Bucovina Profundă

4 Decembrie 2016

25 de ani de la plecarea marelui Țuțea. Marian Munteanu – Cuvânt la înmormântare mentorului generației 90

Filed under: Marian Munteanu,Petre Țuțea,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:31

 

Rafael Udriște: “25 de ani. Un mare dar pe care l-am primit noi, generatia ’90 a Ligii Studentilor, a fost sa stam in preajma lui Petre Tutea. Am fost la inmormantare, la Boteni – o zi petrecuta in Cer.”


25 de ani de la plecarea marelui Țuțea

Marian Munteanu – Cuvânt la inmormântare lui Petre Țuțea, mentorului generației 90

 

3 Decembrie 2016

Din cugetările lui Petre Ţuţea. 133 de capete

Filed under: Uncategorized,România Profundă,sfintii inchisorilor,Petre Țuțea — Mircea Puşcaşu @ 22:45

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr.

Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. (more…)

Trei ore de dialoguri cu marele Țuțea. Interviu realizat de Marian Munteanu in 1990

Trei ore de dialoguri cu marele Țuțea

Interviu realizat de Marian Munteanu in 1990

 

 

 

Petre Ţuţea – Un colos intelectual

 „Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.– Petre Țuțea


Petre Țuțea - un colos intelectualUn colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist care nu a reuşit să scrie mai nimic. Un filozof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească.

Întâlnind la Jilava mai toate vârfurile culturale şi politice româneşti, ca M. Manoilescu, Bejan, Bentoiu, Istrate Micescu, Petre Pandrea, Ţuţea s-a impus între ei cu autoritate necontestată. Dacă s-ar putea reproduce discuţiile dintre zidurile Jilavei, ar rezulta o nemaipomenită şi ascuţită întâlnire de opinii.

Gândirea sa era profund creştină. Formulările lui erau savante. Şi totuşi în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil. El nu făcea simplă teorie filozofică, ci îmbrăţişa toată viaţa într-o viziune optimistă şi maiestuoasă.

A suferit cu demnitate ani mulţi de temniţă, apoi a trăit ca un fel de nimeni, al nimănui, un nimic. Nu numai neamul românesc, ci toată lumea a pierdut în el un mare gânditor.

Trăiască Petre Ţuţea! (more…)

Petre Ţuţea – Una din cele mai mari personalități contemporane. Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

În compartimentul mare al dubei ne aşezăm lângă domnul Pupeza. Este o încântare să-l asculţi vorbind. Ne spune că s-a despărţit de curând de Petre Ţuţea, despre care vorbeşte în termeni superlativi. Auzisem vag până acum despre Ţuţea. Acum aud vorbindu-se despre el, ca despre una din cele mai mari personalităţi contemporane. Timpul va confirma ceea ce admiraţia domnului Pupeza îi acorda cu anticipaţie. (…)

Ne apropiem de închisoare. Când apare în raza noastră vizuală, o privim cu toată atenţia. Privind-o din exterior, închisoarea nu pare aşa fioroasă. De la distanţă, nici nu-ţi poţi imagina iadul din interior. Într-adevăr, chinul acestui infern nu-l cauzează nici zidurile şi nici gratiile, ci răutatea şi cruzimea gardienilor şi a politrucilor. Or, acestea nu se văd, ci numai se simt. Trecem peste podul pe care îl vedeam, cu ani în urmă, în zilele de Duminică, pe colonelul Koller, mergând în ţinută de paradă şi şchiopătând, spre stadion. Era, cică, invalid de război. Din războiul civil din Spania. Ca zelos ucenic al Talmudului şi bun bolşevic, a luptat în Spania pentru dărâmarea Creştinismului.

Când ajungem în curtea închisorii, suntem încunoştinţaţi de către colonelul Crăciun că am fost aduşi în penitenciar ca să-l ascultăm vorbind pe Petre Ţuţea.

– Te-am adus în special pe dumneata – zice Crăciun, adresându-se mie – ca să vezi şi să auzi că şi Ţuţea s-a convins de adevărul celor spuse de noi.

Mă înclin zâmbind, copleşit – chipurile – de atâta onoare. Nu pot să nu mă întreb: de ce caută colonelul Crăciun atât de stăruitor să mă determine să vorbesc şi eu. Până la urmă ajung la concluzia că insistenţa lui ţinteşte departe. Legionarii bătrâni pe care i-a convins să-şi facă ”mea culpa” vor dispare, unul câte unul, cât de curând, sub acţiunea implacabilă a timpului. În schimb, noi, tinerii, deşi ne-a trecut prin furcile caudine ale Zărcii, vom rezista mai mult în viaţă şi vom constitui o primejdie în viitor. (…)

Discursul lui Petre Ţuţea, deşi lung de cel puţin două ore, nu aduce mult aşteptata dovadă că s-a convins de “adevărurile” lui Crăciun. Dimpotrivă, Crăciun a trebuit să recunoască profunzimea adevărurilor rostite de marele gânditor român. (more…)

2 Decembrie 2016

De ce susținem Alianța Noastră România și pe Marian Munteanu

Filed under: ANR,Marian Munteanu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:22

Comunicat Bucovina Profundă:

De ce susținem Alianța Noastră România

și pe Marian Munteanu

anr-marian-munteanu

Mulți dintre noi nu am mai fost la vot din ’96. De scârbă.  Unii și-au anulat voturile sau au votat impotrivă. 

Acum însă se intrevede o problemă serioasă și fără precedent: ong-urile ce reprezintă propaganda și agenda unor centre de putere străine și-au făcut partid și vor să intre in Parlament. Acum vor să intre in Parlament ong-urile care au incercat să scoată din școli icoanele și ora de Religie și militează pentru căsătoriile homosexuale, pentru educația sexuală și lgbtqwerty a copiilor noștri încă de la grădiniță și pentru multe alte blestemății impotriva bunului simț și împotriva firi.

Dacă USR intră in Parlament vom avea mai mulți remuşi cernea și nicușori dani, plini de același avânt anti românesc, anti creştin și anti uman. Am văzut cum au dat peste cap usr-uniunea-soros-romaniasocietatea românească câteva ong-uri cu un singur om in Parlament. (A fost nevoie să ne inscriem noi cei 99%, din nou toți copiii la ora de religie. A fost nevoie să mobilizăm țara toată să strângem 3.5 milioane de semnături să ne rugăm de parlamentari să ne dea dreptul să demonstrăm că românii știu că familia se compune dintr-un bărbat și o femeie.)

Cine va face opoziție la 20 de nicușori și remuși, cine va putea lega fraze coerente impotriva unor soroșiști bine antrenați ideologic, cine va apăra interesele tale? Udrea, Dragnea, Săftoiu sau Gorghiu? Sunt convins.

De aceea sunt hotărât ca la aceste alegeri să susținem Alianța Noastră România  și Marian Munteanu. Pentru că îmi doresc să avem în Parlament oameni ca aceștia: Sorin Dumitrescu, George Alexander, Andrei Dîrlău, Corneliu Ciucanu, Nae Georgescu, Iulian Capsali, Constantin Secară, Adrian Nicolae Rusu, Marius Apopei.

anr

Nu cred ca Marian Munteanu este Făt-Frumos, dar vreau ca in Parlament să se aducă inițiative si să se audă discursuri pro-familie, pro valori naționale, pro valori creștine. Cred cu tărie că el și mai ales oamenii de valoare care i s-au alăturat pot produce acest tip de discurs, care POATE trezi în mulți parlamentari, indiferent de apartenență, fibra de român, fibra de creştin, îi poate face să-și aducă aminte cine sunt strămoșii lor.

Zicea cineva ironic zilele trecute: ți-ai găsit! Marian Munteanu, speranța Neamului! I-am răspuns: speranța Neamului e Hristos Dumnezeul nostru și sfinții Săi. Nu are cum să fie Marian Munteanu speranța neamului. Oricum Parlamentul , alegerile si democrația nu sunt despre speranța neamului. Însă demersurile dușmanilor acestui neam urcați in Parlament pot deveni repede despre blestemul, batjocura și moartea neamului.

În timp ce noi căutam speranța neamului sau candidații feți-frumoși de cristal si zahăr tos, Soroș umple Parlamentul cu oamenii lui. Unii zic să nu îi urcăm în Parlament pe unii ca Sorin Dumitrescu, Corneliu Ciucanu, Andrei Dirlău, Iulian Capsali, George Alexander, Nae Georgescu, că au mătreață. E mai bine să intre Remus Cernea, Nicușor Dan și prietenii lor? Să îi lăsăm atunci pe ei să se multiplice obraznic in Parlament? Să îi lăsăm să implementeze educația pornologică copiilor noștri și să interzică manifestările publice ale cultului și moralei creștine? Să nu fie!

Să mergem, deci, să îi susținem pe ai noștri din ANR, să lăsăm micile/marile orgolii de-o parte, să facem un efort de uniune națională, să nu lăsăm pe soroșiști să ocupe locurile ce ar putea să le ocupe ai noștri, să facem posibil ca in Parlament să se audă și vocile noastre. Oricum, lupta abia incepe in Parlament. Vom putea birui? Nu știu, dar stiu că lupta e o datorie, iar biruința e un dar. La luptă, deci!

 Mircea Pușcașu |  Bucovina Profundă

(more…)

Despre sensul mistic al Neamului – Părintele Gheorghe Calciu. Memorialul Durerii -VIDEO

Filed under: interviu,Parintele Calciu,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:21

Despre sensul mistic al Neamului 

Părintele Gheorghe Calciu50-2det-parintele-gheorghe-calciu-marturisitorii-ro

“Naționalismul este convingerea că neamul tău are o misiune sfântă dată de Dumnezeu (…) că neamul are o misiune în această lume și că dacă își îndeplinește misiunea se salvează – și tu cu el. Dacă nu își îndeplinește misiunea piere – și tu poți să pieri cu el sau, în orice caz, mântuirea ta nu este completă. Sfântul Apostol Pavel spune că la Judecată ne prezentăm ca neamuri, nu ca indivizi. Mântuitorul spune așa: “iar când va suna Îngerul trâmbița se vor aduna neamurile din toate părțile pământului. Neamurile. Putea să spună “oamenii”. N-a spus-o! Deci, pentru mine neamul este înțelegerea aspectului metafizic al Neamului, al ființei neamului. Nu adunarea de oameni, nu poporul. Ăstea sunt lucruri care țin de aspectul juridic sau social. Pentru mine, Neamul are un sens absolut mistic. Și așa am înțeles naționalismul și așa îl practic și azi. De aceea spun cu tărie: sunt naționalist. În sensul creștin al cuvântului. Și înțeleg că acțiunea aceasta de desființare a neamurilor, de desființare a entității naționale este o acțiune pusă de satana pentru dizolvarea ființei naționale a popoarelor, este o acțiune diavolească.  (more…)

Nu plânge Maică Românie! 1 Decembrie 1918: Ziua Marii Uniri – Ziua Națională a României

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:15

1 Decembrie 1918:

steag-tricolor-banda-crop

Ziua Marii Uniri – Ziua Națională a României

La mulți ani celor cu suflet de român!

nu-plange-maica-romanie_2ccd33927de6bc

Aceeși poezie recitată. Un plâns de copil ce ne izbăvește de insensibilitățile noastre:

 

Dictatura medicală. Planuri de înregimentare electronică a populației, metode de apărare și atitudine

Filed under: acte cu cip,atitudine,bioetica,boicot,dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:43

Dictatura medicală

Planuri de înregimentare electronică a populației,

metode de apărare și atitudine

ochi-electric-proxy-php

Instrumente de aparare. Documente:

Plangere prealabila DES-INDIVIDUAL PRIN APLR
Plangere prealabila DES-TABEL GRUP PRIN APLR
PLANGERE PREALABILA DES INDEPENDENT DE APLR- INDIVIDUAL
PLANGERE PREALABILA-DES- INDEPENDENT DE APLR- TABEL GRUP

Consimtamant

Începând cu 12 noiembrie 2016, tuturor românilor, fie ei asigurați sau neasigurați, în momentul în care vor accesa un furnizor de servicii medicale, li se va iniția OBLIGATORIU un dosar electronic de sănătate, fără a li se cere consimțământul ! Acest fapt este stabilit în Hotărârea de Guvern nr. 34/21.01.2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului, publicată în Monitorul Oficial nr.65/29.01.2015 şi a Ordinului Comun al Ministrului Sănătăţii şi Preşedintelui CNAS nr. 1123/849/2016 pentru aprobarea datelor, informaţiilor şi procedurilor operaţionale necesare utilizării şi funcţionarii dosarului electronic de sănătate.

Legislația cu referire la dosarul electronic de sănătate DES încalcă drepturi și libertăți fundamentale garantate de Constituția României și legislația europeană

Deja Comisia de Bioetică a Colegiului Medicilor din România (CMR) a emis un punct de vedere oficial în care susţine că prevederile legale ce privesc DES sunt de natură a prejudicia drepturile pacientului și relația medic-pacient. Colegiul Medicilor consideră că „managementul datelor și informațiilor înregistrate în DES, pornind de la înregistrarea lor și până la modul în care pot fi accesate și utilizate, este de natură a încălca confi­den­țialitatea informațiilor și datelor medicale personale”. (…)”Pacientul poate fi lezat prin discriminarea și stigmatizarea create de divulgarea unor informații referitoare la starea sa de sănătate sau la antecedentele sale personale, stil de viață etc.“ În plus, CMR consideră că reglementarea vagă a dreptului și modului de acces la informațiile și datele înregistrate în sistemul electronic va plasa responsabilitatea securității datelor asupra medicului.

Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) şi Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie din România (FNPMF) atrag atenţia că „toate datele personale şi medicale, începând de la consultații, trimiteri, analize, rețete, foi de obser­vații, dar și antecedente și istoric evenimente, sunt disponibile permanent într-un grad de securizare necunoscut în acest moment”.

(more…)

Avocatului Poporului consideră neconstituționale dispozițiile legale privind Dosarul Electronic de Sănătate al pacientului

Filed under: acte cu cip,atitudine,bioetica,dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:54

ochi

Avocatului Poporului consideră neconstituționale dispozițiile legale privind Dosarul Electronic de Sănătate al Pacientului

Document oficial -textul integral: 

sursa: avpoporului.ro

Dispozițiile legale privind Dosarul Electronic de Sănătate al Pacientului, neconstituționale în opinia Avocatului  Poporului – Excepție de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 30 alin. (2) și (3) și art.280 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul  sănătății, republicată

Avocatul  Poporului  a sesizat Curtea Constituțională  a României  cu excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 30 alin. (2) și (3) și art. 280 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul  sănătății, republicată.

Dispozițiile sus-menționate sunt neconstituționale prin raportare  la prevederile art.  1  alin.  (5),  art. 26  și art. 53  din  Constituția României, precum  și  ale  art.  8  din  Convenția pentru  apărarea  drepturilor  și  a libertăților fundamentale, întrucât permit restrângerea exercițiului dreptului la viață intimă, familială și privată prin acte normative de nivel inferior legii, ce nu întrunesc  cerinţele  de  previzibilitate,  certitudine  şi  transparenţă  care caracterizează  o  lege  adoptată  de  către  Parlament,  în  calitatea  sa  de  unică autoritate legiuitoare sau de către Guvern, ca legiuitor delegat. (more…)

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

Viața și moartea lui Corneliu Codreanu au rodit intr-o generație de martiri şi sfinții. Articol de Vasile Posteucă: CĂPITANUL PRINTRE NOI

Viața și moartea lui Corneliu Codreanu au rodit

intr-o generație de martiri şi sfinții

 

 

Articol de Vasile Posteucă:

czc-capitanul-corneliu-zelea-codreanu-salut

CĂPITANUL

PRINTRE NOI

 (Fragment din Vasile Posteucă,  Desgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid 1977, I.S.B.N.: 84-400-4923-4)

 Sub semnul acesta înalt al eternitătii neamului românesc, al chemării lui la o superbă împlinire de omenie şi dragoste creştină, la un fel românesc de a interpreta şi viziona viaţa şi lumea, am înteles noi venirea Căpitanului, petrecerea lui printre noi, împlinirea sfintei lui misiuni şi purtarea Crucii spre Golgota ispăşirii şi învierii româneşti. Cine noi?, se va întreba. Noi, contemporanii lui. Noi, puii de români, care ne-am văzut la 1918 visul unirii geografice împlinit şi ne-am deschis ochii inimii spre dimensiunea istoriei. Poate nici istoria nu-i adevăratul termen al ridicării noastre fanatice, mistice, paroxiste. N’am visat o istorie de forţă şi glorie pământeană, de cuceriri şi averi, de imperii de mii de ani care, din cauza trufiei şi a îndepărtării de cer, să se prăbuşească lamentabil in zece.

Intâlnindu-l, ascultându-i cuvântul de foc, noi ne-am dat seama de semnificaţia lui de Trimis, de profet, de Căpitan. In felul acesta l-am văzut şi primit între noi. In felul aces ta, de mit şi legendă, a trecut el printre noi. El, luceafărul adevărului şi omenei noastre, şi noi ostaşii lui, adesea petrecuti de noroc, in cerc străin, incapabili de trezie şi vedere.

Căpitanul printre noi! Vor trece deceniile şi veacurile, ni se vor vântura vietile in moriştele eternităţii şi el va deveni tot mai depărtat, tot mai mare, tot mai divin. Nu va avea praguri omeneşti. Nici biografie precisă, nici mormânt. Va fi o pretutindenie românească. Un fel precis al dorului. O splendidă şi mângâietoare nuantă de lumină lină, un reproş plin de dragoste şi un îndemn la trezie, la plinirea lui Hristos in povestea unui neam.  (*…)

 * * *

 Căpitanul a ştiut de puterea misterioasă a rugăciunii. A ştiut să se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu severă disciplină, rugăciunea. Se scula dimineata, înainte de răsăritul soarelui şi se retrăgea pentru meditaţie şi cetitul rugăciunilor. Se ruga. Indelung. Intens. Se ruga nu numai pentru sine ca suflet de om, ci şi pentru mişcare, pentru neam. In vederile sale, individul nu are dreptul de a actiona dacă ceeace face şi plănuieşte el nu este bun şi pentru societate, pentru neam. Si mai mult, actiunile acestea trebuie să placă lui Dumnezeu.

Pentru a înţelege nevoile şi chemările neamului, ca şi pentru a cunoaşte şi descifra voia lui Dumnezeu, (more…)

1 Decembrie 2016

Emil Cioran – Profilul interior al Căpitanului. Conferinţă la radio din 27 noiembrie 1940

Emil Cioran Profilul interior al Căpitanului

czc-corneliu-zelea-codreanu

Căpitanul – Corneliu Zelea Codreanu

Conferinţă la radio din 27 nov. 1940, publicată in Glasul Strămoşesc nr. 10 din 15 dec. 1940, Sibiu

 Înainte de Corneliu Codreanu, România era o  Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ, n-aveau niciun conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment, ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită. Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăznind dispreţul dulce al lipsei de menire. Biata ţară, era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag.

În noi, gemea viitorul. În unul, clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţă, se îndrepta spre putere.

*

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipă că stau de vorbă cu un om, într-o ţară de fleacuri umane. Prezenţa lui era tulburătoare şi n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. De ce n-aş mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri? Lumea cărţilor mi se descifra inutilă, categoriile, inoperante, prestigiile inteligenţei, şterse, iar subterfugiile subtilităţii, zadarnice.

Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era „deştept”, Căpitanul era profund.

Dezastrul spiritual al ţării derivă din inteligenţa fără conţinut, din deşteptăciune. Lipsa de miez a duhului, preschimbă problemele în elemente de joc abstract şi răpeşte spiritului latura destinului. Deşteptăciunea degradează până şi suferinţa, în flecăreală. (more…)

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938. Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938

Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

din Ziarul „Buna Vestire”, 9 noiembrie 1940

czc-30-nov-38


„…în zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunși la închisoare, am fost băgați toți jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu și Macoveanu ne-au dat instrucții asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe șoferul mașinii, i-a aruncat un ștreang după gât pe la spate, arătând cât de ușor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieșit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii și fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt.

Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în mașini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din față, în așa fel ca să nu se poată mișca nici într-o parte, nici în alta. Așa au fost legați 10 legionari într-o mașină și 4 în alta. Eu am fost în prima mașină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului și fiecare jandarm era așezat în spatele legionarului ce-i fusese încredințat. În mâini aveam ștreangurile. Am pornit. (more…)

Viaţa Sfîntului Apostol Andrei, cel întîi chemat (30 noiembrie)

Filed under: sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:00

Viaţa Sfîntului Apostol Andrei, cel întîi chemat (30 noiembrie)

andrei-athos-s12

„Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos” (Ioan 1, 41)

Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.

Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcîndu-se din pescari, apostoli şi din vînători de peşti, vînători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicînd: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vînători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdînd bătăi, chinuri, vărsări de sînge şi moarte în fiecare zi.

Despre aceasta ascultă pe Pavel, zicînd:

Întru osteneli multe, întru bătăi cu covîrşire, în temniţă cu prisosinţă, în primejdii de moarte de multe ori; de la iudei de cinci ori cîte patruzeci de lovituri fără una am luat. De trei ori cu toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori s-a spart corabia cu mine, o noapte şi o zi am fost întru adînc; în călătorii de multe ori, în primejdii în rîuri, în primejdii de la tîlhari, în primejdii de la cei de un neam, în primejdii de la neamuri, în primejdii prin cetăţi, în primejdii prin pustietăţi, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi. Întru osteneală şi în trudă, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete; în postiri de multe ori, în frig şi fără haine”.

Şi acestea pentru ce? Pentru ca să întoarcă pe oameni de la înşelăciune la adevăr şi de la întunericul închinăciunii la idoli, la lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Astfel, au fost şi ei ca şi dascălul lor, Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru, Care Şi-a vărsat sîngele Său pe Cruce pentru mîntuirea noastră. (more…)

29 Noiembrie 2016

Sinodul Bisericii Bulgariei RESPINGE deciziile sinodului cretan

Filed under: apologetica,conciliul cretan,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:02

Sinodul Bisericii Bulgariei RESPINGE deciziile sinodului cretan

bulgaria-crtea

„Sfantul Sinod al Bisericii Bulgariei, intrunit saptamana trecuta, a ajuns la o concluzie cu privire la Sinodul de la Creta si deciziile acestuia, mentinandu-si, astfel, respingerea documentelor. 

Patriarhul Bulgariei a instiintat pe Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, printr-o scrisoare, asupra deciziei Sinodului bulgaresc, urmand sa fie emis un comunicat oficial pe acest subiect. 

Sinodul Bisericii Bulgare a fost primul care a luat o decizie oficiala privitor la documentele adoptate la Creta in Iunie. Sinodul Bisericii Greciei se intalneste, in aceste zile, pentru acelasi motiv, [iar Biserica Romaniei a discutat tema recent]. (more…)

28 Noiembrie 2016

Memoriul Mitropolitului Serafim de Pireu cu privire la documentele din Creta rostit în plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei din 23-24 noiembrie 2016

Memoriul Mitropolitului Serafim de Pireu cu privire la documentele din Creta rostit în plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei din 23-24 noiembrie 2016

serafeim_esperinos_a

MEMORIU

adresat Sfântului Sinod al Greciei, cu ocazia sesiunii extraordinare din 23-24 noiembrie 2016

Preafericirea Voastră,

Preasfinţiile Voastre,

Preafericite, vă mulţumesc în mod deosebit că în interviul dvs acordat ziaristului Papahelas de la canalul TV Sky, aţi declarat cu curaj şi sinceritate că în Sfântul nostru Sinod nu există „fundamentalişti” şi „talibani”, ci fraţi care-şi păstrează fiecare libertatea conştiinţei lui dăruită de Dumnezeu.
Consider ca o necuviinţă şi o blasfemie foarte mare adoptarea părerilor sau convingerilor că în Sfântul nostru Sinod se disting „susţinători” ai credinţei şi ”mitraliori” ai credinţei, prin urmare observaţiile mele nu izvorăsc dintr-un idealism „megaloman” bolnăvicios (nesănătos), sau dintr-o predispoziţie zilotistă, ci numai din conştientizarea responsabilităţii arhiereşti în faţa Întemeietorului Bisericii şi a turmei încredinţate de către Acesta.
Cu mult respect, dragoste şi cinste faţă de persoanele tuturor celor de faţă, Preafericite şi Preasfinţiile Voastre, îngăduiţi-mi să menţionez că potrivit părerii mele, delegaţia Bisericii noastre la aşa numitul „Sfânt şi Mare Sinod” din Colimbari, Creta a depăşit limitele admise ale misiunii ei deosebite şi a înşelat aşteptările mandatului pe care l-a primit de la Sfântul nostru Sinod. Mă iertaţi pentru acest termen juridic (se referă la mandat – n.trad.), însă cred că redă pe deplin realitatea.
Delegaţia noastră a fost purtătoarea mandatului Sfântului Sinod şi era datoare să păstreze până la sfârşit porunca pe care a primit-o, fără nici o abatere de la „mintea lui Hristos”. Nu a avut nici o împuternicire să schimbe conţinutul mandatului şi, iertaţi-mă că spun, motivaţiile care s-au făcut auzite că pare-se cei prezenţi la Sinod au votat şi ceea ce trebuia să se alcătuiască prin acordul celorlalte biserici este întru totul neverosimil, pentru că pe de o parte cu siguranţă delegaţia noastră a votat, însă era datoare să voteze numai ceea ce se încadra în porunca pe care o primise, iar pe de altă parte pentru că, aşa cum a interpretat Patriarhul ecumenic Bartolomeu sensul omofoniei (al acordului), o Biserică putea să facă propunerea pentru corectarea textelor votate de către întâi-stătători, chiar dacă nu se accepta ca să fie menţionată în Actele Sinodului ca fiind o propunere considerată drept diferită de părerea comună.
Sfântul nostru Sinod nu a admis în textul inacceptabil (condamnabil) „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” termenul „Biserici eterodoxe”, desigur nu dintr-o dispoziţie fundamentalistă, ci pentru că acest termen este contradictoriu şi inacceptabil, pentru că dacă vorbim despre Biserică, aceasta nu poate să fie eterodoxă, iar dacă vorbim despre termenul „eterodox”, acesta nu poate să fie Biserică (nu poate să facă parte din Biserică), în sensul teologic al termenului. (more…)

Declarațiile incendiare ale Patriarhului Kirill cu privire la Sinodul din Creta. Fără consens este „o dezbinare programată în Ortodoxie”

Filed under: conciliul cretan,ecumenism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:18

Declarațiile incendiare ale Patriarhului Kirill cu privire la Sinodul din Creta. Fără consens este „o dezbinare programată în Ortodoxie”

4380679
Biserica Ortodoxă Rusă s-a abținut în ultimul moment, în luna iulie a acestui an, de a participa la Sinodul din Creta, pentru a nu provoca o nouă schismă. Acest lucru a fost comunicat jurnaliștilor de către Patriarhului Moscovei, Kirill, în timpul unui interviu în ajunul aniversarii sale de 70 de ani.
„În istorie, dezbinări au avut loc după aproape fiecare Sinod. Dezbinări s-au produs chiar după Sinoadele Ecumenice și, de asemenea, în timpul nostru, nu ar trebui să riscăm apariția unor noi schisme. Tocmai de aceea ne-am pus de acord să adoptăm toate deciziile prin consens, dar s-a dovedit, deja din timpul reuniunii Întâistătătorilor de la Geneva, că cele două Biserici – din Antiohia și Georgia – nu au semnat documente foarte importante, și atunci n-a mai fost consens” a spus Patriarhul.
„Apoi, Biserica Sârbă a declarat că ea consideră necesară amânarea Sinodului. Biserica Georgiei, de asemenea, a spus că ea nu va merge la Sinod, iar Biserica din Bulgaria a refuzat de asemenea să meargă”, a mai spus patriarhul.
„Astfel, când am primit această informație, am trimis o scrisoare la Constantinopol, propunând convocarea de urgență a unei Conferințe pan-ortodoxe, pentru a defini acțiunile noastre și a decide care ar trebui să fie abordarea noastră față de Sinod, pentru că fără consens nu ar trebui să se convoace un Sinod”. Un acord fundamental între Întâistătători, prevedea că adoptarea documentelor nu se va face decât printr-un vot unanim. Acest lucru ar permite să se excludă disputele, și să nu se provoace dezbinări.
„Am spus încă o dată că documentele, așa cum trebuiau să fie trimise Sinodului, nu ne convin și am avea modificări serioase de adus. Am primit un răspuns foarte nepoliticos, în care se spunea: Sinodul va avea loc, asta e tot”, a continuat Patriarhul Kirill.
„Dacă Sinodul are loc în absența consensului, aceasta înseamnă că renunțăm la principiile care le-am convenit împreună”, a clarificat el.
„Mai mult decât atât, aceasta însemnă pentru noi, pur și simplu, o dezbinare programată în Ortodoxie” Patriarhul a amintit că reprezentanții unor Biserici au mers totuși în Creta și au luat parte la Sinod, în timp ce alții au refuzat, ceea ce prin urmare, se neagă acestuia statutul de „panortodox”.

(more…)

Ziua Bucovinei. Cum s-a unit Bucovina cu Patria Mamă în 28 noiembrie 1918

Filed under: Bucovina profundă,lupta impotriva uitarii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:49

unirea-bucovinei-cu-romania

Ziua Bucovinei

Cum s-a unit Bucovina cu Patria Mamă în 28 noiembrie 1918

În toamna anului 1918 s-a prăbușit monarhia Austro-Ungară. Profitând de acest fapt, locuitorii din statul dualist au făcut uz de dreptul la autodeterminare al popoarelor proclamat în declarația celor 14 puncte a președintelui american Woodrow Wilson. Croații, cehii, slovacii, polonezii, bosniacii și românii au manifestat în sensul desprinderii de Viena.

Pe 17 octombrie 1918 deputații români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Național Român din Austria, iar pe 22 octombrie apărea la Cernăuți primul număr al gazetei Glasul Bucovinei. În paginile sale se scria: “Vrem să rămânem români pe pământul strămoșesc și să ne cârmuim singuri, cum o cer interesele noastre românești”. Pe 27 octombrie Adunarea Constituantă a Bucovinei a decis “Unirea Bucovinei cu celelate țări românești într-un stat național independent”. A fost ales un Consiliu Național ca organ reprezentativ al Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor. Ca urmare a abdicării împăratului Carol I, în Austro-Ungaria s-a instaurat anarhia. Pentru a împiedica acțiunile teroriste ale ucrainenilor și a stopa pericolul bolșevic, Consiliul Național Român a solicitat trupe române pentru a restabili ordinea. Regele Ferdinand încuviițează această cerere. (more…)

Martirajul părintelui Arsenie Boca în moara lui Kalusek

Filed under: Pr Arsenie Boca,sfintii inchisorilor,sfintii români,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:59

arseie_boca_index

Părintele Arsenie Boca: Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți ale celor șapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!  

Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (…)

Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.

Erau strânși aici cei cu ancheta terminată sau cei ținuți pentru o cercetare suplimentară. Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă, un călugăr. El stătea întins cu picioarele dezvelite pâna la genunchi. Văzându-ne, s-a ridicat și ne-a întrebat cu vocea blajină:

(more…)

Din minunile Sfântului Mercurie, sfântul cu două săbii. Rugăciune pentru vremurile noastre. Sfinții NU sunt niște blegi blânzi și simpatici

Filed under: atitudine,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:17

Din minunile Sfântului Mercurie, sfântul cu două săbii. Rugăciune pentru vremurile noastre. Sfinții NU sunt niște blegi blânzi și simpatici

Sfinții nu sunt doar blânzi și molcomi, ci sunt și drepți și aspri la nevoie. Unii cred că prototipul uman al sfințeniei e un fel de bleg simpatic și non combat. Ciți aici și despre minunile Sfântului Mercurie, recent pomenit (25 noiembrie):

sf-mercurie-cu-2-sabii

Minunea Sf. Mc. Mercurie

În Cairo se află biserica Sf. Mercurie, cu moaştele acestui muceni scit din primele veacuri creştine şi o icoană în care este reprezentată o minune foarte cunoscută. Împăratul Iulian Apostatul, coleg de facultate cu Sf. Vasile cel Mare, i-a cerut sfântului Vasile să îl întâmpine în oraşul Cezareea, fiind în drum spre locul războiului cu perşii. Împăratul a cerut să fie întâmpinat cu ce are mai bun Sf. Vasile (ca şi pentru el însuşi). Atunci Sf. Vasile cel Mare l-a întâmpinat pe împărat cu pâine şi sare (aşa cum mânca el însuşi), primire care avea să atragă furia împăratului (care apostaziase de la dreapta credinţă şi căuta orice pretext ca să-i nimicească pe creştini) şi promisiunea acestuia ca la întoarcerea din război îl va distruge nu doar pe Sf. Vasile ci întreg oraşul Cezareea. Când se ruga Sf. Vasile cel Mare înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca marele prigonitor al creştinilor Iulian Apostatul să nu se mai întoarcă din război, a observat că icoana alăturată, cea a Sf. Mercurie, s-a făcut pentru puţină vreme nevăzută. Apoi s-a arătat, dar cu suliţa însângerată.
Chiar în acelaşi timp, în îndepărtatul câmp de luptă, Iulian a fost însuliţat de un ostaş necunoscut, care îndată ce l-a însuliţat s-a făcut nevăzut. Iar ticălosul Iulian, luând sânge din rana sa a aruncat în sus către cer şi, grăind hule asupra lui Hristos, a zis: „ai biruit, Galileene!”.
Această minune s-a adeverit, că însăşi Sfânta Fecioară Maria l-a trimis pe mucenicul Mercurie la minunata slujbă ostăşească, pentru rugăciunile Sf. Vasile cel Mare şi spre apărarea sfintei credinţe şi a dreptcredincioşilor creştini (din Sinaxar).

Mercurie, sfântul cu două săbii

Sfântul Mercurie este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 25 noiembrie. Despre Sfântul Mercurie se ştie că a fost scit de origine, născându-se în Capadocia la începutul secolului al III-lea, în sânul unei familii păgâne. Tatăl său, Gordian, este salvat în chip minunat de la moarte prin mijlocirea unui înger, lucru care l-a făcut să îmbrăţişeze credinţa în Hristos, împreună cu întreaga familie. Episcopul local care a botezat familia a schimbat astfel numele copilul din Filopater (numele iniţial) în Mercurie.

După vârsta de douăzeci de ani, Sfântul Mercurie se va distinge ca soldat roman în războiul purtat în Armenia, unde a luptat în cadrul cohortei Martenses. Sfântul a biruit însă cu ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail care i-a dăruit o sabie strălucitoare pentru a lupta împotriva barbarilor. Sfântul Arhanghel i-a spus totodată ostaşului: „Mercurie, alesul Domnului, ia această sabie, luptă în numele Domnului şi nu uita că, dacă vei învinge, acest lucru se datorează numai Domnului!” Şi astfel Mercurie ţinu într-o mână sabia sa, iar în cealaltă o puse pe cea primită de la Arhanghelul Mihail.

Rugăciune pentru copiii noştri (more…)

27 Noiembrie 2016

Suferinţele mărturisitorului Marin Naidim

articol de Adrian Nicolae Petcu

În orice regim totalitar, opiniile, mai ales cele politice, sunt interzise şi pedepsite de comandamente care ignoră cele mai elementare norme de drept. Ion Antonescu s-a intitulat conducătorul unui regim totalitar şi, pentru că era vreme de război, a considerat că este justificat atunci când ordona suprimarea oricăror atitudini care ar fi contravenit intereselor statului. Aşa a fost în cazul tinerilor foşti membri ai Frăţiilor de Cruce din Buzău care activaseră în vremea guvernării naţional-legionare. Pe unul dintre aceşti membri, Virgil Maxim, l-am prezentat cu puţin timp în urmă la rubrica noastră „Memoria Bisericii“.

Astăzi încercăm să creionăm o scurtă biografie a altui membru, fost coleg cu Virgil Maxim. Este vorba de Marin Naidim, pe care memorialiştii, supravieţuitori ai temniţelor comuniste, îl menţionează deseori ca exemplu de trăire creştină.

Marin Naidim s-a născut la 6 martie 1922, în familia unui agent fiscal din localitatea Râmniceni, judeţul Râmnicu Sărat. În iunie 1942 a absolvit Şcoala Normală din Buzău şi, potrivit documentelor rezultate din ancheta Siguranţei, ar fi predat conducerea Frăţiilor de Cruce din acelaşi oraş lui Virgil Maxim. Deoarece în toamna lui 1942 se declanşase seria arestărilor tinerilor consideraţi că încă mai activează în Frăţiile de Cruce, la 10 noiembrie, în timp ce se afla la Centrul de încorporare din Râmnicu Sărat, Marin Naidim a fost reţinut şi trimis în ancheta Siguranţei din Buzău. După malaxorul torturilor din anchetă, la 1 decembrie 1942 este mutat, alături de ceilalţi foşti colegi, la Penitenciarul Ploieşti. Este judecat în lotul FDC, grupul nr. 14 şi condamnat prin Sentinţa nr. 14.409 din 3 decembrie 1942 a Curţii Marţiale a Corpului 5 Teritorial Ploieşti la 25 ani muncă silnică şi anularea diplomelor pentru „strângerea de cotizaţii şi contribuţii pentru scopuri urmărite de asociaţiuni interzise“ şi „constituire de asociaţiuni clandestine potrivnice ordinei de stat“. (more…)

24 Noiembrie 2016

5500 de pedofili intr-un singur oraș din Norvegia. Cercurile de pedofili sunt alimentate și cu copii luați de Barnevernet. George Alexander: Este oficial: copii români luați cu forța de lângă familii de Barnevernet au fost abuzați de pedofili

5500 de pedofili intr-un singur oraș din Norvegia. Cercurile de pedofili sunt alimentate și cu copii luați de Barnevernet.

George Alexander: Dezvăluiri cutremurătoare! Este oficial: copii români luați cu forța de lângă familii de Barnevernet au fost abuzați de pedofili

Norvegia este zguduită de un scandal de amploare, după ce s-a descoperit o uriașă rețea de pedofili, așa cum ActiveNews a anunțat în premieră, în România. Conform lui George Alexander, printre victime se află înclusiv copii români luați în mod abuziv de Barnevernet, organizație ce se ocupă cu protecția copiilor.

George Alexander este cunoscut pentru lupta pe care a dus-o cu Barnevernet, dând publicității abuzurile Serviciului de Protecție a Copilului din Norvegia. ( În prezent el candidează la alegerile parlamentare din România, alături de Marian Munteanu, cu ANR)

Iată ce spune George Alexander pentru ActiveNews:

„După cercetări minuțoase care au durat câteva luni de zile, poliția norvegiană a descoperit, împreună cu FBI, o rețea uriașă de pedofili cu ramificații în întreaga Europă. Materialele confiscate, în special cele electronice, sunt într-o cantitate impresionantă.

S-a lucrat în cel mai mare secret, 25 de polițiști norvegieni au lucrat la acest caz. Date sunt îngrozitoare. Este vorba despre copii care au fost abuzați sexual, chiar și bebeluși. Poliția a confiscat date care arată că pedofilii planificau chiar și pe copii nenăscuți. Probele arată că unul dintre aceștia planificase abuzul sexual al propriului copil care nu era născut.

Sunt foarte mulți oameni implicați în această rețea de pedofilie, printre care doi parlamentari, unul de la Partidul Conservator, celălat de la Partidul Pașii Progresului. Sunt de asemenea ingineri, juriști, chiar și un polițist. S-ar putea să fie și angajați ai Barnevernet, ai Protecției Copilului. Datele sunt uluitoare, numai în Districtul de Vest, în jurul orașului Berge, sunt 5.500 de pedofili care utilizau această rețea. (more…)

23 Noiembrie 2016

Conferință la Suceava. Dezvoltarea personală din perspectivă patristică, invitat psiholog dr. Simona Ciobanu. Un eveniment recomandat de Bucovina Profundă.

Filed under: conferinte,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:57

14963297_1166590783435550_7167375092521745268_n

O analiză îngrijorătoare cu precizie chirurgicală: Mihai-Silviu Chirilă despre poziția Sinodului Bisericii noastre din octombrie față de evenimentele generatoare de tulburare din iunie din Creta

Filed under: apologetica,conciliul cretan,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:04

cruceaO analiză îngrijorătoare cu precizie chirurgicală:

Mihai-Silviu Chirilă despre poziția Sinodului Bisericii noastre din octombrie față de evenimentele generatoare de tulburare din iunie din Creta

Sfântul Sinod al BOR ia act de documentele din Creta

Articol de Mihai-Silviu Chirilă

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adoptat o declaraţie, publicată pe siteul oficial al Patriarhiei, în data de 29 octombrie, numită Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfăşurarea şi hotărârile Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016)[1]. Aşteptată cu mare speranţă de către creştinii ortodocşi români care se opun deciziilor din Creta, întrunirea Sfântului Sinod şi mai ales această declaraţie au produs o puternică dezamăgire în rândul celor care credeau că documentele sinodului cretan vor fi respinse de către ierarhii români.

Documentul emis de sinodul BOR are trei părţi: una în care se evaluează participarea delegaţiei române la sinodul panortodox; una în care se ratifică documentele din Creta, una în care se fac recomandări pentru viitor.

Evaluarea participării delegaţiei române la sinod

Una dintre concluziile sinodului este că participarea şi implicarea membrilor delegaţiei române la sinod au fost substanţiale. Faptul că “se ia act” de prestanţa delegaţiei române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegaţia a reprezentat interesele Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod.

În legătură cu acest aspect, există o discrepanţă între modul în care este evaluată activitatea sinodalilor de către Sfântul Sinod şi cel în care este apreciată de către poporul credincios. Diferenţa o face faptul că sinodalii evaluează prezenţa la sinod din perspectiva modului în care acesta s-a desfăşurat, pe când poporul reţine doar rezultatul final al acestuia, deloc satisfăcător pentru dreapta credinţă ortodoxă.

O stare de frustrare există şi în rândul ierarhilor participanţi, despre care se spune că au avut contribuţii substanţiale la apărarea Ortodoxiei în acel sinod şi care, odată întorşi acasă, se confruntă cu o puternică critică din partea unei părţi a poporului credincios. Frustrarea se datorează percepţiei eronate asupra unui aspect important: în probleme de apărare a dreptei credinţe contează numai rezultatul final. (more…)

22 Noiembrie 2016

Preotul Gheorghe Calciu – ”Un simbol al sfințeniei”. Din Ioan Ianolide, ”Întoarcerea la Hristos”

Filed under: ianolide,Parintele Calciu,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:09

pr-ghe-calciu-negoita-zagorodnai-andrei-manastirea-diaconesti-7-cuvinte-povestea-unui-biruitor-gheorghe-calciu-dvd-12539Preotul Gheorghe Calciu – ”Un simbol al sfințeniei”

din Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos

În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului erau două curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forţă iar Gheorghe Gheorghiu-Dej prin muncă. Temniţele, lagărele şi „reeducarea” anilor ’50 sunt expresia politicii de ură şi crimă a Anei Pauker.

Când ea a ordonat „reeducarea” marxist-leninistă a deţinuţilor politici din penitenciarul Piteşti, nu a crezut în formularea ei ideală, ci crud şi sec a dorit exterminarea prin forţă a „duşmanilor de clasă”. Nu a crezut nici în definirea ideală a duşmanilor de clasă, ci în definirea politică a tuturor adversarilor. În general comuniştii nu cred în nici un principiu comunist în definirea lui pură şi ideală, ci numai în substratul şi urcuşul lor politic.

„Reeducarea” însemna terorizarea deţinuţilor prin ei înşişi până la „şocul revoluţionar” prin care se trecea la „conştiinţa comunistă”. Tortura era necontenită, oribilă, iresponsabilă şi fără ieşire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la viaţă monstruoasă. Câţiva deţinuţi au acceptat să facă acest început, apoi avalanşa a crescut, fiecare victimă devenind un criminal al prietenilor săi. „Sinceritatea” se dovedea prin delaţiune absolută, apoi prin autodefăimare absolută şi în fine prin „angajamentul” absolut de a fi „reeducat” şi de a „reeduca” pe toţi „duşmanii poporului”. Mutilaţi, oamenii ajungeau în cele din urmă „revoluţionari”. Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut căderea lui în aşa-zisele „ture ale reeducării”. Acolo au fost batjocorite credinţa, idealul, naţiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul şi, în ultimă analiză, omenia. Toţi au fost cobai. Unii ai cedat uşor, alţii după incredibile chinuri.

(more…)

21 Noiembrie 2016

Părintele Gheorghe Calciu – preotul sfintei tinereţi. 10 ani de la plecarea la Ceruri. Confesiunea unui fiu duhovnicesc. Cuvântul Părintelui Justin şi 70 de FOTO

Părintele Gheorghe Calciu – Preotul sfintei tinereţi. 10 ani de la plecarea la Ceruri. Confesiunea unui fiu duhovnicesc. Cuvântul Părintelui Justin şi 70 de FOTO

50-2det-parintele-gheorghe-calciu-marturisitorii-roPărintele Gheorghe Calciu – Preotul sfintei tinereţi

Articol de Sorin Drăgan

S-au implinit zece ani de la plecarea dintre noi a Părintelui Gheorghe Calciu (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006) si incerc sa indeplinesc acum cererea fata de care am avut retineri atunci, aceea de a asterne pe hartie cateva ganduri despre mentorul si duhovnicul meu, nu atat ca un elogiu post-mortem intre altele, cat pentru a impartasi o perspectiva mai apropiata celor care l-au vazut numai de langa soclul unui piedestal.

Stiu ca am fost privilegiat cunoscandu-l, si intreg contextul inceputurilor pare sa o confirme. Prima mea intalnire cu parintele a avut loc in copilarie, la o varsta la care eram mult mai impresionat de darul sau de povestitor decat de harul cu care fusese investit prin preotie. Era scund si vioi, avea parul carliontat, carunt pe atunci, alb mai tarziu, barba lunga, numai buna pentru un povestitor, ochii albastri si limpezi, si un suras care radia caldura, la fel ca intregul sau fel de a fi, mai ales fata de copii sau suflete in nevoie de o mangaiere. Basmul sau, Craiasa apelor, o impletire intre propriul talent literar si traditiile dobrogene ale copilariei sale, ramane pentru mine una din cele mai frumoase povesti ale omenirii, si imparte in inima mea un loc cu Fat-Frumos din lacrima si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, intrucat, la fel ca ele, grefeaza doruri personale pe mituri fiintiale care se pierd in memoria colectiva a poporului roman.

Pe cand am atins o mai buna intelegere a lumii din jur, parintele fusese deja rapit din ea, inchis din nou pentru nemuritoarele sale Cuvinte catre tineri. Le-am citit transcrise si pasate din mana in mana cu infrigurare de unii din cei carora le fusesera adresate. Au fost o revelatie si o confirmare ca exista un sens al existentei dincolo de saracia simturilor, un raspuns la atatea intrebari si zbateri ale unei inimi umbrite de cravata rosie. Multi din noi cautau ceva fara sa-si poata defini prea bine natura acelui gol apasator din suflet. Cand le-am citit prima oara, viata mi-a fost inundata de lumina revelatiei ca Hristos ma cauta si El, si ca exista un adevar mai presus de putinatatea intelegerii omenesti. Dincolo de gratiile inchisorii, cuvintele preotului martir rodeau miraculos in noile generatii, peste tacerea complicitara a parintilor nostri care nu gaseau indrazneala sa demaste goliciunea imparatului pamantesc. (more…)

Predica Părintelui Cleopa la Intrarea Maicii Domnului in Biserică (21 noiembrie)

Filed under: icoana,praznicar,sinaxar,tropar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:26

Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

Predica Părintelui Cleopa la Intintrarea-in-biserica-a-maicii-domnului-18467441rarea Maicii Domnului in Biserică

(21 noiembrie)

Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cantam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului. (Troparul)

Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfant aduna pe scurt ori viata acelui sfant, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: „Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”.

 Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din randuiala bunavointei lui Dumnezeu de a mantui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamant aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mantui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.

Iată in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserică

(more…)

20 Noiembrie 2016

Părintele Ilie Imbrescu, un promotor al României creştine. Articol de Adrian Nicolae Petcu și Gheorghe Vasilescu din Revista Rost, nr. 27, mai 2005

Articol de Adrian Nicolae Petcu și Gheorghe Vasilescu

din Revista Rost, nr. 27, mai 2005

Ilie Imbrescu s-a născut la 26 aprilie 1909, în localitatea Dalboşeţ, judeţul Caraş, în familia unui preot bănăţean. Într-o scrisoare către soţia sa, datată 1 aprilie 1945, Ilie Imbrescu spunea despre originea şi naţionalismul său: „[…] sunt fiu de Preot. M-am născut în Valea Almăjului – «Valea Cântecului» românesc a Banatului. Am crescut în acordul armonios al Corurilor, Fanfarelor şi Jocurilor poporane ale ţăranilor păstoriţi de tatăl meu. […] De atunci mă paşte şi mă însoţeşte pretutindeni şi totdeauna «nebunia» cântecului, pentru că iubesc Românca oacheşă, ţara mireasă şi Biserica mamă!”[1].

În anul 1915 urmează şcoala primară, în limba maghiară, apoi liceul în Caransebeş.

La 15 octombrie 1926 se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, unde va cunoaşte curentele politice, în speţă cel naţionalist, care se contura tot mai mult. Aici va activa în cadrul Centrului Studenţesc Cernăuţi, al cărui preşedinte era preotul profesor Domiţian Spânu, unul dintre cei mai respectaţi teologi în vremea aceea.

După absolvirea facultăţii, la 24 noiembrie 1930, tânărul Imbrescu este ales în unanimitate ca preşedinte al Centrului Studenţesc Cernăuţi[2]. Însă, la Cernăuţi nu mai avea să stea mult, deoarece se va întoarce acasă, în Banat, dorind să ocupe un post de profesor la Academia Teologică din Caransebeş şi să se înscrie la doctorat. A petrecut însă un an la Sibiu, ca pedagog la Internatul Arhidiecezan, de unde va ajunge apoi la Bucureşti pentru studii de doctorat. Aici, va fi ales ca membru în Comitetul Executiv al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini din România (UNSCR).

Momentul care l-a marcat cel mai mult pe viitorul preot Imbrescu a fost cel din 24 ianuarie 1933. Mai exact, cu ocazia Zilei Unirii, studenţii, în frunte cu preotul Nicolae Georgescu-Edineţ, slujitor al bisericii Sf. Anton-Curtea Veche şi duhovnicul studenţilor bucureşteni, doreau să pună o cruce la Mormântul Eroului Necunoscut. Ministrul Apărării, Nicolae Samsonovici, interzisese gestul, motivînd că „mormântul reprezintă un simbol nu numai pentru creştini, ci pentru cei care s-au jertfit pentru Ţara Românească”[3]. Iniţiativa studenţilor se motiva prin faptul că, deşi MormântulErouluiNecunoscut fusese amenajat, îi lipsea crucea.

După sfinţire, într-o procesiune formată din peste 2000 de credincioşi şi condusă de preotul Nicolae Georgescu Edineţ, crucea a fost dusă în Parcul Carol de către tânărul Traian Puiu, ca delegat din partea iniţiatorilor şi de Ilie Imbrescu, din partea Comitetului Executiv al UNSCR. „Am fost învrednicit de bunătatea lui Dumnezeu ca să port şi eu crucea Eroului Neamului, dar, după cum se ştie, am fost opriţi la poarta Parcului Carol şi bătuţi groaznic de poliţie şi armată, din ordinul guvernului de atunci. Eu am fost călcat în picioare şi apoi, tot de la armă, m-am ales cu o coastă ruptă. Capul mi-a scăpat fără rană întrucât m-au favorizat numai nişte cauciucuri poliţieneşti”[4] – spune Imbrescu în cartea sa.

Cinci zile mai târziu, teologul Imbrescu avea să reprezinte forul studenţesc bucureştean la manifestările iniţiate de Centrul Studenţesc din Cernăuţi pentru susţinerea aşezării crucii. În raportul Poliţiei din Cernăuţi, din 30 ianuarie 1933, se precizează că Imbrescu a adus „salutul şi mulţumirile sufleteşti studenţimii din Capitală pentru solidarizarea studenţilor din Bucovina la acest act naţional creştin”. Acelaşi teolog „a apelat la o solidarizare a tuturor studenţilor şi poporului nostru român din Bucovina pentru combaterea religiilor străine de neam şi sectanţilor năpăstiţi în ţară”[5].

În anul 1933 Imbrescu încearcă să publice în „Cuvântul studenţesc” un apel numit „Asociaţia abstinenţilor sexuali”, în care, printre altele, teologul Imbrescu spunea: „Pentru că ţara noastră este subminată, pe lângă multe alte calamităţi şi de cancerul moral al desfrânării, susţinută şi lăţită diabolic de publicaţii pornografice, filme libertine şi de «ştiinţa pe nedrept numită astfel» (1 Timotei 6, 20) a freudismului care a făcut un monstru din «psihanaliză» şi «psihoterapie» – un grup de studenţi creştini-români, la iniţiativa şi îndemnul colegului nostru Ilie I. Imbrescu, doctorand în Teologie, au pus bazele unei «Asociaţii pentru abstinenţa sexuală până la căsătorie». Scopul acestei asociaţii este redeşteptarea sentimentului moral şi păstrarea deplină a sănătăţii trupeşti prin abstinenţă până la căsătorie, şi în acelaşi timp cea mai frumoasă şi creştinească şcoală a voinţei şi demnităţii”. Totuşi, pentru a fi publicat i s-a schimbat titlul apelului în „Pentru o viaţă mai curată”, iar numele asociaţiei în „Asociaţia pentru cultivarea virtuţilor creştine”[6]. Aflat la Bucureşti, în noiembrie 1933, tânărul Ilie Imbrescu se va încadra în rândurile Mişcării Legionare.

Închis pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară (more…)

18 Noiembrie 2016

Mitropolitul Ierotheos Vlachos la Paltin Petru-Vodă despre evenimentele din Creta. Comunicatul Mănăstirii Paltin

Mitropolitul Ierotheos Vlachos la Paltin Petru-Vodă despre evenimentele din Creta

paltin-1-768x576

Comunicat al Mănăstirii Paltin Petru-Vodă cu privire la întâlnirea cu Mitropolitul Ierotheos Vlachos

În ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi (15 noiembrie a.c.), o parte din soborul Mănăstirii Paltin Petru Vodă a avut duhovniceasca bucurie a unei întâlniri, la Mânăstirea Neamţ, cu Î.P.S. Ierόtheos Vlachos. Înaltpreasfinția Sa la rugămintea maicilor şi cu mijlocirea Î.P.S. Teofan, a răspuns întrebărilor și frământărilor obştii mănăstirii, întrebări care au privit în primul rând Sinodul din Creta şi felul în care trebuie iubitorii de Dumnezeu să se poarte faţă de acesta, faţă de ierarhii ce l-au acceptat și faţă de Biserică.

În duhul iubirii de Adevăr şi al mărturisirii creştine, Î.P.S. Ierόtheos Vlachos a răspuns întrebărilor pe larg. În esenţă, după o scurtă și profundă prelegere despre dobândirea Harului în viața noastră duhovnicească, Înaltpreasfinția Sa a arătat că Sinodul din Creta a fost o lovitură şi pentru el, personal, ca ierarh ortodox; dar a fost o lovitură şi pentru Biserică. A vorbit despre lipsa de sinodalitate a Adunării cretane, despre faptul că „Sinodul din Creta” a fost în realitate doar o „Sinaxă lărgită a Întâistătătorilor”. A amintit gestul incredibil al Patriarhului Serbiei de a semna actele cu toate că 17 episcopi sârbi din 24 s-au opus, ceea ce face nule documentele cretane. Dar a amintit şi alte grave probleme din organizarea şi desfăşurarea sinodului. Lipsa pregătirii şi a trăirii teologice a unui uriaş număr de ierarhi este doar una dintre ele.

Î.P.S. Ierόtheos Vlachos ne-a mărturisit că a avut două luni de acedie [întristare adâncă] provocată de Sinodul din Creta, dar a trecut peste ea prin încrederea în Capul Bisericii, Iisus Hristos şi, totodată, prin conştiinţa datoriei faţă de Acesta. Calea cea bună, a arătat duhovnicescul mitropolit, este aceea a luptei pentru mărturisirea adevărului şi combaterea greşelilor Sinodului din Creta înlăuntrul Bisericii. Trebuie ca toţi credincioşii, împreună cu episcopii să caute căi de îndreptare. Greşelile din Creta, a subliniat Î.P.S. Ierόtheos, nu sunt un accident, ci rezultatul infiltrării în Biserică a unor teologii străine, eterodoxe, de ani de zile. Combaterea lor trebuie făcută şi se poate face doar în Biserică, cu multă nevoinţă teologică în trăire şi cuvânt. Despărţirea de episcop poate duce uşor la căderi şi mai mari, la rupturi ireparabile. „Consider că propunerea pe care a făcut-o Biserica Greciei la Sinodul din Creta este antiortodoxă, dar cu toate acestea și în Sf. Munte am spus: Nu! Vom rămâne în Biserică ca să corectăm și ca să răsturnăm această situație”, a afirmat Înaltpreasfinția Sa. (more…)

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: