Ultimul Voievod Sfânt al Românilor
Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu
Corneliu se ruga lui Dumnezeu pentru neamul romanesc, in speranta „invierii lui”. Ce viata crestina poti avea cand spui aceste cuvinte?!
„Telul final, sensul ultim al neamului este invierea. Invierea in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop in sine. Sunt mijloace pentru aceasta inviere. Dar cultura este rodul capacitatilor si dispozitiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtam toata raspunderea. Va veni o vreme in care neamurile pamantului se vor intrece pentru aceasta ultima inviere; toate neamurile, cu toti regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecarui popor locul hotarat lui inaintea Tronului lui Dumnezeu. Aceasta clipa covarsitoare, aceasta inviere din morti, este cel mai inalt si mai stralucit tel spre care se poate pregati o natiune” („Pentru Legionari”).
In „Carticica sefului de cuib” el scrie:
– Legiunea apara altarele Bisericii pe care dusmanii vor sa ni le darame.
– Legiunea ingenunche inaintea crucilor vitejilor si mucenicilor Neamului.
– Legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinta Legiunii. Sa nu se uite ca noi, poporul roman, stam aici, pe acest pamant prin voia lui Dumnezeu si binecuvantarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunata de mii de ori in vremuri de bejenie si restriste, intreaga suflare romaneasca de pe acest pamant, cu femei, copii si batrani, cu constiinta perfecta a ultimului refugiu posibil. Si astazi stam gata sa ne adunam, poporul roman, in jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca ingenuncheati, sa capatam binecuvantarea lui Dumnezeu…
Patronul nostru este Sfantul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieste sa o avem in casele noastre, si in vremuri grele sa cerem ajutorul lui si El nu ne va lasa niciodata.
– Legionarul si comunistul: legionarul este impotriva comunistului si va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla incuibat acest comunist, sa fie demascat si rapus. Triumful miscarii comuniste in Romania, ar insemna: desfiintarea Monarhiei, desfiintarea Bisericii, desfiintarea Familiei, desfiintarea proprietatii individuale si desfiintarea libertatii…In aceasta miscare comunista se afla adunati toti inamicii nostri, care n-au vazut si nu vad cu ochi buni Romania Mare.
Iarasi Capitanul scrie:
„In momentul in care manastirile si bisericile nu se vor mai ruga, tara aceasta se va prabusi”. In randuiala Bisericii crestine a Rasaritului, savarsirea Liturghiei are o atat de mare insemnatate, incat sta scris ca de se va intampla sa ia foc Biserica in vremea Liturghiei – dupa ce se va fi trecut de un anumit moment al ei – preotul nu va mai putea parasi altarul: el va arde acolo impreuna cu Sfintele Taine.
In Circulara nr. 64, 1937, Corneliu scrie: „Cred ca e bine ca Ortodoxia noastra sa stie ca cineva nu-i Imparat pentru ca imparatia de alaturi s-a daramat; ci intrucat are inima de Imparat si ia hotarari si atitudini de Imparat. Am credinta ca in marea lume a Ortodoxiei, Biserica Romaniei va juca candva cel mai mare rol”.
Circulara Nr. 147, 1938, scrie: Miscarea Legionara indeamna pe toti oamenii legati cu sufletul de ea, tarani sau oraseni, tineri sau batrani, sa faca post si rugaciuni timp de o saptamana, incepand de Vineri seara, 4 Martie 1938. In cele doua Vineri si Miercuri se va tine post negru.
In timpul postului:
A. Se citeste de mai multe ori pe zi Paraclisul Maicii Domnului, pag.62-82, brosurica, editia anului 1899 (Libraria Pavel Suru, Calea Victoriei, Bucuresti).
B. Nu se citesc ziare, nu se mai citesc nici un fel de carti, nu se admite nici un fel de distractie sau macar ceva care ar putea distrage sufletul legionarului de la rugaciune.
C. Nu se fumeaza, nu se mananca nimic Miercurea si Vinerea; in celelalte zile, numai post.
D. Nu se joaca carti, table, nu se merge la spectacole, table. Nu se fac vizite decat numai pentru rugaciune.
E. Toata problema se pune:
a) in infrangerea oricarei pofte, in biruirea trupului si a materiei;
b) in eliberarea sufletului de sub jugul materiei;
c) in concentrarea lui, in rugaciune, deci in apropierea cat mai mult de morti, de sfinti, de Mantuitorul Iisus Hristos, de Dumnezeu.
e) Chemati mortii sa se roage totdeauna alaturi de voi. Chemati-l pe Mota.
f) Nu se fac discutii contradictorii, care sa ne faca sa uitam ca suntem in rugaciune;
g) Tinuta, pretutindeni: acasa, in tren, ca in Biserica.
Legionarii si legionarele trebuie sa stie ca nu este vrajmas care sa lupte si sa biruiasca in contra postului si a rugaciunii. Cei ce va rugati, fiti siguri ca in calea voastra totul se va lumina…
(Corneliu Z. Codreanu, 18 februarie 1938)
*
„Personalitatea acestui om e reprezentativ romaneasca prin aceea ca e singurul om politic care crede in Dumnezeu. Nu numai ca el crede. Dar crede ca politica e supusa si ea lui Dumnezeu. Prin aceasta e pe linia romaneasca a lui Stefan cel Mare…
Omul acesta e un cerebral si un sentimental in acelasi timp, e rational si mistic, e bun si aspru, bland si neiertator, voluntar si domol, mandru si modest, tenace fara sa fie rigid, idealist fara sa fie utopic, vizionar al marilor latente romanesti, cu o inalta energie spirituala, pe cat de rezistenta energie fizica, pedagog si comandant, rabdator, stapanit, chibzuit, desi tumultos in structura temperamentului sau, viteaz si, mai cu seama, moral in cel mai greu inteles al cuvantului, adica dezlegat de imperative personale – om predestinat inaltelor dominari colective.
Ceea ce e singular, dupa cum se vede, in constructia sufleteasca a acestui om, e ca in el salasluiesc valabil nu numai cele mai numeroase calitati sufletesti, ci cele mai departate. Inalta lui putere de proiectie a spiritului si in acelasi timp, exceptionala lui putere de organizare materiala – surprinzatorul lui bun simt – formeaza un contrast de o fertilitate aproape nemaiintalnita. Oamenii care se bucura de inaltime spirituala sunt, de obicei, complet dezorientati in viata concreta. Iar organizatorii nu sunt niciodata obsedati de imperative spirituale.
Si iata, omul acesta e valabil pentru toate planurile vietii. Omul acesta are cea mai armonioasa imbinare a intelectului cu vointa si sentimentul, fiind prin astea omul cel mai intreg si mai sanatos al contemporaneitatii, expresia cea mai plenara a omeniei noastre romanesti. Cerebralismul sau e un cerebralism care merge pana la luciditate, la iluminare, vointa e o vointa de otel si afectivitatea sa e uriasa, o afectivitate care proiecteaza asupra tuturor fiintelor din jur marea sa radiatie interioara… (Victor P. Garcineanu, „Din lumea legionara” ).
*
Caracterul profund crestin si sfintenia vietii lui Corneliu
A fost prigonit intreaga viata, calomniat, intemnitat, hulit, batut, arestat, condamnat prin cel mai nedrept proces din istoria romanilor si in cele din urma eliminat in mod talmudic de interesele masoneriei internationale.
In toamna anului 1920 se deschideau cursurile universitare la Iasi fara serviciu religios. „Se proclama lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din scoala, din institutii, din tara”. Pentru ca a luptat sa se pastreze religia in scoala, Corneliu a fost batut aproape o jumatate de ora, dar a reusit sa obtina deschiderea cursurilor universitare cu rugaciune. „De atunci mi s-a inradacinat credinta, care nu ma va parasi, ca cel ce lupta chiar singur pentru Dumnezeu si neamul sau nu va fi invins niciodata”.
Indurerat ca nu-i inteles si ca e lovit din toate partile, el scrie: „Singurul sprijin in mijlocul atator infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am gasit numai la Dumnezeu. Incepusem sa postim, post negru, toate vinerile, iar in fiecare noapte, la ora 12, sa citim acatistul Maicii Domnului”.
Iata ce spune Iuliu Maniu, seful Partidului National Taranesc in toamna anului 1944: „Recunosc ca d-l Codreanu a fost superior gandirii mele. Eu am incercat sa adopt in lupta si salvarea tarii cai politice; el a ales o cale superioara si anume aceea de a realiza mai intai caractere, educand un tineret, care, pe cai de inaltare patriotica sa daruiasca totul, moral si spiritual. Astfel, d-l Codreanu voia sa creeze mai intai o elita conducatoare si apoi un partid”. In 1945, primind vizita mamei Capitanului si fiind rugat de aceasta sa-i dea un memoriu lui Petru Groza – in care se cerea eliberarea din lagar a fiicei si nurorii sale, Iridenta Mota si Elena Codreanu, sotii de legionari, Iuliu Manu a spus: „Nu pot sa fac nimic. Astept si eu sa fiu arestat. Doamna, eu nu am avut copii, dar daca as fi avut, as fi dorit sa semene cu fiul d-voastra Corneliu!”.
Marele rabin, evreul Alexandru Safran, in cartea sa „Karl Marx antisemit” (Ierusalim, 1979) descrie cum a fost primit de Capitan la Casa Verde in 1936, sediul Legiunii, iar dupa o discutie de mai bine de oua ore, iese de acolo foarte impresionat: „Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune: am avut multa placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat probleme, dar am invatat farame din infinita taina a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau rabufnire de patimi. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine; daca un evreu a fost lovit sau ranit sau jignit, va rog sa-i iertati, ei nu-s decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim. Ci pe omul-om. Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica. Apoi a venit tavalugul. Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol II in anul 1938…, a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase nevinovate, insetate si ele dupa o bucatica de dreptate”.
*
O formidabila dinamita: rugaciunea!
Vasile Posteuca[1], martor al vietii sale zbuciumate, ne-a lasat pagini adanci de Pateric romanesc legate de persoana lui Corneliu. El a fost si martor ocular al dezgroparii Capitanului in noiembrie 1940 si al aflarii moastelor sale! (marturia respectiva mai jos…). Iata ce spune despre trairea crestina a acestuia:
„Capitanul a stiut de puterea misterioasa a rugaciunii. A stiut sa se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu severa disciplina, rugaciunea. Se scula dimineata inainte de rasaritul soarelui si se retragea pentru meditatie si cititul rugaciunilor. Se ruga. Indelung. Intens. Se ruga nu numai pentru sine ca suflet de om, ci si pentru miscare, pentru neam… Capitanul se ruga. Si ne-a invatat si pe noi sa ne rugam, sa devenim oameni noi prin interiorizare, prin practicarea tacerii, prin rugaciune. Stia de marea putere a postului negru, a abstinentei. Era ascet. Se ruga cu inima”.
Posteuca l-a surprins pe Capitan rugandu-se in ziua de Sf. Gheorghe, 23 aprilie 1933, la Radauti, in casa lui Vasile Iasinschi: „Prin usa intredeschisa l-am vazut in genunchi rugandu-se. Nu m-a observat, nu m-a auzit. Era adanc in rugaciune. Faptul acesta m-a socat. A trecut prin mintea si inima mea ca un fulger, despicand cerul in doua. Noi, jos, cantam, radeam, povesteam nazdravenii din viata studenteasca de la Cernauti. El insa se ruga. Statea intr-o batalie. Angaja destinul unui neam intreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu”. Se ruga pentru a avea succes in munca de inviere a Neamului Romanesc. Capitanul voia sa se bata fara sabii, numai cu puterea rugaciunii si cu marele ajutor al fortelor nevazute. De aceea se ruga cu ardoare…
Capitanul aducea un element nou in lupta. Nu numai curajul si fermitatea convingerilor, nu numai oratoria iscusita si suportul tineretii noastre nevinovate. Ci o arma noua. O formidabila dinamita, rugaciunea. Politica devenea religie si propaganda electorala rugaciune.
Ni se pare astfel fireasca aprecierea unui strain despre el: „Codreanu avea mai mult profilul unui profet religios, decat acela al unui sef de partid. Cei care-l urmau il venerau ca pe un sfant” (Walter Hagen; la pr. V. Moise, „Marturia faptelor”).
El a infiintat Asociatia Studentilor Crestini, la 20 mai 1922. La 4 martie 1923 a infiintat Liga Apararii Nationale Crestine. La 22 august 1923 s-a inchinat in strada, la Iasi, portile Mitropoliei fiind inchise conducatorilor studentilor.
In vara anului 1929 la Manastirea Putna, s-a sfintit steagul Legiunii Arhanghelul Mihail. In iulie-octombrie 1934, legionarii au lucrat la reconstruirea bisericii ruinate din Cotangenii-Mari, judetul Soroca.
(cf. pr. V. Moise, „Marturia faptelor”)
*
„Inclinarea Capitanului spre pragmatic, in vederea implinirii idealului, sta in viziunea sa heraclitiana asupra realitatii. Pentru el viata, privita prin sentimentul eroic, este o neincetata lupta. O lupta intre principul divin si cel satanic, principii care se obiectiveaza in conceptia si felul de a fi al oamenilor…
Il calauzeste pe drumul sau suitor, misticismul sau. Niciodata nu l-a parasit credinta intr-o ordine transcendenta si niciodata nu s-a departat de vocile profunde ale supranaturalului. Simtul metafizic, increderea in lucrurile care sunt inefabile au indreptat intotdeauna pasii sai. Datorita acestei sensibilitati metafizice, el comunica cu eternitatea si actiunea sa capata culoare de Absolut. In adancul sau crestinism sta marea lui capacitate de dragoste. Politica sa este generozitate si sacrificiu. De cate ori si-a dispretuit viata sa, a facut-o pentru fratele sau intru sange si credinta. Si nu poate sa se gandeasca la orgoliul sau acel care oricand este gata de jertfa…
In faptura Capitanului se contopeste mesianismul sau intransigent cu o modestie induiosatoare. Comportarea lui, actele lui zilnice, sunt cele mai straine de grandilocventa, fast si ditiramb democratico-demagogic…
Corneliu Codreanu este educatorul natiei sale”. (Victor Soimu: „Spiritul legionar si Legiunea”).
[1] Vasile Posteuca, 1912-6 nov. 1972, militant in America pentru eliberarea tarii natale de sub jugul comunist, un mare poet sensibil, credincios profund si refugiat in mistica, a rabdat chinuri infioratoare in ultimii ani de viata din cauza suferintelor. Epitaful sau marturiseste: „ROMANIA, sa treci din neam in neam acest cuvant / Din casa-n casa si din nume-n nume / Ca noi pe tine te-am iubit pan-la mormant / si alta n-am avut mai scump pe lume” (cf. V. Moise, Problema evreiasca, p.275).
sursa: Martiri si marturisitori romani din secolul XX.
Inchisorile comuniste din Romania – Fabian Seiche
Bucovina Profundă 
Lasă un comentariu