Bucovina Profundă

18 Februarie 2017

Noaptea pătimirilor – Valeriu Gafencu. O producţie TV România Internaţional 1998. După o idee de Virgil Maxim

Noaptea pătimirilor – Valeriu Gafencu

O producţie TV România Internaţional 1998

După o idee de Virgil Maxim.

27 Ianuarie 2017

O scrisoare veche la probleme noi. Traian Golea -RASPUNS Declaratiei Presedintelui Emil Constantinescu cu privire la holocaustul evreilor în România -12 Mai 1997

ROMANIAN HISTORICAL STUDIES

Traian GoleaRASPUNS Declaratiei Presedintelui Emil Constantinescu

cu privire la holocaustul evreilor în România

traian-golea12 Mai 1997,  Traian Golea, ROMANIAN HISTORICAL STUDIES, 901 NE 14th Ave., Apt. 601, Hallandale, FL 33009, U.S.A.

Excelentei Sale Emil Constantinescu, Presedinte al Romaniei, Palatul Cotroceni, Bucuresti, Romania, Europe

Stimate Domnule Presedinte

Cu mare consternare am luat la cunostinta declaratia Excelentei Voastre „trimisa unei sinagogi din Bucuresti”, cum reiese din articolul aparut In ziarul „USA Today” , 8 Mai 1997, declaratie In care pentru prima data, dupa 55 de ani, o Inalta autoritate romaneasca, Presedintele tarii, „recunoaste ” ca In Romania ar fi avut loc un holocaustImpotriva evreilor. Dar formularea In care Domniia-Voastra Imbraca aceasta „recunoastere” merge chiar mai departe de o simpla recunoastere si face afirmatia ca: „orbiti de o pasiune criminala, (cativa) romani s’au angajat In a aplica infamul proiect nazist al solutiei finale .

Prin aceasta scrisoare Incercam sa raspundem la aceasta acuzatie:

Pe plan international:

1. Catre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, cand a Inceput sa se raspandeasca minciuna gazarii evreilor In lagare, guvernul german a invitat atat Crucea Rosie Internationala cat si Vaticanul sa inspecteze aceste lagare. Delegatiile sosite au gasit multi bolnavi, pentru ca lumea In general era slabita de subnutritie, si cei din lagare cu atat mai mult, din cauza ca bombardamentele asupra Germaniei au distrus caile de aprovizionare. Apoi si sursele de alimente In sine erau Imputinate din cauza conditiilor grele de razboi prelungit.

2. In lagarul Buchenwald din Germania, printre detinutii politici, (comunisti, care In majoritate erau evrei), era si Paul Rassinier, francez, socialist, profesor de istorie. Era deci adversar al Germaniei national-socialiste atat ca francez cat si ca orientare politica. A fost arestat pentru ca activase In Maquis, o organizatie franceza din acel timp care lupta Impotriva ocupatiei Germane. In paralel Maquis-ul ajuta si pe evrei sa fuga In Elvetia ca sa nu fie arestati de Gestapo. Dupa terminarea razboiului Paul Rassinier a fost eliberat si a ajuns acasa, unde aude povestea cu gazarea evreilor In lagarul din care scapase. „Cu toate ca sanatatea sa era subrezita din lagar, acest socialist francez, pacifist si cu Inalte decoratii ale rezistentei franceze, nu vroia sa depuna marturie mincinoasa Impotriva celor care l-au capturat prin a le exagera crima. Nici nu putea Insa sa pastreze tacere In fataminciunilor fabricate de fostii sai tovarasi de suferinta despre pretinse camere de gazare si alte atrocitati la care ar fi fost supusi de catre cei care i-au tinut In captivitate. Devotiunea lui Rassinier pentru adevar, chiar si atunci cand era avantajos fostilor sai adversari, l-au determinat sa Intreprinda primul studiu sistematic despre pretinsul „holocaiust” nazist. Formatia sa profesionala de istoric si experienta castigata In lagare l-au ajutat sa formuleze o critica ucigatoare a ” marturiilor oculare”, si a istoricilor holocaustului (din prezentarea cartii pe coperta din dos). Asa a ajuns Rassinier sa scrie cartea „Povestea holocaustului si Minciuna lui Ulisse , prin care a devenit parintele revizionismului istoriei , In care dovedeste cu statistici si documente din arhivele de razboi capturate de Aliati, ca pretinsul holocaust este „Minciuna lui Ulise „. In limba engleza cartea a aparut In 1978 la „Institut for Historical Review”, 1822 1/2 Newport Boulevard, Suite 191, Costa Mesa, CA , 92637.  (more…)

7 ani de la trecerea în veşnicie a fostului deţinut politic Traian Popescu

7 ani de la trecerea în veşnicie a fostului deţinut politic Traian Popescu

Citiți aici pe larg:

27 ianuarie: pomenirea Mărturisitorului Traian Popescu (1923-2010)

7 ani de la trecerea în veşnicie a fostului deţinut politic Traian Popescu Macă (16 ani de tinereţe în închisorile bolşevice)2dc43-traianpopescu

În noaptea de 14-15 mai 1948, în România s-a declanşat teroarea împotriva tineretului fidel idealurilor naţional-creştine. Traian Popescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, împreună cu aproximativ 15.000 de studenţi şi elevi. A trecut prin iadul închisorii de la Piteşti. În ciuda torturilor, parte a experimentului satanic la care a fost supus, şi-a păstrat neclintită credinţa. Concepţia lui creştină de viaţă l-a ajutat să transforme suferinţa în creaţie. Sub inspiraţie divină, a compus mai multe lucrări muzicale, fără hârtie şi creion şi fără a avea cunoştinţe muzicale, dintre care amintesc oratoriul „Calvarul”, poemul cantată „Mântuire”, precum şi lucrarea „Patimile şi Învierea Domnului”.
Avea să iasă pe poarta închisorii abia în anul 1964. Nu şi-au abandonat crezul generaţiei lui, căci “Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis”, după cum spunea poetul Radu Gyr. După decembrie 1989, cu o energie inepuizabilă, a vorbit necontenit generaţiei tinere despre jertfele generaţiei de la 1948, pe care a numit-o Generaţia Scut.
Am avut bucuria să-l cunosc, făcându-mi onoarea de a răspunde cu promptitudine invitaţiilor de a participa în două rânduri la Întrunirea Rezistenţei Anticomuniste şi la o întâlnire cu tinerii liceeni braşoveni. Îngrijind cartea unui fost deţinut politic braşovean, doctorul Teofil Mija, l-am rugat pe Traian Popescu să o prefaţeze. A făcut-o cu bucurie, atât pentru camaradul său de luptă şi de suferinţă, cât şi pentru a face o mărturisire de credinţă a generaţiei sale.
Dumnezeu să-l odihnească de-a Dreapta Sa!    (sursa: Florin Palas | Veghea )


Mărturisire de credinţă a Generaţiei 1948

Istoria unui neam este în mare măsură răspunsul pe care aceasta îl dă provocărilor mediului înconjurător. Dacă un astfel de răspuns nu există, identitatea naţională s-a pierdut.
De multe ori ea, istoria, este scrisă de învingători. Neamurile înfrânte, robii, pot avea o existenţă biologică care le impune adoptarea valorilor morale, spirituale, culturale ale învingătorilor, uitându-şi propria identitate. Este normal, este firesc, şi totuşi la judecata neamurilor, acestea venind cu regii şi împăraţii lor, vor trebui să dea socoteală în faţa tronului divin de talanţii primiţi ca zestre iniţială. (more…)

11 Ianuarie 2017

80 de ani de la jertfa Moța-Marin. Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

timbre-mota-si-marin

80 de ani de la jertfa Moța-Marin 

Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

Activitățile comemorative închinate lui Ionel Moța și Vasile Marin se vor desfășura după cum urmează:

Sâmbătă, 14 ianuarie 2017, Majadahonda
Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda
Ora 15 – Masa la Hotel Majadahonda
Ora 17 – Conferința „Espíritu Majadahonda. El legado de una generación”, Hotel Majadahonda

Duminică, 15 ianuarie 2017, Biserica Sfântul Ioan Casian Guadalajara
Ora 09:00 – Utrenie și Sfânta Liturghie
Ora 12:00 – Parastas pentru Ionel Moța și Vasile Marin
Ora 12:30 – „Modele de jertfă pentru Hristos” – prezentarea cărților editate de Fundația George Manu și Editura Evdokimos
Agapă

În București parastasul pentru Ionel Moța și Vasile Marin, va avea loc sâmbătă 14 ianuarie 2017, ora 09:30, la Biserica Sfântul Ilie Gorgani.

Vă așteptăm!

Fundaţia George Manu
(more…)

3 Decembrie 2016

Petre Ţuţea – Una din cele mai mari personalități contemporane. Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

Un fragment din Raza din catacombă – Pr. Liviu Brânzaș

În compartimentul mare al dubei ne aşezăm lângă domnul Pupeza. Este o încântare să-l asculţi vorbind. Ne spune că s-a despărţit de curând de Petre Ţuţea, despre care vorbeşte în termeni superlativi. Auzisem vag până acum despre Ţuţea. Acum aud vorbindu-se despre el, ca despre una din cele mai mari personalităţi contemporane. Timpul va confirma ceea ce admiraţia domnului Pupeza îi acorda cu anticipaţie. (…)

Ne apropiem de închisoare. Când apare în raza noastră vizuală, o privim cu toată atenţia. Privind-o din exterior, închisoarea nu pare aşa fioroasă. De la distanţă, nici nu-ţi poţi imagina iadul din interior. Într-adevăr, chinul acestui infern nu-l cauzează nici zidurile şi nici gratiile, ci răutatea şi cruzimea gardienilor şi a politrucilor. Or, acestea nu se văd, ci numai se simt. Trecem peste podul pe care îl vedeam, cu ani în urmă, în zilele de Duminică, pe colonelul Koller, mergând în ţinută de paradă şi şchiopătând, spre stadion. Era, cică, invalid de război. Din războiul civil din Spania. Ca zelos ucenic al Talmudului şi bun bolşevic, a luptat în Spania pentru dărâmarea Creştinismului.

Când ajungem în curtea închisorii, suntem încunoştinţaţi de către colonelul Crăciun că am fost aduşi în penitenciar ca să-l ascultăm vorbind pe Petre Ţuţea.

– Te-am adus în special pe dumneata – zice Crăciun, adresându-se mie – ca să vezi şi să auzi că şi Ţuţea s-a convins de adevărul celor spuse de noi.

Mă înclin zâmbind, copleşit – chipurile – de atâta onoare. Nu pot să nu mă întreb: de ce caută colonelul Crăciun atât de stăruitor să mă determine să vorbesc şi eu. Până la urmă ajung la concluzia că insistenţa lui ţinteşte departe. Legionarii bătrâni pe care i-a convins să-şi facă ”mea culpa” vor dispare, unul câte unul, cât de curând, sub acţiunea implacabilă a timpului. În schimb, noi, tinerii, deşi ne-a trecut prin furcile caudine ale Zărcii, vom rezista mai mult în viaţă şi vom constitui o primejdie în viitor. (…)

Discursul lui Petre Ţuţea, deşi lung de cel puţin două ore, nu aduce mult aşteptata dovadă că s-a convins de “adevărurile” lui Crăciun. Dimpotrivă, Crăciun a trebuit să recunoască profunzimea adevărurilor rostite de marele gânditor român. (more…)

2 Decembrie 2016

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

Părintele Adrian Făgețeanu – Despre Iubirea de Neam cea iubită de Dumnezeu, despre Căpitanul Corneliu Codreanu, despre sfințenie ca jertfă pentru Neam

Viața și moartea lui Corneliu Codreanu au rodit intr-o generație de martiri şi sfinții. Articol de Vasile Posteucă: CĂPITANUL PRINTRE NOI

Viața și moartea lui Corneliu Codreanu au rodit

intr-o generație de martiri şi sfinții

 

 

Articol de Vasile Posteucă:

czc-capitanul-corneliu-zelea-codreanu-salut

CĂPITANUL

PRINTRE NOI

 (Fragment din Vasile Posteucă,  Desgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid 1977, I.S.B.N.: 84-400-4923-4)

 Sub semnul acesta înalt al eternitătii neamului românesc, al chemării lui la o superbă împlinire de omenie şi dragoste creştină, la un fel românesc de a interpreta şi viziona viaţa şi lumea, am înteles noi venirea Căpitanului, petrecerea lui printre noi, împlinirea sfintei lui misiuni şi purtarea Crucii spre Golgota ispăşirii şi învierii româneşti. Cine noi?, se va întreba. Noi, contemporanii lui. Noi, puii de români, care ne-am văzut la 1918 visul unirii geografice împlinit şi ne-am deschis ochii inimii spre dimensiunea istoriei. Poate nici istoria nu-i adevăratul termen al ridicării noastre fanatice, mistice, paroxiste. N’am visat o istorie de forţă şi glorie pământeană, de cuceriri şi averi, de imperii de mii de ani care, din cauza trufiei şi a îndepărtării de cer, să se prăbuşească lamentabil in zece.

Intâlnindu-l, ascultându-i cuvântul de foc, noi ne-am dat seama de semnificaţia lui de Trimis, de profet, de Căpitan. In felul acesta l-am văzut şi primit între noi. In felul aces ta, de mit şi legendă, a trecut el printre noi. El, luceafărul adevărului şi omenei noastre, şi noi ostaşii lui, adesea petrecuti de noroc, in cerc străin, incapabili de trezie şi vedere.

Căpitanul printre noi! Vor trece deceniile şi veacurile, ni se vor vântura vietile in moriştele eternităţii şi el va deveni tot mai depărtat, tot mai mare, tot mai divin. Nu va avea praguri omeneşti. Nici biografie precisă, nici mormânt. Va fi o pretutindenie românească. Un fel precis al dorului. O splendidă şi mângâietoare nuantă de lumină lină, un reproş plin de dragoste şi un îndemn la trezie, la plinirea lui Hristos in povestea unui neam.  (*…)

 * * *

 Căpitanul a ştiut de puterea misterioasă a rugăciunii. A ştiut să se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu severă disciplină, rugăciunea. Se scula dimineata, înainte de răsăritul soarelui şi se retrăgea pentru meditaţie şi cetitul rugăciunilor. Se ruga. Indelung. Intens. Se ruga nu numai pentru sine ca suflet de om, ci şi pentru mişcare, pentru neam. In vederile sale, individul nu are dreptul de a actiona dacă ceeace face şi plănuieşte el nu este bun şi pentru societate, pentru neam. Si mai mult, actiunile acestea trebuie să placă lui Dumnezeu.

Pentru a înţelege nevoile şi chemările neamului, ca şi pentru a cunoaşte şi descifra voia lui Dumnezeu, (more…)

1 Decembrie 2016

Emil Cioran – Profilul interior al Căpitanului. Conferinţă la radio din 27 noiembrie 1940

Emil Cioran Profilul interior al Căpitanului

czc-corneliu-zelea-codreanu

Căpitanul – Corneliu Zelea Codreanu

Conferinţă la radio din 27 nov. 1940, publicată in Glasul Strămoşesc nr. 10 din 15 dec. 1940, Sibiu

 Înainte de Corneliu Codreanu, România era o  Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ, n-aveau niciun conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment, ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită. Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăznind dispreţul dulce al lipsei de menire. Biata ţară, era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag.

În noi, gemea viitorul. În unul, clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţă, se îndrepta spre putere.

*

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipă că stau de vorbă cu un om, într-o ţară de fleacuri umane. Prezenţa lui era tulburătoare şi n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. De ce n-aş mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri? Lumea cărţilor mi se descifra inutilă, categoriile, inoperante, prestigiile inteligenţei, şterse, iar subterfugiile subtilităţii, zadarnice.

Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era „deştept”, Căpitanul era profund.

Dezastrul spiritual al ţării derivă din inteligenţa fără conţinut, din deşteptăciune. Lipsa de miez a duhului, preschimbă problemele în elemente de joc abstract şi răpeşte spiritului latura destinului. Deşteptăciunea degradează până şi suferinţa, în flecăreală. (more…)

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938. Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

Din Temniţele Memoriei: 29/30 noiembrie 1938

Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?

din Ziarul „Buna Vestire”, 9 noiembrie 1940

czc-30-nov-38


„…în zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunși la închisoare, am fost băgați toți jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu și Macoveanu ne-au dat instrucții asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe șoferul mașinii, i-a aruncat un ștreang după gât pe la spate, arătând cât de ușor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieșit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii și fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt.

Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în mașini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din față, în așa fel ca să nu se poată mișca nici într-o parte, nici în alta. Așa au fost legați 10 legionari într-o mașină și 4 în alta. Eu am fost în prima mașină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului și fiecare jandarm era așezat în spatele legionarului ce-i fusese încredințat. În mâini aveam ștreangurile. Am pornit. (more…)

27 Noiembrie 2016

Suferinţele mărturisitorului Marin Naidim

articol de Adrian Nicolae Petcu

În orice regim totalitar, opiniile, mai ales cele politice, sunt interzise şi pedepsite de comandamente care ignoră cele mai elementare norme de drept. Ion Antonescu s-a intitulat conducătorul unui regim totalitar şi, pentru că era vreme de război, a considerat că este justificat atunci când ordona suprimarea oricăror atitudini care ar fi contravenit intereselor statului. Aşa a fost în cazul tinerilor foşti membri ai Frăţiilor de Cruce din Buzău care activaseră în vremea guvernării naţional-legionare. Pe unul dintre aceşti membri, Virgil Maxim, l-am prezentat cu puţin timp în urmă la rubrica noastră „Memoria Bisericii“.

Astăzi încercăm să creionăm o scurtă biografie a altui membru, fost coleg cu Virgil Maxim. Este vorba de Marin Naidim, pe care memorialiştii, supravieţuitori ai temniţelor comuniste, îl menţionează deseori ca exemplu de trăire creştină.

Marin Naidim s-a născut la 6 martie 1922, în familia unui agent fiscal din localitatea Râmniceni, judeţul Râmnicu Sărat. În iunie 1942 a absolvit Şcoala Normală din Buzău şi, potrivit documentelor rezultate din ancheta Siguranţei, ar fi predat conducerea Frăţiilor de Cruce din acelaşi oraş lui Virgil Maxim. Deoarece în toamna lui 1942 se declanşase seria arestărilor tinerilor consideraţi că încă mai activează în Frăţiile de Cruce, la 10 noiembrie, în timp ce se afla la Centrul de încorporare din Râmnicu Sărat, Marin Naidim a fost reţinut şi trimis în ancheta Siguranţei din Buzău. După malaxorul torturilor din anchetă, la 1 decembrie 1942 este mutat, alături de ceilalţi foşti colegi, la Penitenciarul Ploieşti. Este judecat în lotul FDC, grupul nr. 14 şi condamnat prin Sentinţa nr. 14.409 din 3 decembrie 1942 a Curţii Marţiale a Corpului 5 Teritorial Ploieşti la 25 ani muncă silnică şi anularea diplomelor pentru „strângerea de cotizaţii şi contribuţii pentru scopuri urmărite de asociaţiuni interzise“ şi „constituire de asociaţiuni clandestine potrivnice ordinei de stat“. (more…)

21 Noiembrie 2016

Părintele Gheorghe Calciu – preotul sfintei tinereţi. 10 ani de la plecarea la Ceruri. Confesiunea unui fiu duhovnicesc. Cuvântul Părintelui Justin şi 70 de FOTO

Părintele Gheorghe Calciu – Preotul sfintei tinereţi. 10 ani de la plecarea la Ceruri. Confesiunea unui fiu duhovnicesc. Cuvântul Părintelui Justin şi 70 de FOTO

50-2det-parintele-gheorghe-calciu-marturisitorii-roPărintele Gheorghe Calciu – Preotul sfintei tinereţi

Articol de Sorin Drăgan

S-au implinit zece ani de la plecarea dintre noi a Părintelui Gheorghe Calciu (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006) si incerc sa indeplinesc acum cererea fata de care am avut retineri atunci, aceea de a asterne pe hartie cateva ganduri despre mentorul si duhovnicul meu, nu atat ca un elogiu post-mortem intre altele, cat pentru a impartasi o perspectiva mai apropiata celor care l-au vazut numai de langa soclul unui piedestal.

Stiu ca am fost privilegiat cunoscandu-l, si intreg contextul inceputurilor pare sa o confirme. Prima mea intalnire cu parintele a avut loc in copilarie, la o varsta la care eram mult mai impresionat de darul sau de povestitor decat de harul cu care fusese investit prin preotie. Era scund si vioi, avea parul carliontat, carunt pe atunci, alb mai tarziu, barba lunga, numai buna pentru un povestitor, ochii albastri si limpezi, si un suras care radia caldura, la fel ca intregul sau fel de a fi, mai ales fata de copii sau suflete in nevoie de o mangaiere. Basmul sau, Craiasa apelor, o impletire intre propriul talent literar si traditiile dobrogene ale copilariei sale, ramane pentru mine una din cele mai frumoase povesti ale omenirii, si imparte in inima mea un loc cu Fat-Frumos din lacrima si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, intrucat, la fel ca ele, grefeaza doruri personale pe mituri fiintiale care se pierd in memoria colectiva a poporului roman.

Pe cand am atins o mai buna intelegere a lumii din jur, parintele fusese deja rapit din ea, inchis din nou pentru nemuritoarele sale Cuvinte catre tineri. Le-am citit transcrise si pasate din mana in mana cu infrigurare de unii din cei carora le fusesera adresate. Au fost o revelatie si o confirmare ca exista un sens al existentei dincolo de saracia simturilor, un raspuns la atatea intrebari si zbateri ale unei inimi umbrite de cravata rosie. Multi din noi cautau ceva fara sa-si poata defini prea bine natura acelui gol apasator din suflet. Cand le-am citit prima oara, viata mi-a fost inundata de lumina revelatiei ca Hristos ma cauta si El, si ca exista un adevar mai presus de putinatatea intelegerii omenesti. Dincolo de gratiile inchisorii, cuvintele preotului martir rodeau miraculos in noile generatii, peste tacerea complicitara a parintilor nostri care nu gaseau indrazneala sa demaste goliciunea imparatului pamantesc. (more…)

20 Noiembrie 2016

Părintele Ilie Imbrescu, un promotor al României creştine. Articol de Adrian Nicolae Petcu și Gheorghe Vasilescu din Revista Rost, nr. 27, mai 2005

Articol de Adrian Nicolae Petcu și Gheorghe Vasilescu

din Revista Rost, nr. 27, mai 2005

Ilie Imbrescu s-a născut la 26 aprilie 1909, în localitatea Dalboşeţ, judeţul Caraş, în familia unui preot bănăţean. Într-o scrisoare către soţia sa, datată 1 aprilie 1945, Ilie Imbrescu spunea despre originea şi naţionalismul său: „[…] sunt fiu de Preot. M-am născut în Valea Almăjului – «Valea Cântecului» românesc a Banatului. Am crescut în acordul armonios al Corurilor, Fanfarelor şi Jocurilor poporane ale ţăranilor păstoriţi de tatăl meu. […] De atunci mă paşte şi mă însoţeşte pretutindeni şi totdeauna «nebunia» cântecului, pentru că iubesc Românca oacheşă, ţara mireasă şi Biserica mamă!”[1].

În anul 1915 urmează şcoala primară, în limba maghiară, apoi liceul în Caransebeş.

La 15 octombrie 1926 se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, unde va cunoaşte curentele politice, în speţă cel naţionalist, care se contura tot mai mult. Aici va activa în cadrul Centrului Studenţesc Cernăuţi, al cărui preşedinte era preotul profesor Domiţian Spânu, unul dintre cei mai respectaţi teologi în vremea aceea.

După absolvirea facultăţii, la 24 noiembrie 1930, tânărul Imbrescu este ales în unanimitate ca preşedinte al Centrului Studenţesc Cernăuţi[2]. Însă, la Cernăuţi nu mai avea să stea mult, deoarece se va întoarce acasă, în Banat, dorind să ocupe un post de profesor la Academia Teologică din Caransebeş şi să se înscrie la doctorat. A petrecut însă un an la Sibiu, ca pedagog la Internatul Arhidiecezan, de unde va ajunge apoi la Bucureşti pentru studii de doctorat. Aici, va fi ales ca membru în Comitetul Executiv al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini din România (UNSCR).

Momentul care l-a marcat cel mai mult pe viitorul preot Imbrescu a fost cel din 24 ianuarie 1933. Mai exact, cu ocazia Zilei Unirii, studenţii, în frunte cu preotul Nicolae Georgescu-Edineţ, slujitor al bisericii Sf. Anton-Curtea Veche şi duhovnicul studenţilor bucureşteni, doreau să pună o cruce la Mormântul Eroului Necunoscut. Ministrul Apărării, Nicolae Samsonovici, interzisese gestul, motivînd că „mormântul reprezintă un simbol nu numai pentru creştini, ci pentru cei care s-au jertfit pentru Ţara Românească”[3]. Iniţiativa studenţilor se motiva prin faptul că, deşi MormântulErouluiNecunoscut fusese amenajat, îi lipsea crucea.

După sfinţire, într-o procesiune formată din peste 2000 de credincioşi şi condusă de preotul Nicolae Georgescu Edineţ, crucea a fost dusă în Parcul Carol de către tânărul Traian Puiu, ca delegat din partea iniţiatorilor şi de Ilie Imbrescu, din partea Comitetului Executiv al UNSCR. „Am fost învrednicit de bunătatea lui Dumnezeu ca să port şi eu crucea Eroului Neamului, dar, după cum se ştie, am fost opriţi la poarta Parcului Carol şi bătuţi groaznic de poliţie şi armată, din ordinul guvernului de atunci. Eu am fost călcat în picioare şi apoi, tot de la armă, m-am ales cu o coastă ruptă. Capul mi-a scăpat fără rană întrucât m-au favorizat numai nişte cauciucuri poliţieneşti”[4] – spune Imbrescu în cartea sa.

Cinci zile mai târziu, teologul Imbrescu avea să reprezinte forul studenţesc bucureştean la manifestările iniţiate de Centrul Studenţesc din Cernăuţi pentru susţinerea aşezării crucii. În raportul Poliţiei din Cernăuţi, din 30 ianuarie 1933, se precizează că Imbrescu a adus „salutul şi mulţumirile sufleteşti studenţimii din Capitală pentru solidarizarea studenţilor din Bucovina la acest act naţional creştin”. Acelaşi teolog „a apelat la o solidarizare a tuturor studenţilor şi poporului nostru român din Bucovina pentru combaterea religiilor străine de neam şi sectanţilor năpăstiţi în ţară”[5].

În anul 1933 Imbrescu încearcă să publice în „Cuvântul studenţesc” un apel numit „Asociaţia abstinenţilor sexuali”, în care, printre altele, teologul Imbrescu spunea: „Pentru că ţara noastră este subminată, pe lângă multe alte calamităţi şi de cancerul moral al desfrânării, susţinută şi lăţită diabolic de publicaţii pornografice, filme libertine şi de «ştiinţa pe nedrept numită astfel» (1 Timotei 6, 20) a freudismului care a făcut un monstru din «psihanaliză» şi «psihoterapie» – un grup de studenţi creştini-români, la iniţiativa şi îndemnul colegului nostru Ilie I. Imbrescu, doctorand în Teologie, au pus bazele unei «Asociaţii pentru abstinenţa sexuală până la căsătorie». Scopul acestei asociaţii este redeşteptarea sentimentului moral şi păstrarea deplină a sănătăţii trupeşti prin abstinenţă până la căsătorie, şi în acelaşi timp cea mai frumoasă şi creştinească şcoală a voinţei şi demnităţii”. Totuşi, pentru a fi publicat i s-a schimbat titlul apelului în „Pentru o viaţă mai curată”, iar numele asociaţiei în „Asociaţia pentru cultivarea virtuţilor creştine”[6]. Aflat la Bucureşti, în noiembrie 1933, tânărul Ilie Imbrescu se va încadra în rândurile Mişcării Legionare.

Închis pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară (more…)

14 Noiembrie 2016

Două articole de Ernest Bernea, din presa interbelică

Două articole  de Ernest Bernea, din presa interbelică

STIL LEGIONARernest-bernea

Odată cu apariţia Legiunii în orizontul istoriei noastre naţionale a luat naştere şi un nou stil de viaţă. Este un stil propriu neamului romanesc.

Pornita din viaţă, din nevoi româneşti şi umane totodată, Mişcarea Legionara păstrează în inima ei tot ceea ce ii este necesar sa poată creste şi învinge. Principiile acestei Mişcări, legile ei, nu sunt închipuiri lipsite de înţeles, ci rodul unor experiente îndelung verificate. Elementele care o alcătuiesc sunt vii şi adevărate, în necontenita legătură cu izvoarele de viaţă ale neamului.

Gândul legionar, în curăţenia şi puterea lui de pătrundere, a ştiut distinge necesarul de intamplotor, adevărul de minciuna, eternul de efemer. Gândul legionar a ştiut distinge lumina de întuneric şi viaţă de moarte. In acest fel Mişcarea Legionara, distingând elementele şi respectând legile, clădeşte o lume românească noua, după nevoile vremii şi firea neamului acesta.

Pornita firesc şi crescuta organic, viaţă legionara, ca orice început de viaţă noua, are un stil simplu. In adevăr, una din însuşirile de căpetenie ale acestei vieţi este simplitatea. Este aci o consecinţă fireasca a întemeierii sale. Întotdeauna când o noua epoca istorica începe, manifestările ei, stilul de viaţă care caracterizează acea epoca, este un stil simplu, în opoziţie cu acela al lumei de înainte, acela al epocilor decadente.

Mişcarea Legionara este o mişcare de început de veac, de aceea stilul de viaţă legionar înlătura tot ceea ce este inutil, exterior, ornamental, înlătura tot ceea ce a creat strâmb şi inpovarator, o mentalitate şi o simţire îmbătrânită, stilul legionar înlătura tot ceea ce astăzi ca şi-n alte epoci asemănătoare, sub pretenţie de civilizaţie şi rafinament, desfigurează chipul omului şi il îndepărtează de natura sa proprie.

Dar ce înseamnă simplitate legionara? Înseamnă trăirea adevărată: omul în legile omeniei sale. Simplitatea legionara înseamnă linie dreapta, înseamnă adâncime, înseamnă asceza. Ea decurge dintr-o adevărata trăire în spirit. (more…)

21 Octombrie 2016

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea… Domnul Dumitru Oniga a plecat la Dumnezeu

Filed under: Miscarea Legionara,poezie,sfintii inchisorilor,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:28

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…

Domnul Dumitru Oniga a plecat la Dumnezeu

dumitru-oniga-6-febr-2016-img_20160206_144251-detDumitru Oniga – supraviețuitor al temnițelor antonesciene și comuniste, peste 20 de ani de temniță,  mărturisitor sfânt,  naționalist român, legionar, luptător împotriva ideilor comuniste din toate timpurile, poet prolific de mare sensibilitate, prozator, memorialist,  om de conștiință.

 
Poetul Dumitru Oniga, fost deţinut politic în timpul regimului comunist, unul dintre mărturisitorii discreţi ai credinţei creştin-ortodoxe (un poet care a ucenicit pe lângă Nichifor Crainic şi Radu Gyr), a decedat în noaptea de joi spre vineri (20-21 octombrie), la vârsta de 91 de ani.
Înmormântarea va avea loc luni, 24 octombrie, la ora 12.00, la Stupca.
Dumitru Oniga şi-a concentrat întreaga viaţă în câteva versuri:
“De am băut otrava vieţii, dacă / Am pipăit amare adâncimi, / Hulit şi schingiuit, Dat în tărbacă, / Am sângerat urcând spre înălţimi / Să caut urma paşilor divini”.
În anul 2009, Dumitru Oniga, alături de alţi patru supravieţuitori ai închisorilor comuniste, oameni care s-au menţinut demni şi au devenit repere în viaţa culturală suceveană (George Ungureanu, Eugen Dimitriu, Vasile Pânzariu şi Radu Bercea), a primit din partea Consiliului Judeţean Suceava Certificatul de Martir al Spiritualităţii Româneşti în Bucovina şi a fost onorat cu “Trofeul Bucovinei”.(monitorulsv.ro)
.

Poezia Cântecele mele din volumul Novissima tristia, în lectura autorului.

Înregistrare din 6 ianuarie 2016

14 Septembrie 2016

Testamentul Sfinţilor Închisorilor. Articol de Ciprian Voicilă

Filed under: Ciprian Voicilă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:15

Testamentul Sfinţilor Închisorilor

articol de Ciprian Voicilă

sfintii-inchisorilor-2Putem vorbi despre un testament al Sfinţilor Închisorilor? Şi dacă da, în ce ar consta el? Cu ce ne angajează un asemenea testament pe noi, creştinii, care manifestăm evlavie faţă de ei, noii mărturisitori ai secolului XX?
Eu cred că acest testament transpare explicit într-o carte apărută la editura Bonifaciu, în 2009, intitulată Deţinutul profet. O carte care, prin gravitatea problemelor pe care le aşează în faţa conştiinţei creştinilor trăitori în secolele XX şi XXI, merită o minimă dezbatere. În debutul volumului, Ioan Ianolide, într-o scrisoare adresată Anei Maria Marin (soţia mărturisitorului Vasile Marin, ucis pe frontul de la Majadahonda) îi mărturiseşte că „după toate distilările spirituale provocate de cea mai cumplită şi îndelungată prigonire a creştinătăţii” a dobândit un „autentic creştinism ca şi concepţie integrală despre viaţă. Pe aceasta o mărturisesc acum, în pragul morţii, căci am o tumoare hepatică ce-mi numără zilele” – îşi încheie Ioan Ianolide scrisoarea.
Citind textele adunate în Deţinutul profet, ce par scrise în perioade diferite („Tristeţile unui deţinut”, „Profeţiile unui deţinut”, „Spovedania unui deţinut”), ai sentimentul că te apropii ideatic – cu fiecare pagină parcursă – de esenţa personalităţii Sfinţilor Închisorilor, esenţă care îi defineşte şi care îi individualizează în categoria mai largă a mucenicilor şi mărturisitorilor pentru Hristos, din primele secole şi dintotdeauna. La paginile 26 şi 27 descoperim – după mine – mobilul interior, motivaţia profundă care i-a împins atât de dramatic, însă atât de glorios la sacrificiul de sine, dar şi la unirea în veşnicie cu Hristos.
ioan-ianolide-valeriu-ganfencu-si-mama-conia-de-munca-galdaIanolide vorbeşte despre sine la persoana a-3-a: „Ştie că datorează mult Filocaliei din punct de vedere sufletesc, că gândirea i-a fost formată de teologie, şi totuşi ia distanţă faţă de ele, le judecă pe toate cu luare aminte şi caută să le vadă pe toate în Hristos. Îl interesează mântuirea lumii: ce este, cum este şi cum se poate concretiza. Filocalia, din acest punct de vedere, îi pare o reducere a viziunii hristice asupra lumii la viziunea eremitică asupra monahismului. Filocalia este o restrângere a spiritualităţii creştine la spiritualitatea personală, ori, cel mult, monahală. Introspecţia monahilor i-a făcut să nu mai privească lumea ca lume. Viziunea din Filocalie e război nevăzut cu duhurile, război cu patimile şi război cu lumea ca un tot integral. Discursul filocalic nu seamănă cu discursul evanghelic, căci acolo lupta se dă în lume, pentru schimbarea lumii şi spre înfrângerea forţelor întunericului din lume. Filocalia e scrisă în Evul Mediu, când problemele lumii erau transmise statelor, iar statele le rezolvau în măsura în care erau ori nu erau expresie a creştinătăţii, iar monahii se dedicau vieţii pur spirituale. O parte din virtuţile şi valorile evanghelice nici nu apar în Filocalie: cutezanţa, afirmarea, lupta, dreptatea, justiţia, pedeapsa etc. El (adică Ianolide) înţelege specializarea pe domenii în creştinătate, dar în unitatea ce o dau mădularele în trupul omului. (more…)

13 Septembrie 2016

Ultimul voievod sfânt al românilor, Corneliu Codreanu. 117 ani de la naștere

Republicăm aici câteva articole pe care le considerăm adecvate zilei de 13 septembrie:

Ultimul voievod sfânt al românilor

capitanul-13

Corneliu Codreanu

13 septembrie 1899 – 117 ani de la naşterea sa

„Aceşti ostaşi ai Împăratului celui Mare, au stătut împotriva poruncilor tiranilor, vitejeşte n-au băgat seamă de munci, şi călcând toată înşelăciunea, încununându-se după vrednicie, cer de la Mântuitorul pace şi sufletelor noastre mare milă.”

(tropar al unor sfinţi mucenici)

 Ţelul final, sensul ultim al neamului este învierea. Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creaţia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru această înviere. Dar cultura este rodul capacităţilor şi dispoziţiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtăm toată  răspunderea. Va veni o vreme în care neamurile pământului se vor întrece pentru această ultimă înviere; toate neamurile, cu toţi regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecărui popor locul hotărât lui înaintea Tronului lui Dumnezeu. Această clipă covârşitoare, această înviere din morţi, este cel mai înalt şi mai strălucit ţel spre care se poate pregăti o naţiune.” (Corneliu Codreanu – Pentru Legionari)

czc-mmIn umbra Crucii

13 septembrie- nasterea lui Corneliu Codreanu

Mihai Tirnoveanu

In 13 septembrie 1899, cu o zi inainte de Inaltarea Sfintei Cruci, s-a nascut intemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu. Prin jertfa sa asumata pentru Tara, Capitanul a devenit treapta prin care Neamul Romanesc a mai facut inca un pas catre Mantuirea intru Hristos. Pe asemenea lespezi de sange ne urcam noi, cei din prezent, pentru a fi mai aprope de Neam. De bratul lui de fier ne sprijinim noi, cei neputinciosi, la nevoie. Credinta in el nu ne lasa niciodata singuri. Icoana lui sterge de pe obraz lacrima romanilor plecati din tara pentru a munci printre straini, intinde o mana celor cazuti in deznadejde ridicandu-i din mlastina, imblanzeste coltii fiarelor din padurea in care ne-am ratacit si urca alaturi de noi muntele suferintei. Cel mai rasunator mesaj pe care il lasa Capitanul este acela ca se poate; se poate sa fim romani de onoare, se poate sa nu facem compromisuri de ideal, se poate sa lupti pentru Romania, se poate prin fapta si cuvant sa pastrezi un crez de generatie. Priveste cerul noaptea cand ramai singur si uita-te in ochii lui care te privesc de aproape; intoarce-te mai apoi in iatacul tau si vezi daca lumina acelei priviri te urmeaza.
Din muntii Romaniei fluierul lui Iancu Avram inlatura negura si roata lui Horea asurzitor se rostogoleste pana-n campii.
Romani, fiti urmasii acestor romani care, pe voi, nu v-au uitat! Ei depun marturie in fata lui Dumnezeu pentru neamul nostru românesc! Si se roaga pentru noi toti!

 

 

Voievodul prigonit

articol de Mircea Puşcaşu

Corneliu Codreanu este o personalitate providenţială pentru neamul românesc şi pentru întreaga creştinătate prin puterea exemplului său. Acest lucru este relevat şi de câteva coincidenţe proniatoare şi intâmplări neintâmplătoare legate de viaţa sa.

Astăzi, 12 septembrie, in preziua naşterii lui Coreneliu Codreanu, iniţiatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, am remarcat o coincidenţă interesantă. In sinaxarul acestei zile este pomenit Sfântul mucenic Autonom, episcop in timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), păstor cu râvnă de apostol. In cronica hagiografică este menţionat un singur ucenic al sfântului Autonom, ucenic numit Corneliu care a păstorit mai întâi ca diacon, apoi ca preot şi mai târziu ca episcop, în biserica din Soreus, zidită acolo de sfântul Autonom special pentru păstorirea ucenicului său Corneliu, biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, hram ce-l va avea peste veacuri şi Mişcarea întemeiată de alt bărbat vitaz cu acelaşinume: Corneliu.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe 13 septembrie, iar pentru creştini data are multiple semnificaţii între care: pomenirea Sfântului Corneliu Sutaşul, căpitan de oşti, centurion roman ce a ajuns in final episcop al Bisericii primare, şi ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci cinstit pe 14 septembrie, praznic ce readuce in prezent biruinţa Crucii asupra lumii, începutul primei împărăţii creştine, începutul creştinării tuturor aspectelor vieţii cotidiene a cetăţii.

Aceste semnificaţii creştine ale datei sale de naştere au rodit însutit în viaţa sa, în mod minunat şi legat de nevăzute fire, înţelese mai mult acum, post factum, ca o cheie de interpretare a sensurilor vieţii sale, cheie nu de om determinată, ci de Dumnezeu dăruită prin alegerea acestei zile pentru naşterea acestui om, ştiind noi că nimic nu e intâmplător la Dumnezeu, nici un fir de praf, cu atât mai puţin naşterea şi adormirea celor plăcuţi ai Săi.

Asemenea sfântului Corneliu Sutaşul, Corneliu Codreanu a fost voievod, Căpitan peste oaste mare de români, în lupta de aşezare a vieţii româneşti pe fundamente creştine, luptă pentru înălţarea Sfintei Cruci şi peste viaţa neamului românesc, pentru o deplină încreştinare a tuturor aspectelor vieţii cotidiene contemporane, de la comerţ şi administraţie, la economie şi politică, de la forme de organizare, la educaţie şi cultură. (more…)

9 Septembrie 2016

Îndemn la apărare identitară

Filed under: Horia Sima,Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:57

steag-cruci-versuri

Îndemn la apărare identitară

„Lupta comunismului (neo-marxismului, azi, n.n.) contra formelor este lupta de stingere a memoriei istorice a popoarelor și a apartenenței lor creștine. Dar oamenii conștienți nu trebuie să se lase târâți de avalanșa iconoclastă a zilelor noastre. Ei trebuie să răspundă la ofensiva de dărâmare a vieții naționale și religioase, nu numai cu respectul formelor, ci cu afirmarea lor ostentativă. În toate împrejurările, ei trebuie să înțeleagă importanța formelor în viața unui neam și să-și manifeste adeziunea la ele cu zelul unui neofit.

E preferabil să fie numiți fanatici, bigoți, retrograzi, spirite obtuze, rămase închistate într-o mentalitate medievală, decât să se lase timorați de canalia de stradă.

Să salutăm drapelul tării cu emoție și admirație, să ne închinăm cu evlavie în fața icoanelor, să primim cu cutremur Sfânta Jertfă și să cercetăm cu pasiune moștenirea culturală a trecutului. Iată atitudinea care va impune inamicului să înceteze cu ridiculizarea formelor și simbolurilor care au fixat conținutul spiritual al vieții noastre.”

Horia Sima

6 Septembrie 2016

6 septembrie: Minunile Sfântului Arhanghel Mihail

Filed under: Miscarea Legionara,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:20

6 septembrie:

Minunile Sfântului Arhanghel Mihail

Minunea Sfantului Arhanghel Mihail in Colose

Unde umbrează darul Tău, Arhanghele,

de acolo se goneşte puterea diavolului.

Că nu sufere să vadă lumina ta luceafărul cel ce a căzut.

Pentru aceasta te rugăm,

săgetile lui cele de foc purtatoare,cele pornite asupra noastra

stinge-le cu mijlocirea ta, aparandu-ne.

Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.

Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul Lycos care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită apa şi se mistuieşte. (calendar-ortodox.ro)


La 6 septembrie 1940 – Minunea Arhanghelului Mihail in România

ROMÂNIA – STAT NAŢIONAL LEGIONAR

În zorii zilei 6 septembrie 1940 regele Carol II, considerat vinovat de dezastrul ţării, abdică în favoarea fiului sau Mihai, după ce cu două zile înainte investise pe generalul Antonescu cu puteri depline în stat. Străzile marilor oraşe sunt invadate de mase de oameni, care salută entuziast sfârşitul regimului totalitar carlist. La 14 septembrie 1940, Regele Mihai semnează decretul prin care România devine Stat Naţional-Legionar. A urmat o guvernare comună, a Mişcării Legionare şi a elementelor fidele generalului Antonescu, care a durat ceva mai mult de 4 luni. Până la 21 ianuarie 1941. Timp de zeci de ani, regimurile totalitare nu au permis o analiză onestă, (more…)

3 Septembrie 2016

3 septembrie: pomenirea părintelui Liviu Brânzaș, sfințit mărturisitor, luptător legionar, supraviețuitor al temnițelor comuniste, neobosit dascăl al legii creștine și iubirii de neam

3 septembrie: pomenirea părintelui Liviu Brânzaș, sfințit mărturisitor, luptător legionar, supraviețuitor al temnițelor comuniste, neobosit dascăl al legii creștine și iubirii de neamliviu-branzas

„Omul va realiza fericirea în viaţă atunci când va accepta suferinţa cu bucurie.”

„Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi.”

Scurtă biografie a părintelui Liviu Brânzaș

Liviu Brânzaş s-a născut la 16 decembrie 1930, în satul Sâniob, judeţul Bihor, fiind al treilea din cei patru copii (Virgil, Sabina, Liviu şi Cornelia) ai lui Ioan şi Ecaterina Brânzaş.

Primele clase primare le-a urmat la şcoala din Sâniob, până în anul 1940, când în urma Dictatului de la Viena, s-a refugiat cu familia în localitatea Finiş. Aici a continuat şcoala primară.

A urmat cursurile liceului “Samuil Vulcan” din Beiuş, un liceu de tradiţie românească şi creştină.

În data de 15 noiembrie 1951 a fost arestat pentru activitate anticomunistă, după ce fusese ascuns în satele din munţi timp de doi ani.

În urma unui simulacru de proces, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru “uneltire contra ordinei sociale”, aceeaşi condamnare primind şi fratele său Virgil (n.:25 dec.1926 ; d.:apr.1998). Astfel, au fost în închisoare tatăl, Ioan Brânzaş, şi cei doi fii: Virgil şi Liviu, asemeni altor familii de români, având “vinovăţia” de a fi crezut în Dumnezeu şi de a-şi fi voit liber neamul.

Va suferi, la fel ca fratele său Virgil, timp de 13 ani supliciul închisorilor comuniste: Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la Aiud, în urma căreia sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă.

La Aiud, a avut prilejul de a sta câteva luni, în aceeaşi celulă cu Părintele Dumitru Stăniloae, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. Părintele (more…)

Grigore Caraza despre Mihai Lungeanu, omul cu adâncă blândeţe şi aleasă bunătate – 2 septembrie: pomenirea sfințitului mărturisitor Mihai Lungeanu

Filed under: Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:07

2 septembrie: pomenirea sfințitului mărturisitor

Mihai Lungeanu

preot, mărturisitor, legionar

mihai-lungeanu-2-2

Grigore Caraza despre Mihai Lungeanu, omul cu adâncă blândeţe şi aleasă bunătate

Prin toamna anului 1955, la o regrupare a deţinuţilor făcută de administraţia închisorii, în celula unde stăteam a venit un bărbat tânăr, frumos, ai cărui ochi exprimau blândeţe deosebită şi o aleasă bunătate. De statură înaltă, tânărul domn s-a apropiat şi, întinzându-mi mâna, mi-a spus că este Mihai Lungeanu, din Iaşi –   student la Medicină, în anul V, când fusese arestat prima dată, în august 1947. Era la a doua condamnare. Imediat, între noi s-a legat o prietenie dintre acelea care sunt binecuvântate cu darul de a nu se sfârşi niciodată, nici chiar dincolo de mormânt.

Mihai Lungeanu a trecut prin reeducările de la Piteşti, din care a scăpat în mod miraculos, de altfel acesta fiind momentul crucial care i-a schimbat viaţa. Mi-a spus că s-a rugat zile şi nopţi promiţând Mântuitorului că, dacă îl va scoate din acel Infern, toată viaţa şi-o va aşterne la picioarele Lui, în sensul că se va preoţi sau va merge la o mânăstire pentru a se călugări. Ruga i-a fost ascultată şi, pe considerentul că era bolnav de TBC pulmonar, a părăsit definitiv Piteştiul.

După eliberare, ajuns acasă, i-a spus tatălui său, care era preot la Biserica „Buna Vestire” din Iaşi, că va abandona Medicina şi va intra în mânăstire sau va urma Teologia. După ce a meditat câteva clipe, surprins de hotărâre, i-a spus că îl înţelege ca preot, dar nu şi ca tată. Hotărârea lui Mihai însă a fost definitivă. (…)

Cât am stat în celulă cu Mihai Lungeanu,

(more…)

30 Iulie 2016

Recitalul de clopote

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:49

Recitalul de clopote

[articol si foto: ioan gînscă]

Haiducul din imagine este Costel Condurache. L-am fotografiat în 2008, când mi-a făcut o vizită surpriză. Era așa cum îl știam dintotdeauna: înalt și slab, cu barbă și cu părul lung, cu o privire foarte vie. În spinare, bineînțeles, ranița burdușită cu cărți duhovnicești.

În legătură cu el, nu pot uita ceva cu totul special, de prin anii ’97 sau ‘98, când se organizau frecvent concerte rock în Piața Avram Iancu din Cluj. Bubuiau boxele încă din timpul vecerniei, nu așteptau organizatorii să se termine slujba, așa că nu era deloc plăcut să te rogi în catedrală în hărmălaia aia. Și-atunci, imediat după încheierea slujbei, ne-a venit ideea, mie și lui Costel, să ne închidem în turla catedralei și să tragem clopotele cel puțin 10 minute, ca să vadă zgomotoșii cum e să fii deranjat.

(Dacă vă întrebați cum aveam noi acces la clopotniță, trebuie să vă spun că, în timpul studenției la sculptură, trăgeam în mod frecvent clopotele la catedrală înainte de slujbe. Era o mare plăcere, iar sora Ofelia de la lumânări, cea care răspundea și de clopote, era încântată de ajutorul dat.)

Îmi aduc aminte că am ieșit din catedrală tare bucuroși și mulțumiți de isprava noastră. La poartă ne așteptau câțiva prieteni, bucuroși și ei, dar și paznicul arhiepiscopiei, nițel scandalizat. Bucuria ne-a fost și mai mare când am aflat, după câteva zile, că tare i-a plăcut Vlădicăi Bartolomeu recitalul nostru. Îl auzise! Mi-l și imaginez stând la fereastra dispre piață și zâmbind. În sfârșit cineva luase atitudine.

Aceasta a fost prima amintire care mi-a venit în minte când un prieten apropiat mi-a spus, în urmă cu două zile, că haiducul Costel s-a mutat la Domnul. Apoi au răsunat, ca niciodată, clopotele.

[Costel Artemie Condurache s-a stins la 41 de ani, după o grea suferinţă, în seara zilei de 29 iulie 2013, într-un spital din București. Să ne rugăm pentru odihna sufletului său și pentru mângâierea familiei îndoliate]

sursa: blog.ignus.ro 

 

PREZENT!

de Costel Condurache (+29 iulie 2013)

Din adânc de istorii ne cheamă pământul
De strajă să-i fim, să-mplinim legământul;
Prin înalturi de cer e dangăt de clopot
– Martirii se-mişcă-n văzduhuri cu tropot –;

Cei ce-l aud şi din mormânt prin Învieri se ridică
Şi-ncalecă timpul toţi acei făr’ de frică,
Cu paloş de-Arhanghel tot răul l-alungă,
Pentru timpul trecut,
Pentru ziua de azi,
Pentru vremi ce-or veni
Tot PREZENT! să răspundă.

 

Monahul Filotheu despre Fratele Costel Artemie

Costel Artenie Condurache, prietenul nostru, în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile şi greutăţile ultimilor mărturisitori ai unei generaţii exterminate în temniţele comuniste.

Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.

Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte, şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.

Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache si organizatiei sale, PREZENT, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.

Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe – Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit. (more…)

25 Iunie 2016

24 iunie 1927: Corneliu Codreanu înființează Mișcarea Legionară. Un studiu al istoricului Ioan Scurtu

corneliu-zelea-codreanu - sel

24 iunie 1927:

Corneliu Codreanu înființează Mișcarea Legionară

Un studiu al istoricului Ioan Scurtu

„Mişcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creştină, revoluţie spirituală, ascetică şi bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României… Promovarea bărbăţiei şi a spiritului ofensiv – valori europene aristocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generaţii româneşti“. Oricât de ciudat ar putea părea, rândurile de mai sus sunt scrise de unul dintre cei mai mari intelectuali ai secolului XX, celebrul profesor titular şi coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor a Universităţii din Chicago, Mircea Eliade.

Crearea Mişcării Legionare, în urma cu 87 de ani, a produs schimbări majore în istoria României, cu reverberaţii europene şi universale până în zilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali de marcă care au aderat la idealurilor acestei organizaţii, ale căror opere sunt cunoscute şi apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar câteva exemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, George Manu şi alţii. Cu toate acestea, istoria acestei formaţiuni de dreapta rămâne controversată şi neclară pentru generaţiile de azi, deşi optica de tip comunist ar fi trebuit să dispară din cărţile de istorie şi discursul public după 1989. O iniţiativă legislativă recentă propune chiar interzicerea “apologiei legionare”, cum ar putea fi considerat citatul lui Mircea Eliade de mai sus.

Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o creație românească, cu origini mult înaintea fascismului și nazismului, cu sursele doctrinare în naționalismul clasic român, care a fost întotdeauna de Dreapta, și s-a constituit într-un strigăt al conștientizării degradării ființei naționale. Ea a fost reacția la prea lungul conflict organic dintre societatea românescă și suprastatul său artificial. Legiunea Arhanghelului Mihail a căutat să reconstruiască de jos societatea românească prin elementul său cel mai înaintat, tinerii, readucînd-o la principii morale, la credință autentică și în jurul instituțiilor sale tradiționale.Alex M. Stoenescu, istoric

Pentru a intra în subiectul unei necesare dezbateri, (more…)

26 Mai 2016

23 de ani întru veșnicie, Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, Prezent!

25 mai – pomenirea lui Horia Sima

23  de ani întru veșnicie,

Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, Prezent!

 

Articole conexe:

 

 

 

14 Mai 2016

Comunismul terorist în acţiune. Arestările din 14 mai 1948

Comunismul terorist în acţiune

Arestările din 14 mai 1948

articol de Silviu ARONEŢ

Inchisoarea-Ramnicu-Sarat1

Ziua de 14 mai, mai exact noaptea de 14/15 mai 1948 marchează începutul altei prigoane – a câta oare? – îndreptată împotriva neamului românesc. Aceasta a fost începutul unui val de arestări, care viza Muşcarea Legionară, studenţimea, organizaţiile subversive (subversive pentru România erau de fapt guvernul comunist, securitatea care se năştea şi celelalte din arcul guvernamental), dar şi Biserica, cultele religioase şi partidele politice. Iar arestările au continuat pe tot parcursul anului ’48, când loturi masive de oameni au fost aduşi în aresturile miliţiei şi securităţii, apoi la anchete, condamnaţi şi vărsaţi sinistrelor închisori.

Putem spune că pregătirea listelor cu opozanţii regimului au fost întocmite încă din 1947, cu multe luni înainte şi au fost folosite chiar pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai. Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1947 primul ministru, Petru Groza şi secretarul PCdR, Gheorghiu Dej folosesc în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor. Nicoletta Franck, în articolul Coroana secerată consemnează momentul:

„- Şi dacă refuz să semnez?

– Dv. aţi văzut – totul a fost prevăzut! Ordinele sunt date, noi deţinem poziţii cheie. Dacă noi nu părăsim deîndată această casă ducând cu noi actul semnat al abdicării, Guvernul va pedepsi cu străşnicie. Înainte de lăsatul serii. Lista cu miile de oameni care vor fi arestaţi este deja întocmită (subl. mea). Poate vom avea un război civil. Eu nu pot răspunde de securitatea nimănui. Nici chiar de aceea a Reginei-mamă. Va curge sânge. Şi Dv. veţi purta responsabilitatea!”, a răspuns Groza1.

Lista, listele, adnotate şi completate vor fi puse în aplicare ceva mai târziu, în primăvara anului următor şi va însemna arestarea într-o singură noapte a 10-15 mii de oameni, potrivit diferitelor surse. Acestora se vor adăuga (more…)

11 Mai 2016

VIRGIL TOTOESCU, PREZENT! Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea… 11 mai 2016

virgil-totoescu-114VIRGIL TOTOESCU, PREZENT!

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…

Virgil Totoescu a plecat la Dumnezeu, astazi 11 mai 2016*.

( Fiica dlui Totoescu, doamna Gabriela Beldie, care a fost lângă el în ultimile clipe, ne-a mărturisit că dl. Virgil a adormit in seara zilei de 10 mai, la ora 21:15. )

Instructor legionar, sef legionar al regiunii Sighisoara, supravietuitor al  temnitelor comuniste, ucenic al marturisitorului Traian Trifan, Virgil Totoescu a jertfit 14 ani tinerete pe altarul credintei stramosesti, spre mantuirea Neamului Românesc. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii si pe noi sa ne miluiasca pentru rugaciunile marturisitorului Sau!

Înmormântarea va avea loc vineri, 13 mai 2016, ora 13, la Biserica Sfânta Treime din Siret, Suceava.


La Aiud, în 2011, cu comandanţii legionari Gheorghe Grecu și Nae Roşca. Acum tot cu ei la braț în Veșnicie.

nae rosca Ghe Grecu virgil totoescu


 

Virgil Totoescu, in 2014,  la vârsta de 93 de ani, revine la Aiud, în ciuda vârstei şi stării precare de sănătate, pentru a fii alături de camarazii alături de care a suferit în închisorile comuniste. Fragmente din discursul său:

(VIDEO: Florian Cristache)


Virgil Totoescu – Extrase din cuvântul rostit la Aiud 2009:

 Ar fi necesară condamnarea comunismului pentru o bună pedagogie a neamului românesc (more…)

6 Mai 2016

De cine nu încape Institutul „Elie Wiesel”? De Mihail Manoilescu, omul de geniu, omul de constiinta si politica verticala, traitorul si martirul sfant, care a murit in temnitele comuniste, la Aiud

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:49

De cine nu încape Institutul „Elie Wiesel”? De Mihail Manoilescu

Este considerat și azi drept unul dintre creatorii Braziliei ca putere economică. BNR i-a dedicat o medalie acestui român, Institutul „Elie Wiesel” îl acuză că a sprijinit fascismul

Mihail Manoilescu, omul de geniu, omul de constiinta si politica verticala, traitorul si martirul sfant, care a murit in temnitele comuniste, la Aiud

132909
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” critică Banca Națională a României pentru lansarea unei monede omagiale pe care apare chipul lui Mihail Manoilescu.
INSH „consideră că această omagiere a lui Mihail Manoilescu poate să contribuie la promovarea unui model antidemocratic al naționalismului xenofob și antisemit și, totodată, aduce atingere memoriei victimelor fascismului din România și Europa”, se arată în comunicat.
În continuare, se afirmă că „Mihail Manoilescu a dezvoltat o pledoarie în favoarea dictaturilor fasciste din Germania și Italia, totalitarismului, (more…)

12 Aprilie 2016

Sfinţii Închisorilor sub Legea 217. Conferință organizată de LS Iași. NOU! Inregistrarea VIDEO este disponibilă

afis sf inchisorilor IS apr 2016

Sfinţii Închisorilor sub Legea 217

Conferință organizată de LS Iași

  • dr. Corneliu Ciucanu, istoric, cercetător ştiinţific la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Române – filiala Iaşi,

  • profesorul Constantin Străchinaru, fost deţinut politic timp de 14 ani,

  • părintele ieroschimonah Ioan Şişmanian de la mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Petru-Vodă

Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) organizează conferinţa cu tema Sfinţii Închisorilor sub Legea 217, care va avea loc

joi, 14 aprilie, de la ora 18:00, la Teatrul de Copii „Luceafărul” (zona Palas).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2017 să fie închinat apărătorilor Ortodoxiei din timpul prigoanei comuniste, având în vedere ataşamentul şi evlavia credincioşilor faţă de cei care sunt numiţi astăzi sfinţii închisorilor. În acelaşi timp, începând de vara trecută, în mass-media şi în mediile academice există o dezbatere constantă asupra aplicării controversatei Legi 217/2015, cunoscută drept „legea memoriei” sau „legea antilegionară”.

Care sunt implicaţiile legale ale cinstirii eroilor anticomunişti? Sunt ei sau nu criminali de război? Afectează într-un fel Legea 217 procesul de canonizare al mărturisitorilor din închisorile comuniste? Mai avem voie să-i citim pe filosoful Mircea Vulcănescu sau pe poetul Radu Gyr?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care vor răspunde invitaţii conferinţei: dr. Corneliu Ciucanu, istoric, cercetător ştiinţific la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Române – filiala Iaşi, profesorul Constantin Străchinaru, fost deţinut politic timp de 14 ani, părintele ieroschimonah Ioan Şişmanian de la mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Petru-Vodă din judeţul Neamţ şi alţi invitaţi.

NOU! Puteti vedea aici și inregistrarea integrală a conferinței:

(more…)

19 Martie 2016

VIRGIL MAXIM – Sfântul, poetul, mărturisitorul, misticul, genialul, românul absolut, luptătorul, legionarul

VIRGIL  MAXIM

Sfântul, poetul, mărturisitorul,

misticul, genialul,

românul absolut, luptătorul, legionarul

19 martie 1997 -2016 : 19 ani de la înveșnicire marelui Virgil Maxim

19 martie ziua de pomenire a acestui sfânt român emblematic pentru o întreagă generație de sfinți

Articole despre Virgil Maxim:

27 Februarie 2016

22 Februarie 2016, Tg.Ocna – Comemorare Valeriu Gafencu

2o Februarie 2016, Tg. Ocna

Comemorare Valeriu Gafencu

tg_ocna2_16

Comemorarea anuală Valeriu Gafencu a avut loc anul acesta în data de 20 februarie. Ca şi anul trecut, manifestarea a fost organizată de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.

Sfânta Liturghie şi parastasul au fost savârşite de un sobor de preoţi conduşi de părintele arhimandrit Andrei Ioniță, mare eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Parascheva” din Roman, părintele Vasile Gordon de la Biserica „Sfântul Ilie Gorgani” Bucureşti şi de părintele Cristian Mazilu, preot paroh al Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Târgu Ocna. Parastasul a fost savârşit în faţa Troiţei foştilor deţinuti politici din temniţa Târgu Ocna.

Manifestările au continuat în jurul Troiţei, preoţii sosiţi din ţară au citit Acatistul Sfinţilor Români din Închisori si au luat cuvântul în faţa sutelor de participanţi la comemorare. (more…)

11 Februarie 2016

LEGEA JERTFEI ÎN TRĂIREA LEGIONARĂ de Faust Brădescu. Text important, mostră de teologie martirică, jertfa de sine ca lege de trăire interioară și lege practică de viață

Filed under: Faust Brădescu,Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 04:39

006.1678.front_cu_antrelacuri_si_cruce - vinieta

Text important, mostră de teologie martirică, jertfa de sine ca lege de trăire interioară și lege practică de viață

LEGEA JERTFEI ÎN TRĂIREA LEGIONARĂ

de Faust Brădescu

din  LEGEA JERTFEI ÎN TRĂIREA LEGIONARĂ – Faust Brădescu, Biblioteca de documentare Dacia, nr.17, Editura CARPAȚII, Trajano Popesco, 1987, Madrid, Spania

Cuprins:

INTRODUCERE

CAUZELE REACTIUNII LEGIONARE

PROBLEMA ÎN GÂNDIREA LEGIONARĂ

SENSUL SPIRITULUI DE JERTFĂ

JERTFA ÎN GÂNDIREA LEGIONARĂ

LINIILE TEMEINICE ALE JERTFEI

CONSECINTE

ÎN CE CONSISTĂ ÎNTR’ADEVĂR “JERTFA”?

SCOPUL SACRIFICIULUI

ÎNCHEIERE

 

vinieta - 049.1688.Biblia

INTRODUCERE

Nimic nu poate înălta mai mult omul decât întelegerea rostului său în viată, întelegere dusă până la jertfa de sine. Întreaga istorie a lumii, în tot ce are ea mai frumos si mai sublim, se sprijină pe temeliile acestei întelepciuni. Răul, ura si teroarea domină mersul istoriei atât timp cât omul rămâne în afara propriei trăiri, înstrăinat sufleteste de propria-i misiune. De aceea sfortările tuturor ideologiilor negativiste sau ale organizatiilor dezagregatoare urmăresc desprinderea omului din sfera doctrinelor spiritualiste si a moralei religioase, concretizate într-o trăire interioară.

De ce oare? Pentru că aceste tendinte deschid calea unei viziuni metafizice a vietii, purtând individul spre cunoasterea altor aspecte ale existentei. Prin trăirea interioară omul se întregeste, se armonizează, îsi recapătă (more…)

Pagina următoare »

Un sit web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: