Bucovina Profundă

20 mai 2015

Genocidul cultural: zoofilia si infanticidul promovate in mediul universitar. Scrisoare de protest a Federatiei Ortodoxe Pro Vita

Filed under: atitudine,avort,bioetica,boicot,homosexualitate,pro-vita,taina faradelegii — Mircea Puşcaşu @ 13:27

Genocidul cultural:

zoofilia si infanticidul

promovate in mediul universitar

Scrisoare de protest a Federatiei Ortodoxe Pro Vita

SCRISOARE DE PROTEST A FEDERAŢIEI

ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

FAŢĂ DE ACORDAREA, DE CĂTRE UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI,

A TITLULUI DE DOCTOR HONORIS CAUSA FILOSOFULUI PETER SINGER

 Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România ia act cu stupoare faţă de intenţia Universităţii Bucureşti de a decerna titlul de doctor honoris causa filosofului Peter Singer, pe data de 21 mai 2015.

Filosoful australian Peter Singer, profesor de bioetică la Universtitatea Princeton, este un susţinător fervent al „avortului post-natal”, al „experimentelor ştiinţifice pe bebeluşi” şi al „relaţiilor dintre specii”.[1]

La invitaţia Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, Peter Singer va susţine, pe data de 20 mai, la ora 16, în Amfiteatrul Titu Maiorescu, o conferinţă cu titlul: „The Most Good You Can Do With Applied Ethics”, urmând ca, a doua zi, să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.[2]

Iată, potrivit ziarului „Evenimentul zilei”[3], câteva mostre din gândirea lui Peter Singer, citate de site-ul „Ştiri pentru viaţă”:

„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuți umani, atunci disponibilitatea lor de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată de discriminare pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile, șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea ce li se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare, și, după câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibile la durere ca şi nou-născuții umani.”[4]

„Odată ce dăm la o parte hocus-pocusul religios care înconjoară termenul de «uman», putem continua să-i vedem pe membrii speciei noastre ca fiind înzestraţi cu raţiune, conştiinţă de sine, capacitate de comunicare şi aşa mai departe, într-o măsură mai mare decât pe cei ai oricărei alte specii, dar nu vom mai privi ca sacrosanctă viaţa fiecărui membru al speciei noastre, indiferent de capacitatea sa de viaţă inteligentă sau chiar conştientă.”[5]

 

POTRIVIT LUI SINGER, NU ESTE GREȘIT SĂ UCIZI IAR BEBELUŞII NU SUNT PERSOANE!

 Potrivit lui Singer, nu este nimic greşit în a lua viaţa cuiva, iar bebeluşii nu sunt persoane:

„…Ar trebui să admitem faptul că, dacă o fiinţă este umană şi vie, nu înseamnă de la sine că este greşit să-i luăm viaţa.”[6]

„Copiii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”[7]

Nefiind persoane, bebeluşii nu merită nici îngrijiri speciale din partea societăţii, după cum afirmă Singer:

„Ştiţi ceva, eu nu vreau să plătesc mai mult pentru asigurarea de sănătate, doar pentru a oferi nişte tratamente scumpe unor bebeluşi care oricum experimentează o calitate a vieţii de nota zero.”[8]

Peter Singer consideră că sodomia face parte din „bucuria sexului”, în timp ce zoofilia nu mai reprezintă o ofensă adusă demnității umane: (more…)

Impotriva firii: Zoofilia si infanticidul promovate in medii inalte universitare. Scrisoare deschisa

Impotriva firii: Zoofilia si infanticidul promovate in medii inalte universitare

Scrisoare deschisă

Către Universitatea București

Domnule rector, domnilor profesori,

Ca licențiat al Universității București, mai exact al Facultății de limba și literatura română (franceză) (i.e. actuala Facultate de litere), nu pot rămîne pasiv față de anumite derapaje grave de la etica și morala creștină ale acestei înalte instituții de învățămînt a țării mele de ieri (prin acordarea unui înalt titlu d-lui Julian Săvulescu) și de mîine (am în vedere onorurile similare pe care le veți acorda d-lui Peter Singer).

Mă surprinde și mă îngrijorează că scrisoarea deschisă a reputatului prof. univ. dr. Pavel Chirilă (cf. http://www.activenews.ro/prima-pagina/Scrisoare-deschisa-catre-Universitatea-Bucuresti-dupa-ce-Julian-Savulescu-promotorul-infanticidului-a-fost-premiat-44830 ) nu v-a pus pe gînduri, la timpul cuvenit.

Nu reiterez aici argumentele științifice și de bun simț ale intelectualului creștin Pavel Chirilă. Vă rog numai, în numele intelectualilor creștini ai acestei țări, să retrageți distincția acordată d-lui J. Săvulescu (care merită, cel mult, un premiu de originalitate pentru ideile sale în flagrantă contradicție cu religia creștin-ortodoxă și, eventual, o bursă de studii aprofundate, lămuritoare pentru d-sa, în domeniul antropologiei, sociologiei, teologiei și filosofiei).

Totodată, vă rog să vă reconsiderați decizia vizînd acordarea titlului de doctor Honoris Causa al Universității București profesorului american P. Singer care înțeleg că va susține curînd conferința: “The most good you cand do with applied ethics” (cf. http://www.activenews.ro/stiri-social/Peter-Singer-sustinator-al-uciderii-copiilor-dupa-nastere-si-al-relatiilor-sexuale-dintre-oameni-si-animale-va-primi-titlul-de-Doctor-Honoris-Causa-al-Universitatii-Bucuresti-112162). După ce-am luat cunoștință (more…)

15 mai 2015

Vaccinurile nu pot fi obligatorii. FEDERAŢIA ORTODOXĂ PRO VITA către Ministrul Sănatăţii: SCRISOARE DESCHISĂ referitoare la proiectul de lege în privinţa impunerii obligativităţii vaccinărilor.

Filed under: antivaccin,atitudine,bioetica,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 17:14

FEDERAŢIA ORTODOXĂ PRO VITA către Ministrul Sănatăţiilaw

SCRISOARE DESCHISĂ

referitoare la proiectul de lege în privinţa impunerii obligativităţii vaccinărilor

DOMNULE MINISTRU,

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA, reprezentată legal prin Preşedinte, vă înaintăm prezenta SCRISOARE DESCHISĂ:

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA este infiinţată în temeiul OG nr. 26/2000 şi potrivit art. 2 din acest act normativ, promovarea valorilor civice şi urmărirea realizării interesului sunt garantate pentru orice entitate ce funcţionează în temeiul acestei legi. În acest context, potrivit art. 6 din Statutul Federaţiei (fila 15) afirmarea valorilor vieţii persoanei umane şi a vocaţiei parentale reprezintă parte din obiectul de activitate al subscrisei. În acelaşi sens, potrivit art. 11 din Carta Federaţiei (fila 20) “principala responsabilitate faţă de viaţă şi calitatea vieţii revine părinţilor”, acesta fiind unul din cele 15 principii pentru care militeaza Federaţia. Cu alte cuvinte se observă ca pentru Federaţie, valorile vieţii persoanei umane şi responsabilitatea parentală reprezintă doua elemente esenţiale şi sunt valori promovate şi interese ridicate la rang de principiu.

În acest context, referitor la proiectul de lege la care s-a anunţat ca se lucrează, vă solicităm să aveţi în vedere urmatoarele aspecte de legalitate:

Potrivit disp art. 13 din Legea nr. 46/2003 pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa.

Este evident că in conţinutul noţiunii de responsabilitate a părinţilor intră şi acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003. În mod logic un părinte nu-şi poate asuma responsabilitatea decât numai în măsura în care este informat asupra aspectului cu privire la care urmează să-şi asume responsabilitatea. În mod corelativ tocmai din această informare decurge şi dreptul de a refuza intervenţia medicală.

A nu recunoaşte acest drept – ca şi element esenţial al responsabilităţii părinţilor – înseamnă a anihila responsabilitatea părinţilor prin forţa coercitivă a statului.

Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil (NCC) nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Or legea nu prevede obligativitatea efectuării acestor intervenţii medicale care sunt vaccinurile, ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenţie medicală (art 13 din Legea 46/2003).
DOMNULE MINISTRU, orice încercare de redactare a unei norme contrare, este făcută doar cu:

A. Încălcarea principiului inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, având în vedere că actul normativ incriminat reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.

IN LIPSA ACESTUI ACORD AL PĂRINŢILOR, EFECTUAREA INTERVENŢIEI MEDICALE ASUPRA COPILULUI ECHIVALEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI ENUNŢAT (particularizat şi in art 64 NCC unde de asemenea se statuează aceeaşi condiţionare de o obligativitate legală care nu există).

B. Încalcarea dreptului constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.

Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANŢII SUFICIENTE ŞI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.

Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicarii unor vaccinuri si chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nici o garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.  Aceste riscuri şi reacţii adverse pun in pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copilului.

C. Încalcarea principiului constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA (more…)

12 mai 2015

11 mai – pomenirea celui intre sfinţi părintele nostru Dionisie Ignat (+2004)

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:28

11 mai – pomenirea celui intre sfinţi părintele nostru

Dionisie Ignat

(+2004)

Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni (județul Botoșani), într-o familie de țărani cu 8 copii, băieți și fete, dintre care cel mai mare, Gheorghe, a fost și el călugăr sub numele Ghimnazie. Părinții lui, Ioan şi Casandra Ignat, i-au dat la botez numele de Dumitru. Era cel mai mic dintre cei opt copii.

Dimitrie (viitorul Dionisie), plin de dorinţă arzătoare pentru viaţa monastică, l-a urmat pe fratele său mai mare, monahul Ghimnazie (Gheorghe în lume) la Schitul Măgura în 1923, pe când era în vârstă de numai 14 ani. Stareţul schitului a decis să-l accepte, în ciuda vârstei lui, dar în acelaşi timp să-l trimită la şcoală. Astfel că, timp de doi ani, Dimitrie a învăţat la Şcoala Profesională din Târgu Ocna şi vizita Schitul cât putea de des.

În 1926, când Moldova a fost tulburată de schimbarea calendarului, pleacă la Muntele Athos, urmându-l pe fratele său mai mare, Ghimnazie.

Cei doi frați, împreună cu alți doi călugări români, au ajuns la Sfântul Munte la 6 septembrie 1926, și s-au dus mai întâi ca oaspeţi în Chilia Sf. Gheorghe a părintelui Gherasim Sperchez, de la Schitul Capsala, nu departe de Karyes.

Muntele Athos

Deoarece se întâmplă des ca cineva să devină un bun monah atunci când începe prin a locui cu un străin, părintele Ghimnazie a decis că fratele Dimitrie ar trebui să facă aşa. De aceea l-a trimis la părintele Serafim, la Biserica Intrării în Templu a Născătoarei de Dumnezeu, lângă Karyes, mai jos de Schitul Sf. Andrei. Aceasta a fost în noiembrie 1926, şi fratele Dimitrie a stat acolo până în iulie 1927. În acest timp, părintele Ghimnazie lucra la Mănăstirea Iviron.

Capsala

(more…)

7 mai 2015

Părintele Arhimandrit Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a plecat la Domnul în dimineaţa zilei de 29 aprilie 205, la vârsta de 93 de ani

Filed under: Parintele Roman Braga,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:51

ArhRomanBragaEC[1]

Părintele Arhimandrit Roman Braga,

unul din cei mai mari duhovnici români, a plecat la Domnul în dimineaţa zilei de 29 aprilie 2015, la vârsta de 93 de ani.

Părintele Arhimandrit Roman Braga – Despre adevărata rugăciune, care nu trebuie să se sfârşească niciodată…

Părintele Arhimandrit Roman Braga – Interviu in S.U.A.

realizat de Dr. Stelian Gomboş


Părintele Arhimandrit Roman Braga a fost un călugăr ortodox român, deosebit de oricare alt monah, pentru simplul fapt că n-a trăit viaţa călugărească într-un schit sau mănăstire şi nici nu a cunoscut altă chilie decât celula închisorilor comuniste dar mai ales „cămara cea de sus a inimii”!…
Iar dacă monahismul înseamnă trăirea în Iisus Hristos, Părintele Arhimandrit Roman Braga a trăit-o din plin pe parcursul întregii sale vieţi, datorită smereniei, evlaviei şi iubirii de Dumnezeu care l-a stăpânit întotdeauna, calităţi şi virtuţi pe care le-a dobândit atât din familie cât mai ales de la călugării din Mănăstirea Condriţa, din nordul Basarabiei, în vecinătatea căreia s-a născut la 2 aprilie anul 1922 şi a crescut. Ulterior a fost vieţuitor al Mănăstirii Căldăruşani iar apoi elev seminarist la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, unde a fost, permanent, aproape de Sfântul Ierarh Calinic – Ocrotitorul spiritual al mănăstirii – care-i adăposteşte sfintele sale moaşte!…
            După desfiinţarea acestei şcoli este transferat la Seminarul Central din Bucureşti iar ultimul an îl va urma la Seminarul Teologic din Chişinău. Întorcându-se în Bucureşti, între anii 1943 – 1947 urmează atât cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie cât şi cele ale Institutului Teologic.
            În anul 1948 este arestat pe motivul că ar fi ajutat un legionar. Trimis la Piteşti trece prin toată teroarea „reeducării” dar în întunericul celulei află lumina vorbirii şi împăcării cu Dumnezeu.
De la Piteşti este trimis în lagărele de la „Canal”. Acolo îl întâlneşte pe călugărul Evghenie Hulea – o figură de pateric, conform mărturiei Părintelui Roman Braga, care l-a determinat spre a intra, definitiv, în monahism.
Este eliberat în anul 1954 dar i s-a impus domiciliu forţat în Bucureşti şi, totuşi, în aceste condiţii, merge pe ascuns la Iaşi unde Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei îl călugăreşte şi îl hirotoneşte diacon, aici – la Catedrala Mitropolitană – făcând bună misiune, mai ales cu tinerii.
            În anul 1959 este arestat din nou, anchetat timp de un an de zile, căutându-i-se învinuiri închipuite, pentru ca până la urmă să fie încadrat în lotul grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim – unde a fost coleg, în anii studenţiei, cu Părinţii Sofian Boghiu, Petroniu Tănase, Nicolae Bordoșiu şi cu Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului.
Au urmat închisoarea Jilava, colonia de muncă Balta Brăilei, lagărele din Delta Dunării, cu suferinţe grele, dar în acelaşi timp cu o companie de elită: Părinţii Benedict Ghiuş, Grigorie Băbuş, Sofian Boghiu, Dosoftei Moraru, Tit Moldovan, Felix Dubneac, vestitul profesor Tudor Popescu, omul de cultură Petre Pandrea şi alţii. Condamnat la 18 ani temniţă grea, lucrează până în anul 1964, când la 31 iulie este eliberat cu prilejul graţierii generale a deţinuţilor politici.
            De acum înainte începe lungul pelerinaj al ierodiaconului Roman Braga prin toată ţara, cunoscut fiind de toţi dar şi izgonit fiind de către toţi din cauza faptului că „avea tinicheaua de coadă!”…
            De aici nu urmează, totuşi, faptul că toţi „inspectorii” de la Culte erau călăi. Aşa se face că tot în anul 1964, Dumnezeu îl scoate în cale pe unul din cei „buni” care-i dă Episcopului Oradiei – Valerian Zaharia – aprobarea pentru a-l hirotoni în treapta de preot, eveniment ce are loc cu binecuvântarea lui Dumnezeu în anul 1965!…
            La 1 Ianuarie anul 1985 este instalat ca preot la Negreşti – Oaş, unde a început o intensă activitate pastoral-misionară şi catehetică, duminica la vecernie – cu copiii şi tineretul aşa încât oşenii îl înconjurau cu dragoste, ba chiar şi securiştii nu îndrăzneau să intervină pe faţă, de teama credincioşilor.
Apoi l-au mutat silit, într-o noapte, în localitatea Sârbi – Bihor, iar ulterior, adică în anul 1968 a fost chemat la Patriarhie şi trimis ca misionar în Brazilia.
În anul 1972 episcopul românilor din S.U.A. – Valerian Trifa – îl cheamă la Vatra – unde îşi desfăşoară activitatea ca stareţ şi duhovnic al Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, iar din anul 1988 se va retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, SUA.
            Cu toate acestea nu a fost scos în evidenţă decât primul strat al vieţii Părintelui Roman Braga. Miezul (ei) duhovnicesc trebuie căutat în anii formării sale spirituale la mănăstirea copilăriei sale din Condriţa Basarabiei apoi în anii formării sale intelectuale la seminariile şi la cele două prestigioase şcoli superioare bucureştene, în anii studenţiei sale petrecuţi, alături de elita intelectualităţii creştine româneşti care făcea parte din gruparea „Rugului Aprins” dar, mai cu seamă, în perioada modelării şi desăvârşirii sale duhovniceşti de către mentorul său spiritual – călugărul Evghenie de la „Canal”!…
            Orice cinste omenească i s-ar acorda părintelui pentru duhovnicia sfinţiei sale, sună ciudat deoarece viaţa sa jertfită, în întregime, lui Dumnezeu nu o poate cinsti decât binecuvântarea Celui Căruia i s-a jertfit!…
            Este vrednică de laudă această viaţă şi activitate!…
Datorită acestor oameni minunaţi, spiritualitatea creştină a rezistat. Noi cei de astăzi, luaţi cu problemele şi greutăţile cu care ne confruntăm, nu realizăm suficient şi bine cât de importantă a fost mărturisirea ce au făcut-o ei pentru Iisus Hristos!…
Mi se pare că pentru generaţiile tinere, care nu au trăit ororile comunismului, aceste mărturii nu spun mare lucru.
Noi suntem convinşi că dacă mai avem astăzi o spiritualitate serioasă, o avem datorită acestor bătrâni cuminţi şi minunaţi, din care categorie face parte şi Părintele Arhimandrit Roman Braga!…
Şi pentru a ne folosi, din punct de vedere duhovnicesc, de învăţătura Părintelui Roman Braga, am purces, cu a sa învoială, dragoste şi binecuvântare la realizarea unui interviu de suflet, pentru care îi mulţumesc în mod deosebit.
Aşadar, parcurgând viaţa, opera, activitatea şi biografia acestui părinte îmbunătăţit, acum, cu prilejul naşterii Sfinţiei Sale în adevărata viaţa – cea cerească şi veşnică, constat, cu uimire şi admiraţie, tăria lor de caracter şi verticalitatea cu care au fost înzestrat acest contemporan al nostru în faţa căruia noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestui veac!…
Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!…
Preacuvioase Părinte Arhimandrit Roman Braga, astăzi propaganda în favoarea normalizării anumitor păcate şi patimi are consecinţe şi efecte profund negative asupra vieţii sufleteşti şi spirituale a tinerilor, mai mult chiar decât propaganda ateismului din timpul regimului comunist. Ce măsuri şi soluţii credeţi că ar trebui luate şi adoptate pentru ca numărul victimelor aşa numitei democraţii să fie cât mai mic, cât mai scăzut?
– Întrebarea este interesantă şi mi-a mai fost pusă şi cu alte ocazii, şi ca şi atunci vă răspund şi dumneavoastră acum, că ar trebui să întrebaţi guvernul statului (în cadrul căruia lucraţi şi dumneavoastră) de lucrul acesta. Să ştiţi că tinerii nu sunt vinovaţi cu nimic că trăiesc în această civilizaţie şi cultură decadentă.
Să nu credeţi cumva că epoca pe care o trăim noi acum este foarte diferită faţă de alte timpuri din istoria creştinismului şi că ceilalţi au fost privilegiaţi, bucuroşi şi norocoşi că au trăit în altă epocă, iar noi suntem foarte nenorociţi că trăim acum, în aceste vremuri.
Ce pot spune eu, este să nu aşteptaţi nimic concret de la şcoli. Eu trăiesc, după cum bine ştiţi, într-o ţară în care oamenii îşi educă copiii acasă, până la intrarea în facultate. Bineînţeles că regimul permite să se dea numai examenele, fără ca profesorul să-l vadă pe copil la cursuri în timpul anului şcolar.
În America foarte mulţi se feresc de şcolile publice. În statul Michigan, unde locuiesc eu, un sfert din copii nu se duc la şcoală, până la studiile superioare, universitare. Cine îi poate învăţa mai mult şi mai bine pe copii şi cine este mai mult interesat de morala lor decât părinţii, bineînţeles, dacă ei sunt nişte oameni responsabili. Nu ştiu, nu am auzit ca în România să fie oficializat acest sistem de homeschooling adică şcolarizare la domiciliu, acasă.

(more…)

27 aprilie 2015

Tetyana Obukhanych, Doctor in Imunologie – Scrisoare deschisa catre legiuitori privind legislatia vaccinarilor

Filed under: antivaccin — Mircea Puşcaşu @ 00:43

Tetyana Obukhanych, Doctor in Imunologie 

Scrisoare deschisa catre legiuitori privind legislatia vaccinarilor

An Open Letter to Legislators Currently Considering Vaccine Legislation from Tetyana Obukhanych, PhD in Immunology

Dear Legislator:

My name is Tetyana Obukhanych.  I hold a PhD in Immunology.  I am writing this letter in the hope that it will correct several common misperceptions about vaccines in order to help you formulate a fair and balanced understanding that is supported by accepted vaccine theory and new scientific findings.

Do unvaccinated children pose a higher threat to the public than the vaccinated?

It is often stated that those who choose not to vaccinate their children for reasons of conscience endanger the rest of the public, and this is the rationale behind most of the legislation to end vaccine exemptions currently being considered by federal and state legislators country-wide.  You should be aware that the nature of protection afforded by many modern vaccines – and that includes most of the vaccines recommended by the CDC for children – is not consistent with such a statement.  I have outlined below the recommended vaccines that cannot prevent transmission of disease either because they are not designed to prevent the transmission of infection (rather, they are intended to prevent disease symptoms), or because they are for non-communicable diseases.  People who have not received the vaccines mentioned below pose no higher threat to the general public than those who have, implying that discrimination against non-immunized children in a public school setting may not be warranted.

  1. Senator Pan

    IPV (inactivated poliovirus vaccine) cannot prevent transmission of poliovirus (see appendix for the scientific study, Item #1). Wild poliovirus has been non-existent in the USA for at least two decades. Even if wild poliovirus were to be re-imported by travel, vaccinating for polio with IPV cannot affect the safety of public spaces.  Please note that wild poliovirus eradication is attributed to the use of a different vaccine, OPV or oral poliovirus vaccine.  Despite being capable of preventing wild poliovirus transmission, use of OPV was phased out long ago in the USA and replaced with IPV due to safety concerns.

  1. Tetanus is not a contagious disease, but rather acquired from deep-puncture wounds contaminated with C. tetani spores. Vaccinating for tetanus (via the DTaP combination vaccine) cannot alter the safety of public spaces; it is intended to render personal protection only.
  1. While intended to prevent the disease-causing effects of the diphtheria toxin, the diphtheria toxoid vaccine (also contained in the DTaP vaccine) is not designed to prevent colonization and transmission of C. diphtheriae. Vaccinating for diphtheria cannot alter the safety of public spaces; it is likewise intended for personal protection only.
  1. The acellular pertussis (aP) vaccine (the final element of the DTaP combined vaccine), now in use in the USA, replaced the whole cell pertussis vaccine in the late 1990s, which was followed by an unprecedented resurgence of whooping cough. An experiment with deliberate pertussis infection in primates revealed that the aP vaccine is not capable of preventing colonization and transmission of B. pertussis (see appendix for the scientific study, Item #2). The FDA has issued a warning regarding this crucial finding.[1]
  • Furthermore, the 2013 meeting of the Board of Scientific Counselors at the CDC revealed additional alarming data that pertussis variants (PRN-negative strains) currently circulating in the USA acquired a selective advantage to infect those who are up-to-date for their DTaP boosters (see appendix for the CDC document, Item #3), meaning that people who are up-to-date are more likely to be infected, and thus contagious, than people who are not vaccinated.

Senator Steiner Hayward

  1. Among numerous types of H. influenzae, the Hib vaccine covers only type b. Despite its sole intention to reduce symptomatic and asymptomatic (disease-less) Hib carriage, the introduction of the Hib vaccine has inadvertently shifted strain dominance towards other types of H. influenzae (types a through f). These types have been causing invasive disease of high severity and increasing incidence in adults in the era of Hib vaccination of children (see appendix for the scientific study, Item #4).  The general population is more vulnerable to the invasive disease now than it was prior to the start of the Hib vaccination campaign.  Discriminating against children who are not vaccinated for Hib does not make any scientific sense in the era of non-type b H. influenzae disease.
  1. Hepatitis B is a blood-borne virus. It does not spread in a community setting, especially among children who are unlikely to engage in high-risk behaviors, such as needle sharing or sex. Vaccinating children for hepatitis B cannot significantly alter the safety of public spaces.  Further, school admission is not prohibited for children who are chronic hepatitis B carriers.  To prohibit school admission for those who are simply unvaccinated – and do not even carry hepatitis B – would constitute unreasonable and illogical discrimination.

In summary, a person who is not vaccinated with IPV, DTaP, HepB, and Hib vaccines due to reasons of conscience poses no extra danger to the public than a person who is.  No discrimination is

(more…)

24 aprilie 2015

Silent Epidemic:The Untold Story of Vaccines – VIDEO – Full Movie – Directed by Gary Null

Filed under: antivaccin,atitudine,bioetica,boicot — Mircea Puşcaşu @ 00:39

Silent Epidemic:The Untold Story of Vaccines 

Directed by Gary Null, Ph.D.

Silent Epidemic, by award winning film director Gary Null, is the first documentary to investigate thoroughly the true medical record and the historical evidence about vaccine marvels.
Conventional medicine has herald the invention of vaccines as a miracle of modern science. It claims that vaccines have been proven to prevent and eradicate infectious diseases. We are told that vaccines are safe and effective, and that „herd immunity” can be achieved if a high percentage of a population is vaccinated. However, does the science support these claims?

Cititi si alte articole pe aceste teme:

23 aprilie 2015

Hristos a inviat! CANONUL INVIERII

Filed under: Evanghelia,poezie,praznicar,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 23:21

Hristos a inviat !Pogorarea la iad - 65X105

CANONUL INVIERII

[ Canonul Invierii – Schitul Lacu – Athos .mp3 ]

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea 1-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: „luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea a 3-a:

Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

(more…)

28 martie 2015

Lansarea filmului „7 Cuvinte” la Suceava

Filed under: conferinte,Parintele Calciu,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 00:57

7 cuv

26 martie 2015

Pedofilia, acelasi traseu

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:43

Pedofilia, acelasi traseu

Decriminalizare, compatimire, acceptare, legalizare, impunere

Decriminalizarea pedofiliei a inceput . Urmeaza campanii de compatimire si  empatizare a publicului cu „drama” pedofililor, dupa care urmeaza legalizarea si impunerea ei ca practica „normala” pentru a nu discrimina bietii pedofili. Vine sfarsitul rabdarii lui Dumnezeu.

(more…)

25 martie 2015

Ioan Ianolide: Minciuna în simbioză cu teroarea sunt chintesenţa satanismului modern

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:11

Ioan Ianolide: Minciuna în simbioză cu teroarea sunt chintesenţa satanismului modern

Omenirea zace în minciună. Minciuna macină omenirea mai mult decât teroarea, o perverteşte şi o alienează. Minciuna în simbioză cu teroarea sunt chintesenţa satanismului modern.
Istoria nu poate fi explicată ca o înşiruire de idei, ca un fenomen de sine stătător. Aşa ceva nu e conform cu realitatea. Ideile sunt vehiculate de oameni, iar oamenii sunt insuflaţi de un duh. Istoria modernă a încăput deci pe mâna unui duh satanic, antihristic, ateu, materialist, mincinos şi tiranic, căci anumiţi oameni au aderat la el cu scopul de a stăpâni lumea.
Oamenii moderni au cedat la ispita cu care fusese ademenit Hristos, încât satana a ajuns dumnezeul lor, unii dintre ei declarându-se antihrişti, iar alţii numindu-se încă creştini, deci fiind hristoşi mincinoşi.
Omenirea s-a lăsat obsedată de progresul tehnic ca metodă a fericirii omeneşti. Progresismul şi-a propus să stăpânească natura şi chiar să o schimbe, cu mijloacele tehnicii.
Omenirea e dominată de tehnică. Tehnica oferă o falsă şi tiranică omnipotenţă politico-tehnicizată în lume. Tehnica a schimbat radical modul de a gândi al oamenilor, aspiraţiile lor, comportamentul lor şi structura societăţii, dându-le falsa senzaţie a fericirii eterne pe pământ, rupându-i de cer şi golindu-i de duh.
Mijloacele de comunicaţie, de construcţie şi de fabricaţie sunt uluitoare, dar sunt puse în slujba descompunerii şi a nimicirii.
Ingineria genetică poate modifica speciile şi deci oamenii pot deveni fenomene de laborator, în acest mod dispărând valoarea lor umană de conştiinţe libere. Se poate determina tehnic subconştientul. Psihicul este testat şi determinat cu mijloace tehnice, prin aceasta oamenii fiind anulaţi ca responsabilitate şi independenţă.
Atomii îşi declanşează energiile şi se pot transforma în armă a tiraniei universale. Cosmosul este cercetat, iar sistemul solar se vrea a fi populat, prin mijloace tehnice, de oameni, care vor duce cu ei toate viciile unei lumi alienate.
Un evreu m-a întrebat odată de ce nu ne-a revelat Iisus toate minunile tehnicii. El nu înţelesese că tehnica n-ar fi fost posibilă fără a fi fost înscrisă ontologic în noi de către Hristos. Dar tehnica scoasă din ordinea firească a ei nu numai că nu ne este folositoare, ci este nimicitoare.
De aceea civilizaţia modernă comportă următoarele riscuri: (more…)

BUNAVESTIRE

Filed under: cuvintele sfintilor,Evanghelia,praznicar,sinaxar,tropar — Mircea Puşcaşu @ 01:23

BUNAVESTIRE

 „Floare neveștejită”, irmos calofonic la Bunavestire, gl. 4 aghia, autor: Macarie Ieromonahul, în interpretarea lui Adrian Stolnicu, lampadarului Catedralei Patriarhale

Bunavestire – Predica Sf. Nicolae Velimirovici

“Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: «Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.»

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. «Binecuvântată eşti tu între femei.» Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.» Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?» Şi răspunzând îngerul, i-a zis: «Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.» Şi a zis Maria: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» Şi îngerul a plecat de la ea.”

(Luca 1, 24-38)

Soarele se oglindeşte în apa cea limpede şi cerul în inima curată.

Dumnezeu Duhul Sfânt are multe sălaşuri în această lume întinsă, dar inima neprihănită a omului este locaşul în care Îi este cel mai bine-plăcut să Se sălăşluiască. Acesta este adevăratul Lui sălaş; toate celelalte sunt numai locuri în care Îşi face lucrarea.

(more…)

24 martie 2015

Ilie Tudor in conferinta la Suceava, februarie 2011

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:15

Ilie Tudor in conferinta la Suceava, februarie 2011

Martiri şi mărturisitori  români din secolul XX, Fragmente din conferinta

Conferinta organizata de Bucovina Profunda in data de 23 februarie 2011 la Suceava, invitati fiind

Ilie Tudor, Fabian Seiche si Ioan Solea

Se strange Legiunea in cer. Pe 21 martie a plecat si Ilie Tudor

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:01

Se strange Legiunea in cer. Pe 21 martie a plecat si Ilie Tudor

“Legiunea asta care nu vrea să moară”. VIDEO In Memoriam Nea Ilie Tudor, “copilul Căpitanului” (3 Martie 1923 – 21 martie 2015)

Ilie-Tudor-fost-detinut-politic-anticomunist-tatal-lui-Tudor-Gheorghe

Dl. Ilie Tudor: “Fiul meu imi spune: Bai, tata, daca nu faceai puscarie, mureai de mult! Si are dreptate!”

Ilie Tudor s-a născut la 3 martie 1923, în comuna doljeană Podari. În 1937 a luat contact cu Mişcarea Legionară; a fost unul din cei 70 de copii necăjiţi luaţi din satele Olteniei şi crescuţi, la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, la sediul legionar din strada „Gutenberg”, din Bucureşti, cu scopul de a studia Comerţul. A cunoscut personalităţi precum Corneliu Codreanu, Ion Banea, Nicolae Totu, generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Bănică Dobre, Nicoleta Nicolescu sau Gh. Clime. A plătit, asemenea a sute de mii de români, apartenenţa sa la această lume, cu ani grei de temniţă, între 1958 şi 1964 trecând, pe rând, prin închisori din Craiova, Gherla, Aiud şi prin Colonia de muncă Salcia.

A cunoscut personalităţi ca poetul Radu Demetrescu Gyr, prinţul Alexandru Ghica, părintele profesor Dumitru Staniloae, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Vasile Militaru ş.a. Ca răsplată a activităţii sale literare, dar şi a jertfei pe care a depus-o în temniţele comuniste, poetul, scriitorul şi cântăreţul din Podarii Craiovei a primit din mâna patriarhului Teoctist, ca distincţie, Crucea Patriarhală pentru mireni. Până în prezent, Ilie Tudor a mai publicat volumul de însemnări din temniţele comuniste „De sub tăvălug” (2003), volumul de poezii „Cuvinte răstignite” (2003), „Mlaştina deznădejdii” (2006), “Un an lângă Capitan” şi cărticica de versuri „Gânduri din strana bisericii” (2007). (Magda Bratu)

Ilie-Tudor-Un-an-Langa-Capitan-Corneliu-Zelea-Codreanu

Tudor Ilie, tatal lui Tudor Gheorghe, despre “Martiri si marturisitori romani din secolul XX. Inchisorile comuniste din Romania“: “Ei sunt temelia de granit pe care neamul nostru se va ridica“

Ilie Tudor: “O carte care iti va rascoli sufletul. Din sirul celor enumerati in aceste pagini am cunoscut multi. Am baut impreuna din paharul amaraciunii, ne-am rugat impreuna. Am retrait momente sublime, cu toata inimaginabila suferinta prin care a trebuit sa trecem.
Omeneste gandind,

(more…)

18 martie 2015

Lupta ateilor din România împotriva Ortodoxiei – Comunicat de presă al Școlii Brâncovenești

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:51

Lupta ateilor din România împotriva Ortodoxiei

Comunicat de presă al Școlii Brâncovenești

La Sesiunea de comunicări a Academiei Române dedicată împlinirii a  300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu; joi 26 iunie 2014, Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a afirmat că „…Mai presus de toate realizările sale remarcabile în plan politic, cultural, educaţional şi social,  Sfântul Constantin Brâncoveanu ilustrează condiţia martirului creştin, care-şi asumă vocaţia de a-L mărturisi pe Hristos cu preţul vieţii sale  şi a propriilor săi fii.1

Înregistrarea video postată de domnul Alexandru Toma Pătraşcu pe pagina personala de facebook reprezintă un joc de rol realizat în şcoala noastră cu scopul însuşirii cunoştinţelor de natură istorică şi religioasă referitoare la martiriul Sfinţilor Brâncoveni.

Este cunoscut faptul că, la nivelul claselor I-IV, în structura metodelor active îşi găsesc cu maximă eficienţă locul, jocurile didactice, constituind o punte de legătură între joc şi activitatea specifică şcolii, învăţarea. 2

În cadrul jocurilor de rol copilul reproduce fictiv o situatie reala (personaje, fenomene, functii, relatii) într-un scenariu prestabilit. Beneficiile pe care aceste activitaţi le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând abilităţi importante şi ajutându-l să înţeleagă o mulţime de concepte şi idei pe care altfel cu greu şi le-ar putea explica. 3

În Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007, în Capitolul I, Art. 3. – (1) este prevăzut faptul că „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.”.4

Menţionăm faptul că activitatea didactică s-a realizat cu acordul şi în prezenţa părinţilor.

În ceea ce priveşte aspectul dramatic al conţinutului, trebuie avut în vedere faptul că elevii noştri sunt obişnuiţi cu citirile zilnice din Proloage (Vieţile Sfinţilor), în care vieţile Sfinţilor Mucenici ocupă un loc important.

Conducerea Şcolii

„Sfinţii Martiri Brâncoveni”,

15 . 03. 2015 – Duminica Sfintei Cruci

1 http://patriarhia.ro/anul-comemorativ-al-sfinilor-martiri-brancoveni-in-patriarhia-romana-7355.html

2 http://www.academia.edu/6611656/Jocul_didactic_si_rolul_lui_formativ

3 http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/joc-si-jucarii/Jocurile-de-rol-la-copii-Beneficii-si-idei-de-jocuri-de-rol-a12019.html

4 http://patriarhia.ro/legea-nr-489-2006-privind-libertatea-religioasa-si-regimul-general-al-cultelor-539.html

Atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe din România din ultimele săptămâni, îndreptate în special împotriva orei de religie, au luat și alte forme. Faptul că demersul ”la intimidare” a unui activist ”umanist”, apostat de la creștinism, a fost luat în serios și s-a ajuns ca CCR să adopte o decizie evident neconstituțională (nu s-a putut invoca nici un paragraf din Constituție în susținerea ei) și nedemocratică (pentru că impune majorității să facă ceea ce ar trebui să facă minoritatea) a dat semnalul altor activiști, tot străini de dreapta credință, să lovească din nou. ASUR-ul e o organizație care susține energic, pe față, atrocități precum uciderea copiilor prin avort, predarea ca certitudine științifică a teoriei evoluționiste a lui Darwin, obligația ca manifestări ”împotriva firii” să fie impuse ca firești ș.a.m.d.

Un membru fondator și vicepreședinte al ASUR a pornit zilele trecute o campanie de denigrare a uneia dintre puținele Scoli private ortodoxe din România, fondată de una dintre cele mai truditoare Fundații din spațiul românesc: Fundaţia Sfinții Martiri Brâncoveni din Constanța, înființată în anul 2005 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Tomisului şi Dobrogei ca o unitate de învăţământ cu specific creştin–ortodox, bucurându-se încă de la constituire de ocrotirea duhovnicească a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mânăstirea Sf. Maria – Techirghiol, plecat relativ recent la cele veșnice. (http://www.scoalabrancoveneasca.ro)

Piesa de teatru incriminată de atacatori, ilustrând pătimirea Sfinților Brâncoveni (filmare integrală aici https://www.youtube.com/watch?v=KxfvnwBtXus), este o punere în scenă din iunie 2014, cu fidelitate, a martiriului din 15 august 1714 așa cum este descris, între alții, și de un martor al execuției

(more…)

16 martie 2015

MARŞUL PENTRU VIAŢĂ – Suceava 2015

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:29

marsul vietii ---2015 v jpg mic net

MARŞUL PENTRU VIAŢĂ – Suceava 2015

Fiecare viaţă e un dar !

SÂMBĂTĂ, 21 MARTIE 2015, ORA 14.00

Punct de întâlnire: Biserica Sfântul Dumitru

Traseu: (more…)

15 martie 2015

Homosexualitatea, mărul discordiei pentru ierarhii ortodocși de la Chambesy – Geneva

Homosexualitatea, mărul discordiei pentru ierarhii ortodocși de la Chambesy – Geneva

sursa: marturieathonita.ro

Amănunte revelatoare despre întrunirea Comisiei inter-ortodoxe care pricinuiesc rușine sunt date publicității.

  • Care reprezentanți ai Bisericilor au insistat să susțină homosexualitatea și puțin a lipsit să devină cauze „să se șteargă din Sfânta Scriptură capitolul despre Sodoma și Gomora”?

Profundă neliniște s-a creat în sânul Bisericii datorită poziției ierarhilor și străduinței de a modifica Sfânta Scriptură, Sfintele Canoane ale Bisericii și învățătura Sfinților Părinți.

Culisele pe care le descoperim astăzi referitoare la întrunirea Comisiei Speciale Inter-ortodoxe dovedesc indiscutabil că unii dintre păzitorii Credinței Ortodoxe încearcă să slăbească stâlpii de sprijin ai Ortodoxiei.

PREGĂTIREA COMISIEI INTER-ORTODOXE

De la 16 până la 20 februarie a.c. la Centrul ortodox al Patriarhiei ecumenice de la Chambesy – Geneva, sub președinția mitropolitului Pergamului, Ioannis Ziziulas, respectabil teolog și academician, s-a întrunit Comisia Specială Inter-ortodoxă pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Acest Sinod toți ortodocșii îl așteaptă de mai bine de 50 de ani și cu toate acestea pregătirile încă nu s-au încheiat. În Martie anul trecut, când întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe s-au întâlnit la Fanar în urma invitației Patriarhului ecumenic Vartolomeu, au hotărât ca Sinodul Panortodox să aibă loc în vara anului 2016 la Constantinopol.

NEVOIA ACTUALIZĂRII TEXTELOR

Însă s-a constatat că multe texte, care fuseseră pregătite pentru această întâlnire a arhiereilor ortodocși încă din anii războiului rece și mai ales în condițiile regimurilor comuniste din Europa Răsăriteană, nu mai erau actuale. De aceea patriarhii și arhiepiscopii au constituit o nouă comisie, constituită din reprezentanții tuturor cel 14 Biserici autocefale, astfel încât să se revizuiască textele învechite.

Scopul acestei Comisii a fost să actualizeze aceste texte învechite, ca să fie acceptate de către arhiereii care vor participa la Sinod. De altfel toate hotărârile sinodale, așa cum au convenit întâistătătorii în Martie trecut, trebuie să fie luate de comun acord.

Este greu să se stabilească timpul în care vor reuși să-și îndeplinească scopurile lor, de vreme ce predecesorilor lor le-a trebuit zeci de ani să pregătească textele care acum urmează să fie supuse revizuirii.

În orice caz, dacă luăm în considerare conținutul ultimei întruniri a Comisiei la Chambesy, pe care îl descoperim acum, este mai bine să nu se grăbească să ia hotărâri. Și încă mai bine ar fi să nu se întrunească deloc Sinodul acesta, de vreme ce unii, care urmează să participe la lucrările lui, sunt gata să revizuiască și să modifice nu numai anteproiectele teologilor secolului trecut, dar și însăși Sfânta Scriptură, Sfintele Canoane ale Bisericii și învățătura Sfinților Părinți.

De această dată înțelepții care s-au adunat în Elveția au discutat textul care fusese întocmit la a III-a Consfătuire Panortodoxă Presinodală din 1986 și are răsunătorul titlu: „Contribuția Bisericii Ortodoxe la promovarea păcii, dreptății, libertății, frățietății și dragostei între popoare și înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură”.

Ierarhii din blocul răsăritean au fost cei care au pus acest text pe agenda Sinodului anunțat. De altfel trebuia să dea raport la conducătorii dictatoriali ai statelor lor comuniste și să le dovedească că ostenelile lor în călătoriile lor profesioniste în străinătate nu erau zadarnice. De asemenea, trebuia să-i liniștească că se ostenesc acolo pentru „pace”, așa cum înțelegeau pacea în blocul răsăritean.

Acum însă s-au schimbat lucrurile și cu toate că ne aflăm încă foarte departe de frățietate și dragoste între popoare, lupta împotriva discriminărilor rasiale nu se vede să fie un subiect foarte actual. Și într-adevăr, apartheid-ul din Africa de Sud se referă deja la trecutul îndepărtat, țările coloniale au reușit să-și dobândească independența lor, în timp ce reprezentantul unei rase cândva oprimată s-a mutat la Casa Albă și conduce cel mai puternic stat al lumii contemporane.

CULISELE RUȘINII ȘI DISPUTELE

Nimeni nu s-ar fi așteptat ca această chestiune să pricinuiască discuții aprinse între participanții la întrunirea ce a avut loc. Însă discuțiile care au apărut au luat dimensiuni de furtună, potrivit cu informațiile exclusive. Au fost atât de aprinse și răsunătoare, încât din sala consfătuirilor închise au ajuns la urechile atât a personalului tehnic al Centrului ortodox, cât și la cele ale studenților care studiază acolo teologia ortodoxă (?).

Așa cum s-a dovedit, obiectul divergențelor a fost drepturile minorităților sexuale. Aceste minorități mitropolitul Pergamului le-a numit eufemistic „minorități de altă natură” și care, după părerea sa, trebuie protejate de orice fel de discriminare și

(more…)

14 martie 2015

LEVIATHANUL ELECTRONIC – Control social și supraveghere în închisoarea digitală

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 04:13

LEVIATHANUL ELECTRONIC

Control social și supraveghere în închisoarea digitală

Care este problema cu cardurile electronice de sănătate? Dar cu buletinele biometrice? Ce legătură este între aceste proiecte și Legile ”Big Brother”?  

Anul 2014 a cunoscut evoluții importante pe frontul panopticonului românesc. S-au făcut pași decisivi în ceea ce privește impunerea cardurilor electronice de sănătate și a noilor buletine biometrice. Maniera în care autoritățile au procedat cu aceste proiecte legislative : tertipuri de tip ”alba-neagra”, formulări ambigui în proiectele de lege, false promisiuni legate de garantarea unor ”alternative” pentru cei care nu doresc acte de identitate electronice. Așa se face că, de pildă, de la promisiunea unei cărți de identitate alternative, clasice, pentru cei care resping varianta electronică, s-a ajuns la un proiect legislativ în care buletinul devine multifuncțional: carte de identitate și card de sănătate, totodată, toate buletinele având prevăzut un dispozitiv electronic de stocare a informațiilor (cip). Cu toate acestea, proiectul cardurilor de sănătate, ce ar fi trebuit să devină caduc prin introducerea noilor buletine ”două într-unul”, a fost împins mai departe.

În paralel, serviciile secrete românești și străine, fie direct, fie prin intermediul oamenilor politici ”afiliați”, au înaintat o serie de legi, intitulate de critici ”legile Big Brother”. Eliminarea cartelelor pre-pay anonime și legea securității cibernetice au fost în centrul atenției publice. Scopul acestor proiecte este monitorizarea/interceptarea comunicațiilor prin telefon și internet. Pretextând cu ”amenințările la adresa siguranței naționale” sau, ceea ce e bizar pentru România, cu lupta împotriva terorismului, serviciile secrete doresc, de fapt, lărgirea cât mai mare a capacității de supraveghere a societății și debarasarea de ”scrupule” juridice cum ar fi dreptul la intimitate, protecția datelor personale, obligativitatea unui mandat judecătoresc pentru acțiuni de intruziune în sfera privată a ”civililor”

Avem de-a face aici cu manifestări ale unuia și aceluiași proces de extindere a puterii în toate straturile societății care se desfășoară pe două direcții: administrarea/controlul social al oamenilor prin instrumente și practici de identificare, centralizare și gestionare a datelor personale; supravegherea/spionarea oamenilor prin monitorizarea comunicațiilor.

Acest proces este cu atât mai exacerbat în România cu cât gândirea critică asupra acestor subiecte este aproape absentă. Pe aceste subiecte, presa preia, în larga ei majoritate, uneori fără discernământ, alteori de pe poziții de evident serviciu de PR pentru structurile de putere interesate, propaganda cardurilor și a securității cibernetice, fără a-și pune întrebările elementare: cum sunt garantate libertățile civile prin suspendarea unor drepturi elementare? Cine îi supraveghează pe supraveghetori, cine/cum le limitează aria posibilă de abuzuri? Nici în alte medii – de pildă, cele academice – nu există reflecție critică cu privire la aceste transformări.

Asistăm și la un flagrant paradox: dacă, pe plan economic, se face apologia unui stat cât mai minimal, care renunță la funcțiile sale sociale și economice, pe plan ”securitar” asistăm la îngrășarea unui Moloh, a unui stat total – capabil să știe totul despre noi, de la informațiile de bază, la cele legate de starea de sănătate și de profilul nostru social.

În rândurile de mai jos am dezvoltat o prezentare de ansamblu a chestiunii guvernării electronice. Consider necesar un astfel de excurs, chiar dacă este mai arid și lung, pentru a înțelege mai bine fenomenul de care aparțin aceste simptomatice manifestări. Astfel, vom atinge următoarele puncte:

I) tipul de guvernare pe care îl trăim de la modernitate încoace;

II) modul în care noile tehnologii (acte electronice şi întreaga infrastructură conexă) potenţează acroşeul totalitar al noii guvernări şi patternurile de funcţionare în care se înscriu;

III) de ce aceste noi tehnologii evoluează spre sisteme informatice ubicue, dincolo de stadiul la care se află în prezent;

IV) unele motive pentru care Leviathanul electronic este o problemă pentru creştini.

Guvernarea totală, bioputerea, controlul Si supravegherea

(more…)

Prezentare de carte: Pentru un ideal comun, de Călin Georgescu

Filed under: carte,Clubul de la Roma,iudeo-masonerie,marea minciuna — Mircea Puşcaşu @ 03:22

Prezentare de carte:

Pentru un ideal comun, de Călin Georgescu

Articol de Stefan Alexandrescu, autor al blogului Discerne, sursa: blogatu.ro
.
Nota BucovinaProfundă: Călin Georgescu este preşedinte pe Europa al Clubului de la Roma, club ocult de putere şi influenţă, organizaţie masonică, în spatele căruia stau elitele întunecate ale lumii din vârful piramidei puterii oculte, (Comitetul celor 300, Black Nobility etc.) Despre acest personaj vom reveni cu amănunte.
.

Pentru un ideal comun, de Călin Georgescu

Editura Compania, Bucureşti, 2012

Motto:  „Un intelectual este persoana a cărei minte se veghează pe ea însăşi”  Albert Camus

Anul trecut mi-am asumat provocarea de a realiza, în cadrul colaborării cu Filme-Carti.ro, o recenzie a cărţii „Pentru un ideal comun”, de Călin Georgescu. A rezultat o recenzie foarte amplă, pe care, din raţiuni de spaţiu, am publicat-o pe Discerne, şi care este, după părerea mea, cel mai reuşit articol pe care l-am scris şi publicat anul trecut. Aşadar, am hotărât să public un rezumat al acestei recenzii.

Vă invit să urmăriţi cu răbdare argumentele pe care vi le ofer, întrucât consider că volumul dr. Călin Georgescu este un veritabil contra-exemplu despre cum se scrie o carte. Sunt deschis la orice fel de interpelări argumentate şi civilizate pe marginea conţinutului, din partea autorului, a editurii şi a cititorilor. Am avut grijă ca argumentele mele şi concluziile pe care le trag să fie acoperite prin referinţe şi lucrări de specialitate. Vă invit să consultaţi în detaliu secţiunea de referinţe, bibliografie şi documentare, aici (format PDF cu linkuri).

Partea I

Care este cea mai bună modalitate de abordare a acestei cărţi?

Judecând după stilul şi conţinutul său, precum şi după modul în care autorul este prezentat, am decis să abordez această carte ca una care îşi propune să fie de specialitate. Ideea centrală pe care autorul pare să o formuleze este: comunitatea românească, în ansamblul ei, trebuie să facă demersuri pentru a stabili ca obiective comune ceea ce vrea UE de la România, precum şi ei (am abordat în a doua parte a articolului ce cred eu că vrea să zică autorul prin acest noi în care se include)

Cum scrie dr. Călin Georgescu

Cartea citează masiv şi imprecis informaţii preluate din surse necunoscute, parţial sau greşit citate. Cartea pare incompletă, nefinalizată.

Manipularea cititorului prin omisie şi imprecizie

Autorul foleşte cifre în afara contextului, mistifică istoria, face relaţii cauză-efect ilogice, face afirmaţii greu de crezut şi greu de verificat, utilizează termeni de specialitate pe care nu îi explică, preia statistici în mod greşit şi incomplet şi prezintă statistici depăşite.

Ficţiune prezentată drept realitate

Autorul argumentează teorii care au fost demonstrate ca fiind greşite, perimate, depăşite şi care au constituit baza unor ideologii politice periculoase la adresa umanităţii, cum sunt malthusianismul şi credinţa în combaterea încălzirii globale. Dr. Călin Georgescu crede că omenirea este un virus. Cel puţin, aşa scrie în The Matrix (1999). Astfel, din punct de vedere ideologic, autorul se declară de acord cu convingeri care au servit în trecut la exterminarea a milioane de oameni şi genocid şi, mai mult, descalifică preferinţele celor care nu sunt de acord cu el. În argumentaţia sa, autorul foloseşte citate pe care probabil le-a auzit la televizor, dar nici el nu mai ştie exact pe unde.

(more…)

13 martie 2015

Lupta impotriva uitării: Apel către Parlament: Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii! Vă îndemnăm să semnaţi acest apel. Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

m1

Apel către Parlament:

Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii!

Nu mutilaţi cultura română!

Vă îndemnăm să semnaţi acest apel.  Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

Din cauza incidentului de ieri (10 martie 2015), calificat în presă drept “scandal cu legionari la Parlament”, în dezbaterile asupra proiectului de lege antilegionar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor nu s-a mai ajuns la prezentarea următorului apel semnat de mai multe asociaţii şi fundaţii. Îl facem cunoscut pe această cale opiniei publice, în speranţa că societatea românească va înţelege care este adevărata miză a acestui proiect de lege şi gravele sale implicaţii asupra etosului românesc. Românii ar trebui să privească dincolo de apariţiile zgomotoase şi intens mediatizate ale unor grupuscule nereprezentative, care preferă ostentaţia unei participări prin argumente pertinente la o dezbatere pe o temă extrem de delicată.

Semnaţi şi petiţia online, AICI.

Conţinutul proiectului de lege (adoptat la Senat, în lucru la Camera Deputaţilor), aici.

 Apel

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelăm la conştiinţa dvs. într-o problemă de interes naţional: proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

m3

Şi anume, vă solicităm: Nu interziceţi din nou elita intelectuală interbelică! Nu-i condamnaţi încă o dată pe foştii deţinuţi politici! Nu-i batjocoriţi pe sfinţii închisorilor! Nu rescrieţi istoria după calapod comunist!

Intervenţia noastră poate apărea ca patetică. Dar, în fapt, proiectul de lege, în forma sa actuală, este anticonstituţional, nedrept şi condamnabil de către orice român.

Anticonstituţional pentru că încalcă drepturi şi valori fundamentale consfinţite de Constituţie: articolele 29 şi 30, care protejează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, precum şi articolul 40 privind libertatea de asociere. Restricţii ale acestor drepturi pot avea loc, conform aceleiaşi Constituţii, numai atunci când se prejudiciază demnitatea sau imaginea unei persoane, sau când, prin invocarea lor abuzivă, s-ar incita la “defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, respectiv „militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României”.

În condiţiile în care, în 25 de ani de democraţie postcomunistă, nici o persoană sau organizaţie care s-a revendicat de la ideile legionare nu a fost condamnată pentru fapte care ţin de formularea actuală a OUG 31/2002 sau care ar avea o natură anticonstituţională, considerăm că nu se poate vorbi de un pericol concret, care să motiveze extinderea legislaţiei actuale. Ea îşi poate afirma caracterul universal, condamnând explicit delictele de xenofobie, şovinism, rasism, incitare la ură de orice fel, fascism, negaţionism. Modificarea propusă vizează însă includerea suplimentară a unei concepţii particulare, specific româneşti, alături de aceste crime care sunt condamnate la scară universală. Este vorba de “legionarism”. Despre care, trebuie spus, nu a fost niciodată condamnat până acum ca idee sau doctrină de niciun tribunal democratic din lume (doar de cele comuniste, care condamnau însă orice ideologie diferită). Mai mult, Mişcarea Legionară a fost scoasă de pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg şi a colaborat cu democraţiile occidentale în lupta împotriva comunismului, după cum relevă literatura cu caracter istoric, confirmată şi de documentele recent declasificate din arhivele CIA (v. http://fgmanu.ro/Istorie/articol566).

Democraţia adevărată trebuie să fie bazată pe respect faţă de adevăr, pe principiile de drept şi pe respingerea arbitrariului în orice fel de acţiune politică. În opinia noastră, ceea ce se petrece acum în România sfidează în mod eclatant aceste norme cu caracter universal.

m2

Scriitorul francez Jean Sévillia cataloga procesul de intenţie practicat adesea în luptele de idei, după care “orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândeşte, ci pentru gândurile care-i sunt atribuite” drept o formă de “terorism intelectual”. De data aceasta asistăm la o depăşire clară a terenului ideatic înspre un “terorism” de o altă anvergură calitativă: tentativa de inculpare a unor oameni sau idei nu pe baza a ce gândesc sau cum se comportă ei cu adevărat, ci pe baza unor gânduri sau comportamente care le sunt atribuite în mod abuziv, menite să justifice o condamnare in corpore, printr-o lege cu dedicaţie – un principiu care din păcate e folosit extrem de des de clasa politică din România.

Consideraţi că poate fi votat un asemenea proiect de lege, care prevede includerea legionarismului în categoria infracţiunilor, atunci când în raportul Guvernului expunerea de motive a iniţiatorilor este desfiinţată prin argumentele de mai jos?

“Includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991. Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist. În motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică. (…) Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei.”

Prin urmare, cu toate că legislaţia internaţională s-a pronunţat într-un spirit liberal în favoarea înregistrării unui partid cu o ideologie considerată controversată, în cazul iniţiativei legislative de faţă este vorba de ceva mult mai grav: anume de tentativa de interzicere a tuturor modurilor de manifestare ale ideologiei legionare, inclusiv simpla exprimare a opiniilor. Acest fapt nu poate reprezenta prin urmare decât o încălcare şi mai evidentă a principiilor universale ale drepturilor omului recunoscute de instanţele internaţionale.

Nedrept pentru că elimină din (more…)

Fundaţia “George Manu” – Exilul legionar în arhivele CIA

Filed under: Horia Sima,istoria ascunsa,Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 09:55

Fundaţia “George Manu”

Exilul legionar în arhivele CIA

Partea declasificată şi disponibilă pe internet a arhivelor CIA oferă o serie amănunte interesante şi cu privire la istoria exilului legionar. Numeroase documente se referă la structura şi organizarea acestuia, la activităţile celor două grupări aflate în conflict: cea condusă de Horia Sima, respectiv aşa-numiţii „disidenţi“ conduşi de Constantin Papanace. Majoritatea acestor amănunte ne sunt de fapt cunoscute, şi încă într-un mod mai precis şi mai corect, în special din literatura legionară (publicată sau nu): cărţi, articole, corespondenţă, etc.. Foarte multe din informaţiile aflate în arhivele CIA provin de la surse aflate la o oarecare distanţă de subiectul lor. Redarea faptelor sau evenimentelor constituie o parte a rapoartelor, dar atunci când acestea sunt însoţite de judecăţi de valoare şi opinii personale, acestea poartă inevitabil pecetea subiectivă a atitudinii respectivilor informatori, în general ostilă legionarismului. O mostră în această privinţă. Scrisoarea care însoţea transmiterea către serviciile de informaţii americane a unei copii a cărţii „Menirea naţionalismului“ de Horia Sima, apărută iniţial în anul 1950 în limba franceză, specifică la final: „Este interesant de remarcat că un criminal de război dispune de mijloacele pentru a scrie şi a publica în Franţa o carte sub numele său real.“ [SIMA, HORIA   VOL. 1_0161]. Un răspuns plauzibil la această nedumerire ne este oferit de un alt document, care afirmă că Horia Sima “este privit favorabil de guvernul francez, care se află în contact cu el şi cu adepţii săi prin intermediul cercurilor gaulliste.” [SIMA, HORIA   VOL. 1_0017]

Dosarul lui Horia Sima conţine informaţii încă din perioada în care acesta conducea Guvernul de la Viena, colaborarea sa cu germanii atrăgând în mod firesc atenţia serviciilor secrete aliate. După război, activitatea lui Horia Sima şi a legionarilor săi a rămas mai departe sub observaţia acestora, la fel ca gruparea disidentă, „mexicană“, condusă de Papanace. Trebuie spus însă că informaţii provenind nemijlocit din partea grupării Horia Sima (prin intermediul unor informatori care au avut contact direct cu aceasta) sunt extrem de rare. Am găsit în acest sens un singur document relevant la care ne vom referi îndată. Majoritatea informaţiilor despre gruparea Comandantului provin fie de la o oarecare distanţă, fie din partea unor legionari din grupări rivale.

În documentul arhivat electronic sub numele [SIMA, HORIA   VOL. 1_0018] găsim un raport din anul 1948 intitulat „Situaţia Gărzii de Fier din exterior“, care este alcătuit de o sursă care se autodefineşte ca „neaparţinând niciunui grup legionar, dar având relaţii de prietenie cu unii din doctrinarii Gărzii de Fier“. Este practic singurul document găsit care redă informaţii din perspectiva oarecum echidistantă a cuiva care s-a aflat în contact nemijlocit cu grupurile legionare din exil. Raportul începe cu istoria refugiului legionarilor în Germania după ianuarie 1941, descriind conflictele care s-au ivit acolo între grupările care în cele din urmă aveau să se separe definitiv. Astfel, se vorbeşte de fapt de … trei grupuri, două din acestea unindu-se formând gruparea disidentă cunoscută sub numele de “Mexicani“. În primul rând ar fi gruparea de macedoneni din jurul lui Constantin Papanace,  caracterizaţi în raport ca având un trecut terorist, radical şi violent, acum însă fiind mai conciliabili. Papanace ar învinovăţi eşecul guvernării legionare datorită liniei conducerii (Sima) pe care o consideră moderată şi indecisă. Al doilea grup ar fi cel al “codreniştilor” Gârneaţă, Dumitrescu-Borşa, Ciorogaru, etc., grup care după moartea Căpitanului şi-a pierdut influenţa în Mişcare, privind cu invidie şi regret faptul de a fi fost deposedaţi de autoritatea sa. Pentru aceştia, declinul Mişcării şi-ar avea cauzele  în îndepărtarea lui Horia Sima de “testamentul lui Corneliu Codreanu”, iar în plan practic în neacordarea de suficientă încredere Germaniei.

Al treilea grup, cel rămas fidel lui Horia Sima, este caracterizat ca fiind cel majoritar, fiind compus din elemente mai degrabă moderate. Pentru ei declinul Gărzii şi-ar avea originea în grupări extremiste pe care Horia Sima nu le-a putut controla. Autoritatea sa asupra acestui grup s-ar

(more…)

12 martie 2015

Ca o lacrimă de sânge… Luptătorul din Munţii Făgăraşului, Simion Ghizdavu s-a dus la fraţii săi de Cruce

Filed under: Miscarea Legionara,Rezistenţa din munţi,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 02:34

Ca o lacrimă de sânge…

Luptătorul din Munţii Făgăraşului, Simion Ghizdavu s-a dus la fraţii săi de Cruce

Simion Ghizdavu - Ioan Rosca Rezistenta din Muntii Fagarasului

În cursul dimineţii de 6 martie 2015, ţăranul din Ileni (comuna Mândra, Ţara Făgăraşului), Simion Ghizdavu (foto stânga), a trecut la cele veşnice. Pentru “vina” de a fi făcut parte din Frăţiile de Cruce a ispăşit o pedeapsă de 6 ani de închisoare. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în Penitenciarul Gherla. A fost unul dintre sprijinitorii importanţi ai luptătorilor anticomunişti cu arma în mână din Munţii Făgăraşului. Visul său din tinereţe l-a călăuzit până în ultimul ceas al vieţii. Dumnezeu să-l odihnească cu Drepţii!

Mărturisitorul Ioan Roşca (foto dreapta)– cuvânt la înmormântarea luptătorului anticomunist Simion Ghizdavu:

“Oricât ar vrea cineva să se pună în situaţia altuia, e foarte greu. Închipuiţi-vă că Simion, la 16 ani, a fost arestat. A făcut 6 ani de închisoare la Gherla şi un an de domiciliu obligatoriu la Lăteşti, în Bărăgan. Aş putea să spun multe despre el. L-am auzit când se văita în anchetă la Securitate, era pus în poziţie aşa-zis de gândire, pe prici, cu mâinile strânse între picioare, zile întregi, ore în şir.

Mi-aduc aminte şi de elevul Simion, eram cu o clasă mai mare decât el. Odată, profesorul de limba română a dat o lucrare în care trebuia să scrii despre mamă şi a venit cu lucrarea lui în clasă la noi şi a citit-o. Era şi bun şi talentat. Putea să ajungă într-o altă situaţie.

Totdeauna a fost modest, şi-a dus toate greutăţile cu cinste, fără să facă niciun compromis.

Acum un an, când s-a făcut sfinţirea Monumentului rezistenţei anticomuniste din Făgăraş, a făcut tot efortul, şi deşi bolnav, a venit. Mi-a zis: “La anul nu ştiu dacă mai pot veni”. Şi aşa a fost.

Mă uit la el şi rar am văzut o figură atât de senină şi mă gândesc că toţi cei care am suferit, atât înăuntru, cât şi în afară, în rugăciunile noastre să ne aducem aminte de fratele Simion şi să zicem: Dumnezeu să-l ierte!”

(more…)

11 martie 2015

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTRULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, PE TEMA ORELOR DE RELIGIE

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:15

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTRULUI

EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII,

PE TEMA ORELOR DE RELIGIE

 

DOMNULUI MINISTRU, MIHAI SORIN CÂMPEANU

 

Domnule Ministru,

Pe data de 6 martie 2015, la 70 de ani de la instaurarea primului guvern comunist condus de dr. Petru Groza, s-a încheiat şi campania de semnături prin care Ministerul Educaţiei a pus pe drumuri o ţară întreagă, obligând părinţii din România să-şi înscrie copiii la ora de religie, materie şcolară cuprinsă, de altfel, în trunchiul comun. Asemenea directivelor emise de guvernul totalitar comunist, adresa Ministerului Educaţiei din data de 16 februarie 2015, trimisă tuturor inspectoratelor şcolare, a condiţionat, în mod abuziv, participarea copiilor la ora de religie de o cerere completată de părinţi.    

Deşi 90% dintre elevi au fost înscrişi de părinţii lor la ora de religie, se ridică o serie de întrebări în legătură cu legalitatea demersului iniţiat de minister.

În momentul de faţă, statutul orei de religie este reglementat prin articolul 18 din Legea Educaţiei Naţionale („religia este disciplină şcolară în cadrul învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional, iar elevii, indiferent de numărul lor, au dreptul de a participa la ora de religie conform confesiunii proprii. La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau tutorelui legal instituit pentru minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.”). Atunci, pe ce temei Ministerul Educaţiei a solicitat aceste cereri, atât timp cât Legea nr. 1/2011 este încă în vigoare?

Menţionăm că, la începutul anului şcolar, cadrele didactice au semnat procesul verbal prin care au fost informaţi că materia religie aparţine trunchiului comun, proces verbal existent în arhivele şcolilor.

Astfel, împotriva oricărei logici şi fără motive întemeiate, părinţii au fost nevoiţi, peste noapte, să ceară participarea copiilor lor la ora de religie, deşi frecventarea acestor cursuri este perfect legală, reglementată atât prin Legea Educaţiei, cât şi prin Constituţie. În faţa unui demers ilegal şi nedemn şi înspăimântaţi de perspectiva anulării notelor consemnate în catalog până în prezent la materia religie, părinţii s-au văzut nevoiţi să cedeze presiunilor, solicitând în scris exercitarea unui drept prevăzut atât prin Consituţie, cât şi prin Legea Educaţiei!

Argumentul acţiunii ilegale şi aberante a Ministerului Educaţiei îl reprezintă hotărârea (more…)

8 martie 2015

Maica Teodosia / Zorica Laţcu : Noi nu suntem morţi !

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:53
Tags: ,

Noi nu suntem morţi!

„Noi nu suntem morţi!<br />
de Maica Teodosia (Zorica Lațcu)</p>
<p>Noi suntem undeva. În iarba moale,<br />
În spicul copt, în ţarina fierbinte,<br />
În munţii cu mândrele poieni la poale,<br />
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!</p>
<p>Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,<br />
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi<br />
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,<br />
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!</p>
<p>Când treceţi albele drumuri prăfuite<br />
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,<br />
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!<br />
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.</p>
<p>În smalţul florilor când străluceşte<br />
Cu boabe mari de rouă sau de ploi,<br />
Sclipirea lui, de noi vă aminteşte,<br />
De câte ori am plâns acolo noi.</p>
<p>Priviţi cu teamă sfânta cruce mică,<br />
Pierdută undeva în ţintirim,<br />
Fără de cea mai mică floricică,<br />
Veţi înţelege-atunci că noi trăim.</p>
<p>Sus, sus, deasupra ţării undeva,<br />
E cerul numai aur şi mătăsuri,<br />
Cu nori strălucitori de catifea,<br />
Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.</p>
<p>Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni<br />
Şi zvon de aripi mari de heruvim.<br />
Învăluiţi în dragoste trăim,<br />
Cu capetele-ncinse de cununi.</p>
<p>Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,<br />
Din noi se-nalţă flacara cea vie,<br />
Prin care-n ceruri amintim mereu<br />
Că este pe pământ o Românie.</p>
<p>Şi dacă neamul plânge în nevoi,<br />
Noi stăm de veghe sus necontenit<br />
Şi cerem izbăvire pentru voi,<br />
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.</p>
<p>De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,<br />
Tu frate, soră, mamă şi părinte,<br />
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.<br />
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!”

de Maica Teodosia / Zorica Laţcu

Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

(more…)

5 martie 2015

Mesaj al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie – filiala Suceava

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:55

Mesaj al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie – filiala Suceava

Şi noi, ca şi dumneavoastră, ne dorim ce este mai bun pentru educaţia copiilor noştri.

Şi noi, ca şi dumneavoastră, ştim că educaţia fără componenta spirituală nu poate forma caractere şi identităţi puternice.

Şi noi, ca şi dumneavoastră, suntem convinşi că unele aspecte, care ţin de predarea religiei în şcoală sunt perfectibile şi merită să luptăm împreună pentru aceasta.

Semnând acum, în al doisprezecelea ceas, pentru ora de religie ne asigurăm că nu aruncăm ”apa din albie cu tot cu copil”.

Ora de religie nu este doar a noastră sau doar a copiilor noştri, ci şi a generaţiilor viitoare. Prin urmare, decizia de a o păstra în şcoală înseamnă a spune “DA” unei educaţii complete, la standarde comparabile cu cele din Germania, Austria, Finlanda şi alte ţări europene.

Pe 6 martie 2015 se împlinesc 70 de ani de la instaurarea brutală a comunismului în România, cu sprijinul tancurilor sovietice. A fost începutul unei perioade de mari suferinţe şi de prigonire a religiei, inclusiv alungarea ei din şcoală şi din spaţiul public. Punerea din nou sub semnul întrebării a orei de religie, indiferent sub ce formă, ne îngrijorează şi nu ne poate lăsa indiferenţi.

Ne amintim că studierea religiei a fost reintrodusă în programa şcolară prin Jertfa tinerilor din 1989.

Acum depinde doar de SEMNĂTURA NOASTRĂ!

Valeriu Gavrilovici, medic, preşedinte;

Corina Georgeta Istrătoaie, inginer, vicepreşedinte;

Mihaela Mihordea, medic, vicepreşedinte;

Elena Simona Spătaru, avocat, vicepreşedinte;

Bogdan-Haralambie Curalariu, asistent social, secretar;

Adriana Kurtoglu, economist, cenzor

4 martie 2015

Marşul de la Suceava pentru Ora de Religie – fragmente VIDEO

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:46

Marşul de la Suceava  pentru Ora de Religie – VIDEO

Filmare de la marșul pentru ora de religie, care a avut loc la Suceava în Duminica Ortodoxiei 2015.

3 martie 2015

RELIGIA ÎN ŢĂRILE „CIVILIZATE” – Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:30

pr aldeaRELIGIA ÎN ŢĂRILE „CIVILIZATE”

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Unul din marile rasisme este de a declara ţara X drept civilizată şi ţara Y drept înapoiată pe tot felul de criterii extrem de subiective.
Da, violenţa şi corupţia sunt factori de înapoiere. Dar ele există masiv şi în ţări care, altfel, sunt socotite drept „civilizate”, ba chiar etaloane ale civilizaţiei (a se vedea Imperiul Roman în sec. al III-lea d.Chr. sau S.U.A. astăzi).
De aceea calificarea unor ţări ca „civilizate” sau „înapoiate” este un reflex rasist care ţine de gândirea colonialistă a secolelor XVIII-XIX, în care, din păcate, au rămas blocaţi, încă, mulţi cetăţeni români.

Dincolo de această încercare de revenire la obiectivitate, rămâne ca fapt aderenţa majorităţii românilor la prejudecata „ţară civilizată versus ţară înapoiată”. Prejudecată ce a fost şi este folosită de propaganda anti-ortodoxă din România. Mai ales acum, în campania împotriva orei de religie în şcoală.
Ca urmare, mi s-a părut necesar să avem în faţa ochilor o listă cu alte ţări europene şi poziţia lor faţă de predarea religie în şcoală!

Primul aspect este acela că studiul religiei este prezent, sub diferite forme, în şcolile publice finanţate de stat în toate ţările membre ale UE! Asta cu toate că sunt oameni care, din motive de ei ştiute, încearcă să propage ideea că România ar fi unică în acest domeniu… De fapt, dacă este unică în domeniu este unică doar prin violenţa incredibilă a campaniilor anti-ortodoxe, prin neruşinarea totală cu care se folosesc minciuni peste minciuni în aceste campanii şi alte asemenea aspecte. Care, pentru cine are cunoştinţe istorice, amintesc izbitor de politica leninistă şi stalinistă anti-ortodoxă.

Revenind, să observăm ce se întâmplă în Ungaria!
Vecina şi rivala noastră în multe privinţe – unele total absurde… – şi pe care mulţi o dau exemplu de civilizaţie!
„În Ungaria, în timpul regimului comunist, ora de religie nu a fost niciodată complet interzisă, ci transformată în disciplină extracurriculară, marginalizată şi lăsată în grija exclusivă a cultelor. Noua Lege a Educaţiei Publice (1993) nu a schimbat considerabil situaţia. În consecinţă, până astăzi, religia este disciplină opţională, predată înainte sau după orele de curs. Pe de altă parte, acum Statul oferă finanţare pentru plata profesorilor, care sunt însă angajaţi de către culte. Tot cultele sunt responsabile de alcătuirea programelor analitice, editarea manualelor sau instruirea profesorilor. Toate cultele recunoscute legal au dreptul de a organiza ore de religie în şcoli, dar, în practică, cele patru „culte istorice” (Romano-Catolic, Reformat, Luteran, Mozaic) organizează marea majoritate a orelor.”
(şi aici, ca şi mai departe, prezint texte şi informaţii de pe oradereligie.ro şi de pe http://www.obiectiv.info/ora-de-religie-in-uniunea-european…)

„Studiul religiei poate avea caracter obligatoriu pentru toţi elevii, chiar fără posibilitate de scutire, cum se întâmplă în Suedia, sau

(more…)

Prăznuiri (+19 februarie 2012): Tatăl meu, Părintele Ilie Moldovan. Un fiu de ţărani.

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:28

Prăznuiri (+19 februarie 2012):

Tatăl meu, Părintele Ilie Moldovan. Un fiu de ţărani.

„Dumnezeu eîn Cer… şi Cerul eîn noi” (Părintele Ilie Moldovan împreună cu familia).

Albeşti, în vechime Biserica Albă, un sat pe malul Târnavei Mari, lângă Sighişoara. În 1928, la mijlocul scurtei perioade de existenţă a României unite, se năştea acolo, în familia lui Dumitru Moldovan zis Beşanu, ţăran tâmplar de acoperişuri, ultimul fecior al părinţilor, pe nume Ilie…

Porecla familiei venea de la satul Beşa (astăzi Stejăreni), de cealaltă parte a Sighişoarei, satul natal al lui Dumitru. De curând căsătorit cu o fată din Albeşti, acesta fusese luat sub armele austro-ungare în Primul Război Mondial şi a ajuns prizonier în Anglia. A fost eliberat după şapte ani, dar când s-a întors acasă a aflat că, socotindu-1 mort, soţia şi tatăl său se mutaseră în Albeşti, satul soţiei. Nostalgia lui Dumitru pentru satul natal, al cărui dor l-a purtat ca soldat şi prizonier, a fost atât de puternică încât a renunţat să-şi mai adune vreo avuţie în noua vatră, trăind foarte modest, din tâmplărie şi agricultură. Pentru fiul Ilie, porecla a purtat amintirea unei origini pierdute şi mereu căutate de-a lungul vieţii, cu atât mai mult cu cât bunicul său dăruise bisericii din Beşa toate terenurile deţinute, iar satul însuşi îşi trăgea numele de la besi, unul din triburile dacilor. Biserica şi neamul, aşadar paradisul etnic — cum avea să-l numească, peste ani, Părintele Ilie Moldovan.

Gândul la preoţie

Ca şi copil, Ilie a fost interiorizat şi retras; nu a mers la grădiniţă şi a acceptat cu greu să meargă la şcoală; la început, a refuzat să înveţe să scrie şi să citească, ca după câţiva ani să le deprindă singur. A continuat să-şi ajute părinţii la câmp, dar a făcut şi cele opt clase ale Liceului de Băieţi „Principele Nicolae” din oraşul vecin. Aici a fost remarcat pentru talentul literar şi aptitudinile la matematică de către diriginte, Profesorul Ioan Covrig-Nonea, care i-a trezit interesul pentru filosofie şi teologie.

Profesorul i-a pus atunci în mână prima carte de teologie, (more…)

Cronica marşului de la Suceava – FOTO. 1200 de persoane

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:54

Cronica marşului de la Suceava – FOTO

1.200 de persoane la un marş în favoarea orei de religie desfăşurat la Suceava

FOTO 1.200 de persoane la un marş în favoarea orei de religie desfăşurat la Suceava

 Peste 1.200 de oameni au participat duminică, la Suceava, la un marş în favoarea prezenţei orei de religie în şcoală, informează corespondentul ActiveNews.

Anunţat pe facebook şi în câteva parohii din zonă, la marş s-au adunat oameni din Suceava, dar şi din Gura Humorului, Rădăuţi, Fălticeni sau Câmpulung.

Oamenii prezenţi la marş au avut bannere pe care se putea citi: „Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc”, „Religia în şcoală, prioritate naţională” sau „Poporul român s-a născut ortodox creştin”.

Participanţii au mărşăluit pe traseul Biserica Sfântul Dumitru – Casa de Cultură – Biserica Sfânta Înviere – Biblioteca Judeţeană – Magazinul Bucovina – Palatul de Justiţie – Parcul Universităţii – Spitalul Judeţean şi retur.

Evenimentul a fost organizat Alianţa Bucovina Ortodoxă, for format din mai multe ONG-uri: Bucovina Profundă, APOR-Suceava, Asociaţia Sfinţii Ioachim şi Ana, ASCOR Suceava, Asociaţia Culturală Sfântul Mitropolit Dosoftei, Fundaţia IPAMIA, Asociaţia Kozaciok, Asociaţia Ucrainenilor Ortodocşi din Bucovina, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni- Suceava, Asociaţia ProVita Bucovina, Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou.

DSC_6248

Suceava: Marş pentru susţinerea religiei în şcoli

de Andra Dolana / romanialibera.ro

Peste o mie de persoane,

(more…)

ASCOR Suceava organizează conferința cu tema „Tânărul între reușită și eșec”, susținută de protos. Nicodim Petre

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:02

Prietenii nostri de la A.S.C.O.R. Suceava organizează conferința cu tema „Tânărul între reușită și eșec”, susținută de protos. Nicodim Petre. Suntem alături de ei.

afis ascor pr nicodim p

Pagina următoare »

Tema Rubric. Crează un website sau un blog gratuit la WordPress.com .

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,264 other followers

%d blogeri ca acesta: