui Hristos şi a Bisericii, cu toate că Hristos Însuşi l-a biruit şi l-a umilit prin viaţa Lui sfântă, prin pătimirea Sa, prin răstignirea pe Cruce şi prin Învierea Lui. Toate puterile satanice ale întunericului, ale sistemului religios evreiesc şi roman s-au aliat împotriva Lui ca să Îl zdrobească. Era, însă, posibil, să Îl învingă pe Dumnezeu? Hristos, Dumnezeu-Omul, le-a arătat oamenilor pentru prima dată drumul libertăţii, al ieşirii din captivitatea şi robia răului şi îi distruge”ca pe vasele olarului”9 pe cei tari şi înverşunaţi. (more…)

7 septembrie 2014

6 septembrie – Minunea Sfantului Arhanghel Mihail – BIRUINŢA LEGIONARĂ Spiridon Cândea “Glasul Strămoşesc”, Sibiu, Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940

6 septembrie – Minunea Sfantului Arhanghel Mihail

BIRUINŢA LEGIONARĂ

Spiridon Cândea

“Glasul Strămoşesc”, Sibiu

Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940

După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.

Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem. (more…)

6 septembrie 2014

Sionism, masonerie, ecumenism – Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului. IPS Serafim de Pireu: Sursa ecumenismului este masoneria, după cum sursa masoneriei este sionismul

Sionism, masonerie, ecumenism

Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului

IPS Serafim de Pireu: Sursa ecumenismului este masoneria, după cum sursa masoneriei este sionismul

 Sursa și matricea ecumenismului este masoneria, care promovează prin ecumenism religia universală a luciferismului, după cum sursa și matricea masoneriei este abominabilul Sionism internațional, care a transformat teismul Vechiului Testament și al Prorocilor în cel mai josnic luciferism, prin Cabala demonică și trivialul Talmud, opere ale rabinilor demonizați ai iudaismului căzut și ale obsesiei lor de stăpânire și guvernare mondiale prin pseudo-Mesia pe care continuă să îl aștepte.

 

pope-mitor1[1]

RELAȚIILE PAPISMULUI CU MASONERIA ȘI ISLAMUL. CONCILIUL II VATICAN. CE SPUNE DESPRE CONCILIUL II VATICAN ȘI DESPRE OCCIDENT SFÂNTUL CONTEMPORAN IUSTIN POPOVICI.

  • Ecumenismul consfințește toate ereziile, lezează dogmele Ortodoxiei și reprezintă în esență cea mai mare erezie ecleziologică a tuturor timpurilor, pentru că pune semnul de egalitate între toate religiile și credințele. • Pentru a-și materializa scopurile, ecumenismul scornește tot felul de teorii, precum ”teologia baptismală”, ”Biserica universală nevăzută”, ”teoria ramurilor”, ”teoria celor doi plămâni”, a ”minimalismului dogmatic”, a ”teologiei postpatristice”, ”neopatristică”, a ereziei contextuale, a ”teologiei euharistice” etc. • Prin Uniație, Vaticanul promovează unitatea papistașilor și a ortodocșilor, nu pe baza credinței și a adevărului, ci a unei contopiri de tip sincretist, care are ca scop absorbirea Ortodoxiei de către Papism, fără ca acesta din urmă să se lepede de înșelările sale eretice. • Toate Bisericile Ortodoxe au condamnat Uniația. Orice fel de disculpare a acestui ”Cal Troian” al Papismului și recunoașterea bisericească a lui constituie o mizerabilă disprețuire a hotărârilor panortodoxe care condamnă Uniația. Activitatea uniaților în Grecia ortodoxă. • Uniația și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. • De ce este periculoasă Uniația pentru grecii ortodocși. • ”Preoții” uniați sunt lupi în piei de oaie, după cum a declarat Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea. • De ce activitatea Uniației constituie un scandal în Atena. Premisele pentru unirea Bisericilor. • Ce dezvăluie planul de pseudo-unire al Vaticanului. • Rolul ecumenismului laic. Ridicarea anatemelor este anticanonică. Majoritatea ortodocșilor nu va accepta pseudo-unirea.

În numărul de azi al ”Orthódoxos Týpos”, care apare în ajunul întâlnirii ereziarhului Papă Francisc cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la Ierusalim, publicăm pasaje extinse din scrisoarea de 121 de pagini a Mitropoliților Andrei al Konitsei și Serafim al Pireului către conducătorul Statului Vatican. Fragmentele acestea vizează întâi de toate pan-erezia ecumenismului, care este odraslă a Conciliului II Vatican, și de asemenea, se referă și la demonica Uniație. În epistolă există și alte capitole, care privesc pozițiile eretice catolice referitoare la primatul Papei, la infailibilitate, la Sfintele Taine etc., pe care ”Orthódoxos Týpos” le-a prezentat de multe ori și le prezintă în detaliu în coloanele sale, de la începuturile editării sale până azi, și de aceea, din lipsă de spațiu, nu le mai reluăm. În epistola sa, ereziarhul este numit ”Prealuminat” șef al Statului Vatican și aceasta pentru a nu i se acorda ipostas bisericesc. Ori de câte ori este folosit cuvântul ”Papă” este pus în ghilimele tocmai pentru a nu-i acorda recunoaștere ca lider bisericesc. Fragmentele din epistolă sunt următoarele:

Promovarea pan-ereziei ecumenismului

Este cunoscut, Prealuminate, că, spre a promova ecumenismul Vostru papal, Vă sprijiniți pe deciziile Conciliului II Vatican și anume pe ”Dispoziția cu privire la Ecumenism” (Unitatis Redintegradio) și pe Enciclica papală ulterioară din 1995 a ”Papei” Ioan Paul al II-lea, intitulată ”Ca toți să fie una” (Ut unum sint).

Această extinsă enciclică papală se împarte în trei  capitole principale, cu o introducere și un epilog incitante. Primul capitol se referă la angajamentul ecumenic al Papismului (L’engagement œcumenique de l’Eglise Catholique). Al doilea capitol valorifică rezultatele Dialogurilor Teologice din cadrul Mișcării Ecumenice contemporane (Le fruits du Dialogue). Al treilea capitol caută o cale mai eficientă de dialog pentru urgentarea refacerii comuniunii bisericești dintre ”Bisericile” creștine (Quanta est nobis via). Toate cele trei capitole fac referire foarte frecventă la hotărârile cu privire la aceste subiecte de la recentul ”Conciliu” II Vatican și mai ales la Dispoziția cu privire la Ecumenism (Unitatis Redintegradio), dar și la îndrumările ”Directivei papale cu privire la ecumenism”, la enciclicele papale privitoare la acest subiect și la alte asemenea texte.[1]

Sfântul Iustin Popovici despre ecumenism

Pentru noi, ortodocșii, ecumenismul a fost de-a dreptul desființat ca pan-erezie de către Sfântul contemporan, Părintele duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori – pe are a întemeiat-o Sfântul Sava – și Profesor de Dogmatică și Învățător a-toată-lumea, Cuviosul și de Dumnezeu Purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în excepționala sa scriere ”Biserica Ortodoxă și Ecumenismul”, atrage atenția că: ”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creștinismele și pseudo-bisericile Europei Occidentale. În ecumenism se află inima tuturor umanismelor europene avându-l în frunte pe Papă. Toate aceste pseudo-creștinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic comun este pan-erezie”[2].

(more…)

3 septembrie 2014

Școala homosexualității – o nouă „ofertă educațională” pentru liceenii români – Irina Nastasiu

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:28

„Școala homosexualității” – o nouă „ofertă educațională” pentru liceenii români

Irina Nastasiu

 

Astăzi, se pledează tot mai des pentru scoaterea orelor de religie din şcoala românească. Dacă educaţia homosexuală este tolerată şi încurajată, dar orele de religie deranjează, înseamnă că peste un interval de timp, relativ scurt, copiii noştri vor deveni, pe bună dreptate, proprii noştri călăi!

În ultima săptămână din anul şcolar trecut, elevi de la peste 10 licee din Bucureşti au participat, la Cinematograful „Elvira Popescu” din cadrul Institutului Francez, la o activitate organizată de reprezentanţii primei platforme video de educaţie sexuală în limba română, intitulată „Sexul vs. Barza”. Timp de trei zile, elevii au vizionat videoclipurile din cadrul platformei, în prezenţa şi cu participarea cadrelor didactice. Adolescenţii au aflat informaţii despre contracepţie, homosexualitate, masturbare sau pornografie, imaginile şi informaţiile prezentate neputând stârni decât revolta oricărei persoane cu un elementar bun simţ.

Evenimentul de la Cinema „Elvira Popescu” nu reprezintă însă o noutate. De doi ani încoace, sute de elevi sunt luaţi din şcoli „cu japca”, fără ştiinţa ori acordul părinţilor, şi duşi în biblioteci, unde sunt iniţiaţi în tainele perversiunilor de tot felul, unde li se inoculează ideea că homosexualitatea este doar o altă orientare sexuală, şi nicidecum un păcat strigător la cer, avortul fiind prezentat drept soluţia salvatoare şi bineînţeles, legală, în cazul sarcinilor „nedorite”.

Programul „Sexul vs. Barza” a fost lansat la Palatul Parlamentului, pe 23 aprilie 2013. La eveniment au participat elevi, profesori, părinţi şi bibliotecari, alături de parlamentari şi alţi factori de decizie. Cu această ocazie s-a anunţat şi parteneriatul cu Biblionet România, pentru promovarea educaţiei sexuale în biblioteci.

Autorii programului definesc „Sexul vs. Barza” ca fiind „o platformă online care cuprinde videoclipuri de educaţie sexuală, prin care adolescenţii pot înţelege mai bine subiecte precum sexualitatea, respectul faţă de diversitate, dar şi aspecte legate de corp, relaţii şi contracepţie”.

În realitate, platforma „Sexul vs. Barza” este realizată şi susţinută de asociaţii pro-avort şi pro-homosexualitate, precum „Accept”, a homosexualilor din România, între partenerii  proiectului numărându-se reţeaua de clinici de avorturi „Marie Stopes” şi Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o platformă LGBT prin care se promovează homosexualitatea, fiind găzduite şi „parade gay”). Biblionet a anunţat susţinerea şi promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

Alături de Institutul Francez, între instituţiile care şi-au deschis, până acum, porţile spre pervertirea adolescenţilor români, se numără:

(more…)

20 august 2014

Nichifor Crainic in 10 poezii

Filed under: Nichifor Crainic,poezie,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:57

Nichifor Crainic in 10 poezii

 

Ţara De Peste Veac

Spre tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier, -
Numai lamură de gând,
Numai suflet tremurând
Şi vâslaş un înger.

Spre ţara de peste veac
Nesfârşire fără leac,
Vămile văzduhului,
Săbiile Duhului
Pururea de strajă.

Sus ! pe sparte frunţi de zei,
Şovăielnici paşi ai mei !
Piscuri de-ntrebări – momâi
Să-mi rămână sub călcâiu
Şi genuni de zare !

În ţara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colţ de cer.
De-oi găsi, de n-oi găsi
Nimenea nu poate şti –
Singur Lerui-Ler.

 

Cântecul Potirului

Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos. (more…)

REVOLUTIA LEGIONARÃ, articol de Nichifor Crainic, din Revista “Gândirea”, Anul XIX, Nr. 8, Octombrie, 1940

 

REVOLUTIA LEGIONARÃ

de Nichifor Crainic

Revista “Gândirea”, Anul XIX, Nr. 8, Octombrie, 1940

 

Ziua de 6 Septembrie 1940 e deopotrivă culminatia unui dezastru şi începutul mântuirii.

Dezastrul national stã în prãbuşirea fostului Rege cu care se prăbuşea un regim artificial prea cunoscut astãzi.  În al doilea rând, îndrăzneala unui general, sincronizată cu strada verde, a pus capăt unui regim de tiranie asiatică.

Nu ştiu dacă neamul nostru a mai trăit cândva, în acelaşi timp, cu aceiasi intensitate, sentimentul catastrofei şi sentimentul reînvierii, ca în aceste zile. Să vezi cum una după alta, mândrele noastre provincii se rup din trupul statului, smulse de şuvoaiele vrăşmaşe şi înecate din nou în robie; să auzi rând pe rând strigătul de revoltă şi chemarea in ajutor a celor patru milioane de frati căzuti în ghiarele de care abia scpăseră acum douăzeci şi doi de ani; să citeşti groaza zilei pe fetele sutelor de mii de refugiati; să asculti dincolo chiotul de bucurie al tuturor duşmanilor neamului tău; si în toatã aceastã vreme, să vezi armata tării cu bratul încremenit pe arma mută şi tara întreagă cu căluşul la gură – iată chinuri trăite ale înjosirii, fatã de care cele închipuite pe seama iadului sunt firave fantome. Un fior de sfârşit apocaliptic cutremura tara cu sufletul spânzurat pe prăpastia deznădejdii. Mizeria moralã sta gata sã descompunã aceastã societate bãtutã de toate blestemele lumii. (more…)

NATIONALITATEA IN ARTÃ de Nichifor Crainic , GANDIREA, Martie, 1935

Filed under: articol,Nichifor Crainic,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:11

NATIONALITATEA IN ARTÃ

de Nichifor Crainic

GANDIREA, Anul XIV, Nr. 3, Martie, 1935

Acum treizeci de ani, în 1905, cultura noastra se îmbogatia cu o carte de doctrina nationalista, ce-ar fi trebuit sa ajunga îndreptarul clasic al creatiei românesti. E Nationalitatea în arta de d. A. C. Cuza. Aceasta opera s’a bucurat de blestemul unei taceri compacte, a carei ghiata nicio discutie n’a spart-o. În treizeci de ani, ajunsa abia, — si totusi, — la a treia editie, ea continua sa duca o existenta subterana, asemenea scrierilor neîngaduite de censura Evului Mediu sau a cartilor crestine care circula în taina pe sub teroarea din împaratia Sovietelor. Coperta unui numãr al revistei "Gândirea"Soarta ei e semnificativa pentru tot ce e produs curat românesc în aceasta tara unde nu constiinta nationala stapâneste si calauzeste. O alta putere, suprapusa noua, diabolic organizata pâna în cel din urma amanunt, captând aproape toate mijloacele de publicitate si aproape toate oficiile de fabricat opinii, domina, strivitoare, sufletul României de azi. Aceasta putere apartinând unei minoritati de rasa streina exercita asupra productiei românesti, spirituale, politice si economice, o censura sustinuta, ce nu cunoaste margini în ferocitatea ei abia disimulata si în intoleranta ei cruda. Atotputernicia ei este evidenta în politica si economie. În domeniul culturii ea a crescut covârsitor. Toate marile tipografii, uzinele cotidianelor, sânt ale ei, — afara de Universul; toate marile edituri sânt ale ei, — afara de Cartea Româneasca; majoritatea librariilor e în mâinile ei; majoritatea chioscurilor de ziare îi apartine. Mijloacele de productie si de raspândire a imprimatului, — carte, revista, ziar — sânt proprietate straina. Nouazeci la suta din tot ce se tipareste în România, din tot ce alcatueste hrana intelectuala zilnica a poporului românesc, poarta pecetia spiritului si a intereselor acestei puteri ce ne-a coplesit, — nu prin numar înca, dar prin organizatie si solidaritate.

Gândul scris, gândul care se ridica din adâncimile sufletului si explodeaza în lumina cuvintelor, e taria spirituala cea mai mare a unui neam. Dar în asemenea conditii, când tehnica industriala a cuvântului e în mâini streine si în slujba altor scopuri decât cele ale românismului, cine si ce mai poate garanta autenticitatea gândului national? În realitate, stremul de neam, prin mijloacele tehnice pe care le detine, e stapânul si arbitrul lui. El îl censureaza, el il reteaza, el îl ciumpaveste, el îl stâlceste si-l diformeaza pentru a-l face inofensiv interesului strein, pentru a-l face instrument al acestui interes, pentru a-l face din vin otrava sau apa chioara, pentru a-l întoarce împotriva sufletulul românesc. Nici pe vremea stapânirilor turcesti si maghiare, gândul nostru n’a trait drama falsificarii si a oprimarii din România mare si libera. Orice scriitor român, orice publicist, care merge la oficina streina a îndustriei cuvântului, stie ce însemneaza aceasta drama. Intrat gazetar, el nu mai scrie, ci slugareste diformându-si zilnic creerul pentru apararea Internationalelor. Cu sadismul morbid al rasei lor, noii stapâni îi poruncesc sa-si injure de cele sfinte tocmai pe fratele pe care-l stie mai curat. Daca vrea sa-si asigure o pâine, ei trebuie sa tamâie pe Marx, pe Freud, pe Trotzki, zeii „umanitatii”. Daca l-a împins demonul sa scrie romane, nicio editura nu i-le va tipari pâna nu mânjeste paginile cu libidinositati freudiste, cu pederastie si înfratire universala. Atunci o reclama uriasa îi sta la dispozitie si scriitorul e declarat cu atât mai genial cu cât îsi considera eroii numai dela buric în jos, din fata si din spate. Industria cuvantului varsa astfel torente de pornografie peste cea mai decazuta tara din Europa. (more…)

Mostenirea lui Nichifor Crainic

Filed under: articol,Nichifor Crainic,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:05

Mostenirea lui Nichifor Crainic

Atacarea lui Nichifor Crainic, tăcerea teologilor şi stăpânirea “duşmanilor omului”.

Anul trecut (in 2012, n.n), Jurnalul Naţional, prin Clara Mărgineanu, propunea cititorilor acestui ziar recuperarea unui scriitor gândirist de anvergură europeană, şi anume a lui Vintilă Horia. După cum se ştie, în 1960, scriitorului i s-a acordat Premiul Goncourt. Deşi era primul străin căruia i se acorda acest titlu, autorităţile comuniste din România, cu concursul comuniştilor francezi (prin intermediul oficiosului lor, L’Humanite), îl denunţă pe Vintilă Horia ca legionar şi antisemit. În urma acestor uneltiri, într-un mediu intelectual în care concepţiile bolşevice erau de bonton, premiul nu a mai fost acordat. “Pe mine nu m-au atacat reprezentanţii nu ştiu cărei etnii sau ai nu ştiu cărui regim politic. M-au atacat duşmanii omului”, avea să scrie Vintilă Horia.

Astfel de denunţuri erau la ordinea zilei în timpul regimului comunist, instrumentate, în general, prin securiştii din ambasadele româneşti (vezi cazurile arhicunoscute ale lui Mircea Eliade, episcopului Valerian Trifa şi parintelui Gheorghe Calciu). Iată că practica denunţului revine în publicistica românească. Acum câteva zile, în Jurnalul Naţional, a apărut o notă, nesemnată, prin care se semnalizează o postare pe facebook a Elenei Udrea în care aceasta folosea un citat al lui Nichifor Crainic (“A fi naţionalist în România, adică a-ţi închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale, însemnează a te aşeza pe un pisc în bătaia tuturor furtunilor urii şi a trăznetelor răzbunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic mai prigonită şi mai lovită decât dragostea supremă de românism”).

JN îl acuză pe creatorul unei importante direcţii de gândire în cultura românească, de, aţi ghicit, legionarism şi antisemitism. Politiciana, lipsită de scrupule, elimină postarea incriminată, acceptă atributele pe care ziarul le acordă lui Nichifor Crainic şi, în plus, îl adaugă şi pe acela de “colaborator al Securităţii” (dânsa cred că nici măcar nu a mai văzut vreunul, d-apoi să mai colaboreze cu aceştia în partidul din care face parte!).

Cel acuzat a fost întemniţat timp de 15 ani în închisorile comuniste de la Jilava, Văcăreşti şi Aiud. După ieşirea din închisoare, le-a spus apropiaţilor: “Am cunoscut iadul!”.  (more…)

15 august 2014

Cum au biruit Sfinţii Brâncoveni moartea

Filed under: articol,Brancovenii,sfintii români,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 18:26

Cum au biruit Sfinţii Brâncoveni moartea

Cine poate sta neclintit în faţa morţii? Cine poate să meargă senin la moarte? Cine îşi poate îndemna copiii să rabde chinuri şi moarte pentru Dumnezeu şi Neamul său? Omul singur nu poate, doar Dumnezeu poate da aşa o putere oamenilor ce au dragoste. Astfel de om a fost Constantin Brâncoveanu, plin de dragoste faţă de Dumnezeu şi de popor.

Acest mare om s-a născut în 1654 din părinţi de bun neam, de viţă voievodală. Tânărul Constantin a rămas orfan de tată încă din pruncie şi a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii sale, care s-a îngrijit ca nepotul său să primească învăţătură aleasă de la cei mai înţelepţi dascăli. Astfel, pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurîndu-se de multă cinstire încă din tinereţe.

În toamna anului 1688, la stăruinţele tuturor boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti. El a cârmuit 25 de ani ţara cu adâncă pricepere, cu blândeţe şi răbdare creştinească, într-o vreme de domnii scurte şi fragile, de domnitori străini corupţi şi jefuitori. Nenumărate sunt bisericile şi mânăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării Româneşti, dar şi în Moldova, Transilvania şi la toate locurile sfinte ale Răsăritului, la Ierusalim, la Athos şi la Sinai.

Înfiinţează prima instituţie de învăţământ superior, Academia Domnească Sfântul Sava, cu dascăli învăţaţi şi tipăreşte cărţi, la mare cinste fiind Tetraevagheliarul şi Tâlcuirea lui după Sf. Teofilact. Pentru acestea, vădindu-se marea sa dragoste de Hristos şi de popor, Dumnezeu îl învredniceşte de cununa muceniciei, pe el şi pe cei patru fii ai săi, şi pe sfetnicul său, Ianache Văcărescu.

Astfel în 1714, în Săptămâna Patimilor, în urma uneltirilor unor boieri tradători, la Bucureşti a sosit Mustafa-aga, trimisul sultanului Ahmed al III-lea, cu o mulţime de ostaşi, care l-au luat pe Constantin Vodă cu cei patru fii şi l-au dus la Înalta Poartă. Lăsând în urmă înlăcrimaţi pe Doamna Maria, pe cele şapte fiice şi poporul îndurerat, Constantin, luându-şi rămas bun a zis noului domnitor: “Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a judecăţii divine.”

Au urmat patru luni de chinuri şi umilinţe pentru cei şase, iar în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când (more…)

Adormirea Maicii Domnului – Omilia Sfantului Grigorie Palama La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria – Omilia 37

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,icoana,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 17:53

Adormirea Maicii Domnului

Omilia Sfantului Grigorie Palama

La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria – Omilia 37

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile pururea Fecioarei şi Maicii Domnului. Iar cât priveşte dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela mă înalţă şi mă cheamă şi îndeamnă, iar datoria neabătut mă constrânge, căci singur cuvântul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabătut la soare. Apoi, iarăşi, deşi nu se cade a grăi cele ce sunt mai presus de cuvânt, însă, pentru iubirea de oameni, ni se îngăduie totuşi să slăvim pe cele slăvite, şi deşi trebuie ca cele ce sunt de neatins să rămână neatinse, putem, prin cuvinte, să ne plătim datoria şi să ne exprimăm acest dor către Maica Domnului, cântând-o după putere.
2. Şi dacă „cinstită este moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu laudă” (Ps. 115:6) oare cu cât mai mult se cuvine să facem, cu cele mai înalte cuvinte de laudă, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei şi Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, din care purcede toată sfinţirea către sfinţi? Precum şi facem, când o prăznuim, astăzi fiind Sfânta Adormire şi mutare la viaţă a Maicii Domnului. Maica Domnului, fiind cu puţin micşorată faţă de îngeri, este fără de asemănare mai presus de îngeri, de arhangheli şi de toate puterile cele mai presus de lume, prin apropierea de Dumnezeu mai presus de toate, şi prin minunile ce din veac sunt scrise despre aceasta şi săvârşite în ea.
3. Căci pentru ea mai dinainte s-au vestit dumnezeieşti profeţii ale profeţilor celor inspiraţi de Dumnezeu. Minuni mai dinainte au închipuit (more…)

11 august 2014

Ebola – virusul invizibil sau cum isi platesc africanii propriul genocid

Ebola – virusul invizibil

sau cum isi platesc africanii propriul genocid

 sursa: Jurnal si introspectii de mamica

Aveti chef de un mic exercitiu de gandire si de niste bucati de puzzle asezate frumos, ca sa intelegeti mai bine noua “pandemie” care ne ameninta din Africa si datorita careia din cifrele oficiale ni se spune ca au murit aproape 1000 de oameni? Pt. a pastra proportiile, trebuie sa va reamintesc ca anual mor intre 250.000-500.000 de oameni in urma complicatiilor unei gripe.
Conform dictionarului medical online, avem urmatoarea definitie:

Ebola = Virus A.R.N. aparţinând familiei filovirusurilor, răspunzător de o gravă febră hemoragică (febră, diaree, deshidratare, hemoragii nazale, purpură, vărsături cu sânge)

Photo EPA/Mediafax

Si ia uitati-va ce poza frumos colorata avem noi aici. O vehiculeaza toate ziarele online la greu ca sa vedem si ce urechiuse interesante are “virusul” Ebola. Apropo, in caz ca nu stiati, forma asta de carnacior a fost inventata special pentru “virusul” Ebola, probabil dupa ce s-a constatat ca celelalte fotografii care aratau doar niste banale pete informe nu reuseau sa bage spaima suficient in oasele oamenilor…


Pe Wikipedia in germana diagnosticul se pune asa:

Din punct de vedere clinic, infectia cu Ebola nu poate fi categoric deosebita de infectia cu virusul Marburg. Virusul poate fi dovedit doar in laborator, in sange, urina sau saliva. Ca si standard de aur s-a STABILIT metoda PCR (reverse transcriptase), cu care sunt suficiente cateva còpii ale virusului pentru o dovada sigura. Si o dovada a anticorpilor speciali este posibila, dar acestia apar de regula abia mai tarziu in decursul bolii, deci absenta lor nu poate fi considerata criteriu de excludere a unei infectii acute“.

Dar, dragii mei, noi stim prea bine de la biologul Stefan Lanka si chiar de la Kary Mullis, inventatorul metodei PCR, ca aceasta metoda NU este standardizata si nu are cum sa “identifice” vreun “virus” (more…)

8 august 2014

Teodosia Zorica Laţcu in 5 poezii. 8 august – pomenirea Cuvioasei Mărturisitoare

Teodosia Zorica Laţcu in 5 poezii

8 august – pomenirea Cuvioasei Mărturisitoare Teodosia Zorica Laţcu

 

VENIM SI NOI

Vrem sa v-ajungem dinapoi:
Venim si noi, venim si noi !…
Pe acelasi drum, de voi stropit
Cu rumen sange incropit,
Noi urmele vi le cautam
Le dezmierdam, le sarutam;
Si-ncepem, ca niste copii,
In urma voastra a pasi.
Dar pasii vostri au fost mari,
Lasata-ti urmele prea rari.
De-aceea noi ne straduim
Si alte urme sa croim,
Ca cei ce vor veni apoi,
Spre zarea larga, dupa noi,
Sa afle urmele pe-aici,
Mai dese, pentru pasi mai mici.
Noi ne zorim, noi ne zorim,
Pe-acelasi drum mereu venim,
Un drum ce-i fara de hotar,
Croit de pasii vostri mari,
Si va urmam din pasi in pasi
Oricat vi-s pasii de uriasi.

Vrem sa v-ajungem dinapoi:
Venim si noi… Venim si noi !…

 

PENTRU NEAM

Rugaciunea mea intreaga, tamaiere-n ceas de seara
Si jertfirea bucuriei si-a durerilor mereu,
Sa se-nalte catre Tine, ca un fum de smirna rara
Pentru neamul meu, Stapana, numai pentru neamul meu.

Cand lacasurile sfinte parasite stau ruine
Coplesite de molozuri, de paienjenisul greu
Tu salas sa-Ti faci in suflet, sa-l zidesti adanc in mine
Pentru neamul meu, Curata, numai pentru neamul meu.

Cand facliile sunt stinse si cand noaptea ne cuprinde (more…)

7 august 2014

Costel Condurache – In Memoriam – poezie de Florin Caragiu

Filed under: lupta impotriva uitarii,poezie,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:07

In Memoriam

poezie de Florin Caragiu

(se dedică lui Costel Condurache, care s-a ostenit cu multă râvnă în lucrarea de recuperare a istoriei martirilor români din sec.XX)

ai bătut ţara în lung şi-n lat
să i se vadă crucea

de pe creștetul celor întorşi din iad
limbi de foc
pentru gura noastră de rai
ai cules

apoi
te-ai dus să-i întâlneşti pe martirii cei mai tăcuţi

să auzi limpede
rugăciunea ce ne ţine ochii deschişi
să guști
somnul lor cel asemenea dragostei

– ce te răpește pentru a te dărui din nou
ca nou –

cum ți se-ntâmplă

știu ce vrei să ne spui
n-a fost un accident
doar moartea s-a lovit de Viaţă

atât

surse:

(more…)

5 august 2014

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ Românul Hozevit + 5 august – (1913-1960)

Filed under: articol,România Profundă,sfintii români,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 16:00

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ 

Românul Hozevit    + 5 august

(1913-1960)

Acesta se născu la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primi numele Ilie, din pruncie dovedindu-se a fi un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.După 6 luni de la naşterea sa, Ecaterina, mama sa, bolnăvicioasă din fire, îşa dădu sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După 2 ani, muri şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

Bunica Maria îl învăță să vorbească, să rostească rugăciunile și îi sădi în inima credința în Dumnezeu. Tot ea îl deprinse cu metaniile și postul, citindu-i adesea din Viețile Sfinților și din alte cărți ziditoare de suflet.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Seara și în sărbători, bătrâna Maria îl punea să citească din sfintele cărți, iar ea stătea deoparte și asculta. De mila copilului și din durerea ei tăinuită, bunica plângea mereu, mai ales când băiatul citea despre Patimile Mântuitorului Hristos. În anul 1924, bunica sa plecă

(more…)

5 august – Sfântul Ioan Iacob, Românul Hozevit

Filed under: poezie,România Profundă,sfintii români,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 15:43

Sfântul Ioan Iacob, Românul Hozevit

“De aş avea lacrămi de sânge, cu ele aş scrie rândurile acestea, ca să fie mai bine pricepută durerea pe care o am pentru urgisirea neamului nostru de astăzi şi pentru urâciunea şi turburarea care domneşte între noi!”

 fragment din scrisoarea  catre surorile românce de la Eleon

 

Popor martir

poezie scrisa de Sf. Ioan Iacob (+5 aug.)

Din viaţa ta – cum văd – înseamnă
Poporule mult zbuciumat
Că eşti ca grâul cel de toamnă:
În ploi şi vânturi semănat.Tu eşti odrasla cea mezină
A trunchiului daco-roman,
Născut cu sabia în mână
Aici, în câmpul dunărean.Ca leagăn scump tu ai doar munţii
Şi scăldătoare Dunărea,
Pădurile cununa frunţii,
Iar holdele sunt haina ta.În sângele muceniciei
Ai fost prin veacuri botezat
Şi-n vârsta crudă a prunciei
N-ai fost ca alţii alintat.

Căci tu fiind abia în faşă
Părinţii te-au lăsat orfan
Şi spre fiinţa ta gingaşă
S-aruncă barbarul tiran.

Luându-ţi drumul pribegiei
Trăieşti prin munţi şi prin păduri
Şi “veacuri de mucenicie”
De la sălbatici tu înduri.

Când negura păgânătăţii
Se năpustea către Apus
Ai fost atunci Creştinătăţii
Ca scut de pază nerăpus.

Când naţiile apusene
Urzesc “progresul” ţării lor
În şesurile dunărene
Tu rabzi potop cotropitor.

La “cuibul” proaspăt din câmpie
Abia atunci înfiripat
S-aruncă valuri din pustie
De goţi şi huni neîncetat.

Tu stând cu ghioaga nestrujită
La trecătoare între munţi,
Ca santinelă neclintită
A lor năvală o înfrunţi.

Deci tu de mic, o, mucenice,
Ai fost zăgazul nemişcat
A valurilor inamice
Şi tu pe toţi i-ai apărat.În vremea cea de suferinţă
Biserica te-a îndulcit
Cu laptele bunei credinţe
Şi paşii ţi-a călăuzit.Din gura ei înveţi tu graiul
Frumos ca imnul îngeresc
Şi ea îţi pregăteşte Raiul
În slava Tatălui Ceresc.

Cuvântul ei ţi-a dat tărie
Când sufletul era mâhnit
Şi-având nădejdea-n veşnicie
Necazul nu te-a biruit.

De câte ori te-ngenunchează
Vrăjmaşii cei cotropitori,
“Bătrâna” te îmbărbătează
Şi nu te lasă ca să mori.

Deci nu slăbi şi crede numa
Că “Maica” nu te-a părăsit,
Ci darul ei, întâi şi-acuma,
Te sprijină necontenit.

De vei păzi, “credinţa tare”
Precum din veac s-a moştenit
Vei fi slăvit din nou sub soare
Mai mult de cum ai fost slăvit.

Iar dacă tu dispreţui-vei
Predaniile părinteşti,
Atuncia grâu vei fi colivei
Şi veşnic nu mai odrăsleşti.

Vei fi ca pleava cea uşoară
Purtată pururea de vânt
Pierindu-ţi urmele din ţară
Şi numele de pe pământ!

Atunci vei moşteni blestemul
Ca fiul rău de la părinţi
Pierzând ogorul – ca Edenul -
Răscumpărat de-atâţia Sfinţi!

28 iulie 2014

28 iulie – pomenirea marturisitorului Luca Călvărăsan – blândul, modestul, caldul, discretul, mucenicul lui Hristos (1925-2010)

28 iulie – pomenirea marturisitorului

Luca Călvărăsan

blândul, modestul, caldul, discretul, mucenicul lui Hristos

(1925-2010)

 

Născut la 21 iunie 1925 în comuna Ruşi, jud. Sibiu. Fiul lui Ioan şi Paraschiva Călvărăsan, de profesie agricultori, creştini ortodocşi. Este al patrulea din cei trei băieţi şi patru fete. Tatăl său era cantor (cântăreţ) la biserică. Avea să poarte numele unuia dintre cei doi unchi, fraţi ai tatălui, ambii morţi în război, Luca pe frontul din Italia, iar Nicolae pe cel din Galiţia. Tatăl, după ce fusese emigrant în America pe vremea imperiului Austro-Ungar, a fost mobilizat şi el odată cu cei doi fraţi şi dus pe frontul rusesc. Au venit pe lume fiii şi fiicele sale, prin care şi-a mai atenuat golul din suflet. Lor le povestea cum a fost în America şi apoi cum a fost martor la scenele înfiorătoare din revoluţia bolşevică, temându-se că oricând armatele bolşevice ar putea să invadeze ţara noastră. Teama extinderii răului se reflecta şi în cuvintele mamei care mereu le zicea: „Să vă rugaţi la Maica Domnului să ne apere să nu vină şi peste noi bolşevicii din Rusia” (p.55, Istoria în lacrimi. Episodul Târgşor şi altele, vol. 1, 1998, Sibiu).

Destinul fraţilor a fost să devină fraţi de cruce. Mama lor le-a turnat credinţa în suflet şi i-a învăţat iubirea de oameni, de ţară şi de neam. Au aderat nu (more…)

25 iulie 2014

Vaccinurile şi efectele lor adverse – Dr. Christa Todea-Gross

Filed under: antivaccin,articol,atitudine,boicot,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 00:58

Vaccinurile şi efectele lor adverse

 Dr. Christa Todea-Gross


Vaccinurile în loc să prevină boli, ne îmbolnăvesc copiii

Scopul vaccinurilor „obligatorii” la copii este de a-i feri de anumite boli, în special de bolile infectocontagioase denumite şi „bolile copilăriei”. Inevitabil se pune întrebarea cât de periculoase sunt aceste „boli ale copilăriei”? Între timp s-a observat că ele nu reprezintă un real pericol pentru copii, ci dimpotrivă, îi ajută la formarea unui sistem imun sănătos, ba chiar îl apără şi uneori îl vindecă de alte boli grave. Bolile copilăriei ar trebui făcute până la pubertate, în special de către fete, pentru ca atunci când nasc, să posede un titru ( cantitate ) suficient de anticorpi pentru apărarea copilului. Odată cu vaccinarea se constată efectul invers: are loc o bulversare a sistemului imun, cu repercusiuni grave pentru toate generaţiile viitoare.

 

I. „Bolile copilăriei” devin mai periculoase

Bolile copilăriei” au fost amânate până la vârsta adultă când sunt mai periculoase. Vaccinurile induc o stare de imunitate mai scăzută şi pentru un timp mult mai scurt decât cea dată de boală (cu virusurile sălbatice), şi asta în cel mai bun caz, deoarece uneori ele nu induc deloc formarea de anticorpi (aşa zisele „scăpări”). Acest lucru este uşor de înţeles deoarece virusurile vii din vaccinuri au fost atenuate (pentru a nu da boala) şi din acest motiv se formează un titru scăzut de anticorpi. Este motivul pentru care imunitatea dată de vaccin va scădea progresiv cu anii. De aceea, pentru un om care a fost vaccinat de mult timp, contactul cu un copil bolnav ( ex. rujeolă) va fi un real pericol, acesta putându-se îmbolnăvi. În consecinţă, adolescenţii şi adulţii mai ales care au un sistem imun mai puţin flexibil decât copiii şi nici nu mai au anticorpi după vaccinul din copilărie, vor face o formă mai gravă de boală. O femeie însărcinată care a fost vaccinată în copilărie şi nu a făcut boala, riscă să o facă în timpul sarcinii şi să nască un copil bolnav. La ea, anticorpii produşi în urma vaccinării au dispărut iar o revaccinare nu este eficientă. La ora actuală a crescut în România foarte mult numărul de cazuri de rujeolă la sugari, soldate uneori cu deces, deoarece femeia nu mai are suficienţi anticorpi ca să-l apere de rujeolă. Pe de altă parte studiile arată că la cei nevaccinaţi în copilărie şi care fac rujeola, se formează anticorpi naturali, de durată, care apără copilul nu doar de o nouă rujeolă, ci şi de multe alte boli grave sau chiar le pot vindeca: dacă la un copil cu un sindrom nefrotic se induce o rujeolă, s-a observat deseori vindecarea acestei boli. Exemplele pot continua şi cu alte boli contagioase (…).

 

II. Bolile produse de vaccinurile „obligatorii”:

Numeroasele reacţii adverse, bolile cronice grave şi uneori decesele provocate de vaccinuri nu motivează deloc „obligativitatea” lor la sugari, copii mici şi şcolari. Dimpotrivă, vaccinările „obligatorii” ar trebui oprite!

Orice vaccin conţine „antigene”( care induc formarea de anticorpi: virusuri, toxine, proteine străine, etc) şi substanţe chimice ( mercur, aluminiu, antibiotice, etc) care atacă şi aruncă sistemul imun imatur al sugarului într-o luptă inegală şi foarte periculoasă. Din această luptă, copilul va ieşi întotdeauna cu un sistem imun modificat iar consecinţele nu pot fi prevăzute de niciun medic. Reacţiile imediate (acute) sunt evidente şi deseori nu sunt atât de grave, sau dacă sunt (moartea subită a sugarului, encefalita postvaccinală, etc), ele nu sunt recunoscute în mod oficial deoarece nu există niciun interes în acest sens. Este lesne de înţeles de ce… Grav este faptul că majoritatea bolilor postvaccinale apar după ani de zile, uneori şi după zeci de ani, când nu sunt atribuite vaccinurilor. Cu toate acestea, miile de studii din lume din ultimii 40-50 de ani ( majoritatea studiilor fiind particulare sau finanţate de către Universităţi, etc.) vin să confirme ceea ce vedem cu mare îngrijorare în zilele noastre: s-au înmulţit enorm leucemiile şi alte boli cronice deosebit de grave care în trecut erau foarte rare la copii. Acum ne confruntăm şi cu adevărate epidemii cu astfel de boli: encefalite cronice, leucemii, autism, hiperactivitatea (sindromul ADHD). Sunt tot mai frecvente bolile alergice grave: astmul bronşic, alergiile la alimente, bolile autoimune (reumatismale, intestinale ), etc. Toate aceste boli sunt determinate de către un sistem imun slăbit, bulversat care nu mai face faţă provocărilor care sunt vaccinurile „obligatorii”, combinate şi mult prea multe pentru organismul sugarilor (trivaccin, tetravaccin, pentavaccin, hexavaccin, heptavaccin). Un sugar în România primeşte până la vârsta de 1 an nu mai puţin de 27 de vaccinuri „obligatorii”(!), conforma Calendarului de vaccinare, ORDIN NR.1.318 DIN 19.10.2009.

În continuare voi aminti cele mai frecvente şi grave boli provocate de vaccinurile „obligatorii”, cu o succintă descriere a bolilor precum şi enumerarea vaccinurilor care le provoacă.

A.   Alergiile şi bolile alergice: (more…)

24 iulie 2014

Rotary – o ramificatie a masoneriei

 Rotary – o ramificatie a masoneriei

de Gheorghios Psaltákis, teolog

usfakebsa2[1]

Această organizație internațională a fost înființată la Chicago, pe 23 februarie 1905, de avocatul American Paul P. Haris. Sub aparența manifestărilor filantropice și culturale ascunde scopuri secrete, de aceea și este considerată ”grădinița masoneriei”[1]. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei și anumiți mitropoliți izolați recomandă în enciclicele lor neparticiparea la adunările rotaryenilor și nu permit rotaryenilor să fie nași de botez. Redăm câteva texte oficiale și comentarii din periodice ortodoxe care vorbesc despre ce anume este și care sunt intențiile Clubului Rotary:

În Mesajul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei către bine credinciosul popor elen, din 29 noiembrie 1958, între alte subiecte, sunt menționate și următoarele cu privire la rotaryeni:

”… Organizația aceasta are caracter internațional și se sprijină pe principii filosofico-morale abstracte. Nu acceptă viața morală și filantropia ca roade ale credinței creștine ortodoxe, adică ale Tradiției grecești și creștine… Orice mișcare morală și socială și orice fel de viață în afara lui Hristos determină Biserica să fie rezervată și prudentă față de aceste fenomene, iar această prudență și rezervă a socotit de cuviință Sfântul Sinod să o adopte și față de Organizația Rotary și să recomande clericilor ei să nu participe la adunările acesteia…”[2].

Preasfințitul Mitropolit al Aitolίei și Akarnanίei, kir Theoklitos, în urma convocării la Agrinio a celui de-al 13-lea Congres Panelen al Rotary, a emis o Enciclică, nr. 1227/4.4.1973, în care printre altele afirmă și următoarele:

”Considerăm că este de datoria noastră, pe care o impune însăși misiunea noastră de păstori, să îi lămurim pe creștinii noștri mai simpli și bine intenționați cu privire la acest subiect.

Înfățișăm cele ce urmează fără absolut nici o dispoziție de ostilitate față de cineva, dar și fără ezitare sau frică față de neplăcerile pe care probabil le vor provoca:

  1. Organizația Rotary are o strânsă legătură și înrudire cu masoneria, fiind caracterizată de către cunoscători ca ”văr” și ”prima stație” și ”anticameră” a masoneriei și faza premergătoare ”introducerii” în aceasta.
  2. Este o realitate că un mare procent al rotaryenilor sunt și masoni. De pildă, (more…)

Activitatea Rotary și poziția Bisericii Ortodoxe Elene față de aceasta de Arhimandritul Haralambos Vasilopulos

Activitatea  Rotary și poziția Bisericii Ortodoxe Elene față de aceasta

de Arhimandritul Haralambos Vasilopulos

<<Rotary este antecamera masoneriei, fiind condusă de aceleaşi puteri malefice ca şi ea. Oriunde te-ai duce în ţară Rotary se găseşte în mâinile lojii masonice. Conducătorii şi membrii ei de încredere sunt masoni. Rotary sprijină mult organizaţia cercetaşilor (vezi Wikipedia  ), care este curat masonică. Profesorul Universitar Ioan Karmiris a adeverit, în cadrul întrunirii marii adunări eparhiale din 26 02 1970 faptul că «Cercetaşii sunt antecamera masoneriei». În Ortodoxos Typos diniunie 1966 este publicat un articol edificator, ce a fost trimis din spatele cortinei de fier şi în care printre altele se spune că CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR (C.M.B.) este un tentacul al masoneriei. Redăm mai jos cele scrise acolo: «Nu este Geneva locul unde s-a înfiinţat în 1927 C.M.B., organism internaţional care nu este altceva decât un tentacul al masoneriei libere, precum YMCA, Rotary, Cercetaşii? Ea a înfiinţat numai în SUA din proprie iniţiativă 2000 de unităţi de cercetaşi, cheltuind 3 mil. de dolari. Rotary a venit în Grecia în 1928 din iniţiativa masoneriei.»…

***

Din analiza mişcării ecumenice constatăm că ecumenismul nu promovează acel (more…)

Rotary – Grădinita Masoneriei – DIALOG DESPRE ORGANIZATIA ROTARY cu Mitropolitul Augustin al Florinei

Rotary – Grădinita Masoneriei

DIALOG DESPRE ORGANIZATIA ROTARY

 În ultima vreme [..] au loc vii discuții cu privire la organizațiile Rotary. Mulți se întreabă care este poziția Bisericii noastre față de acestea. De aceea republicăm un text care a apărut în mai multe părți în periodicul Enoriaká Néa din iunie 2004, nr. 77, un text excepțional, scris de un cunoscător de nivel academic al relațiilor dintre masonerie și organizațiile Rotary, anume Arhimandritul, pe atunci, N. Kandiotis, devenit ulterior Mitropolitul Augustin al Florinei:

αυγουστινος+καντιωτης+φλωρινα+μνημοσυνη+ρωμαιικο[1]”Un corespondent fidel al periodicului nostru s-a ocupat în calitate de istoric de acest subiect și în anumite puncte exprimă – cu certitudine chiar – opinii care nu sunt adeverite de realitate. Astfel, în ce privește relația dintre Rotary și masonerie, scrie că sunt două organizații absolut diferite, fără nici o legătură între ele. Aici însă se impune o precizare importantă. Desigur, din punct de vedere juridic sunt două organizații independente una de alta. Desigur, cluburile Rotary sunt doar asociații de acțiune socială, mai ales filantropice, care au, e drept, o anume ideologie – orice om este aderentul unei anume ideologii/credințe –, dar, ni se spune, nu au nimic în comun cu secretismul, cu simbolurile religioase sau de alt tip, cu tipicul de cult, ceremoniile etc., care, toate, sunt caracteristice masoneriei. Acest lucru nu înseamnă însă că nu au ”nici o legătură” între ele. Un punct comun este doctrina morală, adică concepția care aspiră la slujirea aproapelui, stimularea altruismului și, prin intermediul acestora, a muncii și a progresului societății. În fapt, participarea la cluburile Rotary este deschisă oricărui profesionist și om de știință onest și de succes. Totuși la acest cluburi participă mulți masoni  – deși nu totdeauna! –, după cum masonii au luat și iau foarte adesea – deși nu totdeauna! – inițiativa întemeierii de noi cluburi Rotary. Este oare întâmplător că organizația Rotary, care își are începuturile în 1905, numărând atunci doar cinci membri, s-a răspândit impetuos în toată lumea doar în câteva decenii? În concluzie, nu există o legătură organizațională între Rotary și masoni, dar în fapt legătura este de la sine înțeleasă. După cum scrie profesorul K. Bégzos, în strânsă legătură cu mișcarea masonică se găsesc alte sisteme organizaționale conexe, precum… asociațiile Rotary, Lions…”.

Pe de altă parte, de vreme ce asociațiile Rotary sunt deschise tuturor, este firesc să devină membri ai acestora și creștini, dat fiind faptul că realizează o importantă lucrare filantropică și, în general, socială. Din punct de vedere formal nu există nici un impediment, nici o incompatibilitate între calitatea de creștin și cea de membru Rotary. În altă parte se află însă problema pentru conștiința creștină mai profundă, care nu autonomizează, nu ”secularizează” actul moral, nu îl privește separat de credința creștină: orice faptă bună pe care o săvârșește creștinul conștient pe acest pământ, i-o oferă lui Hristos, care este Vița, și astfel dă sens respectivului act moral. Pentru cel care aderă la o morală seculară, autonomă, care urmărește exclusiv promovarea omului și a societății, ce sens are Jertfa lui Hristos? Este pur și simplu de prisos! Pentru creștin, relația dintre actul moral și Hristos este crucială, pentru că sensul vieții nu stă într-un umanism autonom, ci în comuniunea de dragoste cu Dumnezeu prin Hristos, care presupune și implică dragostea față de oameni. Asociațiile Rotary sunt factori ai moralei seculare de tip umanist, lucru absolut respectabil, dar străin de duhul credinței creștine. Acest amănunt și este suficient să arătăm că este problematic ca activitățile din cadrul Rotary să îl ”exprime” pe un creștin.

Și încă ceva: conștiința că lui Hristos, care este izvorul sfințirii, I se oferă orice faptă morală, îl apără pe creștin de ispita autopromovării, de egoista laudă de sine, care ”pândește” să anuleze valoarea oricărei fapte morale, să o preschimbe într-o fariseică mulțumire de sine. Nu cumva morala autonomă a rotary-enilor nu poate oferi practic această pavăză de apărare împotriva fariseismului și slavei deșarte, nu cumva acest moralism nu conține altceva decât niște declarații teoretice contrare creștinismului?

Metodă veche

Se spune, iubiți cititori ai noștri, se spune că, dacă Satana s-ar arăta așa cum este (more…)

22 iulie 2014

Sfantul sfintit Ilie Marturisitorul (1909-1983) – 22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul + VIDEO + Acatistul Sfantului

Sfantul sfintit

Ilie Marturisitorul

(1909-1983)

22 iulie: pomenirea celui intre sfinti părintele nostru Ilie Lăcătuşu, legionar, marturisitorul cel cu moaste intregi, iubit de multime de popor si ignorat de administratia ierarhica vremelnica a Bisericii, facator de minuni inca din timpul vietii si grabnic ajutatorul

 

Născut la 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile, jud. Vâlcea, ca al doilea copil din cei şapte ai familiei Lăcătuşu. De la părinţii săi (ţărani vrednici, tatăl cântăreţ bisericesc) va deprinde de mic dragostea de Biserică. În timpul şcolii va creşte duhovniceşte şi va absolvi Seminarul teologic Sf. Nicolae de la Râmnicu Vâlcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem mărturie: „pentru aptitudini sufleteşti care îl disting între colegii lui”. Rezultatele obţinute la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1934) sunt excelente. La 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, cu care va avea 5 copii. După absolvirea studiilor, la 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos din plasa Caracal (jud. Olt), unde a slujit până la 1 noiembrie 1934, când a fost transferat în satul Buiceşti din jud. Olt. Ani de zile, viaţa părintelui se va scurge liniştită, ocupându-se cu râvnă de misiunea preoţească şi de creşterea copiilor.

În anul 1942 este detaşat preot misionar în Transnistria, propovăduind cuvântul Evangheliei la Odessa şi la Serseniţa din judeţul Ribniţa. În primăvara anului 1943 s-a întors în ţară, unde îl aşteptau copiii şi o soţie bolnavă. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea să-i „răsplătească” râvna pentru propovăduire, cu atât mai mult cu cât fusese încadrat şi în Mişcarea Legionară. De aceea părintele Ilie Lăcătuşu a suferit pentru Biserică şi neam, ducându-şi crucea grea prin închisori.

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat şi trimis în colonia de muncă MAI Galeşu de la Canal, până în octombrie 1952 când a fost dus în colonia Peninsula, unde a făcut parte din celebra brigadă de exterminare a preoţilor. În septembrie 1953, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, este mutat la Târgu-Ocna. În 1954 este eliberat, dar în 1959 este rearestat şi condamnat, rămânând în temniţă până la decretul din 1964. Este dus la muncă silnică în Deltă, la Periprava, în lotul preoţilor olteni (peste 200 din cei peste 400 aflaţi în acea colonie). Aici l-au întâlnit mulţi (arhim. Iustin Pârvu, dr. Aristide Lefa) care mărturisesc despre viaţa şi sfinţenia lui. Era smerit, blând şi drept, grăia cu deosebită înţelepciune şi pricepere, era dulce la cuvânt şi cu o inimă milostivă. A iubit mult oamenii şi pentru mântuirea lor a ales calea Crucii devenind un model de viaţă pus în slujba Domnului.

La eliberare, 6 mai 1964, avea calificarea de zidar, categoria a V-a. Starea sănătăţii sale era mult înrăutăţită. I se stabileşte domiciliu forţat la Bolintin, unde lucrează ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lăcătuşu a slujit în parohia Gârdeşti (protoieria Videle) din jud. Teleorman, iar în 1970 este transferat în satul Cucuruzu din comuna Răsuceni (jud. Giurgiu), de unde la 11 ianuarie 1978 a fost pensionat la cerere.

Suferinţele îndurate i-au afectat mult sănătatea. Sfârşitul vieţii (pe care şi-l anunţase mai înainte: dacă nu va muri până în data de 22 iulie, va mai trăi doi ani; tot atunci a spus că atunci când va muri soţia dânsului, peste 15 ani, să fie îngropată lângă el) îl găseşte pe un pat al spitalului Panduri. Trece la cele veşnice exact la 22 iulie 1983 şi este înmormântat în cripta familiei din cimitirul Giuleşti, Bucureşti.

Pe 29 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei sale, s-a făcut şi deshumarea părintelui. Cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt uimitor: Dumnezeu descoperise moaştele sale. Trupul (în greutate de 7-8 kg) nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, privirea căruia nu provoacă spaimă ci bucurie duhovnicească, dădea dovada sfinţeniei de dincolo de mormânt.

În momentul descoperirii trupului neputrezit, Mihai Spirache (nepotul părintelui) l-a atins pe pr. Ilie, iar timp de o săptămână mâna dreaptă şi-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaşte. Rudele au lăsat (more…)

Canonizati Sfintii inchisorilor ! Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

Canonizati Sfintii inchisorilor !

Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

Maica Domnului cu sfintii de la Aiud

După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:

- moartea martirică – dovada cea mai certă;
– mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
– viaţa curată, viaţa sfântă;
– darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.

Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
– să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
– puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
– puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
– puterea de a săvârşi minuni;
– cultul spontan acordat de poporul credincios.

În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.

De la instalarea regimului comunist în Rusia s-a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l-a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim sfinţii închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.

Protestăm față de aceste fapte anticreștinești și față de indiferența Patriarhiei Române:
Universitatea din București interzice revista anti-avort „Pentru viață”, nr. 2, a asociației studențești cu același nume, să participe la Târgul Educației organizat în 10-11 aprilie 2014. BOR (administrația patriarhală) tace!
Patru profesori atei din Timișoara protestează împotriva dorinței primăriei municipiului ca o strădă să poarte numele lui Petre Țuțea (ianuarie 2014). Au luat cuvântul pentru apărarea filosofului personalități marcante, inclusiv consilieri locali sau profesori universitari. Petre Țuțea a făcut 13 ani de închisoare, a rămas ortodox convins, erou anticomunist și martir al Bisericii. BOR (adminsitrația patrairhală) tace rușinos!
Statuia din București a martirului Mircea Vulcănescu, ucis la Aiud în 1952, e în pericol a fi demolată, la presiunile unui institut ocult: „Elie Wiesel”, sprijinit din banii Statului român.  (more…)

18 iulie 2014

Decizia unei mame: prima injectie – Vaccinul pentru Hepatita B

Filed under: antivaccin,bioetica,boicot,Hepatita B,pro-vita,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 23:43

Decizia unei mame: prima injectie

Vaccinul pentru Hepatita B

A venit ziua in care lumina vietii tale a aparut pe lume. Minunea ei este coplesitoare: aceasta fiinta umana a crescut din doua celule, inlauntrul tau, si in ciuda ultimelor cateva zile, fiecare parandu-ti-se un an, toate astea s-au petrecut in noua luni, fara ca tu sa faci prea multe, decat sa stai. Daca esti intr-un spital, probabil bebelusul tau ti se va lua inca de la intrarea lui in lume, si va fi supus la tot felul de interventii empirice vizand controlul posibilelor vatamari, de la posibila lui slabiciune si pana la tulburarile latente – antibiotice in ochi, vitamina K in sange, un frecus zdravan cu solutie pentru curatat bebelusi si continand 1,4 dioxan si formaldehida si din 1991, vaccin anti-hepatita B.

 Ce este asta? De ce are nevoie de asta copilul meu?

Potrivit CDC (Centers of Desease Control/Centrele pentru Controlul Bolilor), oricine are nevoie de asta. Pe cat de mult intelegem noi, aceasta este o boala infectioasa care poate, in procentaje discutabile, sa progreseze pana la ciroza, cancer hepatic si moarte. Populatiile cu risc mare cuprind pe cei care fac sex neprotejat, utilizeaza droguri injectabile (nu e cazul cu majoritatea bebelusilor!), cei care primesc transfuzii, sau vin in contact cu sangele celor infectati. Dintre adultii infectati, 90-95% scapa de virus pe cont propriu, fara interventie potrivit manualului de medicina, Harrisons Principals of Internal Medicine/Principiile Harrisons pentru medicina interna.

Ingrijorarea pentru posibila contractare de catre bebelus a virusului este ca sistemul imunitar neonatal imatur „permite” virusului sa ramana cronic pana la 90% din cazuri. Apoi, in a doua sau a treia decada a vietii, majoritatea copiilor infectati intra in “faza HBeAg+”, in care ar avea un risc tot mai crescut de ciroza, deteriorare hepatica progresiva si cancer. Replicarea (inmultirea) virala, genotipul virusului (exista 8 cunoscute), vatamarea hepatica celulara dupa cum e masurata enzimatic si caracteristicile raspunsului imunitar al gazdei face destul de variabila parcurgerea diferitelor faze ale infectiei cronice. Deci, la acele mame cu infectie activa, care este determinata de analizele ADN viral si antigen/anticorpi, contracararea transmiterii catre bebelus este un motiv convingator de ingrijorare. Voi prezenta modul in care am putea esua in a incerca sa rezolvam intr-un mod eficient aceasta cauza ingrijoratoare.

Dar ce se intampla cu restul bebelusilor nascuti de mame neinfectate? Nou-nascutul tau, proaspat iesit din pantece, are nevoie de aceasta injectie cu ADN viral recombinant, manipulat genetic, inserat intr-o celula de levura, deoarece aceastea se presupune ca bebelusii pot usor „sa ia boala”, si pentru a asigura conformitatea (spre deosebire de adultii cu risc inalt); totusi prevenirea transmiterii pe verticala de la mama la copil se crede ca ar fi principala sursa de posibila infectare (in ciuda usurintei cu care se poate face evaluarea, daca mama este sau nu infectata).

 Functioneaza asta?

Multe nu se stiu, si sunt dificil de cuantificat in legatura cu efectele vaccinului, inclusiv daca producerea de anticorpi, daca aceasta intervine, ar putea totusi sa fie de foarte scurta durata si cu siguranta s-ar putea sa nu produca efecte pana la adolescenta, cand, datorita comportamentului, ei s-ar afla sub un risc mai inalt de contractare a bolii. Evaluarea predominantei pre- si post- introducerii vaccinului pare sa fi sugerat ca vaccinarea a fost responsabila pentru o scadere a infectarii cronice cu hepatita B la copiii intre 6-19 ani, dar aceste documente utilizeaza mai degraba nivelul sanguin al antigenului Hbcore si antigenului de suprafata, decat testarea prin reactia in lant a polimerazei pentru detectarea ADN-ului viral.

Dar daca toate aceste date au fost invalidate de analizele clinice depasite care esueaza in a identifica in mod real infectia cronica?

Un document edificator, tocmai publicat in Jurnalul despre Hepatita Virala, ar putea sa arunce lumina asupra adevaratelor rezultate ale acestei abordari si asupra bazelor ei intr-o conceptualizare eronata despre virus si interactiunea lui cu sistemul nostru imunitar (more…)

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Filed under: Parintele Iustin,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:24

Părintele Justin Pârvu, cetătean de onoare in Piatra Neamt

Ceremonia de înmânare a titlului de cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț, Părintelui Justin Pârvu – rugul aprins al ortodoxiei nemțene

Parintele Justin Parvu - pictura pe piatra_Manastirea Paltin Petru Voda

Părintele Justin Pârvu a devenit, cum era şi de aşteptat, cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, oraş în care numele Părintelui Justin a rezonat în inimile multor români, care l-au iubit şi îndrăgit pe bunul Duhovnic încă din anii’70 şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. În acest timp fiecare primar, mulţi consilieri, medici şi profesori, oameni obişnuiţi treceau pragul smeritei chilii a Duhovnicului din munţii Neamţului, pentru a cere sfat, putere şi binecuvântare.

Părintele Justin spunea că românii ortodocşi din Piatra Neamţ au o dăruire aparte faţă de Biserică şi se dedică cu mult spirit de jertfă şi entuziasm slujirii aproapelui. Aceşti „inimoşi” ai ortodoxiei, cum îi numea Părintele Justin, au dovedit astăzi, prin acordarea titlului de cetăţean care le onorează oraşul, că dragostea lor faţă de Părintele Justin merge până dincolo de hotarele morţii, către Dumnezeu, acolo unde în veşnicie Părintele lor Duhovnic veghează şi se roagă pentru mântuirea sufletelor lor.

Anunţăm pe această cale că, prin mărinimia cetăţenilor vrednici ai oraşului Piatra Neamţ, ucenici ai Marelui Duhovnic, duminică, 20 iulie, de prăznuirea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, va avea loc o slujbă de pomenire în cinstea părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, susținută la strană de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Slujba de pomenire se va săvârşi, împreună cu Sf. Liturghie, la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, unde preot paroh este Părintele Prof. Vasile Păvăleanu. Tot în această biserică se va decerna şi titlul de cetăţean de onoare, după care invitaţii sunt rugaţi să participe la o agapă frăţească, organizată de familia Ouatu George, un fidel ucenic al Părintelui Justin.

Toţi cei care doresc să ţină aprinsă făclia credinţei ortodoxe, aşa cum ne-a predat-o Părintele nostru Justin, sunt invitaţi să participe la acest eveniment comemorativ în memoria Părintelui Justin. Pentru noi Părintele Justin este un rug aprins al ortodoxiei nemţene. (more…)

10 iulie 2014

Procesele de prespalare a holocaustului iudeo-comunist. De ce nu se aduc în fața justiției si torționarii de origine evreiască?

Procesele de prespalare

a holocaustului iudeo-comunist

De ce nu se aduc în fața justiției si torționarii de origine evreiască?

Mihai Tirnoveanu

Aștept cu interes nume noi in procesele intentate fostilor tortionari comunisti, gen Marcusohn, Grunberg sau Brukner, altfel va crede lumea ca ne-am omorat intre noi.
Urmaresc cu atentie inceputul proceselor fostilor tortionari comunisti, in speranta, desarta insa, ca adevarul va fi dezvaluit. Adevarul profund ramane insa ascuns si tare ma tem ca acesta dezvaluire relativ brusca a unora dintre UNELTELE regimului rosu face parte dintr-un scenariu nebanuit de pervers.

In anii ‘50, majoritatea membrilor aparatului de partid si de stat din Romania erau straini de Neamul Romanesc, o proportie covarsitoare, de peste 90%, avand-o cetateni evrei, maghiari si tigani. Dau numai cateva nume reprezentative: Gheorghe Pintilie (n. Timofei Bodnarenko), general de Securitate, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului (1948-1963), Mihai Dulgheru alias Mişa Dulberger, şeful Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, Iosif Kisinevski, născut Jakob Roitman, Vasile Luca, născut László Luka, casatorit cu Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol (vicepresedinti ai Consiliului de Ministri din Guvernul Groza), Teohari Georgescu alias Tescovici Burăh (ministru de interne), Walter Roman, născut Ernő Neuländer, ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), redactor sef la Scanteia, ambasador în Statele Unite si la ONU, si nu in ultimul rand, Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg), subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) si secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961), vestit pentru dirijarea “fenomenului Pitesti”, adica a celui mai crunt experiment de tortura pshihica si fizica cunoscut vreodata in lume, actiunea sa fiind concentrata pe studentii si legionarii incarcerati la Pitesti si Aiud, cu alte cuvinte, pe cele mai puternice elemente romanesti.

Inchizand aceasta paranteza ma intorc in prezent si constat ca in aceste procese nu apare niciun alogen, in ciuda faptului evident ca acestia erau majoritari in aparatul de represiune comunist, procesele seamanand parca cam mult cu asa-zisul proces al comunismului initiat de Vladimir Tismaneanu, el insusi urmas de comunisti, parintii sai fiind Leonte Tismăneanu si Hermina Marcusohn, ambii membri marcanti ai Kominternului.

Ce se urmareste de fapt?

“Spalarea” comunismului de esenta straina, romanizarea fortata a acestuia si inducerea ideii (ventilata de GDS si Revista 22, via Soros) ca ideologia comunista nu a fost nociva din cauza (more…)

26 iunie 2014

A trecut vremea jumătăţilor de adevăr

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:23

A trecut vremea jumătăţilor de adevăr

cenzura-565x301

Am fost şi eu, multă vreme, de părerea că atunci când nu poţi spune totul, e bine să spui şi numai o parte, că e de preferat o informare parţială, unei ignoranţe totale. În privinţa adevărului istoric al României ultimului secol (căci evident la asta ne referim) am avut, cam tot timpul, de ales între o minciună completă şi unele adevăruri parţiale.

După ce comunismul anilor ’50 ne-a anulat sau falsificat identitatea pe toate planurile, încet dar sigur propaganda oficială a anilor ’70 -‘80 a început să ne restituie o parte din adevăr. Ne-am bucurat să aflăm că ne tragem totuşi din daci şi romani (şi nu începe totul cu “marea cultură rusă” sau cu Al.Sahia), că Eminescu, Rebreanu, Goga nu sunt “fascişti şi reacţionari” Şi elevii pot să le studieze opera la şcoală, că Arghezi nu este “putrefacţia poeziei” şi că cei care merită uitarea deplină sunt tocmai detractorii săi, că unele cântece patriotice mai vechi pot fi cântate (de multe ori cu versuri schimbate), că originea latină a poporului şi limbii române sunt certitudini cu care ne mândrim, că marile figuri ale istoriei naţionale – Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Avram Iancu, etc – nu trebuie ignorate sau bagatelizate în numele unei pretinse de-mitologizări, (care şi azi pare a fi la modă) ci oferite generaţiei actuale ca repere de demnitate românească… Românii din Ardealul de nord au avut o legitimă satisfacţie când a început să se vorbească despre masacrele horthyste (Ip, Trăsnea, Moisei,etc), după ce multă vreme ele fuseseră ocultate, în numele “unităţii proletariatului, indiferent de naţionalitate”(cauza reală era prezenţa importantă a etnicilor maghiari în aparatul de partid şi în Securitate). Asemenea “breşe de lumină” în atmosfera de minciună comunistă, nu puteau să nu provoace o anumită emoţie pozitivă în sufletul românilor al căror creier nu fusese complet spălat.

Pe canale mai puţin oficiale, prin producţii literare, (sau de altă natură) scrise la ordinul (sau cel puţin cu aprobarea) Securităţii, erau reconsiderate parţial chiar şi figuri mai recente, ostile comunismului (de exemplu Iuliu Maniu sau Ion Antonescu) şi apăreau referiri la “obsedantul deceniu”, se vorbea chiar despre închisorile comuniste ale anilor’50 (cu scopul evident ca “ceauşismul”să iasă pozitiv prin contrast cu “stalinismul”). Apăreau chiar unele critici la adresa Uniunii Sovietice, ceea ce înainte ar fi fost de neimaginat. În felul acesta s-a creat o propagandă cu două viteze: una mai simplistă pentru uzul maselor şi una mai subtilă pentru categoriile mai culte, cărora li se servea o mică doză suplimentară de adevăr, desigur în limitele intereselor de moment ale regimului. Nicăieri însă nu era vreun cuvânt bun despre Mişcarea Legionară – demonizarea acesteia nu putea fi diminuată în niciun fel, indiferent de fluctuaţiile propagandei oficiale.

A venit şi Revoluţia din 1989 (oare când vom şti ce a fost de fapt ?)… Şi am mai câştigat dreptul la un procent de informaţie nefalsificată. Încercarea (promovată chiar de Ion Iliescu) de a condamna doar regimul Ceauşescu, salvând ideea de comunism nu a avut viaţă lungă. Poporul român şi-a câştigat dreptul de a cunoaşte (şi a înfiera) caracterul criminal al regimului comunist. Defăimate puternic în primele luni din ‘90 (din motive electorale evidente) partidele istorice – liberal şi naşional ţărănesc- au primit apoi dreptul de a fi acceptate (împreună cu personalităţile lor istorice din trecut) în panteonul corectitudinii politice actuale; în cadrul Memorialului de la Sighet (şi nu numai) liderii liberali şi ţărănişti exterminaţi acolo sau în alte închisori se bucură de o largă recunoaştere. Regele Mihai, mult hulit de regimul Iliescu în primii ani, a fost până la urmă “îmbrăţişat” de cvasiunanimitatea clasei politice şi a mass media… E de “bon ton” să vorbeşti despre “meritele monarhiei”etc, etc. (mori de râs când îi vezi pe PSD – işti cât îl iubesc pe Rege, numai fiindcă Traian Băsescu l-a criticat – e adevărat – cam nepotrivit…)În concluzie, societatea noastră (parţial) europeană şi (oarecum) liberă permite etalarea (legitimă sau nu, serioasă sau nu) unei mari varietăţi de opinii, ceea ce implică şi posibilitatea de a spune multe adevăruri despre istoria şi identitatea noastră, despre un trecut atât de prezent încât respiră prin toţi porii actualităţii. Dar toate se opresc… când e vorba despre legionari. Dintr-o dată libertatea de opinie dispare ca prin farmec, pluralismul de păreri nu mai e permis, singura variantă posibilă e condamnarea lor în culorile cele mai negre, diabolizarea pe toate căile – minciuna, scoaterea din context şi exagerările aberante fiind cele mai frecvente. Nicio dezbatere reală nu e permisă – discursul politic, presa scrisă, radioul şi mai ales televiziunile sunt supuse unei cenzuri (şi autocenzuri!) teribile. Şi dacă, în rare cazuri, apar aprecieri pozitive asupra unor personalităţi legionare (datorită meritelor profesionale evidente în diverse domenii sau atitudinii eroice din închisori) imediat apare “botniţa” oficială şi ni se spune că apartenenţa sau simpatia lor legionară au fost doar “rătăciri de tinereţe” şi că valoarea lor ştiinţifică, culturală sau morală nu au nimic de a face cu idealul legionar ci că dimpotrivă au apărut ca urmare a lepădării de acesta. Se observă la toţi aceşti paznici ai corectitudinii politice frica teribilă ca nu cumva admiraţia publicului faţă de unii legionari să se transfere asupra Mişcării Legionare ca fenomen istoric.

Şi totuşi, în cercuri mai restrânse, prin câteva publicaţii de mică circulaţie sau prin (more…)

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail. Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

24 iunie: Ziua de aur a înfiintării Legiunii Arhanghelului Mihail

Miscarea Legionară este infiintata din initiativa si sub conducerea ultimului voievod sfânt al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu

87 de ani de PRIGOANE, TEMNITE SI MORMINTE – GARDA MERGE ÎNAINTE

Intemeietori Miscarea Lgionara - Legiunea Arhnaghelului Mihail

Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat.
Să rămână în afară cel ce are îndoieli.

Corneliu Zelea Codreanu

Aceste cuvinte au fost citite la câteva minute după ce au fost scrise de către Corneliu Zelea Codreanu, ca un Ordin de zi, numerotat cu Nr.1, într-o ședință a Naționaliștilor-Creștini, convocată la Iași, Str. Florilor, Nr. 20. Se întemeia astfel, în urmă cu 73 de ani, cadrul organizat al Naționaliștilor-Creștini din România, cunoscuți după aceea ca „Legionari”… Înainte de această dată, sub conducerea aceluiași Codreanu, liderul incontestabil al Naționaliștilor Români, lider a cărui lumină de martir strălucește peste ani în conștiințele Românilor, care, cu bună credință recunosc măreția „Căpitanului”, au mai fost însă și alte Ligi și Asociații cu caracter Naționalist, dat fiind perioada imediată după primul război mondial, când se făcea o politică ostilă neamului, în diverse domenii.
La 9 februarie, se tipărește la Iași „Garda conștiinței naționale”, gazetă în paginile căreia (more…)

Pagina următoare »

The Rubric Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,588 other followers

%d bloggers like this: