Bucovina Profundă

18 februarie 2019

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

valeriu gafencu - citat

Despre comunitate

 – Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.

Valeriu a raspuns:

– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.   (more…)

Reclame

Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu

În calendarul neamului românesc:

18 februarie – pomenirea lui Valeriu Gafencu

Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu

valeriu-gafencu-cu-mama-sa-si-ioan-ianolide-in-lagarul-de-munca-de-la-galda-1946

Valeriu Gafencu (în dreapta) cu mama sa si Ioan Ianolide (în stânga) în lagărul de muncă de la Galda, 1946

Viaţa îşi continua cursul între zidurile masive ale închisorii. Valeriu se ruga mult. Adesea cădea cu faţa la pământ şi plângea cerând mila, ajutorul şi luminarea cerească. Treptat a înlocuit studiul cu rugăciunea.

Noaptea citea Paraclisul Maicii Domnului, iar ziua acatiste. Mergea regulat la slujbe, se spovedea smerit, se cumineca cu bucurie. Respecta preoţii, deşi n-a găsit un duhovnic pe potriva dimensiunilor sufletului său. Ii plăcea să cânte rugăciuni şi psalmi. Bătea multe metanii, în funcţie şi de starea fizică. Liniştea era deplină, izolarea de lume aproape totală, deci condiţii prielnice lucrării duhovniceşti.

Dragostea îl făcea să se reverse către prieteni la un nivel sufletesc adânc şi sincer. Se străduia să plinească în sine virtuţile, proces care avea să se desăvârşească pe parcursul anilor. Se sfătuia mereu cu cei de un cuget cu el şi împreună au luptat să se curăţească.

Zi de zi făcea ordine în sufletul său, devenea altul, se deprindea să trăiască în Duhul, potrivit învăţăturii creştine. Sporirea îi era armonioasă, tinzând să realizeze omul cel nou. Prin harul lui Dumnezeu, el a străbătut calea celei mai autentice spiritualităţi ortodoxe.

Prin 1943 Valeriu a fost izolat, împreună cu alţii, în Zarca cu regim sever, fără cărţi, fără contact cu familia şi cu o raţie de hrană insuficientă, care l-a distrofiat. Aici s-a dedicat în întregime Rugăciunii inimii, spunând neîncetat „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“. Inceputul bun era pus, orientarea era limpede, aşa încât această perioadă i-a adus un spor duhovnicesc însemnat.

Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi şi pocăinţă, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire cu Dumnezeu şi unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii. Indrumatorul care i-a stat la dispoziţie a fost acea carte mică scrisă de un anonim, intitulată Pelerinul rus.

Toate celelalte preocupări au dispărut, pentru a fi înlocuite cu rugăciunea. Dar ea, o dată cu descoperirea luminii interioare, o dată cu ordinea sufletească, o dată cu lumina harică, i-a revelat în minte toate problemele ce l-au preocupat, evident nu ca o aflare, ci ca o dăruire.

Şi astfel, în acel regim sever de temniţă căruia el îi dăduse rol duhovnicesc, Valeriu era plin de bucurie şi de cântec. Impetuozitatea tinereţii sale era acum tradusă în neostenită lucrare lăuntrică. Iar darurile cereşti nu încetau să sosească. Lumina era tot mai cuprinzătoare. Hristos îi devenise Prieten şi de aici înainte nu se vor mai despărţi niciodată.

(din Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

 

Alte articole:

(more…)

16 februarie 2019

O perspectivă sociologică asupra proiectului legii Parteneriatului civil (uniunii consensuale)

Filed under: apologetica,articol,atitudine,homosexualitate,pro-vita,REFERENDUM,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:45

linii-tren


În contextul reluării dezbaterilor privind uniunile consensuale (parteneriatele civile), cu două noi propuneri legislative aflate pe rolul comisiilor Senatului (una asumată de USR și UDMR, a doua de ALDE), preluăm această analiză a proiectelor de lege semnată  de doamna sociolog Teodora Mîndru, analiză publicată pe siteul Cultura Vieții.


O perspectivă sociologică

asupra proiectului legii

Parteneriatului civil

(uniunii consensuale)

 

Prin intenția manifestă de asimilare a partenerilor cu soții și a grupului social astfel format cu familia întemeiată prin căsătorie, cu scopul de a obține aceeași recunoaștere juridică și socială, aceeași ocrotire din partea statului și aceleași drepturi – dar fără aceleași obligații și contribuții la binele social general – apreciem că inițiatorii urmăresc în fapt un scop similar cu legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex.

Acest demers legislativ urmărește:

  • schimbarea naturii juridice a căsătoriei de la act juridic nepatrimonial bilateral al cărui conținut este fix la un contract negociabil, deschis permanentei alterări.
  • deplasarea scopului familiei dinspre nașterea și creșterea copiilor, dinspre asigurarea interesului superior al acestora, către satisfacerea interesului partenerilor.
  • înlocuirea criteriului generozității față de societate prin asigurarea continuității biologice a acesteia cu criteriul satisfacerii interesului propriu al partenerilor.
  • introducerea în practica juridică a ideii că un grup social care „nu dorește” să se încadreze în legislația existentă poate pretinde o lege care să-i satisfacă dorințele, indiferent de circumstanțe.

 

Nu este demonstrată necesitatea legiferării propuse

În România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață. Din acest punct de vedere, Expunerea de motive la propunerea legislativă este serios viciată.

Motivul principal invocat în expunerea de motive ar fi acela că, întrucât „românii aleg din ce în ce mai mult să trăiască în familii de facto, dar fără protecția juridică aferentă unei relații recunoscute legal și înregistrate” atunci „este necesară adoptarea unui cadru legal special care să reglementeze parteneriatul civil.”

În continuare sunt furnizate ca argumente o serie de motive vagi, fără surse și date concrete, precum „anchetele sociologice apreciază un număr cel puțin dublu, între 7-10%.” sau „Conform datelor înregistrate de INS, în societatea românească există, alături de familia standard și alte tipuri de familie. Acestea din urmă sunt destul de des întâlnite, deși sunt nerecunoscute și neînregistrate legal”.

În realitate, potrivit datelor INS [1] de la ultimul recensământ, populația care trăiește în parteneriate neînregistrate reprezintă 3,5% din populație (723.168), în scădere cu 0,3% față de recensământul anterior. Prin comparație, 48% din populația României este căsătorită.

Acest concubinaj reprezintă, în general, o situație provizorie raportată la căsătorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață; dintre concubini, numai 2,8% nu au fost niciodată căsătoriți, restul fiind văduvi sau divorțați. Totodată, până la finalul vieții, sub 0,2% aleg drept unic mod de conviețuire concubinajul.

Notăm că în România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, aceasta fiind de altfel o contradicție în termenii sociologiei. „Necesitatea” legiferării este așadar exclusiv opinia inițiatorilor.

 

Nu există schimbări majore în societate după 1990 în ce privește familia    

(more…)

13 februarie 2019

Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc. Simpozion și Expoziție la Suceava

Simpozion și Expoziție la Suceava

Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc

Caravana EROILOR

Un eveniment intermediat și recomandat de

Bucovina Profundă

afis muzeu caravana eroilor

Vezi și pagina de facebook a evenimentului Caravana EROILOR!


Galerie FOTO cu imagini din bannerele expoziției:

 

12 februarie 2019

Fragmente din copilăria Părintelui Justin

Fragmente din copilăria Părintelui Justin

10 februarie – 100 DE ANI DE LA NAȘTEREA PĂRINTELUI JUSTIN

pr justin 000024

M-am născut într-o familie de oameni de la munte, cu obiceiuri frumoase, şi am fost educat într-un duh de evlavie. Aveam o icoană cu care mă culcam şi mă trezeam înaintea ochilor: Sfântul Munte al Athosului, scăldat de Marea Egee, pe care se vedeau bărcile, iar pe munte se vedeau mănăstirile şi chiliile sihaştrilor, şi în înălţime era Sfânta Treime binecuvântându-i pe nevoitori. Şi acolo mi-era veşnic gândul, în copilărie. Îi spuneam mamei, din când în când: Trebuie să ajung la Sfântul Munte! Şi au trebuit să treacă ani şi ani de-a rândul şi să trec printr-o mulţime de încercări, ca până la urmă să ajung în Sfântul Munte şi să văd locul atât de visat al copilăriei.

Spuneam mai sus că deprinderile şi firea se alcătuiesc în copilărie, cresc odată cu copilul şi mor o dată cu omul. După 25 de ani de încercări, m-am întors pe meleagurile satului natal şi m-am dus la un arbore, unde ne adă­posteam noi, copiii; ne aşezam sau mâncam ceva sau ne odihneam, pe care crestam Sfânta Cruce şi scriam numele nostru dedesubt. Firesc, arborele acela crescuse acum: dacă atunci era subţirel, acum avea jumătate de metru în grosime şi se mai vedeau pe coaja lui, ca o cicatrice, integrate în arbore, numele şi Sfânta Cruce. Ei, cam aşa este şi viaţa noastră în trupul acesta mare al creştinătăţii, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „suntem mădulare unii altora”. Nu numai noi, oamenii, suntem părtaşi unii altora, ca mădularele unui singur trup – Biserica, ci suntem înrudiţi, prin firea pământească, şi cu animalele, cu plantele, cu pomii, cu pietrele, cu pământul, cu aerul şi cu apa. Trăim în ele şi ele trăiesc în noi. Tot aşa, mănăstirile sunt nişte oaze pentru rugăciune, mân­gâiere şi mântuire a poporului creştin ortodox. Mă­năstirile înseamnă rugăciune. Mănăstirile au fost şi rămân un loc unde s-a făcut educaţia şi formarea creştinului care îşi realizează idealul şi care îşi apără Biserica, îşi apără familia, îşi apără Patria, îşi apără şi neamul.

Părinte, ce v-a format cel mai mult duhovniceşte în copilăria Sfinţiei Voastre?

În viaţa de familie a mea, din zona asta a munţilor, ca de obicei, mamele joacă rolul cel mai important. Părinţii, fraţii sunt plecaţi mai mult în dreapta, în stânga; ei sunt pe terenul de luptă. Iar mamele sunt acelea care se ostenesc cu naşterea, cu creşterea, cu formarea caracterelor şi cu in­fluenţa şi viaţa spirituală pe care o are ea. Mie mi-a fost uşor să înclin înspre viaţa monahală, pentru că mama, Dumnezeu s-o ierte, aproape în fiecare zi de duminici şi sărbători, ne lua la Durău, la mănăstirea Secu, Sihăstria, pe la mănăstirea Neamţ; nu erau maşini, se întovărăşeau doi- trei vecini, puneau caii la căruţă, merinde în traistă şi hai la mănăstire, 20 de Km, 25, 30. Şi aşa, adeseori, înnoptam pe la bătrâni, pe la mănăstirea Durău (pe atunci era m-re de călugări). Mănăstirea Durău era un punct mare de atracţie şi important, cu deschidere spre Bucovina şi Ardeal. Era o mănăstire rară, cu cântăreţi şi slujitori buni şi dacă ai fi fost de piatră, tot dădeai o lacrimă. La o priveghere de săr­bătorile acestea mari eram impresionat adânc mai ales când am văzut copilaşi de anii mei îmbrăcaţi în veşminte, ieşeau la vohod acolo cu preoţii, cu lumânări înainte, ipodiaconi. Ei, şi aşa s-a imprimat viaţa asta a lor, încât când veneam acasă trăiam toată săptămâna viaţa Durăului sau a Secului. Acolo am luat legătura cu nişte bătrâni, Părintele Dometian, Părintele Pahomie. Aşa am intrat eu în mănăstire, dar până atunci multe năzdrăvănii am mai făcut, că şi Creangă s-ar minuna de istorisirile mele.  (more…)

Părintele Ilie Moldovan

Filed under: Pr Ilie Moldovan,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:52

9 februarie – Calendarul demnității românești:pr ilie moldovan - poze israel 1262

Părintele Ilie Moldovan

Născut în Ceruri la 9 februarie 2012

Un articol de Florin Palas

L-am cunoscut pe Părintele Profesor Ilie Moldovan în anii ’90. Era peste tot. La amvon, la catedră, în presa scrisă, la conferinţe publice susţinute de-a lungul şi de-a latul ţării, militant pentru drepturile copiilor nenăscuţi, initiator şi animator al Universităţilor de Vară de la Mănăstirile Izvorul Mureşului, Recea, Făgeţel, întemeietor al Mănăstirii de la Jacul Românesc, îndrumător al tinerilor studioşi pe drumurile satelor şi oraşelor din Harghita şi Covasna. Era peste tot unde era nevoie de un suflet mare de român. 

Am avut onoarea să-l intervievez de câteva ori. Împreună cu colegii mei de la Liga Studenţilor sau de la ASCOR l-am invitat de mai multe ori la Braşov, pentru a conferenţia pe diverse teme. Am fost împreună la Vlădeni pentru a-l pomeni pe marele nostru teolog şi mentor al Părintelui Ilie, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, am răspuns cu bucurie invitaţiilor Sfinţiei Sale de a participa la universităţile de vară. Strigătul său “Ne piere neamul!” mă răscoleşte şi acum. 

A fost fiu de ţarani din Albeşti (un sat de lângă Sighişoara), de la care a păstrat, cum îi plăcea să spună, caracterul moral şi credinţa ortodoxă, apărată de înaintaşii săi. N-a uitat niciodată de unde a plecat, fiind un constant susţinător al lumii ţărăneşti. Această dragoste l-a făcut să ajungă preot în satul făgărăşean Lisa. A trăit toate durerile acestui neam. A împărtăşit suferinţele luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Mulţi ţărani, al căror duhovnic era, se numărau printre sprijinitorii acestora. De altfel, învăţătorul Olimpiu Borzea, şeful grupului de sprijin al partizanilor, îi era bun prieten. A intrat în atenţia Securităţii.   (more…)

3 februarie 2019

Eficiența vaccinurilor antigripale

Filed under: antivaccin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:16

Influenza_Protein_Attaching_to_Cell_Membrane

Eficiența vaccinurilor antigripale

 

Multă lume este foarte sceptică in privința eficienței vaccinurilor antigripale.  Și eu tind să cred că pe bună dreptate.

Virusurile gripale răspunzătoare de epidemiile sezoniere, adică virusurile influenza A (si B, dar mai puțin) suferă rapid mutații ce duc la tulpini noi, diferite de cele inițiale.   Mutațiile (produse prin două mecanisme: drifting și shifting) se petrec atât de rapid, încât la inceputul unui sezon de gripă avem o tulpină (sau două), iar in 2-3 luni, la sfârșitul sezonului avem o cu totul altă tulpină circulantă (sau mai multe).

Acest fapt face ca vaccinurile conținând tulpina inițială (de la inceputul sezonului) să fie eficiente (valabile) aproximativ 2-3 luni de la recoltarea tulpinii circulante.  Dar, atenție!, de la recoltarea tulpinii până la punerea pe piață a vaccinului durează 18, 24 sau chiar 36 de luni , astfel in vaccinul antigripal recomandat pentru 2017-2018 vom avea tulpinile circulante in … 2014-2015.

(Cine nu crede, să citească spre exemplu prospectul detaliat al vaccinului Vaxigrip Tetra – Sanofi Avensis, la pagina 6, secțiunea despre conținutul vaccinului: https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_9198_10.08.16.pdf )

In plus, virusurile influenza A sunt clasificate după două combinația a două tipuri deproteine de pe suprafața lor, Hemaglutinina (de 18 tipuri) și Neuraminidaza (de 11 tipuri), existând 198 de combinații posibile (de genul H1N1, H3N2, H5N1 etc.) , plus mutațiile.

Astfel, mie mi se pare că șansele de a nimeri cu tulpinile vaccinale, exact tulpinile circulante, la 2-3 ani distanță sunt atât de mici incât nu știu dacă pot fi luate serios in vreun calcul.

Dar fiecare este dator să gândească cu mintea lui, nu să creadă tot ce spun alții.

(more…)

21 ianuarie 2019

VACCINURILE MAI $I UCID UNEORI…

Filed under: antivaccin,Uncategorized,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 23:50

VACCINURILE MAI $I UCID UNEORI…

A venit timpul să ne schimbăm percepţia asupra vaccinurilor. 
Acestea nu sunt doar un instrument de prevenţie împotriva anumitor boli, ci interacţionează cu sistemul imunitar la scară largă, având efecte colaterale negative semnificative.
Aplicând evaluări statistice riguroase asupra datelor medicale ale copiilor vaccinati intr-un interval temporal semnificativ dpdv statistic (30 de ani), pe un areal geografic important, au ieșit la iveală situații șocante.
Ex: copiii vaccinati cu DTP au o rată a mortalității de 5 ori mai mare decât cei nevaccinati.

jab 11709458

Efectele vaccinurilor asupra sănătăţii depăşesc cu mult bolile vizate

O echipă de cercetători, care a desfăşurat o serie de studii exhaustive asupra impactului vaccinării la copiii din Guineea Bissau, timp de 30 de ani, a ajuns la o concluzie care, pentru mulţi, poate părea surprinzătoare: a venit timpul să ne schimbăm percepţia asupra vaccinurilor – acestea nu sunt doar un instrument de prevenţie împotriva anumitor boli, ci interacţionează cu sistemul imunitar la scară largă, având atât efecte benefice, cât şi efecte negative, în funcţie de tipul de vaccin folosit, conform unui material publicat de The Conversation.com.

Echipa care a ajuns la această concluzie, coordonată de Christine Stabell Benn, doctor în medicină la University of Southern Denmark, a observat că vaccinurile ce conţin virusuri vii au o influenţă benefică asupra sistemului imunitar, dincolo de protecţia faţă de boala vizată, pe când cele ce conţin corpuri virale moarte au efecte negative ce întrec cu mult beneficiile protecţiei faţă de bolile respective, în cazul vaccinului DTP (difterie, tetanos, pertussis) înregistrându-se chiar o creştere de 5 ori a riscului de mortalitate a sugarilor vaccinaţi prin comparaţie cu cei nevaccinaţi.

Echipa Christinei Stabell Benn a urmărit îndeaproape, începând de acum 30 de ani, evoluţia stării de sănătate a unui eşantion mare din populaţia acestui stat din vestul Africii, realizând vizite periodice la domiciliu. Cercetătorii au avut în vedere în special alimentaţia, însă, ca un serviciu adus comunităţii, din decembrie 1979 au început şi vaccinările anti-pojar (rujeolă) ale copiilor. Începând cu anul 1980, au observat faptul că vaccinul anti-pojar a redus indicele general al mortalităţii infantile în Guineea Bissau cu peste 70% – un procent cu mult mai mare decât ar fi putut fi explicat doar prin protecţia faţă de rujeolă (boală care, la momentul respectiv, în acest stat african, provoca doar între 10% şi 15% dintre cazurile de mortalitate la copii mici).

Continuând cercetările, ei au observat că vaccinurile au un efect general asupra sănătăţii copiilor, dincolo de specificul bolilor împotriva cărora au fost concepute. Spre exemplu, vaccinurile influenţează şi riscul de apariţie a unor infecţii în organism. Echipa de cercetători a denumit aceste efecte asupra stării generale de sănătate a copiilor „efecte nespecifice ale vaccinurilor”.

 

Două tipuri de vaccin  

(more…)

16 ianuarie 2019

Nicolae Steinhardt despre Eminescu

Filed under: Eminescu,Steinhardt,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:43

154203

Nicolae Steinhardt despre Eminescu

Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară?

Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viața Românească”, în „Caiete critice”, în volumul „Escale în timp și spațiu” și „Prin alții spre sine”, în cuvîntul înainte la „Eminescu și abisul ontologic” de Svetlana Paleologu-Matta.

Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej.

Știu bine că am scris copilării și banalități dar cu teamă, dragoste, credință și adînc respect. Așa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate și poftă de fală să-mi fie iertat.

Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă. Nu uit, cînd sunt în București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, operă a sculptorului D. Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declarație unilaterală de voință, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic și neîndeptățit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justificare,  iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc”.

Și apoi Eminescu, prin fermitate și curăția caracterului, îmi e sprijin de nădejde în credința că poporului român îi e menit a se împărtăși în cultură și în viața spirituală de o soartă cu mutl deasupra mediocrității, acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hașdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade și Constantin Noica.

Cît de fericit sunt că mi-ați dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea despre Eminescu și fenomenul românesc.

(more…)

Sfântul Eminescu. Pătimirile și martiriul 

Voievozii sufletului românesc

Sfântul Eminescu. Pătimirile și martiriul 

Un film de Constantin Ghiţă, 15 ianuarie 2019.

Alte articole :

10 ianuarie 2019

Două modele actuale, doi intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei. Ion Moța si Vasile Marin, 82 de ani de la jertfa lor

Simpozion cu participare internatională la Majadahonda

Pomenirea martirilor Ion Moța si Vasile Marin. 82 de ani de la jertfa lor

Cei doi eroi români sunt mai cinstiți in Spania decât in România

Două modele actuale, doi tineri intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei

majadahonda mota si marin 2019

Programul activităților comemorative 11-13 ianuarie 2019

Vineri, 11 ianuarie 2019, Valle de los Caidos

Sâmbătă, 12 ianuarie 2019, Majadahonda

Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda, slujba parastasului, discursuri

Ora 15 – Masă la Hotel Majadahonda (se plătește individual)

Ora 17 – Conferința „Ion Mota y Vasile Marin, Caidos por Dios y por La Patria ¡PRESENTES!” – Especial homenaje al Generalísimo Franco y a Blas Piñar, la Hotel Majadahonda

Conferențiază:
Francisco Torres – profesor universitar, istoric şi ziarist
Vasile Jacques Iamandi – fost deţinut politic şi luptător anticomunist
José Luis Jerez Riesco – avocat, președinte de onoare al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Juan Chicharro Ortega – diplomat, general de divizie al Armatei Spaniole, Preşedintele Fundaţiei Naţionale Francisco Franco
Blas Piñar Gutiérrez – avocat și general de brigadă al Armatei Spaniole
Manuel Andrino – șeful național al Falangei Spaniole
Miguel Menendez Piñar – președinte al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Părintele Marius Vișovan – reprezentantul Fundației Profesor George Manu
Călin Gabor – moderator, reprezentantul Fundației Profesor George Manu (more…)

Părintele Stăniloae – Despre dor

Filed under: Parintele Staniloae,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:07

Părintele Stăniloae – Despre dor

pr staniloae -

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ca; nu e nici numai transfigurarea chipului ci, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta.

In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.

Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.

Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea.

Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.

Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite.

Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In el astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.

Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei.

In dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.

In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.

(more…)

1 ianuarie 2019

Nașterea lui Hristos: Dumnezeu S-a făcut om (kenosis), pentru ca omul să ajungă dumnezeu (theosis)

Filed under: praznicar,tropar,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:19

Nașterea lui Hristos:

Dumnezeu S-a făcut om (kenosis),

pentru ca omul să ajungă dumnezeu (theosis).

Nasterea


Canonul Nașterii Domnului

(more…)

Matematică alternativă – Scurt metraj

Filed under: cenzura,dictatura,film,glume,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:25

Matematică alternativă Scurt metraj

Alternative Math Short Film

18 decembrie 2018

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță, o viață de discretă mărturisire

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță și o viață întreagă de discretă mărturisire

Pe 8 decembrie 2018 a trecut la Dumnezeu un erou discret. Domnul Traian Coriciuc după 93 de ani de viață, din care 17 i-a petrecut in temnițele comuniste, a plecat spre Împărăția lui Dumnezeu să-și întâlnească camarazii de ideal și suferință.

A fost înmormântat luni, 10 decembrie, în satul natal Rogojești, Botoșani.

Redăm aici două înregistrări, aproximativ două ore și jumătate, realizate acum aproape 6 ani, ca o mărturie discretă pentru posteritate.

 

Partea I

Partea a II-a

(more…)

1 decembrie 2018

Nichita Stănescu: Eu nu mă spăl de poporul meu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:04

Nichita Stănescu:

Eu nu mă spăl de poporul meu

 

Doamne, apără poporul român.nichita_stanescu1

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(more…)

Un erou uitat. Vasile Stoica – Oamenii care au făcut România Mare

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:44

Un erou uitat. Vasile Stoica

Oamenii care au făcut România Mare

Vasile Stoica, un diplomat cu ștaif, vorbitor și înțelegător de 14 limbi străine, a fost omul trimis de către Regele Ferdinand în Statele Unite, în 1917, pentru a le povesti americanilor despre Unire, despre identitatea națională. A cutreierat printre yankei, a susținut 60 de prelegeri. Comuniștii i-au luat tot, l-au bătut la Jilava și l-au lăsat să moară de septicemie. Un erou uitat.

Lucia Hossu-Longin a fost profesoara noastră de istorie, a tuturor, într-o perioadă în care știam doar că Regele Mihai e un trădător fugit cu un tren plin cu aur și că Ceaușescu era singurul lider din lume plătitor, până la ultimul leu, de datorie externă. Asemena bunicului din ”Povestirile Istorice” ale lui Dumitru Almaș, a așezat nația română pe ai săi genunchi, povestindu-i despre universurile concentraționare, despre Gulag, despre Drăghici ori Vișinescu, despre eroii morți în închisorile comuniste, despre Aiud, Râmnicu Sărat, Gherla, Sighet sau Periprava. Ceața, crucea, lătratul, pasărea de pe gardul de sârmă ghimpată, citatul din Nicu Steinhardt, ”Memorialul Durerii”. Mulți dintre cei pieriți între zidurile reci clădiseră, cu o jumătate de secol în urmă, Unirea cea Mare, despre care, la fel, nu aflaserăm multe lucruri, pentru că nu era voie.

Așa a apărut ideea cărții ”Memorialul Durerii” – ”Oamenii mari care au făcut România Mare”

Lucrarea prezintă poveștile a 24 de somități românești ce au făcut posibilă Reîntregirea

Basil Stoica este unul dintre ei. Cunosc drept Vasile Stoica, s-a născut în Avrigul marelui Gheorghe Lazăr, în prima zi a anului 1889, cel al stingerii lui Eminescu”Din povestirile mamei, amuzante, am aflat că voiau să-l boteze de Bobotează. Bunica n-a avut timp să facă toate pregătirile în timpul scurt de la naştere şi ziua botezului. Când a ajuns la biserică, preotul plecase la Olt să sfinţească apele. Se considera că e mare ghinion să pleci cu copilul la botez şi să ajungi acasă cu el nebotezat, să amâni botezul. S-a dus după preot la Olt, l-a aşteptat să sfinţească apele, preotul a luat copilul, l-a înmuiat în Olt, l-a scos, aşa a fost botezat. Bunica a ajuns acasă, a băut un pahar cu toţi ai casei. Aşa a fost începutul de viaţă al bunicului meu. Ştiu că n-a avut probleme de sănătate, faptul că a fost botezat în Olt, l-a întărit”.  (more…)

30 noiembrie 2018

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu. Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat

Corneliu-Zelea-Codreanu-Procesiune-Miscarea-Legionara-Documente-din-Arhiva-Buzatu-Roncea-Tipo-Moldova-2012

80 de ani de la un asasinat ce a zguduit România
Uciderea lui Corneliu Codreanu

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu

Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat

„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”

”Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.

În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica?

Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus.

În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”.

Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu

Vineri 28 Octombrie 1938”

(Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat in noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938.)

(more…)

Corneliu Codreanu. Scurtă biografie

Corneliu Codreanu. Scurtă biografie

Un articol de Ștefan Bolocan

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe data de 13 septembrie 1899, în oraşul Huşi, România. Putem împărţi viaţa sa în mai multe perioade, în modul următor: copilăria (1899-1919), studenţia (1919-1922), colaborarea cu A.C.Cuza (1922-1927), şi perioada „Legiunii” (1927-1938).

Despre copilărie, Căpitanul a lăsat puţine mărturii. A preferat să vorbească mai puţin despre această perioadă. Totuşi, din cartea sa autobiografică „Pentru legionari„, aflăm că între anii 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea „Dealul„. În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă.

În cea de-a doua perioadă a vieţii sale, se încep atît greutăţile, cît şi afirmarea sa. Intră la Facultatea din Drept a Universităţii din Iaşi. În cei trei ani de studenţie, are parte de îndrumarea profesorului Cuza, iar acest lucru a fost de un real folos. În anul 1920 intră în rîndurile „Gărzii Conştiinţei Naţionale„, organizaţie condusă de muncitorul Constantin Pancu. În cadrul acestei organizaţii duce o continuă luptă contra încercărilor de bolşevizare a maselor munictoreşti din Iaşi. În primăvara lui 1920, reuşeşte chiar să zădărnicească o încercare de revoluţie bolşevică la uzinele CFR din Iaşi. Din cauza atitudinii sale îndrăzneţe este exmatriculat pentru o perioadă, din universitate. Tot în cadrul acestei perioade, reuşeşte să organizeze Asociaţia Studenţilor Creştini, pe care a condus-o.

Cea de-a treia perioadă se încadrează între anii 1922 şi 1927. În aceşti ani, colaborarea sa cu A.C. Cuza devine şi mai productivă. Profesorul de economie politică îl susţine în manifestaţiile studenţeşti care aveau loc în anii 1922-1923. Tot împreună, creeză Liga Apărării Naţional Creştine (martie 1923). Corneliu Codreanu îşi manifestă deschis dezacordul faţă de modificarea Constituţiei din anul 1923 (mai ales contra articolului 7, prin care România înceta ca Stat Naţional).  (more…)

Părintele Arsenie Boca – bărbăţie şi sfinţenie. Un articol de Răzvan Codrescu, ROST, oct. 2004

Filed under: Pr Arsenie Boca,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:53

Duhovnic şi clarvăzător intrat în legendă, mare trăitor, dar şi mare învăţat, teolog şi pictor de icoane, „Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc” (D. Stăniloae). Mutat la cele veşnice cu puţin înainte de prăbuşirea vechiului regim communist (pe care se spune că o şi profeţise), Părintele Arsenie odihneşte sub cetinile de la Prislop, mănăstirea unde fusese mai întîi surghiunit de comunişti şi care a sfîrşit prin a-i deveni vatră de suflet. Urmele lui rămîn neşterse în spiritualitatea ortodoxă românească, sfinţind toate locurile pe unde s-a perindat, din Făgăraş în Haţeg şi de la Sinaia la Bucureşti. „Din cîţi oameni am cunoscut eu şi care au lucrat în Biserică – mărturiseşte Părintele Teofil Părăian, preavrednicul său ucenic duhovnicesc – socot că Părintele Arsenie Boca a fost cel mai de vîrf, culmea vieţuitorilor şi propovăduitorilor din contemporaneitatea noastră”.

La 10 mai 1929, în curtea Liceului „Avram Iancu” din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, tînărul Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor celor de faţă, „Gorunul lui Zian”. Cel ce se născuse în inima Ardealului, la Vaţa de Jos, aproape de Ţebea, unde veghează „Gorunul lui Horea”, săvîrşea un gest simbolic, pe care abia astăzi îl putem cîntări în toată semnificaţia lui: nu departe de gorunul marelui mucenic al istoriei neamului nostru se sădea gorunul celui ce avea să fie, sub numele călugăresc de Arsenie (în gr.: „Cel plin de bărbăţie”), marele mărturisitor harismatic al credinţei strămoşeşti, din mijlocul şi în răspărul unui „secol nebun”.

După ce va studia Teologia şi Artele Frumoase, dar va audia cu pasiune şi cursuri de Medicină, Zian Boca va deveni diacon celib în 1935, iar în 1939 va lua calea Athosului, unde a petrecut trei luni, pregătindu-se pentru călugărie. Se spune că acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu eşti bun!”, la care tînărul şi-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!”. Încă din prima tinereţe se simte la el vocaţia asumată a celui ce mai tîrziu avea să proclame: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mîntuiesc… Unii dintre călugări nu sînt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti… De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!”.

Este închinoviat la Mănăstirea Sîmbătei de Sus, în vara aceluiaşi an, pentru ca în anul următor să fie tuns în monahism şi să înceapă ceea ce s-a numit „mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sîmbăta”, acea „bulboană spirituală uriaşă” în faţa căruia un Nichifor Crainic exclama: „Ce vreme înălţătoare cînd toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cîntînd cu zăpada pînă la piept, spre Sîmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir [Constantin Brâncoveanu]!”. În paralel, aducînd cu sine manuscrisele trebuincioase de la Sf. Munte Athos şi stăruind pe lîngă Părintele Dumitru Stăniloae, va fi un adevărat ctitor al Filocaliei româneşti, căreia îi va realiza şi coperta. Pe fondul acestei efervescenţe spirituale, îi scria unui fost coleg de liceu: „M-am înhămat la carul unui ideal cam greu: transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu şi frate al Fiului Său mai mare. Însă toate idealurile mari au în ele ceva paralizant: nu te lasă să te preocupi de nimicurile acestei vieţi”.

Vremurile se precipitau, iar comunismul bezbojnic îşi înfigea tot mai adînc ghearele în trupul ţării. Ajutîndu-i creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului, Părintele intră în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948. Strămutat forţat de la Sîmbăta la Prislop, devine acolo stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniştii au risipit obştea. Între timp mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg. A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost ţinut în marginalitate, ca simplu pictor bisericesc, mereu sub ochiul cîinos al puterii atee. În ultima parte a vieţii avea să se lege mult de două locuri: Drăgănescu (unde a pictat biserica timp de 15 ani, începînd din 1968, lăsîndu-ne o adevărată „predică în imagini”, chiar dacă destul de discutabilă în raport cu canoanele iconografiei tradiţionale) şi Sinaia (unde, din 1969, şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, unde obişnuia să se retragă tot mai des, şi unde a şi închis ochii, în pragul iernii lui 1989, în vîrstă de 79 de ani).

Principalele scrieri care au rămas de la Părintele Arsenie (şi care multă vreme au circulat „pe sub mînă”, în dactilograme, uneori fără semnătura sa) s-au editat după 1990, de laCărarea Împărăţiei şi pînă la recentul volum Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX. O sinteză a gîndirii Părintelui Arsenie în 800 de capete, realizat de Ioan Gânscă, cu sprijinul Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian (şi din care am extras o parte din materialul acestui scurt portret comemorativ). Cuvîntul lui ne petrece spre vămile altor vremi şi ne descoperă poarta de lumină a Împărăţiei, amintindu-ne mereu că „Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Cînd îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Cînd şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă!”.

(Răzvan Codrescu – Revista Rost, nr. 20 din octombrie 2004)

sursa online: fericiticeiprigoniti

28 noiembrie 2018

Unii și-au dat viața pentru țară…

Filed under: Bucovina profundă,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:39

Unii și-au dat viața pentru țară…

cruce 1917

Dealul Cireșoaia – Coșna, Jud Bacău

Ion Grămadă (1889-1917) tânăr scriitor bucovinean, care în 1916 fuge în România și se înrolează în armata română, fiind repartizat la vânători de munte; avansat în iulie la gradul de sublocotenent, își dă viața pentru România Mare în 27.08.1917 la vârsta de 31 de ani.

Din scrisoarea trimisă de slt. Ion Grămadă d-nei Constantinescu, cu câteva zile înainte de a muri.

„Onorată Doamnă,

Nu vă mai trimit scrisori prin soldați. S-a terminat cu delegațiile căci pe front, unde mă aflu acu, așa ceva e foarte greu. De aceea voi fi mai puțin guraliv și mai zgârcit la vorbă, ceea ce desigur că n-o să-mi strice.

Aici mi-am schimbat viața și, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând de multe ori de vorbă ore întregi cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. Incolo totul e praf și cenușă pe care le spulberă vântul. (…)

Războiul nostru e sfânt.

Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă așteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire. (…)

Necunoscutul acela, spre care mergi, mulțumirea că-ți faci toată datoria, suprema datorie: intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta. Doamne ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.

Vă rog – dacă nu vă supărați – trimiteți-mi o cruciță și un port-carte mic, nu mare, spre a-mi putea ține banii și niște suveniruri ale mele, pe care le-ar putea distruge ploile.

Vă sărută mâinile cu respect,
Elevul plutonier Ion Grămadă”
_________________________________

În acea fatală zi de 27 august 1917, cu arșiță și soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contra-atac îndrăzneț, Ion Grămadă a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!” (more…)

18 noiembrie 2018

Asociaţia pentru Libertatea Românilor protestează faţă de ideologia de gen

Filed under: educația sexuală,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:33

Asociaţia pentru Libertatea Românilor protestează faţă de ideologia de gen

„Părinții au dreptul și datoria de a lupta pentru fericirea copiilor lor!”

(prof. Nicolae Livadă, preşedintele ApLR)

umbrela - v30osbw6avb4o98b7oumozq15o98b7oumozq2

Irina NASTASIU

Sistemul educaţional se confruntă, în ultima vreme, cu un fenomen îngrijorător reprezentat de introducerea, în manualele școlare din România, a teoriei genului, o teorie pe care numeroși psihiatri o consideră deosebit de nocivă pentru dezvoltarea psihică și fizică a copiilor noștri. Potrivit acestei teorii, genul este un construct social, și nu un dat biologic, fiecare individ având posibilitatea să opteze dacă vrea să fie femeie, bărbat sau altceva, fiind identificate, până în prezent, nu mai puțin de 114 genuri. Prin ratificarea, în 2016, de către statul român a Convenției de la Istanbul, precum și prin „Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice”, aprobată prin HG 365/24.05.2018, noțiunile de gen au undă verde să pătrundă astăzi şi în programele școlare, cadrele didactice și elevii urmând a fi instruiți pentru acceptarea acestora.

În școlile din Canada, îmbrățișarea ideologiei genului a condus la introducerea unui program de educație sexuală, numit S.O.G.I., adică „Orientare Sexuală și Identitate de Gen”, o materie în cadrul căreia elevii învață să celebreze stilul de viață homosexual, fiind informați că sexul este schimbător. Totodată, după cum informa în luna octombrie cotidianul „The Telegraph”, părinții din Marea Britanie care refuză să-și lase fiul să poarte fustă la școală pot fi dați pe mâna serviciilor sociale, pe motiv că nu-i respectă acestuia identitatea de gen…

Între ONG-urile care au luat atitudine faţă de impunerea ideologiei de gen în şcolile din România se numără şi Asociaţia pentru Libertatea Românilor (ApLR), organizaţie care a adresat recent Avocatului Poporului o petiţie prin care solicită retragerea ratificării Convenţiei de la Istanbul.

Despre această iniţiativă am stat de vorbă cu prof. Nicolae Livadă, preşedintele ApLR, asociaţie care își propune să informeze și să conștientizeze cetățenii în legătură cu posibilitățile legale de exercitare a drepturilor lor, în context democratic.


 

Rep.: Spuneţi-ne, pentru început, ce v-ați propus prin această petiție?

 

Prof. Nicolae Livadă: Scopul petiției este retragerea ratificării Convenției de la Istanbul, care poate fi obținută prin promovarea unei excepții de neconstituționalitate în care să fie invocat faptul că noțiunea de „gen”, care nu corespunde sexului biologic, este incompatibilă cu toate prevederile din Constituție și din sistemul nostru intern în care sunt menționaţi termenii „bărbat” și „femeie”, cu sensul de persoană de sex masculin și de sex feminin determinate biologic.

Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de instituția Avocatul Poporului, în mod direct, dacă va fi convinsă să o facă, sau de ONG-uri sau persoanele fizice, în cadrul unui proces.

Primul pas a fost făcut prin expedierea petiției de către asociația noastră, pe adresa  Avocatului Poporului. Șansele demersului pot să sporească substanțial în cazul în care cât mai multe persoane fizice sau ONG-uri, în mod individual, vor trimite această petiție. Cei interesați pot găsi detalii și formulare pe pagina noastră de internet: asociatialibertatearomanilor.ro

 

Rep.: Care sunt principalele obiecții ale ApLR?

 

L.: Scopul declarat în titlul convenției inițiată de Consiliul Europei este prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice împotriva femeilor.

Consiliul Europei a mizat pe faptul că protecția specială a femeii prin combaterea ideii de inferioritate a acesteia față de bărbat se va bucura de succes și a profitat de acest lucru pentru a strecura în convenție și aspecte controversate, care să treacă mai mult sau mai puțin neobservate printre rânduri. (more…)

1 noiembrie 2018

De ce ideologia genului face rău copiilor și întregii societăți. Poziția Colegiului American al Medicilor Pediatri

Filed under: educația sexuală,homosexualitate,sexualizarea excesiva,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:37

Genderbread-Person

De ce ideologia genului face rău copiilor și întregii societăți

Poziția Colegiului American al Medicilor Pediatri

In 8 puncte:

Colegiul American al Medicilor Pediatri îi îndeamnă pe specialiștii în educație și pe cei care fac legile să respingă orice politici care condiționează copiii să accepte ca normală o viață în care vor juca rolul sexului opus cu ajutorul intervențiilor chimice și chirurgicale. Realitatea este determinată de fapte, nu de ideologie.

  1. Sexualitatea umană este o trăsătură biologică obiectivă care se exprimă numai în două moduri: „XY” și „XX” sunt markerii genetici ai masculinității, respectiv ai feminității – și nu ai unei probleme genetice. Ființa umanăeste genetic programată să fie concepută fie de gen masculine, fie de gen feminin. Sexualitatea umană este intrinsec binară, cu scopul evident de a ne reproduce și contribui la propășirea speciei. Acest principiu este evident prin sine. Tulburările extrem de rare care apar în procesul dezvoltării sexuale (DSD – Disorder of Sex Development), printre care se numără și feminizarea testiculelor sau hiperplazia adrenală congenitală, sunt toate deviații identificabile din punct de vedere medical de la norma binară a sexualității și sunt în mod just recunoscute ca defecte genetice. Persoanele care suferă de astfel de tulburări nu reprezintă un al treilea sex [1].
  2. Nimeni nu se naște cu o identitate de gen. Toți ne naștem cu un sex biologic. Genul (conștientizarea și sensul sinelui ca masculine sau feminin) este un concept sociologic și psihologic, nu unul obiectiv biologic. Nimeni nu se naște cu percepția de sine ca bărbat sau femeie; aceasta se dezvoltă în timp și, ca orice proces de dezvoltare, poate fi alterat de percepțiile subiective ale copilului, de relațiile pe care le stabilește, de experiențele negative pe care le-a avut din frageda copilărie. Cei care spun că au „un sentiment că ar fi de sex opus” sau se identifică a se situa „undeva între” nu reprezintă un al treilea sex. Aceștia rămân bărbați biologici, respectiv femei din punct de vedere biologic [2, 3, 4].
  3. Convingerea unei persoane că este ceea ce de fapt nu este reprezintă cel mult un semn de gândire confuză.Când un băiat sănătos din punct de vedere biologic crede că este fată, sau o fată sănătoasă din punct de vedere biologic se crede băiat, există o problemă psihologică de factură obiectivă, iar aceasta se găsește în mintea, nu în organismul respectivei persoane și de aceea trebuie tratată ca atare. Acești copii suferă de tulburare de identitate de gen (disforie de gen). Inițial denumită Tulburare de Identitate de Gen, aceasta este recunoscută ca tulburare mintală în cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (DSM-V). Psihodinamica și teoriile despre învățarea socială a tulburării de identitate de gen nu au fost niciodată contrazise științific [2, 4, 5].        (more…)

IDENTITATEA DE GEN. Asociaţia Pentru Libertatea Românilor – Petiție către Avocatul Poporului

documentar-video-viata-la-tara-in-maramuresul-anilor-60

IDENTITATEA DE GEN

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor – Petiție către Avocatul Poporului

sursa: asociatialibertatearomanilor.ro

Descarcă formulare de aici:

 

În anul 2016, prin Legea nr. 30/2016, Parlamentul României a ratificat Convenția internațională de la Istanbul din 2011. (https://rm.coe.int/168046253e)

Scopul declarat și titlul convenției, inițiata de Consiliul Europei, este prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice impotriva femeilor.

Consiliul Europei a introdus în convenție și aspecte controversate care pot să treacă mai mult sau mai puțin neobservate printre rânduri.

Aceste aspecte controversate se referă la promovarea ideologiei de gen, care susține că o persoana are dreptul să aleagă la un anumit moment al vieții sale dacă este bărbat sau femeie, indiferent de sexul atribuit la naștere , după cum dorește și că această persoană care ar putea fi diagnosticată ca având  tulburarea psihiatrică numită disforie de gen se încadrează de fapt în variante ale  normalului. Conform acestei ideologii a identității de gen, factorii biologici nu sunt considerați ca fiind unicii factori necesari și suficienți pentru a determina sexul sau genul unei persoane, noțiunea de sex fiind corelată doar cu factorii biologici, pe când noțiunea de gen este corelată cu factorii biologici în interacțiune cu factorii sociali și psihologici reprezentând suma interacțiunii lor și ceea ce alege să simtă și să creadă despre ea o anumită persoana la un anumit moment al vietii sale. Mai mult, se încearcă implementarea acestei ideologii copiilor care ar trebuie educați în sistemul de stat sau privat de învățământ de la cea mai fragedă vârstă că a fi băiat sau fată, a te comporta ca un băiat sau ca o fată sau a te îmbrăca ca un băiat sau ca o fată depinde de alegerea lor, nimeni, nici măcar familia, neavând dreptul de a le prezenta un alt model de comportament considerat normal până în prezent. Totodată, modelele de comportament atribuite în mod tradițional  fetelor și băieților sunt considerate depășite și trebuie eradicate conform acestei ideologii.

Acestea sunt prevăzute în mod explicit în convenție la art. 12 si 14: (more…)

28 octombrie 2018

Mircea Vulcănescu – Despre ce înseamnă a fi român

mircea-vulcanescu-2

Mircea Vulcănescu

Despre ce înseamnă a fi român

„Îmi ceri să cred? Să cred în ce? În ce nu ştii nici dumneata, în amorful în care te vânzoleşti veleitar şi steril? Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.

Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?

Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.

Asta şi numai asta este: a fi român!”

26 octombrie 2018

When the world gone mad – Invazia ideologiei gender. Efecte ale ideologiei gender asupra familiei, educației și libertății de exprimare

When the world gone mad

Invazia ideologiei gender 

Despre egalitate de gen, ideologia de gen, homosexualitate, transsexualism, educație sexuală, stereotipuri de gen, sexo-marxism, sexualizarea copiilor, pedofilie, tulburare de identitate sexuală, disforie de gen, educație homosexuală si plurisexuală de la gradiniță.

 


Efecte ale ideologiei gender asupra familiei, educației și libertății de exprimare

Adina Portaru, avocat ADF International

(more…)

15 octombrie 2018

Parteneriatul trădării naționale? Deputatul Daniel Gheorghe in Parlamentul României

Parteneriatul trădării naționale?

Deputatul Daniel Gheorghe in Parlamentul României

 

APEL CĂTRE CEI 92%: NU VĂ LĂSAȚI FURAT VOTUL PENTRU A TREIA OARĂ PRIN LEGALIZAREA PARTENERIATULUI CIVIL FĂRĂ REFERENDUM!

Filed under: homosexualitate,REFERENDUM,sexualizarea excesiva,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:23

scrie-le-acum-parlamentarilor-nu-parteneriatului-civil

APEL CĂTRE CEI 92%:

NU VĂ LĂSAȚI FURAT VOTUL PENTRU A TREIA OARĂ

PRIN LEGALIZAREA PARTENERIATULUI CIVIL FĂRĂ REFERENDUM!

de Cătălin Sturza

 

Mă adresez Dumneavoastră, celor 3.531.732 de români care au votat DA la Referendum.

Deși vocea Dumneavoastră reprezintă 92% din totalul voturilor, mesajul V-a fost furat de două ori până acum.

Activiștii mișcării homosexuale au reușit boicotarea Referendumului și astfel V-au furat pentru prima dată votul: rezultatul Referendumului, votul Dumneavoastră de 92% a fost invalidat.

Activiștii mișcării homosexuale V-au furat pentru a doua oară votul când nu au vorbit despre Dumneavoastră, majoritatea care a votat DA, ci au vorbit doar despre cei care nu au votat. Cei care nu au fost la vot au fost decretați câștigătorii Referendumului la care Dumneavoastră ați votat 92% DA!

Acum, activiștii mișcării homosexuale vor să Vă fure pentru a treia oară votul, legiferând un parteneriat civil în cea mai radicală formă, ce copiază căsătoria, dar sub alt nume, echivalând cu dublarea (și sabotarea) ei în cazul cuplurilor obișnuite și cu adoptarea deghizată a căsătoriei între persoane de același sex, fără dezbatere publică și ascultarea tuturor părților!

NU VĂ LĂSAȚI FURAȚI A TREIA OARĂ!

Dacă vreți ca votul să nu Vă fie batjocorit și furat pentru a treia oară, scrieți oficialilor statului și reprezentanților Dumneavoastră în Parlament că nu ați votat în proporție de 92% DA pentru căsătoria între un bărbat și o femeie pentru ca imediat după Referendum să se facă legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex sub nume de parteneriat!

PARTENERIATUL CIVIL IMITĂ PUR ȘI SIMPLU CĂSĂTORIA!

CHIAR ȘI ADOPȚIA DE COPII VA AJUNGE CURÂND SĂ FIE PERMISĂ!

Toate țările europene care au legiferat parteneriatul civil au legiferat în același timp sau mai târziu adopția: Austria (parteneriat 2009, adopție 2016), Belgia (1998, 2006), Danemarca (1989, 2010), Finlanda (2002, 2017), Franța (1999, 2013), Germania (2001, 2017), Islanda (1996, 2006), Irlanda (2010, 2016), Luxemburg (2004, 2015), Malta (2014, 2014), Marea Britanie (2004, 2002), Olanda (1998, 2001), Norvegia (1993, 2009), Portugalia (2001, 2016), Spania (2000, 2005), Suedia (1998, 2003)

Dacă vreți că votul Dumneavoastră să nu fie furat, scrieți-le acum celor care îl pot fura, sau îl pot respecta.

MODEL DE SCRISOARE 

(more…)

14 octombrie 2018

ÎN APĂRAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI. Patru răspunsuri

Filed under: apologetica,atitudine,REFERENDUM,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:00

Ioan al Banatului - 44042006_2081756211845109_7046128869698437120_o

ÎN APĂRAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI

1. Dan Negru, în apărarea Mitropolitului Ioan al Banatului: La acuzații, el întoarce și celălalt obraz, încălcând regulile de marketing și PR (activenews.ro)

Așa cum s-a putut observa în ultimele zile, susținătorii Referendumului pentru Căsătorie și cei care au votat, persoane publice sau oameni simpli, au fost „mitraliați” pe rețelele de socializare, fiind etichetați în toate felurile. De atacurile post Referendum ale progresiștilor nu au scăpat în primul rând reprezentanții Bisericii Ortodoxe, blamați pentru că au susținut cauza modificării Constituției pentru protejarea familiei. Așa cum s-a întâmplat în cazul Mitropolitului Banatului, căruia un diplomat român i-a cerut demisia pentru că s-a implicat în Referendum.
Într-un comentariu postat pe Facebook, cunoscutul prezentator de televiziune Dan Negru îl apără pe Mitropolitului Banatului, scriinnd că, mai mult decât oricând, în aceste zile „lipsa  marketingului și a P.R-ului laic costă biserica”. „La acuzatii, Mitropolitul Banatului întoarce si celălalt obraz, încălcând regulile de marketing și pr.”, scrie Dan Negru.
153031
Acesta este textul postat de Dan Negru:
”Lipsa marketingului, a P.R-ului laic costă biserica in zilele astea.
La marginea unui sat de lăngă Timisoara știam că trăiesc cateva familii sărace.
Cand acolo a început construcția unei case și nici măcar sătenii nu știau ca biserica o construiește. 
Au aflat doar când l-au văzut pe Mitropolitul Ioan pe șantier.
Azi, Mitropolitului i se cere demisia și pentru ca „nu se dedă la fapte caritabile” !
Am fost atunci cu Mitropolitul pe șantier și l-am întrebat de ce nu-și promovează biserica faptele caritabile .
A tăcut…
Eu -vanitosul- faceam fotografii.
La acuzatii, Mitropolitul Banatului întoarce si celalat obraz, încălcând regulile de marketing și pr.
Si dacă un CMO (chief marketing officer) ar putea arăta celor îndoiți că biserica nu e despre Dragnea, Mercedesuri si popi pedofili?
Habar n-am cum ar arăta o biserică marketizată. 
O fi venit vremea?

ioan mitropolitul-banatului-raspunde-criticilor-nu-mi-e-rusine-ca-prin-pozitia-mea-am-sustinut-familia-crestina

2. Katya Kelaro – Răspuns la scrisoarea deschisă a deputatului Vasile Popovici către Mitropolitul Ioan al Banatului

 

La mai puțin de două ore de la anunțarea rezultatului referendumului pentru familie, tratat cu defetism de către decoctul social românesc, împărțit în tabere ce își serbau victoria ori își înghițeau cu întîrziată demnitate lacrimile, s-au auzit voci căutînd vinovații ce trebuie să răspundă în fața mulțimii instigate. Am remarcat un nume în capul listei vinovaților, un nume ce are o rezonanță de rug aprins, un nume cu rezonanță de stejar, în jurul mîinilor căruia s-a așternut un lanț al acuzării, la fel de greu ca al condamnaților la galeră. Marile talazuri ale amenințărilor cu excluderea din UE au încetat subit, teama că Alianța pentru Familie va deveni partid s-a topit, vuvuzelele și petardele aruncate în timpanul nostru, legate de indecenta sumă cheltuită pentru organizare, din care s-ar fi putut face restul autostrăzii abandonate de Bechtel, spitalele și școlile închise, au încetat, agitatorii de profesie au folosit mașina de fum, reclamele și-au făcut efectul. Circul s-a terminat, iar rezultatul i-a surprins pe toți, mai puțin pe cei care au pregătit minuțios scenariile pentru deturnarea unui moment în care decența putea să își ia revanșa în cartea românească de istorie. 

Cineva trebuia să plătească pentru asta, cineva important, al cărui nume e nepătat, pentru ca, o dată cu lovitura în coaste dată corabiei, să fie lovită și pe punte, și catargul ei uman, sprijinul, scripetele de care se lega speranța, să fie smuls și aruncat în adînc. 

Scena acestei scrisori deschise parcă e desprinsă dintr-un film antologic, „Țarul”, în regia lui Pavel Lunghin, în care Mitropolitul Filip, interpretat magistral de Oleg Iankovski, e lăsat pe mîna opricinicilor care îi vor reproșa, îl vor condamna și vor executa sentința, în numele țarului. Între Mitropolitul Ioan al Munților și Mitropolitul Filip, personajul din film, există numeroase asemănări de conduită. Le vom analiza pe rînd, la vremea potrivită. Pe fondul comunicării sociale debreiate de informațiile contradictorii și presiunile media, referendumul generat de Coaliția pentru Familie a eșuat într-un banc de nisip, ironii și indiferență, revelînd mai multe aspecte ce au fost ignorate în timp.

Ce anume i-a reproșat Vasile Popovici, semnatarul scrisorii deschise, Mitropolitului Ioan al Banatului? Faptul de a fi fost printre inițiatorii referendumului, citez, ,,deși rolul dvs. ca ierarh nu e cîtuși de puțin să inițiați legi.Căderea referendumului ar trebui să fie un moment de reflecție profundă – pentru dvs ca și pentru acei preoți care s-au implicat în politică și-n treburi lumești, de aici și din toată țara. Mesajul pe care l-au transmis cetățenii români ieri și azi e clar ca lumina zilei pentru ierarhii bisericii noastre ortodoxe: e momentul renunțării la lux, la iubirea de arginți, la legătura veche cu un partid anume și cu toate partidele. E de multă vreme momentul să uitați de milioanele de la buget. E momentul, Părinte, să redescoperiți creștinismul, care înseamnă iubire necondiționată pentru aproapele, și mai ales pentru aproapele în nevoie. E momentul, Părinte, să vă reîntoarceți la operele sociale, cu modestie și dedicație curată. E momentul, Părinte, o tot repet, să vă lepădați ca de Necuratul de tentația politică. La ora bilanțului nu numai liderii politici trebuie să-și prezinte demisiile, ci și preoții implicați în această făcătură. Dvs. cel dintîi. Să vă luați haina călugăriei și să vă retrageți în meditație și penitență lungă. Mai ales pentru dvs. sună acest îndemn, Părinte, ca Mitropolit al Banatului, naționalist într-o regiune multiculturală, închistat într-o societate locală deschisă la minte, anti-ecumenic într-o Timișoară ecumenică. Să faceți bine, ca inițiator al demersului, să vă puneți întrebarea grea, grea de tot, de unde returnați la vistieria statului cele 35 de milioane de euro, cît ne-a costat fantezia dvs de aventurier în lumea legilor lumești. Și nu uitați: e momentul, Părinte, să vă retrageți la mănăstire, spre iertarea păcatelor și îndreptarea minții!”.

Înainte de a răspunde acestor acuzații, să vedem cine sînt cei doi, acuzator și acuzat, intrați sub lupa analizei. 

(more…)

CNCD vrea să impună educarea pro-homosexualitate în școală, la TOATE materiile! Strategia Națională „EGALITATE, INCLUZIUNE, DIVERSITATE”, 2018-2022

Propaganda LGBT intră în manualele școlare și în școli?

Marți, 26 septembrie 2017, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a publicat proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Strategiei naționale „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2018-2022.

Aici găsiti documentele: 

Extrase relevante

  • Materia Educatia civica va include informatii cu privire la: nediscriminare, egalitatea de sanse, diversitate si toleranta, grupuri vulnerabile
  • Curricula va fi modificata de catre Ministerul Educatiei cu SUSTINEREA CNCD pana la sfarsitul anului 2020.
  • Includerea unor elemente ce permit discutarea principiilor egalitatii si nediscriminarii transversal in ORELE DE MATEMATiCA, LITERATURA si ISTORIE prin incurajarea editurilor de specialitate sa asigure dezvoltarea de resurse educationale… cu sustinerea CNCD si a Ministerului Educatiei.
  • Orele de dirigentie vor fi dedicate cel putin odata pe semestru tematicii egalitatii si nediscriminarii.
  • La prima sedinta anuala cu parintii sau tuturor elevilor vor fi explicate regulile referitoare la egalitate si nediscriminare aplicate in scoala…. tematica egalitatii si nediscriminarii va fi rediscutata cu parintii ori de cate ori APAR SUSPICIUNI DE INTOLERANTA IN CLASA.
  • Instituirea in unitatile de invatamant a UNEI SAPTAMANI DEDICATE PROMOVARII EGALITATII DE SANSE SI DIVERSITATII.
  • STABILIREA DE SANCTIUNI PENTRU CADRELE DIDACTICE care incalca prevederile egalitatii si nediscriminarii si a unui proces intern prin care parintii si elevii POT DEPUNE PLANGERI ANONIME sau oficiale privind atitudinea discrimatorie a unor cadre didactice.
  • INCLUDEREA MATERIEI „EGALITATE SI NEDISCRIMINARE” CA DISCIPLINA OBLIGATORIE pentru elevii liceeelor cu profil pedagogic.
  • MANUALELE SCOLARE sI MATERIALELE DIDACTICE VOR FI AVIZATE DE CNCDINAINTE DE APROBAREA DATA DE MINISTERUL EDUCATIEI.
  • CNCD SI Ministerul Educatiei vor stabili masuri in domeniul egalitatii, diversitatii si nediscriminarii, prin care sa evalueze toate manualele didactice.
via Ștefan Moroșan , facebook

sursa: stiripentruviata.ro

Citește și (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: