Bucovina Profundă

24 august 2016

Ziua de 23 august 1944 marchează începutul calvarului Neamului Românesc. Predarea Armatei Române şi surparea rezistenţei morale. Dr. Teofil Mija, supravietuitor al temnitelor comuniste. Articol publicat in revista Veghea, august 2008

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:41

Ziua de 23 august 1944 marchează începutul calvarului Neamului Românesc. Predarea Armatei Române şi surparea rezistenţei morale

drmija

Dr. Teofil Mija, supravietuitor al temnitelor comuniste

Articol publicat in revista Veghea, august 2008

Sunt unul dintre puţinii supravieţuitori din rândurile studenţilor români încleştaţi în luptă până la jertfa supremă cu ateo-comunismul, cu securiştii şi nomenclaturiştii partidului comunist din România, partid străin de neamul românesc, importat din Rusia, ai cărui membri au trădat interesele neamului nostru, dând mâna cu duşmanul ce urmărea distrugerea entităţii noastre naţionale. Sunt cei care au devenit unelte de asuprire şi de înrobire, care ne-au stăpânit inoculându-ne frica organică prin teroare, timp de 50 de ani.

Ziua de 23 august 1944, zi de tristă amintire, marchează începutul Golgotei, al calvarului neamului românesc, al răstignirii pe cruce, a suferinţelor, intrarea şi căderea fără speranţă de a mai putea scăpa din infernul comunist. Istoricii au datoria de a scoate la lumină adevărul despre acest act de trădare naţională, de vânzare a noastră în braţele lui Stalin, cel mai mare călău al popoarelor din secolul trecut. Trădarea ţărilor Europei Răsăritene şi vânzarea acestora s-a făcut de către Roosevelt şi Churchill.

Nicolae Baciu, avocat din Bran, judeţul Braşov, după ce a scăpat din zece închisori româneşti şi sârbeşti, ajungând în „lumea liberă”, şi-a închinat întreaga viaţă studierii arhivelor militare secrete, engleze şi americane, scriind cartea intitulată ”Agonia României – 1944-1948”, bazată pe o bibliografie ce conţine 120 de lucrări şi documente ale cercetătorilor din acea perioadă. A fost realmente o agonie pentru neamul nostru. Atunci s-a produs distrugerea materială, dar mai ales spirituală a poporului român – distrugerea sufletului – îmbolnăvindu-l aproape incurabil, aruncându-ne în mlaştina deznădejdii, a mizeriei morale în care zăcem şi azi.

Istoricii străini printre care şi renumitul istoric american Forester consideră actul de la 23 august 1944 ca fiind opera colectivă a membrilor oligarhiei tradiţionale, a monarhiei, a aparatului de stat şi a partidelor istorice. Pamfil Şeicaru, renumitul ziarist interbelic, directorul ziarului Curentul, în articoul intitulat ”Politica anistorică”, îşi exprimă următoarele convingeri: „Dacă războiul a fost o patetică verificare a potenţialului moral şi material al naţiunii, în acelaşi timp a fost şi o posibilă verificare a democraţiei române, care a angajat destinul poporului român în graba cu care s-a precipitat să impună ţării printr-o îndrăzneaaţă mistificare, capitularea. Ce s-a salvat prin lovitura de stat din 23 august 1944? Vieţi omeneşti? Cine are curajul să facă inventarul vieţilor omeneşti suprimate de către trupele ruseşti numai în primele două luni după capitulare? Bunuri materiale? Bunuri spirituale? Ce s-a salvat prin gloriosul act de eliberare? Şi după?

Cu ce frenezie au fost batjocorite sacrificiile unei armate eroice! Cu ce îndrăzneală unică s-a răsturnat tabla de valori etice, preamărindu-se actele de spionaj în favoarea unor puteri străine, dându-se oricărei acţiuni trădătoare un titlu de recunoştinţă naţională şi etichetându-i criminali de război pe cei care participaseră la lupta împotriva Uniunii Sovietice!” (n.n. – zeci de generali şi sute de ofiţeri superiori exterminaţi în Penitenciarul Aiud au rămas şi azi fără un monument de recunoştinţă din partea actualilor guvernanţi).

La niciun popor din lume nu s-a înregistrat un caz similar de renegare a armatei naţionale – (n.n. – finlandezii, care au luptat şi ei împotriva Uniunii Sovietice şi cărora Stalin le-a cerut să condamne pe ofiţerii care luptaseră pe front împotiva armatei sovietice, i-a răspuns lui Stalin astfel: ”Noi nu avem criminali de război, noi avem numai eroi!” Şi n-au condamnat pe nimeni). Noi nu numai că am predat Armata Română Uniunii Sovietice, adică 170.000 de ostaşi, oţeliţi în trei ani şi două luni de război, care luptau pe frontul de la Iaşi, dar s-au surpat rezistenţele morale ale naţiunii prin violenţa cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea României, în speranţa că îşi vor asigura titluri şi recunoştinţa învingătorului. (n.n. – au ajuns şi ei în închisori alături de cei care am rămas fideli crezului şi educaţiei anticomuniste).

La Aiud a fost întemniţată toată elita armatei române, cea politică şi cea culturală interbelică, majoritatea acestora fiind exterminaţi prin frig, foame, bătăi, izolări, umilinţe şi torturi inimaginabile, ce nu pot fi exprimate prin cuvinte.

Prinţul Mihail Sturdza (fostul ministru de externe -n.n.) descrie astfel actul de la 23 august 1944, minciuna armistiţiului bilateral: „În realitate nu se semnase niciun armistiţiu. Rezultatul acestei minciuni către poporul român a fost capturarea şi trimiterea în Rusia a şaisprezece divizii române, fără (more…)

18 august 2016

Trupă suedeză satanistă concertează la Cetatea sfântului Ștefan.Protestul asociațiilor din Suceava. Sucevenii se opun satanismului desfășurat pe locuri sfințite de sânge de eroi și susținut din bani publici. ATENȚIE, imagini șocante! UP DATE: Protestul a primit un răspuns oficial pozitiv

Filed under: atitudine,boicot,Bucovina profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:27
cross-bishops-staff

Biruința Crucii și Învierii lui Hristos, călcând peste balaurii văzuți și nevăzuți, peste aspidă și vasilisc

UP DATE: Protestul a primit un răspuns oficial pozitiv (22 aug)

Trupă suedeză satanistă concertează la Cetatea sfântului Ștefan. Protestul asociațiilor din Suceava

Sucevenii se opun satanismului desfășurat pe locuri sfințite de sânge de eroi și susținut din bani publici

Atenție, imagini șocante!

Mai multe asociații culturale și religioase sucevene protestează şi solicită anularea concertului pe care formaţia satanistă Dark Funeral din Suedia, urmează să-l susţină joi seara (18 august 2016), în prima zi a festivalului rock ce se desfășoară în şanţul de apărare al Cetăţii de Scaun a Sucevei. Trupa suedeză este satanistă in mod explicit, iar în descrierea lor oficială se precizează că temele pe care această trupă se promovează prin muzica lor sunt satanismul şi anticreştinismului.

Președinte al Asociației Culturale Sfântul Mitropolit Dosoftei Suceava, pr.prof. Justinian Cojocar a făcut public un memoriu care este susținut de unsprezece asociații culturale și religioase sucevene:  Asociaţia Culturală Sfântul Mitropolit Dosoftei, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava, Bucovina Profundă, Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou, Fundația Culturală IPAMIA, Fundaţia Pentru Oameni, Asociaţia ProVita Bucovina, Asociația Psaltichia, APOR Suceava, Asociaţia Familia Ortodoxă, Asociația Mereu Tineri, ASCOR Suceava.

Vă prezentăm conţinutul memoriului:

„Printre trupele invitate se află şi Dark Funeral din Suedia. Pe pagina lor de internet: http://www.darkfuneral.se se află clipul de prezentare al trupei in care ard cruci, pentagrame, tin in maini cranii şi capete de porci, beau sange de animal.
Ţinuta lor este înspăimântătoare şi respingătoare.

Temele pe care ei le promovează prin muzica lor sunt Satanismul şi respingerea Creştinismului. Dăm exemple de câteva nume ale albumelor: Vobiscum Satanas, Teach children to Worship Satan, Diabolis interium.
Apreciem munca organizatorilor şi ştim că intenţia şi scopul este de a oferi un festival variat şi reuşit sucevenilor şi turiştilor care vin în Suceava.
Pe pagina de prezentare a festivalului Bucovina Rock Castle se menţionează că banul public se mai cheltuie şi pe acte de cultură, că muzica este o legătură puternică între taţi, mame, fii şi fiice, fraţi, surori şi simpli cunoscuţi.
Considerăm că prezenţa trupei Dark Funeral este o imensă greşeală. Nu vrem din banul public să fie plătită trupa Dark Funeral! Concertarea acestei trupe nu este act de cultură, şi (more…)

17 august 2016

1969 -Arhim. Epifanie Theodoropulos: Scrisoare către Nicodim, zelotist athonit care intenționa să nu-l mai pomenească la slujbe pe patriarhul ecumenic Athenagora, pentru „acrobațiile” sale teologice (fragment)

Filed under: apologetica,articol,atitudine,conciliul cretan,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:28

1969 -Arhim. Epifanie Theodoropulos: Scrisoare către Nicodim, zelotist athonit

care intenționa să nu-l mai pomenească la slujbe pe patriarhul ecumenic Athenagora, pentru „acrobațiile” sale teologice (fragment)

 

epifanie theodoropulosIubite părinte Nicodime, trăim într-o vreme de înfricoşătoare zăpăceală. Atenţie să nu fim atraşi de mulţimea curenţilor. Suntem chemaţi să mergem pe sârmă. Atenţie să nu cădem nici la dreapta, nici la stânga. Aproape toate schismele în Biserică au fost pricinuite de încrederea în sine şi de graba nesoco­tită. Mâine patriarhul va pleca din lumea aceasta şi – cine ştie? – poate va urma după el un om înţelept. Atunci… se va termina cu isteria unionistă şi aiurelile filopapale… Dacă, însă, am creat schismă, cum vom cicatriza rănile Bisericii? Pe cât de uşor se creează schisma, pe atât de greu se repară. Citeşte istoria Bi­sericii şi te vei cutremura. Crezi că este uşor să ţinem piept curentului până la sfârşit? Este bine să nu des­chidem stăvilarul, căci odată deschis, curentul va scăpa de sub controlul nostru şi va inunda totul nestăpânit. Atunci când aprindem fanatismul mulţimii – este de ajuns o singură scânteie pentru crearea şi menţinerea schismelor – după aceea este cu nepu­tinţă să mai punem rânduială. De multe ori în istorie necuviinţele au ajuns până la profanări, până la încă­ierări, până la ucideri. Dacă va îndrăzni cineva din începătorii schismelor să recomande cumpătare şi împăcare, va fi considerat trădător şi va fi renegat pentru totdeauna mai mult de către incitatorii la dez­binare. De aici se pricinuiesc schisme înlăuntrul schis­melor, dezbinări, împărţiri, fragmentări, nemiloase războaie lăuntrice. Priveşte la iubiţii stilişti! Uniţi au fost numai atunci când s-au despărţit de Biserică, dar foarte curând s-au împărţit. Astăzi în câte grupări nu sunt împărţiţi? Poate în mai mult de şapte-opt. Şi deşi toți cugetă aceleaşi, fiecare grupare îi vede pe ceilalţi ca pe nişte trădători ai „Luptei”. Au ieşit din Biserica Greciei şi au fondat „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi”, deoarece „schimbarea calendarului a ve­nit în contradicţie cu Sfintele Canoane”. (more…)

Întreaga Expunere a Protopresbiterului Theodor Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie din Tesalonic, asupra celor 10 teme inițiale de pe agenda Sfîntului și Marelui Sinod. Expunerea Pr. Theodoros Zissis este din octombrie 2015 și are valabilitate permanentă

Filed under: apologetica,conciliul cretan,conferinte,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:10

Întreaga Expunere a Protopresbiterului Theodor Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie din Tesalonic, asupra celor 10 teme inițiale de pe agenda Sfîntului și Marelui Sinod.

Expunerea Pr. Theodoros Zissis este din octombrie 2015 și are valabilitate permanentă

Trad.&Transcripția în lb. rom.,©Acta Diurna®                               sursa: Acta Diurna

[Această serie de prezentări a avut loc de-a lungul lunii octombrie a anului trecut [2015]; deși, din această cauză, unele elemente sînt acum datate, ansamblul prezentării constituie una dintre cele mai prețioase surse de informație (pentru cei ce doresc să cunoască de la izvoare autentice problematica pregătirii Sfîntului și Marelui Sinod din Creta și ecumenistă în general).

Inregistrarea a fost publicată de utilizatorul Mark Ephesus pe you tube la 28 ian 2016, cu următoarea descriere (trad. din engl. ActaDiurna): Pr Theodoros Zissis este Profesor Emerit de Patrologie, a fost Șeful Catedrei de Teologie Pastorală și Socială a Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea Aristotel -Tesalonic.]

Protopresbiter Theodoros Zissis (în continuare, Pr TZ): Nu voi intra în foarte mari detalii privitor la întîlnirile de pregătire a Sinodului, la unele dintre care, precum v-am mai spus, am participat personal. Am să vă spun doar că la cea de A 3-a Consultare Pre-Sinodală, penultima de pînă acum (s-a spus în oct. 2015) –  cea de A 4-a Conslutare Pre-Sinodală a avut loc în 2009, – imaginați-vă că cea de A 3-a Consultare Pre-Sinodală, la care am participat eu, a avut loc în 1986! Numărați cîți ani au trecut (1986-2009=26 ani) fără nici un fel de activitate preparativă.

Sala (în continuare, S) : Incredibil !

Pr TZ: S-a cofirmat lista celor 10 teme care se vor discuta la Sfîntul și Marele Sinod [redusă ulterior la doar 6] – doar 10 teme se vor discuta, căci în pregătirile anterioare pe listă se aflau o mulțime de teme, aproape toate domeniile dogmaticii și eticii au fost propuse spre dezbatere – ai fi zis că sîntem la cursurile vreunei universități, cu seminarii nenumărate la temă. Ar fi ținut (sinodalii) cursuri, așadar, pe toate temele de dogmatică și morală. Dîndu-și seama de asta, la cea Dintîi Consultare Pan-Ortodoxă pregătitoare a Sfîntului și Marelui Sinod toată această mulțime de teme a fost redusă la doar 10, și anume : (more…)

16 august 2016

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre prestația delegației românești la discuțiile din Creta

Filed under: Hierotheos Vlachos,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:27

hierotheos-vlachos 2

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre prestația delegației românești la discuțiile din Creta

Mitropolitul Hierotheos Vlachos a făcut publice câteva observații personale importante care aruncă o altă lumină asupra unor aspecte legate de congresul cretan, în special cu privire la prestația delegației BOR, în special asupra modului in care patriarhul Daniel s-a opus numeroaselor presiuni ale taberei ecumeniste coordonată de Ioannis Zizioulas, mitropolitul Pergamului. Important de citit:

”Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.

Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.

Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.

Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.

Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți (more…)

Sfinții Martiri Brâncoveni – ctitori de neam creștin

Filed under: Brancovenii,rugaciune,sinaxar,tropar,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:19

Sfinții Martiri Brâncoveni – ctitori de neam creștin

Tropar al Sfinților Brâncoveni:

Cel ce pentru dreapta credintă si pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir împreună cu fiii tăi Constantin, Stefan, Radu, Matei si cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantin, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.


Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache

Acest binecredincios şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

    Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut (more…)

Adormirea Maicii Domnului. Fragmente din tezaurul liturgic al Bisericii

Filed under: praznicar,psaltica,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:35

Adormirea Maicii Domnului

Fragmente din tezaurul liturgic al Bisericii

Axionul Adormirii Maicii Domnului

“Neamurile toate te fericesc pe tine, Una de Dumnezeu Născătoare. Biruiescu-se hotarele firii întru tine Curată Fecioară, că nasterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce ești după naștere Fecioară și după moarte, vie, mântuiești pururea Născătoare de Dumnezeu moștenirea ta.”

 

Stihiri la Adormirea Maicii Domnului

Stih:  Dintru adâncuri am strigat către tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

 O, preamărită minune!  Izvorul Vieţii în mormânt se pune, (more…)

15 august 2016

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă: Scrisoare deschisă către ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în privința Sinodului din Creta. Scrisoare susținută și de Bucovina Profundă

Filed under: apologetica,atitudine,conciliul cretan,Petru Voda,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:53

+ Scrisoare susținută și de Bucovina Profundă +

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă:

Scrisoare deschisă către ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,

în privința Sinodului din Creta

paltin

Către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Stăpâne,

Cu fiiască supunere și cu adâncă îndurerare vă adresăm această scrisoare noi, cei nevrednici, neluminați cu viețuirea și cei din urmă fii ai celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Neliniștea și îndurerarea noastră sunt pricinuite de convocarea, hotărârile, dar mai ales urmările Sinodului din Creta (2016).

Ştim că Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a dat în Creta o luptă foarte mare pentru mărturisirea Ortodoxiei, luptă în care şi Înaltpreasfinţia Voastră ați avut aport de mare însemnătate. După cum bine știți, cu binecuvântarea și la dorința Înaltpreasfinției Voastre, noi, obștea mănăstirii Paltin Petru Vodă, după smeritele noastre puteri, am întâmpinat acest Sinod cu rânduială duhovnicească de post și rugăciune. Deşi încredinţaţi de imperativul ca întrunirea acestui sinod să fi fost amânată, fiind ridicate uriaşe probleme teologice privitoare chiar la „Regulamentul de organizare şi funcţionare”, nefiind întrunită unanimitatea preconizată pentru documentele pregătitoare şi existând obiecţii ale unor Biserici locale, am făcut deplină ascultare şi ne-am rugat ca lucrările cretane să fie desfășurate în harul și lumina Adevărului, urmând hotărârilor statornicite de Dumnezeieștii și Sfinții noștri Părinți. Ştiam că Atotputernicul Dumnezeu plineşte neputinţele şi lipsurile omeneşti şi poate să schimbe răul în bine. Iar veştile despre lupta pentru Ortodoxie a Delegaţiei Române ne-au dat nădejde şi ne-au întărit în rugăciune şi post.

După cum se vede, nu ne-am grăbit să spunem ceva, odată încheiat Sinodul din Creta (2016). Dimpotrivă, am studiat cu foarte multă atenție şi răbdare documentele și hotărârile luate, pozițiile și relatările ulterioare ale unor ierarhi și teologi de seamă ai Sfintei noastre Biserici, atât pentru, cât şi împotriva organizării și desfăşurării lucrărilor şi documentelor Sinodului din Creta. Ca urmare a acestei cercetări, însoțite de rugăciune, în care am încercat să cumpănim toate spre a cunoaşte cât mai deplin adevărul, glasul conștiinței ne îndeamnă să vă adresăm această scrisoare. Părerea noastră faţă de Sinodul din Creta (2016) nu este singulară și izolată în lumea ortodoxă, ci este împărtășită de multe alte conștiințe, prin mărturisiri de credință publice, argumentate și întemeiate canonic pe învățătura Sfinților Părinți.

Cu dragoste şi frică de Dumnezeu, Făcătorul, Ziditorul şi Mântuitorul lumii, privind către Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul şi Capul Bisericii celei vii şi adevărate, trupul Său, Vă mărturisim Înaltpreasfinţite Părinte, următoarele:

1) Sinodul din Creta a călcat peste cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, (more…)

O perlă a literaturii doxolologice din patrimoniul patristic: Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:21

O perlă a literaturii doxolologice

din patrimoniul patristic:

Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

 

149676_adormirea_fecioarei_maria

Din Sfântul Nicolae CabasilaTrei omilii la Nasterea, la Bunavestire si la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Ed. ICOS, 1999

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU (sec.XIV)

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia? N-ar fi de bun simţ să te ascunzi în faţa înfrângerii, după ce vei fi fost pus în faţa unor lucruri atât de înalte, căci acolo unde nimeni nu poate izbândi, nimeni nu poate fi învinuit de nebăgare de seamă. Şi pentru că mi-am potrivit cuvântul cu puterile mele, mă îndrept spre cântările de proslăvire, adăugând doar pe acestea, pe care nu le încerc spre a face cunoscute ascultătorilor darurile celei pe care o cânt, şi care lor le scăpaseră — căci nimeni nu trece cu vederea ceea ce este bine al tuturor — dar este spre folosul sufletului meu faptul că încerc să-mi amintesc, atât cât este cu putinţă, începătura mântuirii mele. Căci aceasta este pricina, mi se pare pentru care toţi o cântă pe Preasfânta. Nimeni n-a putut pune la cale această faptă plină de slavă, fără a urmări, în vreun fel acest scop, căci nu doar că Ea este acum vrednică de toate cântările noastre, pentru Cel pe Care L-a zămislit, ci era vrednică de acestea chiar mai înainte de a-L fi dăruit oamenilor.

Netăgăduit că Fecioara este cea pe care o cântaseră proorocii în cântările lor de Dumnezeu insuflate. Dintotdeauna a ales Dumnezeu un lucru vrednic de cinstire: (more…)

13 august 2016

Pr. Mihai-Andrei Aldea: Pentru cei care încă nu înţeleg accentul pe istorie

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:22

pr-aldea

Pr. Mihai-Andrei Aldea:

Pentru cei care încă nu înţeleg accentul pe istorie

Omul fără istorie este ca un copac fără rădăcini: un buştean dus de ape, din care, dacă nu putrezeşte, cine vrea face ce vrea. Pentru a ajunge să avem (iar) eroi şi sfinţi trebuie să ne recăpătăm rădăcinile, să cunoaştem şi să venerăm numele şi împlinirile sfinţilor şi eroilor, să le cunoaştem căderile şi ridicările, să le simţim dragostea, frica, puterea, slăbiciunea şi curajul, într-un cuvânt, tot ceea ce este esenţial din ceea ce au fost în această ţară şi în această viaţă. Îmbibându-ne de ei vom ajunge asemenea lor. Altfel vom fi asemenea „modelelor” de care încearcă societatea să ne îmbibe.
Aici se câştigă sau se pierd Ţara şi Neamul: în cunoaşterea şi trăirea Istoriei sfinţilor şi eroilor, cei care au trăit şi dus Evanghelia şi moştenirea străbună.
Celelalte, oricât de bune, sunt amănunte şi unelte.

Poezie: Ioan Alexandru – Pruncii mei

Filed under: poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:10

Poezie: Ioan Alexandru

cruce ioan alexandru

 

Pruncii mei


Să pot scrie imne pentru țară

Îngenunchi în fiecare seară

La lumina lămpii de oloi

Am nevoie pruncii mei de voi


Să luam de dincolo putere

Suferințele întru-nviere

Cu răbdare-n lacrimă să țes

Peste bruma noastră de cules

Ce e românesc nu piere: Trăiască duhul lui Iancu! Țebea, 2 august 2016

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:12

Ce e românesc nu piere:

Trăiască duhul lui Iancu!

Grupul Generația Folk la mormântul lui Avram Iancu

Țebea, 2 august 2016

Iancu la Țebea

1. Ce veşti mai aveţi voi, români, despre Iancu
Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu
Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
Al nostru frumos, pătimit crăişor
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea
Roş-galben-albastru – altar tricolor

Refren:

Trăiască duhul lui Iancu
Trăiască moţul între moţi
Câmpia Libertăţii spune
Că Avram Iancu suntem toţi

2. Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veşnic să arzi
La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum (more…)

12 august 2016

Un erou uitat: Valeriu Carp, salvatorul Putnei

Un erou uitat:

Valeriu Carp, salvatorul Putnei

”Din ordinul meu şi pe a mea răspundere, deschideţi focul!”

 Maiorul Valeriu Carp a murit, aşa cum îi şade bine unui erou, în luptă cu bolşevicii la Focşani în 1944. Dacă nu murea atunci probabil că ar fi fost omorît în bataie la penetenciearul Jilava aşa cum a fost omorît şi bravul geneal Radu Korne omorît de către gardienii ţigani Maromet şi Ivănică. Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici şi a rămas până astăzi… criminal de război!
da7463afdb173626cddd8a049d458a13
La 23 august 1939, împăraţii Răsăritului şi Apusului şi-au dat mâna încheind, prin intermediul miniştrilor lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, un “pact de neagresiune” care prevedea, în secret, împărţirea Europei. Unul (Adolf Hitler) îşi adjudeca, în numele “uniunii europene” naţional-socialiste, partea occidentală şi centrală a continentului, celălalt (I.V. Stalin), în numele “uniunii europene” comuniste, Răsăritul şi partea central-răsăriteană. O frontieră a ruşinii brăzda harta Lumii Vechii, de la Nord spre Sud, smulgând Finlandei regiunile estice, desfiinţând Ţările Baltice, împărţind Polonia în două şi pulverizând România Mare. Ruşii pretindeau (more…)

10 august 2016

Părintele Gavriil: Canoanele Bisericii au caracter mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate

Filed under: boicot,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:29

Părintele Gavriil: Canoanele Bisericii au caracter mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate

”Dacă vrem să rămânem cu Hristos, trebuie să avem mult echilibru.” Starețul Macarie de la Schitul Oituz

articol de Pr. dr. Ciprian Staicu / sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro

De curând a fost dată publicității o scrisoare deschisă (datată 3 iulie 2016) a unor părinți athoniți către Sfântă Chinotită care se opuneau Adunării eretice din Creta.

gavriil-panagouda-3Primul care o semnează este Gheronda Gavriil Cutlumusiatul de la Chilia Sfântului Hristodul. În această scrisoare părinții cer să se întrunească de urgență Sfânta Chinotită, să fie condamnat Sinodul din Creta ca eretic, anticanonic și tâlhăresc și să se oprească pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu la sfintele slujbe. Este o scrisoare care a fost tradusă și în limba română, ea fiind semnată și de peste 10 părinți români de la Schitul Prodromu.

Acești părinți deja au fost catalogați ca fiind inculți, singulari, nereprezentativi pentru Athos, înșelați etc. Prigoana împotriva lor este … în desfășurare.

Acum 8 ani mergeam pentru prima oară spre Chilia Panagouda, unde a trăit Sfântul Paisie Aghioritul. Eram cu un părinte român, iar la un moment dat ne-a ajuns din urmă, pe cărare, un domn grec, în vârstă cam de 45 de ani. Ne-a întrebat dacă știm cum ar putea ajunge la Gheronda Gavriil. I-am spus că nu știm, el și-a continuat drumul, însă ne-a impresionat emoția vădită care se citea pe chipul lui, gândindu-se că se va întâlni cu părintele Gavriil. Așa că, ne-am zis, hai și noi după el, poate ajungem la un om al lui Dumnezeu. Grecul l-a găsit, așijderea și noi. De atunci nu pot trece prin Sfântul Munte fără să merg la acest mare mărturisitor al Ortodoxiei, demn urmaș al Sfântului Paisie, cu care a fost vecin (chilia Panagouda fiind la câteva sute de metri de chilia părintelui Gavriil) și al cărui urmaș întru mărturisire este.

În Athos vin mulți pelerini. Cei mai mulți vin zilnic la mănăstirea Vatopedi. În medie sunt cam 100, dar se ajunge și la 300, iar la praznice chiar la mai mult. În schimb, la Gheronda Gavriil, că e vară, că e iarnă, pelerinii care trec să ia un cuvânt de folos sunt între 200-500 ZILNIC. Așadar, ori este vorba de un mare părinte duhovnicesc (deși un simplu monah), ori a înnebunit lumea că îl caută. Cred că prima variantă este cea adevărată.

Așadar, ca să mă exprim ardelenește, cei care acuză semnatarii scrisorii despre care am amintit că ar fi … anormali, să meargă să își facă ei înșiși un consult. Ușurința cu care părintele Gavriil vorbește despre orice temă duhovnicească, mulțimea de citate patristice pe care le știe pe de rost în original (greacă veche) și afluxul continuu de pelerini arată că acest om este CU ADEVĂRAT OM CU MINTEA LUI HRISTOS.

Acum câteva zile i-am călcat pragul. De fapt, l-am găsit la masă. Am așteptat cu pelerinii români cu care eram ca Gheronda Gavriil să termine de mâncat. În două minute a ieșit, ne-a binecuvântat, ne-a spus câteva cuvinte de folos, vreo trei glume pline de tâlc duhovnicesc (din care voi adapta una în final). Apoi, înainte de a se pune la dispoziția următorilor închinători, l-am întrebat:

  – Gheronda, cum vedeți viitorul Ortodoxiei, ținând cont de cele ce se întâmplă? (nu era nevoie să spun prea multe, știm prin ce trece Biserica lui Hristos azi)

  Răspuns: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc ! (poate a fost sau nu adevărată minunea despre Sfântul Paisie și îndemnul de a ne împotrivi adunării din Creta; scrisoarea vatopedinului Th. o numește ”înșelare demonică”, dar iată că un om în carne și oase spune răspicat același lucru, deci cu siguranță înșelarea se află în altă parte)

Tot părintele Gavriil a mai spus: Canoanele Bisericii au caracter soteriologic, adică mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate. A adus ca argument și un citat din opera Sf. Gherman al Constantinopolului: ”cei care sunt de același gând cu ereticii vor avea parte de același iad ca aceștia, pentru că Îl hulesc împreună cu ei pe Hristos.” (more…)

9 august 2016

Protocoalele Înțelepților Sionului

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:21

Protocoalele Înțelepților Sionului

Părintele Savatie Baștovoi despre această scriere:

 

Cine nu a citit cartea o poate găsi aici:

Protocoalele Întelepților Sionului

 

 

Mihai Viteazul, voievod sfânt al românilor

Filed under: România Profundă,sfintii români,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:12

Mihai Viteazul, voievod sfânt al românilor

legende vii - mihai viteazul

Astazi se implinesc 415 ani de la asasinarea lui Mihai Viteazul (n. cca 1558), fiul lui Pătrașcu cel Bun ,a urcat toate treptele dregătoriilor, de la ban de Mehedinți, mare stolnic, mare postelnic, până la mare ban al Craiovei (1593). În septembrie 1593, devine domn al Țării Românești (1593-1601).

S-a remarcat rapid ca un luptător pentru independență, dar și pentru apărarea cauzei creștinătății, luând singur inițiativa alăturării la ”Liga Sfântă”.

Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunță la tron în 1598, apoi din nou în 1599, în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory. Ca atare, în Transilvania și în Moldova, prin Andrei Bathory respectiv Ieremia Movilă, ambii dușmani ai lui Mihai Viteazul, se consolidase poziția adepților unei politici favorabile alianței cu turcii. Cu acordul tacit al Porții, cei doi îi cer lui Mihai Viteazul să părăsescă tronul și țara, fiind amenințată astfel însăși independența Țării Românești.

Mihai Viteazul a realizat (more…)

Adjuvanții din vaccinuri PRODUC boli autoimune grave. Articol din Viața Medicală. Sindromul Shoenfeld: o nouă afecţiune autoimună. Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants = ASIA

Filed under: antivaccin,autism,Uncategorized,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 09:41

Adjuvanții din vaccinuri PRODUC boli autoimune grave

Articol din Viața Medicală

Sindromul Shoenfeld: o nouă afecţiune autoimună

Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants = ASIA

Autor: Conf. dr. Manole COJOCARU | publicat in Viața Medicală din 24 Ianuarie 2014
Poza Manole Cojocaru 2013_ea8_600px   Adjuvantul este o substanţă care se adaugă unui vaccin cu rolul de a creşte concentraţia/titrul anticorpilor în sânge. Implicarea adjuvanţilor (săruri de aluminiu, emulsii de ulei în apă care conţin squalen, polisorbat 80, vitamina E sintetică) în patogenia bolilor mediate imun este binecunoscută de multă vreme. Literatura de specialitate sugerează să grupăm manifestările clinice sub denumirea unui sindrom frecvent întâlnit, intitulat sindromul autoimun indus de adjuvanţi (Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants, ASIA).
   Adjuvant provine din limba latină şi înseamnă „a sprijini“. Adjuvanţii sunt folosiţi în industria farmaceutică (producerea de vaccinuri) pentru a dezvolta imunogenicitate (a provoca un răspuns imun), un vaccin validat însemnând că acesta induce creşterea titrului de anticorpi. La majoritatea vaccinurilor este nevoie de un adaos de adjuvanţi. Adjuvanţii tipici sunt săruri de aluminiu (hidroxid de aluminiu, squalen). Adjuvanţii noi (AS04 sau MF59) induc o creştere cu mult mai mare şi mai îndelungată a titrului de anticorpi. Ei stimulează atât formarea de anticorpi (stimulează limfocitele Th2), cât şi imunitatea celulară (stimulează Th1). La femeile gravide, stimularea imunităţii celulare conduce la respingerea embrionului/fătului.
   Sindromul autoimun indus de adjuvanţi ASIA este caracterizat prin manifestări clinice precum: mialgii, miozită, slăbiciune musculară, artralgii sau poliartrită, oboseală cronică, tulburări ale somnului, afectare cognitivă, pierderea memoriei, ca şi emergenţa posibilă de boli demielinizante sau boli autoimune sistemice după expunerea la adjuvanţi.
   Se cunoaşte că adjuvanţii pot să declanşeze dezvoltarea de boli inflamatorii sau autoimune la persoanele care sunt susceptibile genetic. Raritatea complicaţiilor este secundară susceptibilităţii genetice, astfel că numai pacienţii cu tipul HLA DRB1 şi HLA DQB1 au declanşat boala. Sindromul miopatic indus de adjuvanţi a fost descris pentru prima dată în Franţa, în 1998. Miofasciita cu macrofage, afectare musculară postvaccinare, a fost demonstrată la examenele histopatologice, ce au relevat prezenţa de incluzii de aluminiu la nivelul citoplasmei (aluminiul este adjuvant în diverse vaccinuri). În 2002, cercetătorii au evidenţiat persistenţa depozitelor de adjuvant la locul de aplicare a vaccinului până la 10 ani după imunizare, ceea ce ar putea să explice persistenţa afectării musculare la aceşti pacienţi.
   Manifestările sistemice includ astenia marcată, oboseala cronică, mialgia, artralgiile, febra, iar la unele persoane, poliradiculoneuropatia demielinizantă, similară clinic cu boala Guillain-Barré cu modificări demonstrate electromiografic. Unii dintre pacienţii cu boli autoimune şi alergice au prezentat reactivarea bolii de bază când au fost vaccinaţi anti-H1N1, produs bogat în adjuvanţi. S-au evidenţiat markeri biologici precum hipergamaglobulinemia, nivelurile crescute ale proteinelor de fază acută (la 45% din pacienţi) şi concentraţia crescută de creatinkinază.
   Cercetările lui Shoenfeld au sugerat criteriile pentru diagnosticul ASIA, încă nevalidate, dar care sprijină recunoaşterea şi orientează studiile viitoare. S-a propus un nou nume pentru ASIA, şi anume sindromul Shoenfeld, în onoarea autorului care a studiat şi descris pentru prima dată aceste manifestări. Pentru diagnosticul de ASIA, trebuie să fie prezente cel puţin două criterii majore sau unul major şi două criterii minore.
   În concluzie, adjuvanţii atrag după sine o activare adjuvantă imună, produc boli mediate imun atât la animale, cât şi la om. (more…)

3 august 2016

Câinii războiului

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:53

Câinii războiului

sursa: trenduri.blogspot.ro

 
24 martie 1999. NATO începe bombardarea Serbiei. Se vorbeşte despre atrocităţi inimaginabile. Agenţiile de presă transmit reportaje incredibile despre gropi comune, centre de tortură,s.a.m.d. Toate acestea pentru a justifica atacul NATO. În mijlocul scandalului se afla „diavolul” Slobodan Milošević şi membri ai cercului său de putere. Toţi erau acuzaţi de crime împotriva umanităţii.
În 21 martie 2003 începea Războiul din Irak. Dacă atacarea Serbiei reprezintă semnul incipient al unei noi politici, atacarea Irakului va reprezenta evenimentul care va schimba radical lumea. Privind retrospectiv, putem lesne ajunge la concluzia că cele două evenimente sunt rădăcina actualei ordini mondiale. Ele ne-au condus în logica actuală, iar iniţiatorii lor au ştiut bine ce fac.

O ştire seacă venită săptămâna trecută de la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie ne anunţă că Slobodan Milošević nu se face vinovat pentru crime împotriva umanităţii. Ghinion! Slobodan Milošević a fost găsit mort în condiţii suspecte în celula sa de la Haga în 11 martie 2006. Stătuse cinci ani în puşcărie şi, dacă n-ar fi fost omorât, probabil ar fi murit natural până când „tribunalul nimănui” l-ar fi declarat nevinovat. Curat democratic!
Achitarea lui Slobodan Milošević vine după ce, în luna martie a acestui an, acelaşi tribunal l-a achitat pe ultranaţionalistul sârb Vojislav Seselj, cel care a fost vicepremier pe vremea evenimentelor din fosta Iugoslavie. Achitarea lui Vojislav Seselj vine după nu mai puţin de 12 ani petrecuţi în detenţie, ordonată de acelaţi tribunal. Cine-i mai dă acestui om anii înapoi? (more…)

Ce este Marxismul Cultural?

Filed under: crimele comunismului,inginerie sociala,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:40

Ce este Marxismul Cultural?

articol de Ioana Hincumarxism cultural

O prietena  imi atrage regulat atentia ca, atunci cand comentam politica, unii dintre noi folosim notiuni pe care presupunem in mod gresit ca publicul larg le stapaneste. Asa-i: “multumita” educatiei lacunare si ideologizate din scolile si facultatile noastre (sau, mai recent, si occidentale), precum si mass-media romanesti – la aceste scoli formata – publicul larg nu stapaneste abecedarul institutiilor social-politice si civice. Din pacate, nici macar absolventii de facultati de profil nu-l stapanesc decat in masura in care au facut un efort individual, alternativ sau informal, de cunoastere.

De exemplu conceptul de marxism cultural. Desi acum traim din plin, mai mult ca niciodata, efectele lui dezastruoase – pe scurt, declinul civilizatiei occidentale, al gandirii critice, al standardelor academice, al moralei crestine si al libertatii individuale – prea putini ii inteleg semnificatia si obiectivele suicidare. De unde ii si cad victima.

Pe de alta parte, unul din cele mai dificile lucruri este sa explici simplu si limpede fenomene sociale complexe unui public dezinformat si malformat (intelectual si epistemic) sistematic de mass-media si scoala. In acest sens, multumita aceleiasi prietene, am gasit acest material video pe care va invit sa-l urmariti atent pentru ca, in opinia mea, reuseste sa explice, in numai 7 minute, si pe intelesul publicului larg, fie si foarte tanar sau total lipsit de baza referentiala, esenta – istoria, obiectivele si efectele dezastruoase care frizeaza patologia psihiatrica, ale – acestei ideologii a Stangii occidentale postmoderne.

Pentru nevorbitorii de limba engleza, aveti in continuare traducerea libera a materialului video.

Nu. Nimeni nu poate lectura corect o anume realitate fara sa cunoasca abecedarul ei. Nimeni nu poate combate eficient si vindeca diverse patologii sociale fara cunoasterea si eliminarea cauzei.

Ce este marxismul cultural?

 Sa incepem cu o descriere succinta:

Marxismul cultural este un termen larg care se refera la propaganda si aplicarea “Teoriei Critice” si, mai general, la influenta culturala, politica si academica a anumitor elemente ale ideologiei Stangii contemporane.

Radacinile marxismului cultural se gasesc in ceea ce numim generic Scoala de la Frankfurt. Sintagma este folosita informal pentru a descrie ganditorii afiliati sau asociati cu Institutul pentru Cercetari Sociale al Universitatii Goethe din Frankfurt in perioada interbelica. Critici atat la adresa capitalismului cat si a socialismului sovietic, acestia abordau deficientele marxismului clasic asa cum erau percepute atunci si urmareau schimbarea sociala. Opera lor este cunoscuta sub numele de Teoria Critica.

Definirea si incadrarea intr-o anume categorie a Teoriei Critice este extrem de dificila, pentru ca atinge un set foarte larg, disparat, de idei, indivizi si abordari. Cu toate acestea, aspectul fundamental si de durata al Teoriei Critice, comun tuturor produselor ei, este crearea de teorii interdisciplinare care pot servi ca instrumente pentru transformarea sociala [ceeea ce multi numesc azi, in limbaj informal, “ingineria sociala” a Stangii].

 In anii ’60, Teoria Critica a Scolii de la Frankfurt a dobandit tractiune in unele segmente ale Stangii si gandirii stangiste atat in Europa, cat si in America de Nord.

 Azi, influenta ei este resimtita in tot mediul academic occidental, dominand stiintele sociale si umaniste. Studiile de gen (femei vs barbati; „gender studies”) si cele privind „rasa alba” sunt doua asemenea exemple.

 Unul din cei mai infuenti teoreticieni ai curentului si membru originar al Scolii de la Frankfurt a fost Herbert Marcuse. Trecerea in revista a oricarui paragraf scris de Marcuse va ridica semnale de alarma oricarei persoane fie si sumar familiarizata cu actuala cultura a intolerantei [minoritarilor fata de majoritari] din campusurile universitare si scolare.

Luam de exemplu urmatorul pasaj din eseul lui datat 1965, intitulat “Toleranta represiva”:

(more…)

Preasfințitul Longhin Jar de Bănceni: Predică și Scrisoare către episcopii ce au semnat documentele din Creta

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Parintele Jar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:17

Preasfințitul Longhin Jar de Bănceni:

Predică și Scrisoare către episcopii ce au semnat documentele din Creta

Predică, PS Longhin Jar, 19 iunie 2016:

”S-au dus în Creta ca patriarhi și s-au întors ca niște cârpe spurcate, fără Duhul Sfânt!”


Scrisoare către ierarhii semnatari din Creta, PS Longhin Jar, iulie 2016:

V-ați făcut vânzători de țară, de neam și de Dumnezeu!

Preasfințiți Arhierei, сu durere-n suflet aș ruga pe toți frații mei să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Cu orice preț trebuie să ne apărăm și să păstrăm singura noastră credință Ortodoxă Sfântă și mântuitoare, să nu ajungem vânzători ca Iuda.
Nu-i nimic mai presus ca Adevărul în Dumnezeu: nici prietenia, nici pacea, nici viața, nici nimic altceva.
Sinodul din Creta (16 – 27 iunie 2016) este un Sinod al fărădelegii, tâlhăresc, eretic, mincinos și viclean. Iar voi, frații mei arhierei, cum vă întoarceți înapoi acasă, la Patrie, la Biserică, la neam, la Trupul și Sângele nevinovat al lui Hristos, pe care L-ați vândut?
Cum vă veți apropia de Altarul lui Hristos?Cum veți săvârși tainele Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, voi cei fără de har, vânzători și trădători?
Cum vă veți apropia de cele Sfinte, de credința Sfintei noastre Ortodoxii, de Dogme, de Canoane și de hotărârile celor șapte Sinoade ecumenice, care au statornicit tot ce avem nevoie pentru mântuire? Pentru ce apare necesitatea unui Sinod pan-ortodox fără ortodocși? Slujind în duhul Sinodului din Creta, n-ați slujit Adevărului ci duhului mondialismului ocult și dez-bisericirii, care netezesc drumul venirii lui Antihrist! Aceasta ați dorit?!
V-ați făcut (more…)

2 august 2016

Părintele Eftimie Mitra: De la Ferrara-Florenta (1438-1439) până în Creta (2016) pe calea apostaziei

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:36

De la Ferrara-Florenta (1438-1439) până în Creta (2016) pe calea apostaziei

eftimie mitraPărintele Eftimie Mitra explică de ce sinodul din Creta este unul tâlhăresc și propune sa ne rugăm pentru îndreptarea lucrurilor

Am citit documentele finale a Sinodului din Creta. Am constatat ceea ce au aratat si alti teologi ortodocsi, o cadere a ortodoxiei in sfera ecumenismului. Cine e sincer in convingerile sale e constient ca ecumenismul este o erezie si nu va accepta aceste hotarari oricat ar fi de impuse. Va trebui fiecare sa aleaga daca asculta de invatatura Bisericii sau de hotararile din Creta. Asta fiecare va face dupa cum ii spune constiinta. Atentie inainte de a lua o decizie. Trebuie sa fim constienti ca cine va avea o alta parere si se va decide sa asculte de invatatura Sfintilor Parinti sa se astepte inevitabil si la repercursiuni.

Unii ierarhi greci au dezvaluit ca in Creta s-au facut presiuni pentru ca rezultatele sa fie favorabile “oficializarii” ereziei ecumeniste, motiv pentru care nu gresim sa spunem ca acest sinod este talharesc, cum de altfel au mai fost si altele in istoria Bisericii. Toate sinoadele talharesti au avut sustinere si implicare politica si toate au fost facute sub presiuni. Foarte asemanator cu ce s-a intamplat anul acesta in Creta. Insusi constrangerea de a se finaliza cat mai in graba, felul in care a fost organizat si regulamentele despre felul in care sa se ia deciziile in cadrul sinodului din Creta au lasat loc de suspiciuni inca dinainte de a avea loc. Ramane de vazut cine si in ce masura il va recunoaste. Daca citim Vietile Sfintilor vom observa ca in cazuri de acest fel, Sfintii nu au recunoscut aceste “sinoade” si pentru aceasta au avut o cruce grea de purtat, unii chiar si martiriu. Ele au fost oficializate doar local si temporar, pana ce cauza existentei sinoadelor talharesti a disparut. In cele din urma Adevarul a ramas in Biserica, aceasta datorita celor care s-au jertfit pentru El. Acum se pare ca erezia s-a oficializat la o scara mai larga, motiv pentru care trebuie sa fim constienti ca lupta va fi mai grea ca in primul mileniu de crestinism. Poate de aceeia multi Sfinti au afirmat ca si-ar fi dorit sa traiasca in vremurile din urma, pentru ca jertfa lor pentru Hristos sa fie mai mare.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: (more…)

30 iulie 2016

29 iulie: Nașterea lui Nicolae Steinhardt, evreul care L-a găsit pe Hrisos în temniță

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:39
Nicolae Aurelian Steinhardt a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român, originar din Pantelimon, județul Ilfov, de origine evreiască, convertindu-se ulterior la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, când și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii, și a fost doctor în drept constituțional.

Născut pe 29 iulie 1912, într-o familie evreiască, este fiul inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt, fiind directorul fabricii de mobilă și cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară. Nicolae Steinhardt avea să evoce portretul semeț al tatălui, recunoscând că de la acesta a învățat care este suprema calitate a unui om în viață: curajul.

„Fără el, toate celelalte se diluează, pier, nu fac doi bani. Purtarea lui și cuvintele pe care mi le-a spus în momentul plecării mele la Securitate spre a fi arestat (avea optzeci și doi de ani) m-au însoțit (tonic) pe toată durata detenției și le consider nu mai puțin vrednice de respect ori mai puțin frumoase decât faimosul «Merde!» al lui Cambourne la Waterloo. Tata: «Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni». Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naționalitate – se bucura de calificativul «jidan fricos». La puțini am văzut atâta dispreț pentru lașitate”, spunea Steinhardt. (more…)

Recitalul de clopote

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:49

Recitalul de clopote

[articol si foto: ioan gînscă]

Haiducul din imagine este Costel Condurache. L-am fotografiat în 2008, când mi-a făcut o vizită surpriză. Era așa cum îl știam dintotdeauna: înalt și slab, cu barbă și cu părul lung, cu o privire foarte vie. În spinare, bineînțeles, ranița burdușită cu cărți duhovnicești.

În legătură cu el, nu pot uita ceva cu totul special, de prin anii ’97 sau ‘98, când se organizau frecvent concerte rock în Piața Avram Iancu din Cluj. Bubuiau boxele încă din timpul vecerniei, nu așteptau organizatorii să se termine slujba, așa că nu era deloc plăcut să te rogi în catedrală în hărmălaia aia. Și-atunci, imediat după încheierea slujbei, ne-a venit ideea, mie și lui Costel, să ne închidem în turla catedralei și să tragem clopotele cel puțin 10 minute, ca să vadă zgomotoșii cum e să fii deranjat.

(Dacă vă întrebați cum aveam noi acces la clopotniță, trebuie să vă spun că, în timpul studenției la sculptură, trăgeam în mod frecvent clopotele la catedrală înainte de slujbe. Era o mare plăcere, iar sora Ofelia de la lumânări, cea care răspundea și de clopote, era încântată de ajutorul dat.)

Îmi aduc aminte că am ieșit din catedrală tare bucuroși și mulțumiți de isprava noastră. La poartă ne așteptau câțiva prieteni, bucuroși și ei, dar și paznicul arhiepiscopiei, nițel scandalizat. Bucuria ne-a fost și mai mare când am aflat, după câteva zile, că tare i-a plăcut Vlădicăi Bartolomeu recitalul nostru. Îl auzise! Mi-l și imaginez stând la fereastra dispre piață și zâmbind. În sfârșit cineva luase atitudine.

Aceasta a fost prima amintire care mi-a venit în minte când un prieten apropiat mi-a spus, în urmă cu două zile, că haiducul Costel s-a mutat la Domnul. Apoi au răsunat, ca niciodată, clopotele.

[Costel Artemie Condurache s-a stins la 41 de ani, după o grea suferinţă, în seara zilei de 29 iulie 2013, într-un spital din București. Să ne rugăm pentru odihna sufletului său și pentru mângâierea familiei îndoliate]

sursa: blog.ignus.ro 

 

PREZENT!

de Costel Condurache (+29 iulie 2013)

Din adânc de istorii ne cheamă pământul
De strajă să-i fim, să-mplinim legământul;
Prin înalturi de cer e dangăt de clopot
– Martirii se-mişcă-n văzduhuri cu tropot –;

Cei ce-l aud şi din mormânt prin Învieri se ridică
Şi-ncalecă timpul toţi acei făr’ de frică,
Cu paloş de-Arhanghel tot răul l-alungă,
Pentru timpul trecut,
Pentru ziua de azi,
Pentru vremi ce-or veni
Tot PREZENT! să răspundă.

 

Monahul Filotheu despre Fratele Costel Artemie

Costel Artenie Condurache, prietenul nostru, în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile şi greutăţile ultimilor mărturisitori ai unei generaţii exterminate în temniţele comuniste.

Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.

Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte, şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.

Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache si organizatiei sale, PREZENT, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.

Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe – Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit. (more…)

29 iulie 2016

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu: Marea apostazie din Creta și răspunsul Bisericii luptătoare

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:29

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu:

Marea apostazie din Creta și

răspunsul Bisericii luptătoare

 

pr.-dr.-Ciprian-StaicuA trecut o lună de la marea apostzie a Sinodului tâlhăresc din Creta.
Am ținut să încep acest cuvânt cu această propoziție, cu care mă voi întâlni la Judecată, când mă voi afla în fața Celui trădat în iunie 2016 nu de un Iuda, ci de câteva zeci.
”  Am vrut să mărturisim Ortodoxia, am fost plini de curaj etc etc… iar în final am semnat.” Cam aceeași a fost atmosfera și la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439). De fapt sunt dator să fiu mai explicit: părinții sinodali de atunci au fost amenințați, înfometați, ponegriți, cumpărați, șantajați etc, până când a mai rămas unul singur care nu a semnat trădarea. Și pe acesta îl chema Marcu. Era un biet episcop – în ordinea dipticelor ortodoxe – nu era un mare patriarh, nu era o personalitate iubită de cei lumești, dar era cel mai mare teolog al Ortodoxiei, om al harului și al smereniei cunoscătoare de adevărată teologie, care a demonstrat că papistașii au venit la acel Sinod inclusiv cu lucrări patristice false; era un om cu mintea lui Hristos, om cu COLOANĂ VERTEBRALĂ. Și el a făcut multe încercări de a mărturisi adevărul, de a sta împotriva minciunii, însă în final i-a rămas un singur lucru cu putință de făcut: PENTRU NIMIC ÎN LUME NU A SEMNAT ! Iar bietul papă a spus, la auzul veștii că episcopul Marcu nu a semnat: ”Atunci nu am făcut nimic !”

 În Creta nu au semnat noii Marcu ai Ortodoxiei: Amfilohie, Irineu, Athanasie, Ierothei și ceilalți pe care îi știm și pe care îi vom afla. În rest, ”marii teologi, puternicii, întâi-stătătorii” asemenea lui Ana și Caiafa, cei TITRAȚI LA BURSA MASONICĂ C.E.B. (a Consiliului Mondial al Bisericilor, de fapt al ereziilor) au semnat, luându-și osândă. Și nu erau nici amenințați, nici înfometați, nici lipsiți de acoperiș deasupra capului, cum au fost sinodalii de la Florența, de acum 500 de ani. Nu, au stat la hotel de 5 stele o săptămână, au mâncat bine, s-au simțit excelent, ca cei care FAC ISTORIE și au fost ALEȘI să reprezinte Ortodoxia. Singurul neinvitat în Creta a fost DUHUL SFÂNT !
Să le dăm timp de pocăință… Așa se spune acum. Dar arhiereul jură la hirotonie că va apăra și mărturisi dreapta credință până la moarte. În acest domeniu nu există concediu, vacanță sau amânare, ci trebuie să spui lui Hristos tot timpul PREZENT, AL TĂU SUNT, DOAMNE !
De o lună trăiesc cu inima sfâșiată, nu pentru apostazia voită sau inconștientă a lor, ci pentru poporul care este împins în prăpastie mai ceva decât porcii din turmele gadarenilor.

(more…)

28 iulie 2016

Balada lui Avram Iancu – Grupul psaltic Sf. Ioan cel Nou a lansat albumul Cântece patriotice

Filed under: psaltica,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:52

Balada lui Avram Iancu 

Grupul psaltic Sf. Ioan cel Nou a lansat albumul Cântece patriotice

Grupul psaltic Sf.Ioan cel Nou a lansat un nou CD: Cântece patriotice.  Proiectul, unic prin felul de a bordare al cântărilor patriotice în stil psaltic, are scopul de a trezi în inima ascultătorului simțământul autentic românesc și dragostea de neam. Puteți asculta aici una din cele mai frumoase piese de pe acest disc, Balada lui Avram Iancu.

 

 

CD-ul se va putea găsi la pangarele și librăriile religioase din județul Suceava.

 

Calitatea de creştin este incompatibilă cu cea de membru Rotary. Membrii ROTARY nu pot fi nasi de botez

Filed under: apologetica,atitudine,iudeo-masonerie,Rotary - Lions -,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:37

Calitatea de creştin este incompatibilă cu cea de membru Rotary. Membrii ROTARY nu pot fi nasi de botez

agia_marina_egkremoy

Episcopul Marcu de Chios (Biserica Ortodoxă Greacă) a vorbit, conform unui raport al publicatiei bulgaresti Dveri, despre incompatibilitatea membrilor Rotary cu Ortodoxia.

Motivul abordarii acestei teme a fost dorința membrilor Clubului Rotary, care este foarte popular pe insulă, să fie nasi la Taina Sfantului Botez sarvarsit in Biserica Ortodoxa.

Membrii CLUBULUI ROTARY nu pot fi nasi de botez

Legat de aceasta, Mitropolitul Marcu de Chios a spus:

Biserica, în acord cu prima Epistola a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei din 29 noiembrie 1958, precum și cu răspunsurile specifice la aceasta problema, din 1951, 1958, 1970, 1974, și conform cu documentele adoptate de către Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, si-a exprimat numeroase rezerve cu privire la Organizatia Rotary și, prin urmare, le recomandă credincioșilor să se abtina sa aiba legaturi si angajamente cu mișcarea Rotary.
Subliniem, de asemenea, că fiecarui creștin ii este indeajuns identitatea creștină și nu are nevoie de nimic altceva. De asemenea, Biserica ia in calcul abținerea prudentă sau refuzul de a accepta un naș în Taina Botezului, din cadrul Organizatiei Rotary„.

Membrii CLUBULUI ROTARY nu pot fi nasi de botez – Francmasoneria

Într-o serie de hotărâri luate in secolul XX, Biserica Ortodoxa a Greciei a condamnat ferm Francmasoneria. Pentru prima dată, acest lucru s-a întâmplat, de fapt, în anul 1933, cand s-a aratat, intr-o hotarare:

(more…)

25 iulie 2016

Dimitrios Tselenghidis – Scurtă evaluare a Sfântului și Marelui Sinod

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:46

Scurtă evaluare a Sfântului și Marelui Sinod

Dimitrios Tselenghidis

Scrisoare a D-lui Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thessalonic, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei și publicată in Romfea.grTseleggidis

Prea Fericite Părinte Președinte,
Preasfințiților Părinți Arhierei,

Vă trimit, cu evlavie, o cuprinzătoare evaluare despre „Sfântul și Marele Sinod” și vă rog să o studiați, deoarece cred că ar putea ajuta, cumva, în discuția responsabilă care va avea loc in cadrul Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii noastre, atunci când acesta se va întruni. Evaluarea se va mișca pe două niveluri. Primul nivel va avea în vedere evaluarea în ceea ce privește partea de rânduială și canonică a Sinodului, în vreme ce nivelul al doilea se va referi la evaluarea conținutului său.

În ceea ce privește rânduiala lui bisericească și canonică, așa numitul „Sfântul și Marele Sinod” – judecat după criterii teologice – nu este literalmente „Sfânt”. Și aceasta deoarece nu este „următor Sfinților Părinți”, nici în mod formal, nici în privința conținutului, așa cum va reieși din cele pe care le vom spune în continuare.

Nu este însă nici „Mare”, nu numai pentru că nu au fost prezente toate Bisericile autocefale, dar în mod principal pentru că a fost o foarte mică și selectivă reprezentare a acestora de către arhiereii locali. Dar cel mai important în această privință este că această „Adunare” a episcopilor nu poate fi caracterizată – pe baza criteriilor strict teologice – nici măcar un Sinod Local. Mai degrabă este vorba de o bizară, „Conferință presinodală lărgită a arhiereilor” cu zece Întâistătători sau de un „Congres” a anumitor zece Biserici Autocefale, care au fost reprezentate de Întâistătătorii lor și de cel mult 24 de Arhierei aleși. Am afirmat că această „Conferință” sau „Congres” nu poate fi numit nici Sinod Local, pentru că în cadrul Sinodului Local se întâlnesc și votează toți Arhiereii prezenți la acesta. La această „Conferință-Congres”, în acord cu Regulamentul de funcționare, drept de vot au avut numai cei zece Întâistătători prezenți. Această practică este fără precedent și arbitrară în istoria noastră bisericească și nu este deloc în concordanță cu practica cu caracter eclesiologic a Sinoadelor Ortodoxe de până astăzi, care presupun egalitatea duhovnicească a tuturor Arhiereilor, lucru care se vădește în egalitatea votului lor. Nici un episcop, sub nici o formă – nici măcar cu excepția Președintelui Sinodului – nu este „fără egal” (mai presus) decât episcopii împreună cu el. Ceea ce s-a aplicat în prezenta „Conferință”, trimite în mod indirect la o formă clară de catolicism, chiar și în situația în care votul Întâistătătorilor are un caracter colectiv.

În consecință, deciziile „Conferinței presinodale” sau a „Congresului Ierarhic” de mai sus nu au caracter obligatoriu. De altfel, ele nu au nici o autoritate nu numai asupra întregii Biserici, dar nici asupra Bisericilor locale autocefale care au fost reprezentate la acest „Congres Ierarhic” – cu totul fără temei instituțional – din moment ce Ierarhii care au participat nu au avut drept de vot. Dar deciziile sunt nule și pentru motivul în plus al principiului unanimității, care a fost încălcat prin neprezentarea celor patru Patriarhii (a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei).

În plus, deciziile acestui ciudat „Sinod” de la (more…)

IPS Ierotheos Vlachos – Cateva concluzii dupa Sinodul din Creta: acest Sinod este foarte problematic din punct de vedere al teologiei și eclesiologiei ortodoxe

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:33

IPS Ierotheos Vlachos – Cateva concluzii dupa Sinodul din Creta: acest Sinod este foarte problematic din punct de vedere al teologiei și eclesiologiei ortodoxe

serveimage

La scurt timp DUPĂ ”Sfântul și Marele Sinod”

Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nafpaktosului și Agios Vlasios, Hierotheos

Cu puține zile înainte de convocarea ”Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe”, așa cum a fost acesta caracterizat în ultimii ani, am scris un articol în care mi-am prezentat opiniile despre acest Sinod. La fel, după convocarea Sinodului, voi consemna primele mele observații care nu sunt rezultatul unor speculații, ci al propriei mele percepții, fără să epuizez acest subiect vast.

  1. Felul cum este evaluată lucrarea Sinoadelor

”Sfântul și Marele Sinod” și-a încheiat lucrările și a intrat în viața Bisericii și în istoria ei, de care va fi și judecat. Istoria este cea care îi va conferi și denumirea reală, deoarece știm că unele Sinoade, cu toate că au fost caracterizate ca ecumenice, în cele din urmă au fost respinse de alte Sinoade ulterioare, după cum, de asemenea, unele Sinoade, deși au fost convocate ca locale, au dobândit caracter ecumenic. Acest lucru se datorează hotărârilor pe care le-au luat și acceptării sau nu a acestora de către pliroma Bisericii.

Îndeobște, (more…)

Declarația de la Chișinău. Dezaprobarea hotărârilor pseudo sinodului din Creta

Filed under: apologetica,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:20

Declarația de la Chișinău. Dezaprobarea hotărârilor pseudo sinodului din Creta

chisinau

În cadrul discuției de la masa rotundă care a avut loc la Chișinău, în capitala Republicii Moldova, pe data de 29 iunie (12 iulie după noul calendar) 2016, în ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, având ca obiect recentul Sinod de la Kolimbari din Creta, au rezultat următoarele poziții fundamentale:

  1. ”Sfântul și Marele Sinod” întrunit în Creta în intervalul 16-27 iunie 2016 și-a tăgăduit și propriul nume, și așteptările pliromei sănătoase a Bisericii.
  2. Și-a tăgăduit propriul nume, pentru că, judecat din punct de vedere teologic, s-a dovedit că nu este nici ”sinod”, nici ”sfânt”, nici ”mare”. Nu este un sinod ortodox, pentru că nu corespunde criteriilor și măsurilor adevăratelor Sinoade cunoscute în istoria Bisericii Ortodoxe; pentru că întrerupe tradiția sinoadelor ortodoxe, nu este o continuare a acestora, constituie un abuz și inovație sinodală. A construit un ”nou tip de sinod”, așa cum s-a lăudat unul dintre Întâi-stătători, Arhiepiscopul Albaniei, Anastasios. Este un sinod al Noii Epoci și al Ecumenismului.
  3. Nu este un sinod sfânt nici din punct de vedere formal, nici real, nici canonic, pentru că a luat hotărâri contrare hotărârilor Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, iar în ce privește abordarea ereziilor nu este ”următor Sfinților Părinți”. Deși relația Bisericii Ortodoxe, celei Una, cu eterodocșii s-a dovedit subiectul central al Sinodului, care pentru a-l dezbate a consumat mult timp și efort și a condus la mari tensiuni, cu toate acestea, pentru prima oară în istoria Bisericii, un Sinod cu atât de mari ambiții nu i-a numit și nu i-a condamnat pe eretici. Nicăieri în textele acestui Sinod nu există cuvântul ”erezie”. Dimpotrivă, numește ”biserici” ereziile monofizitismului, papismului și ale protestantismului, evaluează pozitiv textele Dialogurilor Teologice, dintre care unele sunt pline de erezii eclesiologice, ca de pildă textul de la Balamand (1993), cel de la Porto Alegre (2006), cel de la Ravena (2007) și textul de la Busan (2013); elogiază atotereticul ”Consiliu Mondial al Bisericilor” (WCC) și recomandă să fie continuată înjosirea Bisericii prin participarea noastră acolo și punerea Bisericii pe picior de egalitate cu așa-zisele biserici ale protestantismului. Legiferând, deci, participarea noastră, cu are o proastă prestație, și ascunzându-se trădarea reprezentanților ortodocși la Dialoguri, este ascuns în același timp și faptul că nu s-a înregistrat până azi nici nu progres teologic înspre adevăr la absolut nici un dialog teologic. În plus, pentru prima oară în istoria Bisericii, un sinod i-a invitat la lucrările sale pe eretici ca observatori, dimpreună cu care au avut loc și rugăciuni în comun.

Spre deosebire de toate acestea,  (more…)

Gheron Sava Lavriotul despre Sinodul din Creta

Filed under: apocalipsa,atitudine,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:00

Gheron Sava Lavriotul despre Sinodul din Creta

Pagina următoare »

Creează gratuit un sit web sau un blog la WordPress.com.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,551 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: