Bucovina Profundă

17 august 2018

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE. Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:41

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE

Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

(Prin resist-anarhism ințeleg acest avatar provizoriu, recent și tranzitoriu al polului extrem al stângii radicale internaționaliste, care utilizează cauze emoțional juste pentru a polariza societățile vizate, prin haos și anarhie, vizând de facto Putere ideologică și politică, având drept singură (auto)justificare morală parazitarea unor cauze emoțional-justițiare conjuncturale, față de care nu ar avea nici un interes dacă nu ar genera Putere și aparența legitimității prin iluzia unui prestigiu moral transferat de la cauza parazitată.)


Frate, ne ştim de mult timp, am luptat împreună pe multe fronturi de idei și de aceea iti pot spune lucruri grele ştiind că nu mă vei disprețui, vei avea răbdare  si vei asculta ce am să-ți spun, din interiorul cuvintelor mele si nu din perspectiva paradigmelor belicoase prin care multiplele tabere ideologice vor atât de mult să ne invrăjbească pe toți cu toți. 

Iată ce indrăznesc să zic: frontul ridicat acum de mișcarea anarhistă internationalistă #resist NU ESTE frontul nostru, orcât de justă ar fi cauza invocată de ei, pentru că ei NU au căderea morală să facă dreptatea ce o invocă. Televiziunile sunt polarizate conjunctural politic, iar site-uri gen VICE, Decât o revistă, Recorder, Casa Jurnalistului etc nu merită citate sau creditate. Fac toate parte din aceeasi tabără globalistă care a produs la nivel internațional mișcarea anarhistă #resist , de extremă stângă. Răsfoiește-le paginile si vei gasi elgebetism, anarhism, anticreştinism, barnevernetism etc. Reprezintă întruparea recentă a ideii de „revoluție continuă” formulată conceptual de Lenin, își schimbă fața, se re-branduiește periodic, a fost Occupy, a fost UnițiSalvăm, a avut diverse cauze-slogan juste, pentru a putea capacita oameni drepți și activi sau măcar niște resentimentari mereu dornici de (orice fel de) protest. 

E clar, și eu vreau sa vad la pușcărie pe Iliescu si pe urmasii lui si toti infractorii din intreg spectrul politic (nu doar din psd, desi acolo cred ca ponderea este mai mare), pe toti din 90 până azi. Dar mi-e la fel de clar că nu vreau tribunale ale „poporului” cu judecători neo-bolșevici din  curentul resist și nu mai vreau să văd bieții noștri frați creștini lăsându-se inoculați cu fantasme violent-anihilant sexuale pe post de slogane izvorâtoare de „justiție” populară. 

Cred că e absolut necesar să ne intoarcem toți la icoană și de acolo să aducem lumină, dreptate și dragoste in sufletele noastre, celor din jur și țării intregi. Cuvintele părintelui Justin sunt și aici profetice: 

”Măi băiete, nu-ți face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot schimba ceva în țara asta… De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău… Trebuie să devii tu întâi lumină, ca să-i poți lumina și pe ceilalți…” (more…)

Reclame

16 august 2018

Protestul cel adevărat

Filed under: articol,atitudine,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:22

biserica - badia vasile

Protestul cel adevărat

Mesajul de protest rostit astăzi în fiecare biserica Ortodoxa din cuprinsul Patriarhie Române sau cine are urechi de auzit sa audă!

Astăzi, în fiecare biserica parohială, de mănăstire sau de caritate a fost rostit un puternic mesaj de protest! Da, de protest!!! Dacă ieri multe persoane spuneau că mesajul Patriarhiei referitor la evenimentele din Piața Victoriei a fost mult prea vag exprimat și că Biserica nu ia atitudine, iată că astăzi a protestat alături de popor!

Prin cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” ni s-a propus ieșirea din coordonatele spațial temporale ale existentei noastre pământești… Prin ieșirea din acest interval ne detașam de cele lumești (cel puțin pe durata Sf. Liturghii)… Apoi, imediat fiecare preot a protestat! Da, a protestat! Cum?

Primele cuvinte rostite au fost: „Cu pace, Domnului sa ne rugăm!” Acestea sunt cuvinte de protest la adresa risipirii și răutății cu care fiecare dintre noi ne luptam zilnic; sunt cuvinte care ne îndeamnă să protestă împotriva căderilor noastre prin cercetare propriei conștiințe… Astfel, fiecare dintre noi am fost invitați sa ne schimba starea. Sa nu mai rămânem ancorați în tot ceea ce ne tine prizonieri intervalului (acestei vieți care pare guvernată de determinism și care este dominată de consumerismul egocentric al „libertăților” societății actuale)!

Apoi protestul a continuat! Fiecare preot a rostit: „Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugam!” Cu alte cuvinte am fost invitați, ca după ce am ieșit din interval, după ce am părăsit învrăjbirea și răutatea, după ne-am cercetat conștiința și am dobândit pacea interioară (fără de care nu putem schimba nimic în exteriorul nostru); atunci am fost invitați să conștientizăm ca fără Dumnezeu nu putem niciodată sa dobândim pacea adevărată! Ba mai mult Biserica ne-a invitat să Îi cerem Lui ajutor pentru obținerea acestei păci!

Dar asta nu e tot.. Următoarele cuvinte rostite de preot au fost: „Pentru pacea a toată lumea și pentru mântuirea tuturor Domnului sa ne rugam!” deci, ieșind din interval, cerând pacea de la Dumnezeu, trebuie apoi sa ne asumam această stare de pace și sa o împărtășim celorlalți prin atitudinea noastră, indiferent de culoarea politica, de etnie, de rasă, de grad de educație sau de poziție socială!

Astăzi am luat parte la cel mai frumos protest față de ura din lume și de situația trista în care se găsește România! Un protest al dragostei divine împotriva urii, a hoției, a autosuficienței, a manipulării și a determinismului acestei lumi! Un protest care nu strigă împotriva cuiva, ci care ii cheamă pe toți la pace și unire! Un protest care nu ne divide in categorii (în manifestanți, în jandarmi, în PSD-iști, în liberali, în instigator s. a.) ci care cheamă la unitate și dragoste!

De ce a protestat Biserica așa și nu altfel: Căci numai lui Dumnezeu I „se cuvine toată slava și cinstea și închinăciunea!”   (more…)

Efectul Rashomon și salvarea României

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:02

Efectul Rashomon și salvarea României

medien-manipulation-fernsehen-tv-luegen-propaganda-hetze-1

In Rashomon (1950), Kurosawa face poate cel mai bun film al sau. In templul parasit, pe ploaie puternica, un taran povesteste unui calugar si unui vagabond evenimentele bulversante la care a fost martor: o crima si un viol.

Faptele: un cuplu, un samurai cu sotia sa, traverseaza o padure. Se intersecteaza cu un talhar vestit. Are loc o incaierare. Femeia violata. Samuraiul e ucis. Un taran vede totul. Cazul ajunge in fata judecatorului. Incep marturiile.

Faptele par simple, nu? Evidente? Ce poate fi asa complicat intr-o poveste soldata cu o crima si un viol?

Totul e complicat. Marturiile celor implicati, inclusiv a mortului, invocat samanic, sunt tot atatea filme diferite asupra acelorasi evenimente. Fiecare participant: samuraiul, sotia lui, talharul, taranul, are propria varianta, RADICAL diferita fata de a tuturor celorlalti.

Fiecare a vazut ce a vrut. Ce au vrut sentimentele, resentimentele, angoasele, interesele, patimile sale intr-un cuvant. Fiecare depune marturie sa-si salveze „fata”, chipul social.

Femeia cauta disperata sa-si salveze onoarea si spune ca, dupa viol, l-a implorat pe sot sa o ucida, pentru ca acesta o privea cu dispret. Samuraiul, resentimentar, simtindu-se tradat, da o marturie in care sotia apare complice a talharului. Talharul da o marturie in care apare ca un luptator curajos, epopeic, confruntandu-se eroic cu samuraiul, pe care-l ucide, dupa ce, anterior, ii sedusese sotia.

Poate taranul, saracul care nu are nimic de ascuns, niciun interes, sa dea o marturie dreapta? Nu. Pentru ca el da marturia, reala, nu in fata judecatorului, ci a tovarasilor sai de circumstanta. Povestea reala este ca, dupa ce talharul il leaga pe samurai, violeaza femeia, pentru a o cere, ulterior, de sotie, implorand. Ea refuza si il dezleaga pe sot, cerandu-i sa-l pedepseasca pe talhar. Samuraiul refuza, insa. Femeia, disperata, ii incita pe cei doi la duel, care are, pana la urma, loc, insa nu epopeic ca in varianta talharului, caci celor doi le era frica… de moarte. Are loc un duel penibil, cu maini tremurande, care se decide in urma unui noroc chior pe care il are talharul.    (more…)

12 august 2018

Ingineriile dezbinărilor sustenabile. România recentă.

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:41

Ingineriile dezbinărilor sustenabile. România recentă.

 ÎNDEMN LA REFLECȚIE. MĂ DOARE ȚARA MEA! 

Filed under: atitudine,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:15

RIZEA

ÎNDEMN LA REFLECȚIE

MĂ DOARE ȚARA MEA! 

 

ÎNDEMN LA REFLECȚIE

Mihai Gheorghiu

Clasa politică românească ne paralizează pe toți. Pe de altă parte, încercarea de a curăța totul dând foc la totul este dovada unei complete decerebrări.

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii au obligația să nu contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Au, de asemenea, obligația de a nu sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați.

Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente. Ura lor nu este cu nimic mai nobilă decât ura celor care ne fură și ne vând de atâta amar de vreme. Ura ucide și desfigurează.

Nu poți guverna România golind-o de competențe, de profesioniști, subjugând-o unei tarlale de analfabeți. Dar nici s-o predai la cheie tehnocraților apatrizi, aflați în concediu de la corporația-mamă, grijulii doar cu buzunarul lor. Nu poți cataloga un popor, fie el și la ananghie, ca fiind o mulțime de „suboameni” vinovați că respiră, de sărăcie, vinovați că au nevoie de salarii, că nu propagă instinctiv ideologia de gen și că își fac cruce.

Nu putem reconstrui această țară din ură, resentiment, dispreț și răzbunare. Nu o putem reconstrui cu abuzuri de putere, cu cătușele zornăind sau cu mafia aflată la guvernare. Doar iubirea autentică a aproapelui tău, a semenului tău care există și este însăși realitatea spre care grija ta se poate îndrepta, doar așa, iubind oamenii poți iubi și apăra și țara. Iar piatra de temelie a oricărei zidiri nu poate fi decât Hristos. Cine scuipă zilnic Biserica Ortodoxă Română și milenara ei păstorire nu poate comunica cu acest popor și nu poate face nimic pentru el.

Mai jos, în fotografie, poporul român, prin chipul Elisabetei Rizea, ne privește în ochi. Pe noi toți.

 

MĂ DOARE ȚARA MEA!

Adrian Sorin Mihalache

În decembrie 89, fiind proaspat admis la matematica, urmam stagiu militar la termen redus. In zilele Revolutiei, in misiunile pe care le-am avut, am simtit ceva ce nu voi uita niciodata. Am simtit ca pot muri fara teama si fara parere de rau pentru viata mea, daca moartea mea poate ajuta cumva, cat de putin ca cei de acasa sa traiasca liberi si in siguranta. Ulterior am inteles ca multi alti militari din timpul Revolutiei au simtit ceva asemanator. De atunci incoace, in momentele mai grele ale istoriei noastre recente, ma doare tara mea! (more…)

8 august 2018

VIDEO. Conferință la Suceava: Dependența digitală – Dr. Adina Baciu. Un eveniment recomandat de Bucovina Profundă.

Filed under: conferinte,mass-media,Uncategorized,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 17:43

Conferință la Suceava:

Dependența digitală – Dr. Adina Baciu

Înregistrarea VIDEO a conferinței:

Un eveniment recomandat de Bucovina Profundă

 

dependenta digitala - adina baciu


Trei emisiuni tv cu Dr. Adina Baciu:

 Plăcere și dependență în era consumerismului

(14 septembrie 2017, Trinitas TV)

Pericolul nevăzut – demența digitală  (more…)

20 iulie 2018

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc (1914 – 2011) de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol – Constanţa. Articol și interviu de Stelian Gomboș. Din seria „Pro Memoria”

Filed under: Parintele Arsenie Papacioc,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:35

Din seria „Pro Memoria”

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc (1914 – 2011)

de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol – Constanţa

Articol și interviu de Stelian Gomboș

parintele-arsenie-papacioc-feriti-va-de-visul-maicii-domnului-442127

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august anul 1914, în localitatea Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind unul dintre cei mai mari şi mai vestiţi duhovnici români. Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, judeţul Constanţa. Părintele Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii.

A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în anul 1941, pentru apartenența la Mişcarea Legionară. S-a călugărit în anul 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în anul 1949. Între anii 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între anii 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că făcea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în anul 1964 de la închisoarea Aiud, judeţul Alba.

Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din judeţul Vâlcea. Stareţul mănăstirii – Părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ții la cancelarie și pe noi ne pui la greu?“. Nu a renunţat la gândul său și a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învățătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea și s-a retras la o moşie pe care călugării de la Mănăstirea Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de Părintele Gherasim Iscu – Stareţul Mănăstirii Tismana, judeţul Gorj. Acesta l-a ascuns la Schitul Ciclovina, judeţul Gorj.

Mitropolitul de atunci al Olteniei, IPS Părinte Firmilian Marin, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina și i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ.

Acolo a fost călugărit, la slujbă participând Părintele Sofian Boghiu, Părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost Părintele Petroniu Tănase (trecut şi el la cele veşnice în 22.02.2011, după ce în 31.01.2011 s-a născut în veşnicele locaşuri fiul său duhovnicesc – Arhiepiscopul, Mitropolitul şi Cărturarul Bartolomeu Valeriu Anania). (more…)

25 iunie 2018

Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților

Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților

deca

 


SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAȚIEI PRO-VITA,

PRIVIND „STRATEGIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE PARENTALĂ 2018-2025”

 Către Ministerul Educației Naționale

Domnului Ministru Valentin Popa

 

Domnule Ministru,

 Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România își exprimă dezacordul privind proiectul „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”, lansat zilele trecute de Ministerul Educației Naționale în dezbatere publică, document ce prevede introducerea disciplinei opționale „Educaţie parentală” în planul de studii pentru elevii din liceu, colegiu, școli profesionale și universităţi.

Sfidând drepturile și libertățile garantate prin lege, precum și valorile morale ale poporului român, documentul prevede înființarea unei reţele de educatori parentali care ar urma să redefinească modelul familiei tradiționale, devenit desuet din perspectiva noilor educatori. Astfel, strategia subliniază obligația familiilor de a se „adapta noilor ideologii” şi de a experimenta „noi practici în relaţie cu copiii”[1]. Din document aflăm că mentalitățile conservatoare reprezintă o piedică în calea implementării noilor ideologii privitoare la structura familiei, motiv pentru care familia din societatea actuală ar avea nevoie „din ce în ce mai mult de un sprijin extern.”

Departe de a-și mai îndeplini rolul de celulă de bază a societății, familia devine, astfel, „o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (pag. 3)

„Respectul pentru diversitate” și creșterea interesului pentru „o nouă cultură familială” sunt priorități ale viitorului program, alături de desființarea stereotipiilor de gen: „Mai  mult decât  atât,  stilurile  parentale  trebuie  revizuite  din  perspectiva  relaționării  cu  copii  și înlăturării stereotipiilor de  gen[2], care  influențează traseele de  viață diferite ale  fetelor și băieților, în acord cu legislaţia naţională anti-discriminare şi cu standardele Naţiunilor Unite şi ale Comisiei Europene în acest domeniu”. (pag. 23)

Mai amintim că cei peste 7000 de formatori de părinți vor fi recompensați cu 70 de milioane de euro anual, fiecare părinte urmând să participe la cursuri de educație parentală, atunci când copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Cursul pentru părinți ar putea fi inițiat în 2019, în primul an 2.500.000 de părinți urmând a fi instruiți de către educatorii parentali.

Deși Cătălina Toma, reprezentant al Ministerului Educației, declarase că „toți actorii din educație, inclusiv părinții și profesorii pot trimite observații și sugestii”[3], afirmație din care deducem că se respectă transparența procesului decizional, iată că, peste noapte, proiectul a fost retras de pe site-ul  Ministerului Educației, probabil în urma miilor de sesizări primite din partea ONG-urilor și părinților care apără familia tradițională.

Amintim Ministerului Educației Naționale că proiectul trebuia să fie supus consultării publice în perioada 11 iunie – 10 iulie 2018, prin retragerea sa fără nicio explicație încălcându-se Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, care prevede „consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative” (art. 2, b). Gestul Ministerului Educației confirmă unele suspiciuni potrivit cărora strategia ar urma să fie aprobată prin ordin de ministru: „Pentru a nu le fi perturbată liniştea, guvernanţii vor, mai nou, să aprobe Strategia prin ordin de ministru, au precizat pentru Evenimentul zilei surse din interiorul PSD. Acestea susţin că un motiv în plus pentru care a fost aleasă această cale este că „să anulezi în contencios un ordin de ministru este aproape o utopie.”[4]

Considerăm că, atât proiectul pus în discuție cât și retragerea sa de pe site-ul Ministerului Educației înainte de termenul legal reprezintă o batjocură la adresa cetățenilor români, care au dreptul de a fi informați și consultați atunci când sunt elaborate proiecte de interes general.

De asemenea, amintim reprezentanților Ministerului Educației doar câteva din prevederile legale care sunt încălcate prin „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”:

  • Art. 14 alin. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: „Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.”
  • Art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale:

(more…)

21 iunie 2018

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății. Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății. Un interviu cu Gabriele Kuby

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății

Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății

Un interviu cu Gabriele Kuby

 30919743

 

Sociologul german Gabriele Kuby a venit în România in noiembrie 2014 pentru a-și promova carte proaspăt lansată, Revoluția sexuală globală: Distrugerea libertăți în numele libertățiiprintr-o serie de conferințe susținute la Iași, Bacău, Constanța și București. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică și mamă a trei copii.

 

kuby_0Cartea dumneavoastră despre revoluția sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un șoc”. Ce anume este atât de șocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un șoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluției sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reușit să ofer o imagine completă a revoluției sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu știu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânța de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate țările occidentale și se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproșându-vă că vă place teoria conspirației.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conștientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o țară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi știți mai multe decât mine despre rezistență, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societății.

Puteți face o comparație între felul în care comunismul a afectat familia și felul în care o afectează feminismul anti-familie și ideologia de gen? Vorbiți-ne puțin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea și libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinților de a-și educa propriii copii, de a-i ține într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertății. Subtitlul cărții mele este „Distrugerea libertății în numele libertății”. Și cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comuniști, ci și pentru naziști, Biserica este întotdeauna cel mai mare dușman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoți și episcopi, i-au închis și i-au torturat și așa mai departe. Naziștii au făcut asta, comuniștii au făcut asta. Această nouă mișcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – și luptă pe față împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Națiunile Unite și în instituțiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor dușman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deși acum pare a se promova libertatea, toleranța, anti-discriminarea și alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase și sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile și a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – așadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinților puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: și educația acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu și onoarea și ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numește ceea ce se întâmplă o „revoluție antropologică”. Vorbește despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca ființe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanități, care se găsește acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbați și femei. Ne propunem disoluția identității bărbatului și a identității femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună și trebuie respectată, tolerată. Și, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puși la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare și li se vor aplica amenzi foarte mari dacă își exprimă părerea că nu este bine.   (more…)

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko

”Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.”

truth 2

Rădacini și susținători ai genderismului: ateismul militant al stângii mondiale, militantismul homosexualist, fanatismul feminist,  plutocrația financiară americană malthusianistă, masoneria internațională.

 

ANNA CICHOBŁAZIŃSKA: – În mass-media, din ce în ce mai des apar termeni ca ideologia gender, totalitarism gender, filozofie gender. Ce înseamnă acești termeni?

DARIUSZ  OKO: – Nu trebuie să vorbim atât de mult despre „filozofie”, ci despre „ideologia” gender. Filozofia este o căutare radicală a adevărului și binelui, în timp ce ideologia este un instrument de luptă brutală pentru propriile interese, chiar în detrimentul adevărului și binelui. Se presupune că această ideologie câștigă adepți și satisface dorințele egoiste ale unor grupuri sociale în detrimentul și cu rănirea profundă a altor grupuri. În acest sens, gender-ul este un exemplu clasic de ideologie, e un instrument de luptă în beneficiul adepților gender atei și al lobby-ului homosexual.

Numele în sine de „gender“ derivă din cuvântul englezesc, care e un termen folosit pentru a distinge genul gramatical, spre deosebire de cuvântul „sex“, care este folosit pentru a desemna sexul biologic. Astăzi cuvântul „gender” este folosit pentru a defini sexul în termeni culturali. Aceasta este axioma principală a ideologiei gender – că sexul nostru este determinat, în primul rând, nu din punct de vedere biologic, ci din punct de vedere cultural, prin procesul de educație. Adică nu ne-am născut ca ființe masculine sau feminine, ci devenim astfel după naștere.

Pe această ideologie, gender-ul își construiește întreaga teorie, este piatra lor de temelie. Ei presupun că identitatea noastră de gen nu rezultă din natură, ci din cultură; se poate spune că genul este invenția noastră sau chiar rodul imaginației noastre. În acest sens, identitatea noastre ar fi aproape în întregime artificială, în conformitate cu genderiștii, ar fi formată în procesul de educație. Dacă un astfel de lucru natural și evident, cum este genul nostru, se formează prin cultură și poate deveni o chestiune de contract, atunci orice altceva poate fi creat în acest fel. Avem astfel un spațiu deschis pentru inginerii sociale, la care nici chiar comuniștii nu au visat.

A.C.: – Care este baza acestor ipoteze și de ce sunt atât de periculoase?

D.O.: – Atitudinile spirituale ale adepților ideologiei gender. Mai întâi de toate, ei sunt atei de stânga. Ateismul este construit pe o viziune fundamental falsă a inexistenței lui Dumnezeu și, prin urmare, înțelege greșit ființa umană și lumea. Este ca și cum un copil care se află în pântecele mamei afirmă că mama lui nu există. Ateismul este ca o greșeală făcută la începutul unui lanț de ecuații, care se va repeta în fiecare etapă ulterioară și nu va permite obținerea rezultatului corect. Deoarece aceasta este o mare greșeală, are și consecințe extrem de proaste. Cele mai mari erori culturale, economice și din istorie, cele mai mari crime împotriva umanității de atei au fost comise, ei, în același timp, fiind dușmani (de moarte) ai creștinismului. Pentru crimele pe care le-au făcu nu s-au pocăit niciodată în mod public și nu și-au cerut scuze. Victimele nazismului în al Doilea Război mondial au fost de aproximativ 50 de milioane. Aproximativ 150 de milioane de oameni au murit din cauza comunismului, ca rezultat al revoluției, al epurărilor și al altor „experimente sociale”. Exterminarea familiilor țărănești mai bogate din Rusia a dus la aproximativ 7 milioane de victime, Holodomorul a luat până la 14 milioane de vieți din rândul vecinilor noștri din Ucraina, revoluția culturală din China a costat aproximativ 40 de milioane de vieți.

Oamenii care sunt dușmanii cei mai înflăcărați ai lui Dumnezeu devin inevitabil servitorii cei mai zeloși ai lui Satana. Trebuie să ne amintim că el devine principala sursă a gândirii lor.

Cu toate acestea, după acest ocean de crime și absurdități, este dificil ca ateii să obțină puterea cu ajutorul marxismului clasic, care s-a compromis deja prea mult. În același timp, ateii, ca toți oamenii, au nevoie de viziunea lor asupra lumii, un sens în înțelegere generală a realității. Atunci când marxismul simplu nu mai poate îndeplini aceste funcții, ei au inventat o mutație, genderismul.

În același timp, ei creează iluzia că au o misiune, un serviciu. Cum altădată, comuniștii „i-au ajutat” pe muncitori și țărani, capturând toată puterea pentru sine, creând cele mai grave, mai sângeroase dictaturi cunoscute în istorie, așa acum ei vor să „ajute” oamenii cu anumite înclinații sexuale, și să profite de această ocazie pentru a obține puterea totalitară. Sunt descendenți spirituali sau chiar fizici ai celor mai criminali atei, și trebuie să ne așteptăm ca vor fi la fel de imorali, mincinoși și nemiloși în acțiunile lor.

A.C.: – De ce vorbesc ei atât de mult despre sex, de ce se concentrează atât de mult pe sex?

D.O.: – Este tipic ateismului. Refuzul a ceea ce este mai înălțător și mai spiritual în om – părtășia lui cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni –, în mod inevitabil, sărăcește existența umană și o duce la cădere, până la cel mai jos nivel fiziologic. Sexualitatea este una dintre cele mai puternice forțe ale trupului nostru, așa că supraestimarea ei, supunerea în fața ei și separarea ei de iubire și responsabilitate duce ușor la înrobire, la căutarea satisfacției și fericirii exclusiv în interiorul granițelor sale, precum și printr-un comportament foarte distorsionat. De aceea, ateii devin foarte ușor maniaci sexuali, dependenți de sex și doresc să impună aceste relații bolnave și societății.

A.C: – Există și alte surse ale acestei ideologii?

D.O.: – Da, ar trebui să menționăm cel puțin încă trei. Sunt, desigur, homosexualii, care doresc să avanseze stilul lor de viață anormal, adăugând teorii justificatoare comportamentului lor. De asemenea, feministele fanatice (deseori lesbiene) care, în cadrul „eliberării” femeilor, vor să fie „libere” de maternitate, copii, căsătorie, familie și bărbați.Motivele acestor două grupuri pot fi înțelese parțial, ținând seama de resentimentele și nedreptățile pe care le-au întâmpinat adesea în trecut. Cu toate acestea, este imposibil să nu observi ostilitatea, resentimentele și chiar ura cu care aceștia se ghidează în raport cu oamenii obișnuiți. După „lupta de clasă”, ei proclamă „lupta sexelor”. Dar ura și setea de răzbunare nu vor fi niciodată sfetnici buni. De exemplu, cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc în mare parte pentru că nemții au vrut să-și „ia revanșa”, pentru că au pierdut în Primul Război mondial.

A.C.: – Și care este a treia sursă?

D.O.: – Putem spune că ideologia gender este susținută de toți dușmanii lui Dumnezeu și ai religiei, mai ales ai religiilor, creștinismul, iudaismul și islamul. Forța semnificativă sunt masonii, dar, de asemenea, există și cel mai bogat grup de miliardari americani, care au ajuns la concluzia că există prea mulți oameni pe Pământ, există oameni „în exces“. Prin urmare, fac investiții uriașe, la nivel mondial, în contracepție și avort, precum și în dezvoltarea și promovarea ideologiei de gen. Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Ei știu de ce. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca. Sau una sau alta.

A.C.: – Este posibil să vorbim despre amenințarea absolută a acestei ideologii?… (more…)

20 iunie 2018

Reflexele totalitare și redefinirea valorilor. Despre Statul care are strategii de (re)educat populația

ue_eu_cccp_by_n4020-d4imep5

Reflexele totalitare și redefinirea valorilor.

Despre Statul care are strategii de (re)educat populația

Cristina Popescu

Ministerul Educaţiei Naţionale doreşte înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională” și să le crească interesul pentru „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”.
De asemenea, părinţii vor urma cursuri de parenting, fiind necesară numai în primul an o alocare bugetară de 295.041.105 lei, pentru 2.553.861 de părinţi.

Ce nemulţumeşte?

– părinţii au prin Constituţie dreptul fundamental de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri iar libertatea gândirii şi a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nici o formă, nimeni neputând fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale (art. 29).

– prin urmare, statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână

– guvernul nu e Dumnezeu pentru a fi el însuşi izvor moral și axiologic, funcţionarii săi nu se situează deasupra celorlalţi cetăţeni în puterea de a evalua care opţiune de viață sau perspectivă asupra lumii e justă şi care e cea greşită.

– abordarea ministerului pleacă de la presupoziţia -la care nu e îndreptăţit- că opţiunea pentru modelul tradiţional sau cel conservator este a priori greşit sau, cel puţin, inferior celui progresist şi că schimbarea este din start preferabilă continuităţii. O întrebare moromeţiană se impune a fi adresată ministerului: pe ce te bazezi?

– impunând ca singură validă şi dezirabilă o anumită opţiune nu obţii „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistenţa mai multor modele concurente în societate şi din neutralitatea statului faţă de ele.

– (re)educarea după un model ideologic impus de stat e o caracteristică a societăţilor totalitare, care au tendinţa de a interveni inclusiv asupra conştiinţelor oamenilor

– pe de altă parte, impunerea unor cursuri de parenting părinţilor e oarecum hilară; sistemul educaţional ratează educarea copiilor şi crede că va reuşi educarea părinţilor? Cei 70 de milioane de euro anual care vor fi înghiţiţi pentru plata formatorilor de părinţi ar fi investiţi mai bine în calitatea infrastructurii educaţionale, decât în tentative de spălare de creier care, deşi nu vor schimba relaţionările părinte-elev deja bine înrădăcinate din primii ani, vor sluji acceptării ideii că modelul prelucrat este singurul valid şi reperul în raport de care vor fi judecate toate acţiunile noastre.

 

Citate relevante din textul oficial al Strategiei națională de (re)educare parentală:

 

(more…)

Convenția de la Istanbul: analiză și implicații. Articol de Adina Portaru

Convenția de la Istanbul este o convenție internațională problematică care propune o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale. Convenția de la Istanbul stabilește un mecanism de monitorizare, care intervine în mod intruziv în organizarea și practicarea tradițiilor și obiceiurilor statelor membre, care vor fi nevoite să se supună ideologiei „genului” ca și concept definit social.

modif -istanbul convention- modif -1200-x-630-

Convenția de la Istanbul:

analiză și implicații

de  Adina Portaru

adina portaru

Violența împotriva femeilor este o realitate dramatică. Pe cât de serioasă este această problemă, pe atât de bine gândite și de eficiente trebuie să fie mijloacele de răspuns din perspectivă legală, socială și educativă. Simpla adăugare a unui nou strat de obligații, a unui nou mijloc de receptare și de monitorizare a reclamațiilor nu are un efect benefic garantat.

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) este o convenție internațională care urmărește să armonizeze părți din legislația națională referitoare la violența împotriva femeilor și violența domestică.

Deși scopul Convenției de la Istanbul este lăudabil, acest memoriu reliefează că, de fapt, Convenția de la Istanbul nu este un răspuns adecvat la problema violenție domestice. Convenția de la Istanbul multiplică mijloacele legale de redres, care creează, la rândul său, o lipsă de previzibilitate legală, o confuzare a victimelor care nu ar mai ști la ce mecanism legal să recurgă.

Mai mult, Convenția de la Istanbul conține o serie de aspecte problematice, care, în loc să faciliteze răspunsul la problema violenței domestice, contrazic prevederile legale existente în dreptul european și dreptul internațional, îndeosebi prin:

– Codificarea unei definiții controversate și non-consensuale a „genului” ca și construct social independent de realitatea biologică (Paragrafele 7-11 de mai jos);

– Discriminarea și prezentarea stereotipică a bărbaților drept agresori (Paragrafele 1217 de mai jos);

– Încălcarea drepturilor părinților de a-și instrui copiii (Paragrafele 18-22 de mai jos);

– Limitarea libertății religioase (Paragrafele 23-17 de mai jos);

– Stabilirea unui mecanism (GREVIO) care ar eroda suveranitatea națională (Paragraful 28 de mai jos).

Aceste aspecte problematice au fost cu siguranță luate în considerare și în procesul de accedere a UE la Convenția de la Istanbul. Cele doua deciziii ale Consiliului, asupra semnării, de către UE, a Convenției de la Istanbul refliefează accederea limitată a UE la Convenția de la Istanbul (Paragrafele 29-30 de mai jos).

(a) Introducere

1. Organizația juridică ADF International apără dreptul oamenilor de a-și exprima și de a-și manifesta liber credința religioasă. ADF International are statut consultativ la Organizația Națiunilor Unite, acreditare la Parlamentul European, la Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. ADF International a intervenit și a consiliat în mai mult de 50 de cazuri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

2. Pe 23 mai 2016 România a ratificat Convenția de la Istanbul, care a intrat în vigoare pe 1 septembrie 2016. Aceasta este o convenție internațională problematică, întrucât reglementează o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale.  Este regretabil că în Romania nu a existat pâna acum nicio dezbatere temeinică referitoare la consecințele profunde ale ratificarii acestui tratat internațional.

3. Această contribuție a) prezintă Convenția și istoricul ei și b) identifică și discută cele mai problematice aspecte ale sale.

(b) Istoric

4. Convenția de la Istanbul a fost adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pe 7 aprilie 2011, pe baza documentului pregătit de grupul de experți CAHVIO. Convenția de la Istanbul a fost deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei pe 11 mai 2011, cu prilejul celei de-a 121-a Sesiuni a Comitetului Miniștrilor, desfășurate la Istanbul.[1]

5. În momentul de față, puțin peste jumătate din membrii Consiliului Europei (24 din 47) și jumătate din statele membre ale Uniunii Europene (14 din 28) au ratificat-o.[2]

(c) Obiectul și Scopul Convenției

6. Convenția de la Istanbul este o convenție internațională de drepturile omului, care își propune: protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, incriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor; protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.[3] Convenția de la Istanbul este un act mixt, ceea ce înseamnă că o parte din prevederile sale sunt de competența națională și o altă parte sunt de competența UE.[4]

(d) Aspecte Problematice

Introducerea conceptului controversat de „gen”

7. Înainte de Convenția de la Istanbul, singura definiție a „genului” într-o convenție internaționala este dată de Statutul de la Roma. Acesta folosește termenul de „gen” în mod clasic,  anume, ca un sinonim pentru sexul biologic.

8. Convenția de la Istanbul presupune însă că sexul și „genul” sunt două concepte diferite. Conform articolului 3 (c), „genul” va însemna „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați.”

9. Termenul de „gen” folosit de Convenția de la Istanbul se refera la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat/femeie). Această definiție nu se regăsește în niciuna din celelalte convenții internaționale. Are, deci, o încărcătură ideologică puternică și se clădește pe concepția că omul se naște ca o ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea.[5]

10. Acest lucru este confirmat și de interpretarea Convenției de la Istanbul, publicată pe site-ul Guvernului României:

Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice. Potrivit acestui document,  violența familială și cea împotriva femeilor, în special, reprezintă o violare a drepturilor omului și o formă de discriminare. Convenția de la Istanbul propune crearea unor mecanisme care să garanteze protecția victimelor, să crească gradul de conștientizare a efectelor acestui fenomen, să prevină și să combată toate formele de violență.[6]

11. Acceptarea definiției avansate de Convenția de la Istanbul presupune așadar identificarea cu anumite principii de bază ale acelei teorii antropologice a „genului”, care neagă existența diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice.[7]

Discriminarea și prezentarea stereotipică a bărbaților drept agresori

12. Deși Convenția de la Istanbul dorește să lupte împotriva stereotipurilor, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce reprezintă un stereotip discriminatoriu. De exemplu, Convenția de la Istanbul spune că:

[V]iolența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la dominarea asupra și la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a femeilor.[8]

(more…)

18 iunie 2018

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

AI AFLAT DE

REEDUCA, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație.

Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în data de 10 iulie 2018.

Motivul acestei strategii: rezolvarea problemelor copiilor din România. Soluția? Implementarea unui sistem național de educare a părintilor și implicit a copiilor. Totul sună bine, până la viziunea centrala ce se desprinde din strategie: o NOUĂ concepție despre FAMILIE și valorile ce urmează a fi transmise către părinți si copii.

Se sugerează că toate problemele existente sunt generate de o viziune actuală eronată, o educației greșită, ce trebuie eradicată, urmând a fundamenta FAMILIA pe un nou set de valori și principii.

SE PREFIGUEAZĂ O NOUĂ (RE)EDUCARE A SOCIETĂȚII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VALORILE ESENȚIALE DIN JURUL INSTITUȚIEI FAMILEI?

Ce consideră Ministerul că este ERONAT în EDUCAȚIA FAMILIALĂ prezentă?

* Modelul familiei naturale (mama, tata și copiii), în care tatăl se dăruiește mamei, mama se dăruiește tatălui și aceștia își dăruiresc viața copiilor lor, nu trebuie să le mai fie prezentat noilor generatii ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaționare interpersonală (Pagina 4 a Strategiei)

* Părinții trebuie să renunțe la mentalitătile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3)

* Valorile transmise în mod tradițional, în interiorul familiei, trebuie revizuite și înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradițional se pot înțelege inclusiv cele legate de viziunea existentială creștină. (Pagina 3)

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAȚII FAMILIALE propuse?

* Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate insemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucat familia este “o constelație de idei, imagini si terminologii, creată si recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3)

* Se va pune accent pe respectarea și promovarea “drepturilor omului”, în conformitate cu standardele ONU. Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizației internaționale implică și educatia sexuală intensivă, de la varste mici, probabil vor veni și ele la pachet. În noua viziune internațională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)

* Copiii trebuie sa aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual si homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferentă între ele. (Pagina 23).

* Este necesară o încurajare activă a “egalității de gen” si “eliminarea stereotipurilor de gen”. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înțelege crearea de personalității ‘androgine”, teorie prin care se neagă diferențele de aptitudini native între femeie și bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea treoriei identității de gen (să devii din femeie bărbat și din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

CONCLUZII

Strategia propusă pune în centrul ei o viziune asupra familiei total decuplată de valorile firești, validate istoric și larg acceptate de societatea românească.

Primul și cel mai important element în stabilirea unei strategii de educație parentală, este direcția / viziunea existențială pe care ea o promovează. Avem 2 opțiuni:

* viziunea fireasca, naturala, conservatoare: există legi morale, obiective, există modele universale, validate istoric; omul este liber să aleagă dacă dorește să le urmeze sau nu; dacă le va urma, există consecințe pozitive, dacă nu le va urma, există consecințe negative

* viziunea progresistă: omul și valorile sociale sunt concepte care se scriu și rescriu în functie de stadiul istoric; omul are capacitatea de a “re-inventa” legile existenței, făurindu-și singur viziunea existențială; nu există “tabuuri”, nu există moralitate.

(more…)

16 iunie 2018

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

16 iunie – Pomenirea Părintelui Justin cel sfânt de la Petru Vodă

Părintele Serafim Bădilă: Părintele Justin Pârvu, medicamentul mântuirii multor suflete

pr justin pv

Ei bine, dragii mei, mi se pare că nu mi se cuvine mie să vorbesc despre sfinți, pentru că trebuie să fii sfânt ca să poți vorbi corect și cu folos despre sfinți. Și de aceea îmi cer iertare de la bunul Dumnezeu și de la Părintele Justin că îndrăznesc să rostesc câteva cuvinte despre acest sfânt al închisorilor, despre Părintele Justin, pentru care sâmbătă s-a făcut parastasul de 4 ani de la trecerea lui la cer între Sfinții Mărturisitori. Îmi vine în minte o istorioară pe care v-am mai spus-o. Erau doi bărbați, cu familie și când se întâlneau, se plângeau de necazurile pe care le aveau cu oamenii și în familie. Iar pe de altă parte cârteau că: „Uite cutare e fără Dumnezeu în lume, creează atâtea necazuri, face atâtea rele”. Își vărsau oarecum păsul și unul și altul. Dar în general erau practicanți ai Ortodoxiei, erau oameni care mergeau la biserică, care își mărturiseau greșelile, păcatele, oameni care se sileau cu rugăciunea, cu postul, cu faptele bune, ca să fie în lumină. Totuși, ăsta era păcătuțul lor. Și și-au încheiat amândoi viața vremelnică cum ni se va întâmpla și nouă care suntem aici și tuturor care ne-am născut. Iar Dumnezeu pe cumpănă a pus și cele bune și cele rele care au fost mărturisite și părăsite și i-a rânduit în Împărăția Cerului, în «frumusețile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inimă nu s-au suit», cum spune Sf. Apostol Pavel, știți și dumneavoastră. Și uimiți de ce minunăție i-a învrednicit Dumnezeu să moștenească și încă veșnic, în bucuria aceasta, în fericirea aceasta, aud ei o poruncă dumnezeiască: „Vine un slujitor al Tatălui, să se facă pregătirea cuviincioasă!”, și imediat se întind covoarele, se presară flori, se așază îngerii cu trâmbițe și cu cântări, ca să-L întâmpine cum se cuvine. Și când văd ei toată pregătirea aceasta, cei doi își dau coate unul altuia: „Vezi, mă, și aici e ca pe pământ. Nouă nu ni s-a făcut primire din asta”. Dar un înger din cer se desparte de ceata lui care era acolo și zice: „Nu cârtiți aici în rai, că de ăștia ca voi vin cu sutele, dar un slujitor al altarului foarte rar”.
Ei bine, eu cred și mărturisesc că o primire deosebită i s-a făcut Părintelui Justin. După 94 de ani de viață pământească, așa întâmpinare cred că i s-a făcut. De ce? Dați-mi voie să încerc să vă spun, ca să susțin ceea ce am spus. Păi, Părintele care s-a născut în localitatea Petru-Vodă, a construit acolo două mănăstiri, de călugări și de călugărițe. Atunci când a fost operat la Cluj, zicea către medicul care l-a întrebat: „Părinte, vrei să te operez?”, „Da, dar numai să nu fiu mucenicit cu cuțitul, că am 150 de fete și 80 de băieți și mă așteaptă”.
Ei bine, două mănăstiri pe locul ales, dar până să ajungă la acestea, Părintele a slujit lui Dumnezeu de mic. La 17 ani a părăsit casa părintească și fiind copil curat a intrat la mănăstirea Durău. La 23 de ani pentru viața lui exemplară a fost sfințit ca preot. A urmat războiul și a fost cu armata până în Odessa. La Oglinzi, lângă Târgu-Neamț, mi-a spus că s-a dat o bătălie, 400 de oameni mi-a zis Părintele că a spovedit, a împărtășit și a doua oară au venit bombardamentele. Atâția au plecat dezlegați de păcate și cu „medicamentul” mântuirii. Iată la ce misiune l-a chemat Dumnezeu pe Părintele, de tânăr! Venind din război a fost pe lista celor periculoși pentru regimul ateist instalat și a fost condamnat la 12 ani de închisoare, unde cea mai mare satisfacție o avea când făcea Sf. Liturghie în celulă și chiar spunea: „Nicio Liturghie cu trăire și cu atâta har n-am săvârșit ca acolo în închisoare”. A fost în închisoare și la Aiud și la Periprava și la Canal și la Baia Sprie. Deci, a răbdat mult, dar acolo a avut parte de oameni cu cultură și trăire: generali, ofițeri, medici, ingineri, de toate felurile, care își împărtășeau unul altuia, fel de fel de cunoștințe. Și acolo știa pe de rost Paraclisul și Acatiste și rostea mereu Doamne Iisuse. A ajuns la mari trăiri, fiind acolo în închisoare. Legătura cu Dumnezeu l-a făcut să facă față tuturor necazurilor și când să iasă, cu puțin înainte de termen, i s-a pus întrebarea: „Acum, care mai credeți în Dumnezeu?” și a făcut 

(more…)

Din relatările Maicii starețe Justina Bujor despre viețuirea minunată a Părintelui Justin

16 iunie – Pomenirea Părintelui Justin cel sfânt de la Petru Vodă

Din relatările Maicii starețe Justina Bujor despre viețuirea minunată a Părintelui Justin

Maica stareță, sfinția voastră ați stat mult în preajma Părintelui Justin Pârvu, fiind cea mai apropiată dintre ucenicii săi, pentru început ne puteți spune cum l-ați întâlnit pe Părintele?

Parinetele Justin PârvuNu pot spune că eu am fost cea mai apropiată din ucenicii săi, pentru că în primul rând cu duhul trebuie să fii aproape de sfinți, așa că poate sunt mulți alții care i-au fost mult mai apropiați decât mine, chiar dacă eu mai toată ziua stăteam lângă sfinția sa, dar contează cât de mult te-ai apropiat de virtuțile sale, cât de mult a putut vasul tău încăpea să se umple cu duhul său.

Prima oara l-am cunoscut pe părintele Justin în ianuarie 1998, în perioada când eram studentă în anul V la medicină în Iași. Scopul venirii mele la Petru Vodă era strict pentru a vizita mănăstirea și a ajuta o persoană (unul din prietenii mei) să se apropie de Dumnezeu. Nici nu aveam măcar în gând să intru la părintele Justin, considerând că nu am nicio problemă importantă. La timpul respectiv nu cunoșteam foarte multe despre părintele Justin, pentru că nu era mediatizat deloc, știam doar că făcuse ani grei de temniță și că e luminat de Dumnezeu. Printr-o întâmplare, o fată care se afla la arhondaric[1] m-a întrebat dacă am intrat la părintele Justin și mi-a arătat unde e chilia, insistând să merg chiar în clipa aceea. Am intrat în chilia părintelui. Eram fascinată, Părintele m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și simțeam că parcă ne cunoaștem de o viață. M-a întrebat de unde sunt, ce fac. Eu i-am explicat că voiam o viață mai simplă, eventual la țară, la munte, ca nu vreau carieră medicală într-un mare spital. Și sfinția sa a început să-mi spună ca acest cabinet modest pe care îl caut eu, trebuie să fie ca o chilie de maică și după câteva minute a zis că vrea să facă un spital în Petru Vodă și atunci când termin facultatea să vin direct la el să lucrez la acest spital. Eu i-am răspuns fără nicio șovăire: Da, părinte! Am plecat cu o bucurie imensă în suflet, încredințată fiind în sufletul meu că va trebui să dau ascultare acestui Părinte, care îmi părea mai cunoscut decât proprii mei părinți.

După această primă întâlnire am plecat așadar cu traseul vieții schimbat. Am început să vin foarte des la Petru Vodă, atât în anul V, cât și în anul VI de facultate.
(more…)

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

nichita eminescu -974x468

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

(De dragoste)

Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul

iar nu slăvindu-l de neînţeles

căci ce-a fost el, n-a fost eres

şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

 

Să-l punem între vii căci este viu

bolnav de frumuseţea mamei mele

de cerurile numai cu mare stele

de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu.

Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine

în patul inimilor noastre

Şi dacă vinul sângelui are vechime

şi dacă mările ne sunt albastre

şi dacă peştii-s umbra stelelor cu coadă

şi dacă inima e-o stea cu coadă

şi coada umbrei plopilor înalţi

ne-a adunat pe noi, ceilalţi

în jurul verbului curat

rostit de el şi murmurat

de noi, ai lui

Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Nichita Stănescu despre Eminescu

cel genial și universal,

despre poemul Luceafărul 

și criticii neinspirați

 

6 iunie 2018

Declaraţia de la Paris. O Europă în care să credem

Filed under: articol,atitudine,permanențe,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:27

 Declaratia-de-la-Paris-o-Europa-in-care-sa-credem-300x160

Declaraţia de la Paris

O Europă în care să credem

(The Paris statement. A Europe we can believe in)

Contemporanul.ro

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem propriile noastre limbi, tradiţii şi graniţe. Cu toate acestea, am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când am fost în conflict – sau în război. Această unitate în diversitate ne pare naturală.

1. Europa ne aparţine, iar noi aparţinem Europei. Aceste tărâmuri sunt casa noastră, nu avem alta. Motivele pentru care îndrăgim Europa depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica loialitatea. Aceasta ţine de cutume, de încercările prin care am trecut şi de momente dureroase. Este vorba de însufleţitoare iniţiative de reconciliere şi de făgăduinţa unui viitor comun. Privelişti şi evenimente obişnuite au pentru noi înţelesuri aparte – accesibile nouă, nu şi altora. Casa este locul unde lucrurile ne sunt familiare şi unde suntem recunoscuţi, indiferent de cât de departe ne-⁠au purtat paşii. Aceasta este Europa, civilizaţia noastră preţioasă şi de neînlocuit.
Europa ne este casa.

2. Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, este ameninţată de o falsă conştiinţă despre sine. Această falsă Europă se închipuie ca o culme a civilizaţiei, dar, în realitate, ne va răpi casa. Ea face caz de exagerările şi distorsiunile valorilor europene autentice în vreme ce rămâne oarbă la propriile vicii. Mulţumită de sine, această falsă Europă vehiculează imagini reducţioniste, caricaturale, ale istoriei noastre, fiind iremediabil prejudiciată împotriva trecutului. Corifeii ei sunt prin elecţiune orfani şi-⁠şi imaginează că a fi orfan – a nu avea casă – e o nobilă realizare. În felul acesta, falsa Europă se mândreşte a fi precursoarea unei comunităţi universale, care nu e nici universală şi nici comunitară.
O falsă Europă ne ameninţă.

3. Patronii falsei Europe sunt fermecaţi de superstiţiile progresului inevitabil. Ei îşi închipuie că Istoria e de partea lor, ceea ce îi face trufaşi şi dispreţuitori, incapabili să recunoască defectele lumii post-⁠naţionale şi post-⁠culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei nu cunosc izvoarele valorilor umaniste pe care ei înşişi le respectă – aşa cum facem noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creştine ale Europei. În acelaşi timp, au mare grijă să nu-⁠i ofenseze pe musulmani, despre care îşi imaginează că îşi vor însuşi cu plăcere viziunea lor seculară, multiculturală. Cufundată în prejudecăţi, superstiţii şi ignoranţă şi orbită de zadarnice, suficiente proiecţii ale unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă implicit opoziţia. Aceasta se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
Falsa Europă este utopică şi tiranică.   

adevarata_europa-slide-1023x279

4. Ajungem într-⁠un punct mort. Cea mai mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană. Europa adevărată este în pericol din cauza presiunii sufocante exercitate de falsa Europă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi cultura noastră comună sunt pustiite de iluzii şi amăgiri privitoare la ceea ce este şi ar trebui să fie Europa. Promitem solemn să rezistăm acestei ameninţări pentru viitorul nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa reală, Europa căreia aparţinem toţi cu adevărat. Trebuie să apăram adevărata Europă.      (more…)

5 iunie 2018

Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

Filed under: crimele comunismului,Jordan Peterson,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:23

 Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

 

 

 Jordan Peterson, Canadian clinical psychologist and professor of psychology at the University of Toronto, speaks with The Epoch Times about Postmodernism and Cultural Marxism. Communism is estimated to have killed at least 100 million people, yet its crimes have not been fully compiled and its ideology still persists. The Epoch Times seeks to expose the history and beliefs of this movement, 

4 iunie 2018

Imunitatea de turmă și obligativitatea vaccinărilor in masă

Filed under: antivaccin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:02

Imunitatea de turmă și obligativitatea vaccinărilor in masă

turma-de-oi

Întregul efort de a impune prin lege obligativitatea vaccinărilor în masă utilizează drept justificare teoria imunităţii de turmă (herd immunity), care este o teorie minunată.

Doar că este doar o teorie și una foarte  controversată. Există numeroase păreri avizate din lumea medicală care pun sub semnul intrebării această teorie, ba chiar există voci pertinente care o consideră un mit intreținut artificial și interesat, dar infirmat de realitatea concretă și de practica medicală imediată.

Există in practică lucruri evidente care contrazic posibilitatea realizării prin vaccinare a unei reale și stabile a unei imunități colective, de turmă:  

  1. imunitatea indusă de un vaccin este limitată in timp (de la 2 luni la 9 ani); de aceea se fac rapeluri (revaccinări) și la două luni diferență, cum e cazul DTaP-ului;
  2. există (suficiente)persoane care nu produc (deloc) anticorpi după un anume vaccin; prospectul medical extins al fiecărui vaccin precizează procentul acestor persoane nereactive. Există anumite boli (rujeola) care, pentru un anume procent din populație, nu lasă anticorpi nici in cazul celor care au făcut boala naturală (cu atât mai puțin in cazul celor vaccinați). Acest fapt este certificat științific in cazul rujeolei, cauza determinată fiind o caracteristică genetică a speciei umane, de aceea se știe că rujeola nu poate fi eradicată prin vaccinare, fiind o boală endemică, care apare periodic in anumite populații și areale geografice; 
  3. existența epidemiilor in cadrul comunităților (cvasi-)integral vaccinate.

 

Doar aceste 3 puncte (mai sunt și altele)  intâlnite in practică dărâmă teoria imunității de turmă și lasă impunerea obligativității vaccinărilor in masă fără nici o justificare ce ține de politici de sănătate publică.

Mircea Pușcașu

Articole:

Herd Immunity: Myth or Reality? – Tetyana Obukhanych, PhD – http://www.greenmedinfo.com/blog/herd-immunity-myth-or-reality

The Deadly Impossibility Of Herd Immunity Through Vaccination –  Russell L. Blaylock, MD – http://www.whale.to/vaccines/deadly_impossibility.html

Herd Immunity: Flawed Science and Mass Vaccination Failures – Suzanne Humphries, MD  (more…)

31 mai 2018

Eroi cvasi necunoscuți. Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:47

agarici

Eroi cvasi necunoscuți

Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici

 

Am pornit cu zâmbetul pe buze şi am terminat povestea în lacrimi.

Până astăzi am ştiut că „agarici” e un termen arhaic cu sens de suport, sprijin, ajutor. L-am întâlnit când eram mică, într-o carte veche. Îmi plăcea să îl folosesc simţindu-l familiar, prietenesc, însă vedeam pe zi ce trece în jurul meu că e considerat peiorativ. Aşa că am zis să dau o căutare.

Ignoranţa mea m-a înspăimântat. Povestea e extraordinară!

Legendarul Agarici Horia, care se trage dintr-o străveche familie moşierească moldovenească (sprijinitori la rândul lor faţă de contemporani), e un erou naţional!

A ţinut piept singur bombardierelor sovietice trimise să atace Portul Constanţa: Pe 22 iunie 1941, când România a întors armele împotriva Uniunii Sovietice, ziua declanșării Războiului pentru Reîntregirea Țării, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Avionul său avusese o defecţiune. A doua zi a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud.   (more…)

18 mai 2018

Cuvânt la Înălţarea Domnului al Sfântului Ioan Gură de Aur

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:39

sf-ioan-gura-de-aur

Cuvânt la Înălţarea Domnului 

al Sfântului Ioan Gură de Aur

Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei.

Şi noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălţat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne-am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; şi acea natură, care fusese alungată din rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a săvârşit această mare minune? Cum ne-am ridicat noi la această înălţime, noi care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? Cum s-a înlăturat acel război? Cum s-a îmblânzit acea mânie? Cum? Căci aceasta este de mirare, că nu noi, ci El, Care cu dreptate Se mâniase pe noi, ne-a chemat la pace şi a întemeiat pacea. Cum, El a fost atacat şi El cheamă la pace? Negreşit, căci El este Dumnezeu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca un Părinte plin de dragoste.     (more…)

Hristos S-a înălțat! Cântări la Înălțarea Domnului. Tropar, condac, catavasii, stihiri, anti-axion

Filed under: praznicar,psaltica,rugaciune,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:10

Hristos S-a înălțat! Cântări la Înălțarea Domnului. Tropar, condac, catavasii, stihiri, anti-axion 

Troparul și Condacul Înălțării Domnului

.

Catavasiile Înălțării Domnului (more…)

Înălțarea Domnului – Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:08

Inaltarea-Domnului-Icoana

Înălțarea Domnului

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Evanghelia despre Inaltarea Domnului

 Luca 24, 36-53 / Fapte 1, 3-14

Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi, fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi, si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. Voi sunteti martorii acestora. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.

Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Carora S-a si infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel? El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.

Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui.

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Înălțarea Domnului

StNikolaiVelimirovich Cand randunelele nu prea mai au mancare si vine vremea rece, ele se duc in tarile calde, unde este mult soare si multa hrana. O randunica zboara pe sus, cercetand aerul si aratand calea, si restul stolului o urmeaza.

Cand sufletele noastre nu prea mai au hrana in lumea materialnica, si cand se apropie frigul mortii – o, se afla vreo randunica ca aceea, ca sa ne duca intr-un loc cald, unde sa fie multa caldura duhovniceasca si hrana duhovniceasca? Exista vreun asemenea loc? O, exista vreo astfel de randunica?

In afara Bisericii Crestine, nu se afla nimeni care sa ne poata da la aceasta, nici un fel de raspuns demn de incredere. Biserica singura cunoaste aceasta, si cunoaste cu adevarat. Ea a vazut acea parte a Raiului dupa care tanjesc sufletele noastre in amurgul inghetat al acestei vieti pamantesti. Ea a vazut si aceasta randunica binecuvantata, cea dintai care sa zboare catre acel loc mult dorit, risipind intunericul, croind drum prin vazduhul greoi dintre pamant si cer, cu aripile ei puternice, deschizand calea pentru stolul din spatele ei. In afara de aceasta, Biserica de pe pamant iti poate marturisi despre stoluri de randunele fara de numar care au urmat prima Randunea, si au plecat impreuna cu ea spre tara binecuvantata, tara imbelsugata de toate lucrurile cele bune – tara primaverii celei vesnice.

Veti vedea de aici ca, prin aceasta Randunica mantuitoare, ma gandesc la Domnul nostru Iisus Hristos Cel inaltat. Nu a spus El Insusi ca El este Calea? Nu a spus El Insusi Apostolilor: „Ma duc sa va gatesc loc … si va voi … lua la Mine” (Ioan 14:2-3)? Si nu le-a spus El inainte de aceasta: „Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine” (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Insusi a inceput sa se implineasca cateva saptamani mai tarziu, si a continuat sa se implineasca pana in zilele noastre, si se va implini pana la sfarsitul veacurilor. Adica: fiind incepatorul primei zidiri a lumii, El este si incepatorul celei de a doua zidiri, sau reinnoirea binecuvantata a celei vechi. Pacatul a taiat aripile lui Adam si cele ale tuturor urmasilor sai, si toti s-au indepartat de Dumnezeu, au slabit in credinta si au fost orbiti de tarana din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om, Intaiul Nascut intre oameni, a fost cel dintai care sa Se inalte la cer pe aripi duhovnicesti, catre tronul slavei si puterii vesnice, despicand calea spre cer si deschizand toate portile cerului urmatorilor Lui cu aripile lor duhovnicesti – asa cum vulturul deschide calea puilor sai; precum randunica merge inainte, aratand stolului calea si taind rezistenta mare a aerului.   (more…)

12 mai 2018

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri – Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său

Parintele-Justin-Parvu-1440x1080

Părintele Justin cel Sfânt de la Petru Vodă. Ultimile sale pătimiri 

Istorisite cu smerenie, evlavie și recunoștință  de doctorul său


BINECUVÂNTAREA DE A TRATA ŞI ÎNGRIJI UN SFÂNT. MĂRTURIA MEA

Dr. Dan Tudor ENIU

dr Eniu-Dan1În general, credincioşii caută, cu eforturi mari şi cu orice sacrificii, să ajungă la duhovnici buni, părinţi duhovniceşti cu har, călugări vestiţi, mai ales atunci când au probleme. La marii părinţi este coadă permanent, lumea se înghesuie. Sau eu nu am avut probleme atât de mari, sau nu am ştiut unde să caut, dar, deşi aveam credinţă în Dumnezeu de mic, înrădăcinată de bunicii mei – oameni buni şi credincioşi, nu am umblat după mari duhovnici. În schimb, pot spune că Părintele Justin m‑a căutat pe mine, ca să mă ajute, m‑a chemat, spre binele meu. Dar de atunci mi‑a marcat şi schimbat viaţa. Cred că asta a fost voia lui Dumnezeu, ca eu să‑L descopăr, să mă apropii mai mult de credinţa adevărată, să găsesc Calea şi Adevărul, prin mijlocirea Părintelui Justin Pârvu.

Sunt medic, chirurg oncolog. Acum 6‑7 ani am tratat în mai multe rânduri măicuţe de la Petru Vodă, care mi‑au spus că au primit binecuvântarea Părintelui Justin să vină la mine. M‑am bucurat, deşi, plin de ruşine, dar cu sinceritate, recunosc că nu ştiam cine este Părintele Justin. Fusesem de mai multe ori pe la mănăstirile din Bucovina, am cunoscut mai mulţi părinţi, dar la Petru Vodă încă nu ajunsesem. Am făcut tot ce trebuia, mi‑am făcut datoria şi meseria, a ieşit bine. Una dintre maici m‑a invitat la Petru Vodă, să mă ducă la Părintele Justin. După câteva luni, fiind în excursie prin Bucovina cu familia, am dat curs invitaţiei şi am trecut pe la Petru Vodă. Maica ne‑a introdus la Părinte.

Am intrat în chilia mică, cu soţia mea şi cu copiii, şi atunci l‑am cunoscut. Din prima clipă m‑a impresionat liniştea, siguranţa, energia şi căldura pe care o răspândea, în ciuda vârstei, în ciuda orei târzii, oboselii, presiunii oamenilor de afară. Ni s‑a adresat ca unor vechi şi dragi cunoştinţe, ne‑a copleşit cu iubire, ne‑a făcut câteva recomandări scurte, ne‑a dat câte un cadou şi am ieşit mult mai uşori, mai liniştiţi, mai relaxaţi, parcă eliberaţi de o povară de care nu ştiusem. Nu a trebuit să‑i spunem sau să îi cerem nimic, ştia totul. Ne‑a răspuns la întrebări fără să i le punem. Atunci am înţeles ce har are Părintele, am înţeles de ce veşnic sunt sute de oameni care aşteaptă să fie primiţi la sfinţia sa şi am început să descopăr puterea lui Dumnezeu.

Din acel moment nu am mai putut să fac rău. Am acceptat tot ce a venit aşa cum a venit, pentru că am înţeles că asta mi se cere. Mi‑am descoperit, cred, menirea, am înţeles rolul meu. Şi nu prididesc să‑I mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi‑a dat, şi Părintelui Justin pentru felul în care a schimbat viaţa mea.

De atunci am mers periodic la Petru Vodă pentru binecuvântarea Părintelui Justin. S‑a creat o legătură foarte puternică, pe care nu o pot explica, dar care îmi dădea permanent putere. De câte ori mi‑a fost greu sau am avut necazuri, am apelat la Părinte şi m‑a liniştit. Am tratat cu succes mai mulţi vieţuitori ai mănăstirii, cu binecuvântarea părintelui. Am simţit în permanenţă descărcarea harului părintelui asupra mea şi familiei mele.

În urmă cu trei ani, Părintele Justin s‑a îmbolnăvit grav la plămâni şi a fost adus la Cluj. Am fost solicitat şi eu de către apropiaţii părintelui, la cererea sfinţiei sale, să‑mi aduc aportul la diagnostic şi tratament, alături de echipa de la Spitalul Clujana. Simţeam şi atunci, cum am mai simţit de fiecare dată în prezenţa Părintelui, că sunt un fel de actor care face un rol după un scenariu scris dinainte, simţeam că părintele ştie ce va urma şi ce vom face fiecare, ce se va întâmpla, şi oarecum noi suntem la un examen, noi vom demonstra de câtă iubire şi dăruire suntem capabili. Noi încercam fiecare să facem cât mai mult şi mai bine medical, după cum ne dictau cunoştinţele noastre şi experienţa profesională, situaţia era foarte gravă, parcă fără speranţă, cu atâtea puncte slabe, încât nu vedeam un sfârşit bun. Părintele Justin ne asculta de fiecare dată cu interes, încuviinţa tot şi ne binecuvânta. A fost greu, a durat destul de mult, dar, în final,   

(more…)

7 mai 2018

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

Filed under: istoria ascunsa,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:51

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

R.Wurmbrand in prefața cărții:
”Această carte a fost concepută inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.”

Extras din documentarul Richard Wurmbrand de Liviu Mocanu – Alfa Omega TV: 


Puteți descărca și citi cartea integrală in format pdf de aici: 

MARX ȘI SATAN – Richard Wurmbrand


 

În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici.  (more…)

3 mai 2018

Alfie Evans, afecțiunile neurodegenerative postvaccinale și mandatul pentru crimă al statului. Status vaccinal: în 4 luni, 21 de vaccinuri conținând in total 57 de antigene și 3125 micrograme de Aluminiu. Corelație sau cauzalitate?

Filed under: antivaccin,bioetica,Civilizația morții,dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 06:31

busola -0616-sense-of-direction

Alfie Evans, afecțiunile neurodegenerative postvaccinale și mandatul pentru crimă al statului

Status vaccinal: în 4 luni, 21 de vaccinuri conținând in total 57 de antigene și 3125 micrograme de Aluminiu. Corelație sau cauzalitate?

 

Cazul Alfie Evans a cutremurat o lume întreagă prin cruzimea deciziei prin care autoritățile au hotărât, împotriva voinței părinților, deconectarea de la aparatele medicale a acestui copil ce suferea de o boală terminală și refuzul unor tratamente de paliație oferite umanitar de alt stat.

Este extrem de șocant când statul intră fără scrupule între o mamă și fiul ei, între un tată și fiul lui, aducând mandat de ucidere, folosind forța și autoritatea, aducând argumente ideologice, emise de instituții medicale, instanțe judecătorești sau foruri politice, ignorând morala simplă, evidențele și bunul simț.

 Oameni cu minte ascuțită și condei iscusit au surprins puzderie de nuanțe ale aberațiilor, ce frizează absurdul și disperarea, întâlnite în acest caz și mi-ar fi imposibil să scriu ceva nou și cu adevărat relevant. De aceea am preferat să vorbesc despre caz cu cuvintele altora, publicând articole relevante și comentarii emise de oameni inteligenți.

Citind și documentându-mă despre caz am găsit câteva date despre care consider că ar fi potrivite pentru a fi supuse atenției publice, este vorba de posibilele corelații între afecțiunea neurodegenerativă a micuțului Alfie Evans și programul intensiv de vaccinare la care a fost supus el.  Am remarcat faptul că nu au fost probleme la naștere sau imediat după, ci că primele manifestări neurologice au apărut după vaccinarea de la două luni (exotropie oculară) și s-au amplificat pe măsură ce s-au făcut vaccinările de la 4 luni (somnolență, schimbarea stării generale, copilul nu mai zâmbea) și după cele de la 6 luni (oprirea și involuția dezvoltării neuromotorii, la 7 luni – primele convulsii) .

Aceste tipuri de manifestări sunt menționate in prospecte intre reacțiile adverse rare ale vaccinurilor recente. Mulți copii se vaccinează și nu dezvoltă reacții adverse vizibile, dar mulți alții, pe care nu-i știm pentru că nu au fost mediatizați (nici măcar raportați), au reacții adverse foarte serioase și ireversibile.

A fost suspectă și graba bruscă a autorităților pentru a pune punct vieții micuțului Alfie chiar acum, cu 2-3 săptămâni înainte ca sărăcuțul să împlinească 2 ani. Conform unei alte strâmbe legi britanice, un copil vătămat de vaccinuri este admis pentru despăgubiri financiare doar după ce împlinește vârsta de 2 ani. Deci autoritățile medicale britanice in privința uciderii copilului Alfie Evans aveau motivația, mijloacele, justificarea și oportunitatea. Sperăm ca o anchetă să stabilească conexiunea între aceste elemente și dreptatea și adevărul să iasă la lumină.

Astfel am căutat și am găsit o fotografie a carnetului de vaccinare al copilului, pentru a vedea exact despre ce vaccinuri este vorba in acest caz. Apoi am citit prospectele oficiale ale vaccinurilor bifate in acest carnet și am făcut un scurt bilanț al posibilelor probleme vaccinale. alfie evans - carnet de vaccinare - ksiązeczka-alfiegi2

 Scurt bilanț al problemelor vaccinale (toxico-imune) in cazul Alfie Evans:

Aluminiul          

La vârsta de două luni Alfie Evans a primit prin vaccinuri, injectabil, 1500 de micrograme de Aluminiu, la 4 luni incă 500 micrograme și la 6 luni incă 1125 micrograme. Astfel însumându-se 3125 micrograme de Aluminiu.

După recomandările autorităților medicale mondiale, doza de Al maximă admisă este de 5 micrograme/ kg corp (fără a depăși un total de 25 de micrograme intr-o zi). Un copil de 2-6 luni are aprox. 6-8 kg, doza de Aluminiu maxim admisă ar fi 30-40 micrograme.

 

Hiper-poli-vaccinarea     

(more…)

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI. Articol de Vasile Astărăstoae

dir

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI

articol de Vasile Astărăstoae

O știre: „După ce Alfie a fost deconectat luni de la aparatele, care îi susţineau viaţa, s-a stins din viață în noaptea de vineri spre sâmbătă”. Ce se ascunde în spatele acestei știri? „Umanismul” secolului XXI.

Alfie era un copil, care era ținut în viață prin suport artificial. La un moment dat, spitalul și medicii au decis că e prea costisitor și inutil să-l trateze și au propus deconectarea. Părinții s-au opus și au apelat la justiție. Justiţia britanică a respins solicitarea părinţilor lui Alfie, Kate James şi Tom Evans, de a obliga spitalul să continue îngrijirile medicale și a hotărât ca Alfie trebuie să moară. Părinții au solicitat atunci externarea. Justiția a respins această solicitare. Părinții au primit susținerea guvernului italian, care i-a oferit cetățenia lui Alfie pentru a facilita transferul său la spitalul pentru copii Bambino Gesu din Roma, unde medicii catolici italieni doreau să continue gratis efortul de a-l salva. Dar Justiția le-a interzis să-l transfere. Astfel, Kate și Tom au epuizat toate instanțele britanice și deși au apelat chiar și la CEDO, nimeni nu i-a ascultat. S-a făcut dreptate. Alfie a murit.

Cum au fost motivate deciziile?

Au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Din punct de vedere juridic este o pseudo-argumentație. Cu excepția țărilor care au legalizaat euthanasia (și Marea Britanie nu se găsește printe acestea) nu există legislație, care să consacre un drept la moarte. Dimpotrivă, se protejează dreptul la viață.

Cazul Nancy Cruzan, SUA. Nancy Cruzan se afla de şapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983. Era menţinută în viaţă prin alimentaţie artificială prin tub. În 1987, s-a cerut să i se scoată tubul de alimentare ca ea să poată muri. În 1988, Curtea Supremă a Statului Missouri a respins cererea pe baza interesului absolut al statului în menţinerea vieţii. În 1990 Curtea Supremă a SUA a susţinut opinia celei din Missouri cu un vot de cinci la patru.

Dar să spunem că acceptam că există un drept la moarte. Cine îl exercită? Cine hotărăşte când să mori? Medicii, judecătorii, administrația, legislaţia, individul, familia? Ce se întâmplă când persoana este în comă sau nu are discernământ? Întrebările acestea nu sunt noi și au fost puse în anii 1960, când tehnologia medicală a fost revoluţionată astfel încât funcţiile vitale ale organismului uman au putut fi susţinute artificial pentru perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari). Răspunsul a fost dat din 1991. Cazul de referință (care a devenit izvor de drept) a fost cazul Helga Wanglie.

Helga Wanglie, o bătrână de 87 de ani, se afla de peste un an în stare vegetativă permanentă, conectată la un respirator. Spitalul, unde era internată pacienta, a făcut apel la justiţie, în ianuarie 1991, pentru a decide asupra oportunităţii prelungirii îngrijirilor medicale. Curtea de Justiţie a hotărât că numai familia poate hotărî în această privinţă. Statul și Justiția pot interveni doar prin adoptarea de garanţii procedurale, ţinând cont de posibilitate unor excese în care familiile lipsite de scrupule să dorească să întrerupă tratamentul în mod nejudicios. Cu alte cuvinte, doar părinții lui Alfie puteau decide.

Viața și sănătatea sunt drepturi naturale care țin de intimitatea și autonomia persoanei. În sec. XIX, John Stuart Mill, în eseul său „Despre libertate” (On Liberty), apăra valori ca intimitatea și autonomia personală în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor; intimitatea și autonomia personală devin condiții de limitare a ceea ce guvernele pot sau nu pot impune cetățenilor. Stuart Mill susține că singurul scop pentru care poate fi exercitată puterea asupra unui membru al societății, împotriva voinţei sale, este pentru a preveni lezarea drepturilor altora. Prin ce lezau Alfie și părinții săi drepturile altora?

S-a spus că sumele mari utilizate pentru al ține în viață pe Alfie ar putea fi utilizate în alte proiecte cu un număr mai mare de beneficiari și cu o eficență superioară. Dar chiar daca acceptăm utilitarismul (o cota cât mai mare de fericire pentru cât mai mulți) acesta se poate aplica doar pentru fonduri publice. În cazul lui Alfie cheltuielile erau suportate din fonduri private. Și în plus cu o asfel de gândire putem cădea în capcana unor concepte promovate de naziști – eutanasia economică și darwinismul social.   

(more…)

1 mai 2018

CIVILIZAȚIA MORȚII. Cu moartea pre viaţă călcînd… Cazul Alfie Evans  

Filed under: Civilizația morții,eugenie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:09

CIVILIZAȚIA MORȚII. Cu moartea pre viaţă călcînd… 

Cazul Alfie Evans

Alfie_Evans_1_Courtesy_of_Alfies_Army_official_Facebook_CNA

Articol de Traian Ungureanu

S-a înnoptat. Liverpool îşi macină monoton ploile printre case murdare de timp amestecat cu sărăcie. Copiii dorm şi visează că dorm cu capul pe Cupa Angliei. Spre marginea oraşului, aproape de un parc buimac de verde, stă mut o huidumă complicată de beton. Spitalul. Din întuneric, se desprinde o siluetă deşirată.

Trece întins prin parcare şi îşi leapădă, din mers, gluga, mantia şi coasa. Rămîne într-o robă judecătorească, perfect aşezată pe schelet. La intrare, aşteaptă un grup în halate albe. Toţi intră, cu treabă, în spital. Moartea a sosit la Liverpool şi îl caută pe Alfie Evans.

Mai toată lumea care a auzit sau nu de Cupa Angliei şi de Alfie Evans ştie că oamenii mor. Întotdeauna după naştere. Mulţi în spitale şi, dacă spitalele sînt româneşti, de mizerie bacteriană sau incompetenţă. Dar în spitalele Nordului, acolo unde protestantismul s-a reîntrupat în fanatism laic al eficienţei, oamenii dispar înhăţaţi de nenorocirea inversă.

În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat şi eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună. Tocmai pentru că mecanismul prosperă, perfect acoperit legal şi îngăduit medical.

Primul lucru pe care sistemul îl respectă şi îl aplică în spitale nu e jurămîntul senilului Hipocrat. E o filozofie semeaţă şi întunecoasă după care viaţa şi moartea, nefiind de la Dumnezeu, pot fi îngăduite sau oprite de mîna de pe robinet. Atotputernica mînă de pe robinet. Locţiitorul lui Dumnezeu. Totul merge sau e curmat etanş, politicos şi doct. Medici, judecători şi alţi oameni de seamă ştiu cînd şi ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viaţă, în propriul interes. „In his best interest“ – cum spune cea mai nobilă sentinţă capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-aţi mai veni în civilizaţia occidentală a morţii!

Alfie Evans avea 23 de luni şi a fost copilul unor scouse. Pleava vorbitoare de engleză cîntată nazal din şi de pe lîngă Liverpool. Un soi de Galaţi maritim, cu tradiţie muncitorească, bere şi fotbal străvechi. Tatăl, 21 de ani, zugrav şi catolic. Mama, cu copilul, prin casă, de la 18 ani.

Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia.

Acum un an, Alfie Evans s-a îmbolnăvit şi a intrat în convulsii. La spital nimeni n-a dat de cap bolii. Ceva la cap. Pacientul Evans a intrat în comă. A fost cuplat la tuburi şi aparate. După un timp, spitalul şi avocaţii lui prestigioşi au decis că n-are rost şi justificare de cost să continue. Tuburile trebuie decuplate. Alfie Evans a dat, de la bun început, greş în viaţă şi trebuie ajutat să moară. În Anglia, întîrziaţii vieţii, copii sau bătrîni, sînt omorîţi legal, după o procedură aprobată de stat şi acceptată de lumea educată.

Părinţii lui Alfie Evans nu sînt educaţi. Dar informaţi de legile firii şi de mandatul lui Dumnezeu sînt. Tom şi Kate s-au împotrivit. Au ajuns la tribunal. Judecătorii i-au trimis acasă cu o hîrtie în care scrie că fiul lor are dreptul să fie omorît în spital. Tom a plecat la Vatican. (…) A cerut ajutor. Papa Francisc a vorbit în numele vieţii şi a obţinut un avion gata să îl aducă pe Alfie Evans la un spital din Roma. Guvernul italian a făcut hîrtiile şi Mister a devenit Signor Evans Alfie. Cetăţean italian. Dar… (more…)

30 aprilie 2018

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO. Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică? Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

Filed under: antivaccin,atitudine,conferinte,dictatura,documentar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:13

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

cenzura

Partea I-a – Expunerea

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Din cuprins:

Grupurile de lobby ale industriei farmaceutice și influența lor asupra universităților și vieții medicale academice pe teme legate de vaccinare

Sunt programele de vaccinare in masă politici de sănătate publică?

Vaccinarea copiilor și Indicii de sănătate juvenilă

Vaccinarea copiilor și Rata de mortalitate infantilă

Numărul vaccinurilor Versus Sănătatea Populației:

     –  Țările care au cele mai multe vaccinuri in programele naționale de vaccinare (precum USA și Australia) au Mortalitatea și Morbiditate infantilă cele mai ridicate

     –  Alte țări (precum Japonia, Suedia, Singapore) care au jumătate din numărul de vaccinuri al primelor, au Mortalitatea și Morbiditatea infantilă redusă la jumătate sau mai mult

Presiunile autorităților asupra populației de a se vaccina, impunerea unei rate de vaccinare de 95%, se bazează pe o presupunere: mai multe vaccinuri inseamnă mai multă sănătate. Datele statistice nu susțin această presupunere, a se vedea explozia de boli cronice, autoimune, nerologice și alergii la copii. Se impune o cercetare serioasă a acestei chestiuni de sănătate publică, nu cenzura și presiune asupra celor ce critică actuala metodă de hipervaccinare in masă.

Dr. Frank Macfarlane Burnet, virusolog și imunolog australian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină in 1960:    ”Este foarte probabil ca factorii genetici, nutriția, factorii psihologici și de mediu să joace un rol mai important in rezistența la boli decât presupusele beneficii ale imunității induse prin vaccinare.”

Triunghiul epidemiologic. Agent, Gazdă, Mediu

Imunitatea naturală (reală) a unei populații Versus Imunitatea artificială (teoretică) de turmă

Câteva aspecte ale evoluției Mortalității infantile in Australia din 1950 până in prezent. Deși este in scădere in acest interval, cea mai mare parte a declinului (80%) s-a petrecut până in 1960, deci declinul nu se datorează vaccinurilor, acestea fiind introduse mult mai târziu.

Aspecte ce țin de politicile de sănatate publică și Epigenetică. Necesitatea unor cercetări, dezbateri, studii oneste și independente de industria farma.

Declanșatori (triggers) epigenetici. Metalele, toxicele, virusuri, bacterii, material biologic/genetic străin, nutriția, factori emoționali.

Comportamentul populației față de vaccinuri nu este determinat de o educație bazată pe date oneste (cercetări, studii, dezbateri etc.), ci de mass-media (sponsorizată de industria farma), de campanii de imagine duse de grupuri de lobby și propagandă (create și susținute de industria farma), bazate pe manipulare psihologică și emoțională, pe inducerea unor credințe (iraționale) legate de vaccinarea in masă și sănătate.

Influența industriei farma asupra instituțiilor și autorităților de stat.

In Australia, instituția reglementară guvernamentală in domeniul farmaceutic se numește Therapeutics Goods Administration și este 100% susținută financiar de industria farma privată (corporații).

Necesitatea monitorizării (3-5 ani) sănătății celor vaccinați (in raport cu cei nevaccinați) pentru studierea influenței vaccinărilor asupra stării de sănatate pe termen lung, pentru că multe din reacțiile adverse (in special cele autoimune) se pot manifesta clinic in timp indelungat (luni, ani).  Reglementările australiene indică o monitorizare de 3 săptămâni (!).

Instituțiile implicate in vaccinare la nivel internațional: GAVI – The Vaccines Alliance -recomandă vaccinuri și politici de vaccinare in masă către OMS (membră Gavi) , care face recomandări subiective către peste 190 de țări membre. Marile companii private mondiale din industria farma au reprezentanți oficiali in conducerea Gavi. Finanțatorii Gavi: Banca Mondială, Bill and Melinda Gates Foundation, Fundația Rockefeller, fonduri guvernamentale (UK, Suedia, Franța, Australia, Spania, Africa de Sud, Norvegia, Italia, Olanda).  De menționat faptul că multe din aceste entități finanțatoare promovează oficial ideologii eugeniste și controlul populației.

Congresele medicale pe teme conexe vaccinărilor, universitățile, facultățile de medicină, cercetările, studiile, publicațiile științifice legate de vaccinare sunt sponsorizate de industria farma.

 


Partea a II-a – Q&A – Întrebări și Răspunsuri (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: